FMI: Acordul a ajutat România

FMI contrazice Reuters: Acordul a ajutat România

Editorialiştii agenţiei de presă spun că abordarea dură adoptată de instituţie în privinţa acordului s-ar putea dovedi “dezastruoasă”
Instituţia răspunde aprecierilor, afirmând că acordul a ajutat România să revină la creştere economică, iar atitudinea FMI este una transparentă şi flexibilă 

Fondul Monetar Internaţional contestă aprecierile editorialiştilor Reuters dintr-un articol de opinie publicat vineri pe blogul Breakingviews, care arată că abordarea dură adoptată de instituţie în privinţa acordului cu România s-ar putea dovedi “dezastruoasă”.
FMI consideră că acordul de finanţare externă a ajutat România să revină la creştere economică, iar atitudinea instituţiei este una transparentă şi flexibilă, în contextul circumstanţelor în continuă schimbare, se arată într-o scrisoare transmisă Breakingviews de directorul de relaţii externe al Fondului, Gerry Rice, potrivit Mediafax.

“Rigoarea excesivă” ar putea provoca daune pe termen lung

Editorialiştii Reuters Martin Hutchinson şi Christopher Swann comentează, în materialul publicat vineri, că “rigoarea excesivă” promovată de instituţia financiară ar putea provoca României daune pe termen lung. 
“Condiţiile draconice” şi revenirea FMI la reputaţia de “vampir” ar putea îndepărta România, pe termen lung, de strategiile şi politicile pe care le încurajează instituţia, facilitând ascensiunea “forţelor antireformă”, se spune în materialul semnat de cei doi comentatori.
Instituţia reiterează poziţii adoptate anterior faţă de criticile aduse măsurilor incluse în programul fiscal şi economic prevăzut în acordul cu România.
Astfel, FMI aminteşte că acordul încheiat cu România în 2009 s-a încadrat într-un context foarte dificil, după ce creşterea economică s-a prăbuşit de la plus 7% la minus 6,5% în decurs de un an, fluxurile de capital se blocaseră, leul se deprecia abrupt, iar rezervele băncii centrale coborau puternic.

Reducerea salariilor şi concedierile au readus economia pe creştere

Instituţia notează că măsurile menţionate de cei doi comentatori – reducerea salariilor şi concedierile masive din sectorul bugetar sau majorarea TVA, cu impact în principal asupra populaţiei sărace – au făcut parte dintr-un program care a readus economia românească pe creştere, şomajul în scădere şi inflaţia la minime record. “Tăierile impuse de Guvern au reprezentat doar răsturnarea majorărilor nesustenabile ale salariilor şi numărului angajaţilor din sectorul public în perioada 2006-2008. Reducerea salariilor din sectorul public cu 25% în iulie 2010 a fost o măsură cu caracter temporar – jumătate din tăiere a fost restituită după şase luni, şi este aşteptată recuperarea totală pe viitor”, se spune în dreptul la replică transmis de Fond.

Programul este “deschis, transparent şi flexibil”

FMI aminteşte, de asemenea, că a luat măsuri pentru a se asigura că programul convenit cu România este “deschis, transparent şi flexibil”, amintind că a acceptat în 2009 un deficit bugetar mai ridicat decât cel prevăzut în acord, acoperit din resursele Fondului şi ale Comisiei Europene, după o creştere economică sub aşteptări.
Instituţia precizează că a menţinut un dialog continuu cu sindicatele şi asociaţiile patronale, precum şi cu reprezentanţii politici ai puterii şi opoziţiei.
Fondul menţionează că, pentru a evita austeritatea pe viitor, Guvernul şi FMI au convenit asupra unor reforme pe termen lung în sistemul de pensii, în privinţa salariilor din sectorul public şi programelor de protecţie socială.

Autor: Andreea Stoica

citeste alte articole de acelasi autor »

Sursa: Curierul Național

EVZ: Omul-punte dintre Voiculescu şi ruşii de la Alro şi Gazprom. Cine arde gazul ieftin românesc?

evz.ro :

Misteriosul om-punte între ruşi, Voiculescu şi Ioan Niculae. Cine arde gazul ieftin românesc?

Dan Victor Alesandru, fost secretar de stat la Economie, impus de Felix, a ajuns unul dintre cei mai importanţi oameni de afaceri din piaţa româno-rusă a gazelor.

Dan Victor Alesandru, fost secretar de stat în Ministerul Economiei în primul guvern Tăriceanu, actual director al grupului de firme InterAgro, este cercetat – alături de magnatul Ioan Niculae şi alte 39 de persoane – în dosarul gazelor naturale sub acuzaţiile de complot şi subminare a economiei naţionale.

Impus în cabinetul Tăriceanu la insistenţele lui Dan Voiculescu, Alesandru a fost destituit după opt luni pentru semnarea unui memorandum prin care gruparea rusă de la Alro Slatina primea energie electrică de la Nuclearelectrica.

Prietenii de la Alro, suspicios de generoşi, i-au dat firmei de familie a lui Alesandru 30% din acţiunile Conef Gaz, una dintre cele două firme intermediare prin care Gazprom exportă gaze în România în perioada 2010-2030.

Prietenia cu gruparea Alro-Matsitski

Unul dintre foştii oficiali ai Ministerului Economiei cercetaţi în dosarul instrumentat de DIICOT este Dan Victor Alesandru, impus de Partidul Conservator în funcţia de secretar de stat în primul cabinet Tăriceanu, cu atribuţii de coordonare a Departamentului de Politici Energetice.

Potrivit algoritmului, postul aparţinea liberalilor, dar conservatorul Dan Voiculescu a făcut mari presiuni pentru ca Alesandru să-l ocupe. Asta deşi postul de ministru plin fusese atribuit tot unui om de nădejde al lui Voiculescu, Codruţ Sereş.

Din ianuarie până în martie 2005, Alesandru a coordonat doar zona energetică, iar din martie a preluat şi sectorul de gaze naturale, aflat în coordonarea unui coleg liberal.

Alesandru n-a avut viaţă lungă în minister. Pe 25 august 2005, la aproape o lună după ce a semnat memorandumul dintre Nuclearelectrica şi Alro Slatina, prin care combinatul controlat de rusul Vitali Matsitski primea curent electric mai ieftin, produs la Cernavodă, Alesandru a fost demis de Călin Popescu Tăriceanu.

N-a fost singurul scandal legat de Alesandru. Pe 24 ianuarie 2005, cu trei zile înainte de a prelua funcţia de secretar de stat, Alesandru a primit de la ministerul condus de colegul şi prietenul său Codruţ Sereş un contract de lucrări de la ROMGAZ în valoare de aproape zece miliarde lei.

Contractul i-a revenit printr-o licitaţie controversată firmei Vital Gaz SRL, o companie de distribuţie şi service din sectorul de gaze naturale unde Alesandru era director şi acţionar minoritar, alături de două firme off-shore.

Pe 27 ianuarie 2005, Alesandru s-a instalat la Ministerul Economiei, una dintre societăţile subordonate fiind chiar Romgaz, cea pentru care Vital Gaz avea să efectueze lucrările contractate.

Soţii Alesandru, “rentieri” pe 20 de ani la Gazprom

După destituire, Alesandru a devenit membru în Consiliul de Administraţie al firmei Conef Gaz SRL, firma intermediară a ruşilor de la Alro prin care Gazprom exportă gaze în România.

Pasul al doilea a fost intrarea în acţionariatul Conef Gaz SRL, unde firma de familie a soţilor Dan Victor şi Maria Diana Alesandru, Distrirom SRL Popeşti Leordeni, deţine 30% din acţiuni. Întrebarea de o mie de puncte la care ar trebui să ne răspundă procurorii DIICOT este pe cine reprezintă, de fapt, Dan Victor Alesandru.

Nimeni nu este naiv să creadă că un simplu secretar de stat demis din Ministerul Economiei, după 8 luni petrecute acolo, la presiunile lui Dan Voiculescu şi ale ministrului Codruţ Sereş, a făcut servicii atât de preţioase grupării Alro- Gazprom, astfel încât să merite o felie de 30% din tortul comisionului de 10% la importul a peste 50 de miliarde de metri cubi de gaze din Rusia, operaţiune care se întinde până în 2030.

Alesandru este foarte apropiat de Ioan Niculae. L-a ajutat în toate afacerile cu zona controlată de rusul Matsitski, a preluat directoratul grupului de firme InterAgro.

Cu toate acestea, Alesandru este mult mai legat de Dan Voiculescu, omul care l-a impus în partidul Conservator şi i-a negociat funcţia de la Ministerul Economiei.

Alesandru nu era un om sărac la intrarea în politică. În cele două declaraţii de avere completate la venirea şi plecarea din MEC, Alexandru se declară proprietarul unei vile de 400 metri pătraţi, a 1,5 hectare pădure, la care se adaugă acţiuni de peste 200.000 euro şi conturi însumând 120.000 euro.

50 miliarde metri cubi de gaze 
aduce Alesandru din Rusia în următorii 20 de ani

CIUDĂŢENIE

Sereş, prezent la semnarea contractelor Gazprom

Revista “Capital” a consemnat în mai 2006 curioasa atitudine a ministrului de atunci al Economiei, Codruţ Sereş. La nivel de declaraţii politice, Sereş înfiera intermediarii folosiţi de Gazprom în exporturile către România şi cerea să fie analizate comisioanele, care erau de 10% din valoarea fiecărei tranzacţii.

Asta nu l-a oprit să fie prezent atât la semnarea acordului dintre oficialii Gazprom cu cei ai Conef, cât şi la întâlnirea în care s-a semnat prelungirea până în 2030 a contractului Gazprom cu puiul românesc al ruso-germanilor de la Wintershall Erdgas Handelshaus, un al treilea furnizor de gaze ruseşti care intra pe piaţa românească.

Ambele contracte au fost parafate de principiu la Moscova, dar vicepreşedintele Gazprom Alexei Medvedev a venit în România pentru impunerea partenerilor români desemnaţi.

Sereş nu avea practic ce să caute la anunţarea de către Medvedev a unor acorduri private care nu implicau din punct de vedere contractual statul român, fiind încheiate între entităţi private.

“Povestea preţului ridicat plătit de România la importul de gaze naturale este infirmată astfel de parafarea unui contract care vorbeşte despre preţuri cu până la 20 de dolari mai mici decât cele plătite de Romgaz pentru importul celor peste trei miliarde de metri cubi de gaze naturale de la Gazprom prin Wintershall”, scriau atunci jurnaliştii de la Capital.

Cine arde gazul ieftin românesc?

AJUTOR DE STAT

Combinatele chimice româneşti au primit subvenţii de preţ în schimbul livrării de îngrăşăminte ieftine pentru agricultură

Piaţa gazelor naturale este relativ constantă în orice ţară, plusurile intervenind în caz de boom economic, iar minusurile, pe timp de criză. România are o piaţă liberalizată doar pe hârtie cât timp preţurile rămân controlate de către autorităţi.

Consumatorii casnici sunt (aproape) prizonieri ai unor distribuitori, cei industriali având, aşa cum veţi vedea, o mai mare libertate de mişcare în alegerea furnizorilor de gaze.

Deoarece datele pe 2011 încă nu sunt accesibile, le vom trece în revistă pe cele din 2010, rezultate dintr-un raport al Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), pentru a vedea pe ce se războiesc, efectiv, producătorii şi importatorii de gaze.

Importurile de gaze naturale ale României au fost în 2010 mai mari cu 16,5% faţă de 2009. Pe fondul scăderii producţiei interne de la Petrom şi Romgaz cu 2,8%, România a importat gaze indirect din Rusia prin doi intermediari consacraţi, agreaţi de Gazprom, companiile WIEE România şi Conef Gaz. Aceşti doi intermediari au livrat gaze principalilor consumatori, respectiv GDF Suez Energy România, E. ON Energie România, Romgaz Import sau ELCEN Bucureşti.

Potrivit ANRE, WIEE a acoperit în 2010 circa 18,5% din importuri, faţă de 17,6% în 2009, iar Conef Gaz a avut o cotă de 2,13%, la fel ca în 2009. Gazele produse în România în 2010 au reprezentat 82,84% din consum, faţă de 85,28% în 2009, în timp ce importurile au acoperit 17,16% din total, comparativ cu 14,72% în 2009.

Romgaz, companie cu capital de stat, a produs în 2010 5,776 miliarde metri cubi de gaze, iar austriecii de la OMV Petrom au extras 5,16 miliarde metri cubi, cele două societăţi asigurând împreună necesarul a peste 97% din piaţă.

18% din gazele ieftine nu ies la socoteală

Analizând cifrele ANRE, dacă producţia internă din 2010 a asigurat 97% din piaţa românească, de ce am importat aproape 21% din necesar, prin intermediari, din Rusia?

Este limpede că 18% din gazele din intern se duc “undeva”, cel mai probabil se exportă la preţuri “ruseşti”, cu un câştig triplu. Iar gaura în necesarul de consum făcută prin export de gaze ieftine se acoperă prin import de gaze scumpe, via intermediarii Gazprom. Iţele acestor exporturi şi importuri trebuie descâlcite de procurorii DIICOT.

Inventarul perdanţilor

Tot din cifrele ANRE rezultă că utilizatorii casnici, care ard cam 20% din consumul anual de gaze, ar putea primi doar gaz de producţie internă, la un preţ de 160 $/1.000 mc sau, cel mult, 200 $/1.000 mc. Ar fi de unde, dar nu se întâmplă aşa.

Prin reglementările ANRE, populaţia plăteşte 290 $/1.000 mc, un mix rezultat din media preţului gazelor de import şi a celor interne. Tot ANRE îi obligă pe producătorii interni Romgaz şi OMV Petrom să nu vândă gazele pe care le extrag la preţurile reale din piaţă, ci la preţuri cel mult egale cu preţul de coş, stabilit artificial.

Din discount rezultă, normal, pierderea unor bani de către Romgaz şi OMV Petrom. Paguba estimată de Banca Mondială este de 7 miliarde lei anual, adică aproape 1,7 miliarde euro. Dacă austriecii au mai fentat ANRE şi au mai exportat gaze la preţuri de piaţă, Romgaz a respectat cu sfinţenie reglementările.

Pe de altă parte, principalii furnizori de gaz la preţ reglementat, EON si GDF, care aprovizionează aproape toţi consumatorii casnici, au fost obligaţi în perioada 2009-2010 să vândă la preţ de coş, asta deşi 40% din gazul distribuit provenea din Rusia.

Din respectarea reglementării ANRE, EON şi GDF au avut numai în 2010 o pagubă de peste 100 milioane euro. După cum vedeţi şi poate părea incredibil, principalii actori din vodevilul gazelor pierd.

Alro, intermediar Gazprom pentru România

Şi totuşi, cine câştigă, cine arde gazul ieftin din producţia internă? Combinatele chimice grupate în InterAgro, controlate de Ioan Niculae, Azomureş şi alţi consumatori industriali.

Preţul stabilit de ANRE pentru combinate a fost de 200 $/1.000 mc, iar grupul controlat de Niculae le-a obţinut cu preţul special de160 $. Şi asta în ciuda datoriilor eşalonate şi reeşalonate la stat, lipsa datoriilor fiind prin lege o condiţie esenţială de acces la gaze “cu subvenţie”.

Diferenţa de 40 de lei între preţul de combinat şi cel “cu dedicaţie” pentru InterAgro este anchetată, printre altele, de DIICOT. Firele afacerilor InterAgro nu pot fi înţelese fără a vedea ce hram poartă pe piaţa românească cele două companii care intermediază, prin contract direct cu Gazprom până în 2030, importul gazelor ruseşti în România, WIEE şi Imex Oil. Şi ele se luptă pentru câştigarea de contracte cu consumatorii şi distribuitorii autohtoni. Lider detaşat între cei doi importatori este, deocamdată, “veteranul” WIEE, un joint-venture între ruşii de la Gazprom şi nemţii de la Wintershall, companie care aparţine grupului german BASF.

În economia scandalului InterAgro, firma ruso-germană contează mai puţin, fiindcă nu de la ea se aprovizionează Ioan Niculae. Legată direct nu doar de Niculae, ci şi de foşti sau actuali oficiali din Romgaz, ANRE sau Ministerul Economiei este un celălalt importator agreat de Gazprom, Imex Oil, intrat pe piaţă abia în 2007, dar care are contract, ca şi WIEE, până în 2030.

Imex Oil, casa de comerţ cipriotă, este controlată prin Conef Gaz şi Conef Energy de către ruşii de la Alro Slatina, în frunte cu Vitali Matsitski. Mai exact, Conef Energy a încheiat contractul cu Gazprom, aceasta operează în piaţă prin firma Conef Gaz, cea care deţine licenţa de furnizare în piaţă. Alro deţine integral firma Conef şi toţi puii ei, iar Conef este, la rându-i, acţionar minoritar la Alro.

Niculae, ajutat de ruşii de la Alro

Apropiat de directorii Alro Gheorghe Dobra şi Marian Năstase, Niculae derulează afaceri în principal cu gruparea Alro-Matsitski, care-i dă gaze mai ieftine.

La schimb, Niculae a oferit ruşilor un teren pentru construcţia unei centrale electrice de 1.000 MW la Turnu Măgurele, care să le asigure independenţa în aprovizionarea cu curent electric.

Într-un interviu pentru Business Standard din toamna anului 2010, Niculae recunoştea că foloseşte şi gaze din import, nu doar pe cele din producţia internă: “Totalul importurilor noastre este de 130 milioane metri cubi pe lună, din care circa 100-105 milioane sunt pentru consumul unităţilor noastre”.

În acelaşi interviu, el a mai dezvăluit că InterAgro importă gaze prin Imex Oil, dar şi direct din Rusia, refuzând să numească furnizorul, dar şi faptul că gazul în surplus l-a vândut unor alţi mari consumatori, precum Uzinele Sodice Govora şi Azomureş.

În 2008, proprietarul InterAgro era deja unul dintre principalii furnizori interni de gaze, ajungând la o cotă de aproape 30%. Criza i-a afectat activitatea combina telor, iar afacerile cu gaze au coborât sub 1% din piaţă.

Totalul importurilor noastre este de 130 milioane metri cubi pe lună. Avem cantităţi suplimentare oricând la dispoziţie.“
IOAN NICULAE, patronul InterAgro

83 la sută din gazele consumate în economie
se extrag din România

NECESAR. Piaţa românească înghite anual 11 miliarde metri cubi de gaze

Articol original: Misteriosul om-punte între ruşi, Voiculescu şi Ioan Niculae. Cine arde gazul ieftin românesc?

Data publicării: 13 Ianuarie 2012

Autor: Nicoleta Savin

Alte articole de același autor:  Nicoleta Savin

Inflaţia ar putea coborî sub 2,5%

Raiffeisen: Inflaţia ar putea coborî sub 2,5%

“Ne aşteptăm ca banca centrală să reducă dobânda de politică monetară cu 0,5% în primul semestru din 2012″

Inflaţia ar putea coborî temporar sub 2,5% în prima parte a acestui an, în principal datorită efectului de bază favorabil, iar BNR ar putea reduce dobânda de politică monetară cu 0,5 puncte în primul semestru după o scădere cu 0,25 puncte încă din ianuarie, se arată într-o analiză Raiffeisen. “Anticipăm că banca centrală va calibra poziţia politicii monetare, în baza dinamicii presiunilor inflaţioniste de bază, inflaţiei proiectate peste un an şi riscurilor privind proiecţia de inflaţie. Ne aşteptăm ca banca centrală să reducă dobânda de politică monetară cu 50 puncte de bază (0,5 puncte procentuale) în primul semestru din 2012. Nu poate fi exclusă o reducere cu 25 puncte de bază în ianuarie, dacă nu se vor manifesta turbulenţe puternice pe pieţele externe la acel moment”, conform unei analize a băncii.

Presiunile inflaţioniste la produsele de bază au rămas nesemnificative

Preţurile de consum au crescut în noiembrie cu 0,42% faţă de octombrie, iar rata anuală a inflaţiei a coborât la 3,44%, de la 3,6% în octombrie. Inflaţia a stabilit în septembrie şi noiembrie două noi minime după 1990, de 3,45%, respectiv 3,44%, datorită dispariţiei efectului anualizat al majorării TVA de la 19% la 24% în iulie 2010. Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a României (BNR) a redus în noiembrie pentru prima dată într-un an şi jumătate rata dobânzii de politică monetară, cu 0,25 puncte procentuale, de la 6,25% la 6%. Presiunile inflaţioniste la produsele de bază (excluzând preţurile administrate, preţurile volatile şi preţurile produselor din tutun şi alcool) au rămas nesemnificative în noiembrie, cu o rată anuală de creştere de 2,7%, arată Raiffeisen.
Analiştii băncii anticipează că rata anuală a inflaţiei va continua să scadă în următoarele luni, la 3% în februarie şi chiar sub 2,5% în aprilie-mai, însă doar datorită efectului de bază. “În primul rând, există un efect statistic de bază puternic şi favorabil dat de dinamica preţurilor volatile la alimente faţă de perioada corespunzătoare de acum 12 luni (trimestrul patru 2010 – trimestrul doi 2011). La finele lui 2010 şi începutul lui 2011 a fost remarcată o creştere puternică a preţurilor la fructe şi legume, care s-a inversat recent. În noiembrie, preţurile la fructe şi legume erau cu 8,7% mai mici decât cu un an înainte. Trendul ar trebui să se menţină până în iunie 2012. Astfel, credem că aceste preţuri ar putea avea o contribuţie de minus 0,8 puncte procentuale la rata anuală a inflaţiei în prima jumătate a anului viitor. Asta înseamnă că rata anuală a inflaţiei va rămâne foarte scăzută în această perioadă”, notează Raiffeisen.

Dinamica preţurilor administrate rămâne un mare semn de întrebare în privinţa proiecţiilor de inflaţie

De asemenea, analiştii Raiffeisen amintesc că Guvernul a decis să amâne creşterea preţurilor reglementate la gazele naturale furnizate populaţiei până la finalul primului trimestru al acestui an, factor care va contribui de asemenea la inflaţia scăzută. “Totuşi, nu există încă un calendar privind ajustarea preţurilor administrate. Deşi suntem aproape de sfârşitul acestui an (n.r. – 2011), nu există nicio veste din partea Agenţiei Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei în privniţa dinamicii tarifelor la electricitate din ianuarie 2012. De altfel, dinamica preţurilor administrate rămâne un mare semn de întrebare în privinţa proiecţiilor de inflaţie. Momentul şi amploarea creşterii acestor tarife ar putea rezulta în devieri de la estimările de inflaţie”, potrivit raportului Raiffeisen. BNR a revizuit în luna noiembrie prognoza de inflaţie pentru finalul anului 2011 de la 4,6% la 3,3%, iar proiecţia pentru acest an a fost redusă de la 3,5% la 3%.

Acţionarii RZB au subscris 342 mil. euro la majorarea capitalului

Acţionarii Raiffeisen Zentralbank (RZB) au subscris aproximativ 342 mil. euro la majorarea capitalului, suplimentat pentru a prelua participaţii la bănci controlate de grup în Cehia şi Slovacia, aliniind poziţia capitalului Raiffeisen în conformitate cu prevederile Basel III, informează Mediafax. Raiffeisen Bank International are în Europa Centrală şi de Est o reţea de subsidiare bancare, companii de leasing şi alte servicii financiare specializare în 17 ţări, precum România, Cehia, Ungaria, Bulgaria, Serbia, Slovenia, dar şi Belarus, Kosovo şi Albania. Banca a înregistrat în primele nouă luni pe piaţa românească un profit după impozitare de 60 mil. euro, în scădere cu 29,1% faţă de nivelul din aceeaşi perioadă a anului trecut, din cauza creşterii costurilor.

Autor: Constantin Rucăreanu

Sursa: Curierul Național

Cei 5 dolari care au umplut paharul

Cei 5 dolari care au umplut paharul: sute de mii de americani îşi mută conturile de la bănci în cooperative de credit, din cauza comisioanelor

Agenţia de presă chineză Xinhua scrie duminică despre migraţia masivă a clienţilor de la băncile din SUA către cooperativele de credit, în semn de protest împotriva comisioanelor numeroase impuse de marii creditori americani.

Circa 84.000 de americani au subscris pe pagina de Facebook la mişcarea “Saturday Bank Transfer Day”, un apel la transferarea conturilor bancare către cooperativele de credit, în dauna băncilor.

Situaţia de sâmbătă continuă seria de nemulţumiri apărute în urmă cu câteva luni în SUA, în privinţa politicilor bancare de impunere a unor taxe şi comisioane de administrare, considerate de mai mulţi clienţi abuzive, în condiţiile în care aceiaşi creditori au reuşit să evite falimentul cu ajutorul banilor contribuabililor.

“Eram sătulă de atâtea taxe şi majorări de comisioane”, povesteşte Kristen Christian, cea care a iniţiat proiectul Bank Transfer Day. Christian face parte din grupul celor câteva sute de mii de americani nemulţumiţi de taxele din sistemul bancar. Săptămâna aceasta, Molly Katchpole, o bonă de 22 de ani, a devenit preferata televiziunilor de ştiri de peste ocean după ce a reuşit să atragă peste 300.000 de susţinători la cauza ei care cerea eliminarea un comision lunar de 5 dolari perceput de Bank of America clienţilor posesori de carduri de debit. Planul de comisioane al celui mai mare creditor din SUA a stârnit o revoltă atât de vehementă încât BofA a anunţat săptămâna aceasta că renunţă la comisionul de 5 dolari.

Este posibil însă ca răul să fi fost făcut deja. Conform estimărilor Asociaţiei Naţionale a Cooperativelor de Credit din SUA, de la introducerea planului de comsioane BofA la 29 septembrie, 650.000 de americani şi-au mutat conturile către “CAR”-urile locale. În doar o lună, numărul americanilor care au părăsit sistemul bancar instituţionalizat a fost mai mare decât cel înregistrat anul trecut.
“Cred că oamenii pur şi simplu s-au săturat să fie număraţi la dolar. Mulţi clienţi au răspuns la aceste comisioane pe care le considerau abuzive şi au început să se intereseze de alternativa cooperativelor de credit”, spune vicepreşedintele pe probleme de comunicare de la CUNA, Mark Wolff.

Autor: Radu Racu

Sursa: http://www.zf.ro/business-international/cei-5-dolari-care-au-umplut-paharul-sute-de-mii-de-americani-isi-muta-conturile-de-la-banci-in-cooperative-de-credit-din-cauza-comisioanelor-8944924

Dacă vrea, Bechtel poate lucra și repede și bine. Dar nu în România deoarece la noi și frecarea mentei e considerată o ocupație

Nu a trecut multă vreme de când tot felul de comentaci săreau ca de obicei la gâtul Guvernului, spunând că Nokia ne-a părăsit pentru că nu i-am cocoloșit destul, că nu i-am tratat cum trebuie… 

În paralel se întrebau uimiți cum dracu de Nokia placă de la noi, dar din Ungaria ba.

Evident că nu luau în seamă informația care spunea că ungurii i-au ajutat PERMIȚĂNDU-LE  să își construiască orice fel de infrastructură de care aveau nevoie, spre deosebire de români, care le-au pus la dispoziție gratuit o mulțime de facilități. Au prefrat să păstreze investiția din Ungaria deoarece i-a costat mai mult.

De asemenea, atunci când Anca Boagiu, ministrul transporturilor se srăta nemulțumită de comportamentul firmei Bechtel, spunând că aceștia nu se țin de treabă, dar de cerut bani, cer tot timpul.

Și atunci, aceiași comntaci de profesie încercau să ea vina tot pe Guvernul României.

Se dădea de înțelees că lui Behtel i se pot pune tot felul de piedici, că ei săracii lucrează cât pot,  dar așa de-ai naibii, guvernul  nu vrea și pace să facă ce trebuie. Anca Boagiu a fost luată și la mișto, deoarece cică nu s-ar pricepe la treburile de la Ministerul transporturile. Ba s-au găsit unii dobitoci să spună că locul dânsei ar fi pe la cratițe și nu pe la acel minister.

Treaba e că Anca Boagiu avea dreptate, că Bechtel pur și simplu freca menta în cel mai specific românesc mod. Tot timpul găseau scuze, iar banii de la guvern se scurgeau în conturile Bectel fără a se obosi să facă mare lucru. 

Când însă Bechtel a găste un interlocutor, care nu-i caută în coarne și unde știe că dacă nu face treabă zboară cu toată faima ui de nu se vede. în Croația lucreazi Bechtelul de parcă ar fi posedat.Cu Croații nu își permit să se joace.

Dacă la noi , în șapte ani Bectel a reușit marea performanță de a realiza în șapte ani, la croați i-a apucat dragul de muncă. Se pare că dacă le pui în vedere că vor regreta dacă se țin de prostii,  americanii devin foarte performanți…

Despre acest subiect pe capital.ro  se spune că: 

Au dovedit că se poate face performanță în materie de construcție de autostrăzi, dar nu la noi. Trebuie să recunoaștem că Bechtel poate să facă autostrăzi într-un ritm foarte rapid și fără întârzieri, iar ceea ce s-a întâmplat cu Autostrada Transilvania nu a fost neapărat din vina lor.

Mai precis, un pic mai la Sud-Vest de noi, în Kosovo, Bechtel face autostrăzi într-un ritm care ar putea să le dea de gândit autorităților române. 

Despre ce e vorba mai precis? Bechtel tocmai se pregătește să mai inaugureze o porțiune de autostradă de 38 de km, între Morine și Merdare. 

Și mai interesant este că în afară de cei 38 de km, care sunt predați conform planului, Bechtel a reușit să mai finalizeze o serie de lucrări cu un an înainte de termen. Practic, Bechtel își propusese 103 km în 4 ani, iar acum a finalizat 38 de km în primul an. 

Nu au fost obstacole privind construcția autostrăzii, nici din zona exproprierilor. “Exproprierile au fost făcute foarte bine, mulțumită muncii extraordinare depuse de Ministerul Infrastructurii și de Ministerul de Finanțe, dar și a bunei colaborări a cetățenilor care au întâmpinat cu bucurie acest proiect”, spune un purtător de cuvânt al companiei. Autostrada va lega zona Morine de Nordul capitalei proaspătului stat Kosovo.

Astfel, la finalul celor 4 ani, Bechtel şi-a propus să dea în folosinţă mai mult de 100 de km de autostradă, în timp ce la noi, în decurs de 7 ani nu a construit decât 52 de km.

Până acum americanii de la Bechtel au terminat doar puțin peste 50 de kilometri din cei 415 km ai Autostrăzii Transilvania, și au încasat peste 1,2 miliarde de euro. În 2003, la semnarea contractului, proiectul a fost estimat la 2,2 miliarde de euro.

Sursa: http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/tara-in-care-bechtel-construieste-autostrada-intr-un-ritm-ametitor-155320.html 

Care o fi de fapt tâlcul acestei povești? Poate faptul că atâta timp cât von considera că investitorii străini vin la noi doar ca să de facă un fatâr, sau o onoare, vom fi tratați la fel. Vor veni, vor face orice ca să își ia banii sau măcar o parte din ei… Nțțț, acei oameni cin la noi pentru că doresc să facă bani. 

De asemenea, cred că guvernul ar trebui să vadă cui îi aparțin anumite terenuri care urmează a fi expropriate înainte de anunțarea intenției de a purni un proiect, și cui îi aparțin în momentul în care lucrarea pentru a continua se blochează deoarece propietarul face pe prostul pentru a încasa niște bani grămadă. 

Dacă se dovedește că este vorba de rea voință sau dacă cel al căruiă pământ urmeazi a fi expropriat în vederea contruirii unor obiective de interes public, ca de exemplu un oarecare se trezește că are o oaie care sărmana poate să pască doar într-un anumit loc, altfel se stresează și face ouă neconforme, motiv pentru care cere metrul pătrat cât ar cere pe un hectar din pământul din centru Bucureștiului, înseamnă că e o problemă. Toată lumea știe că oile fac ouă conforme indiferent de locul unde pasc…

Dacă ne vom pierde în detalii, nociodată nu vom avea posibilitatea să mergem pe autostrăzi unde dorim.

De asemenea, în ceea ce privește constricțiile, dacă se constată deficiențe, de exemplu că după prima ploaie asfaltul  se desprinde cu mâna ori că î pilonul unui pod apare o fisură cât e în perioada de garanție, atunci să fie pus să reconstruiască pe cheltuiala sa din nou acea poțiune sau lucrare de artă, dar să și plătească despăgubiri care să ajungă la valoarea bucății respective … Pentru nerespectarea termenilor.

Criza a ușurat buzunarele bogătașilor

Cine sunt miliardarii români care au pierdut 80 de milioane de euro într-un an

 

Sunt influenţi, dar criza nu i-a ocolit nici pe ei. Am putea spune că, pe unii chiar i-a îngenunchiat. Mai mult de 300 din cei 500 de miliardari prezenţi în Topul Forbes au pierdut anul trecut bani, iar averile lor sunt cu mult mai mici.

Gigi Becali, Silviu Prigoană, Dan Diaconescu şi Dumitru Dragomir au pierdut într-un singur an aproape 80 de milioane de euro, iar averile lor s-au subţiat considerabil. Dar nu sunt singurii. Din 17 octombrie, puteţi afla mai multe detalii despre mari perdanţi, dar şi amănunte despre puţinii câştigători din ediţia 2011 a Topului Forbes 500 Miliardari.

Gigi Becali

Când spui George (Gigi) Becali, te gândești în primul rând la echipa de fotbal Steaua București și la terenuri în Pipera. Numele omului de afaceri și cel al echipei de fotbal au devenit  sinonime în ultimii ani, în ciuda faptului că în acționariatul clubului apar Vasile Geambazi (37%), Constantin Geambazi (56%), Tomaida Bădescu (4%) și Marius Ianuli (3%). Toată lumea știe însă că ”latifundiarul din Pipera”, așa cum este supranumit omul de afaceri, taie și spânzură la Steaua.

Principala sursă de venit a omului de afaceri este reprezentată, în continuare și în ciuda crizei imobiliare, vânzarea de terenuri. La începutul acestui an, el a vândut către compania Portland Trust, unul dintre cei mai activi dezvoltatori imobiliari din România, un teren de două hectare situat în imediata apropiere a intersecției dintre Șoseaua Pipera și bulevardușl barbu Văcărescu, o zonă văzută de analiștii imobiliari drept următorul pol de dezvoltare pe segmentul office.

Tranzacția i-a adus suma de 9,3 milioane de euro, potrivit declarațieie sale de avere. Portofoliul de terenuri al lui George Becali este încă mare, el deținând în Voluntari o suprafață de peste 240 de hectare, în București – peste 40 de hectare și în Brăila și Pitești peste 100 de hectare. Prețul terenurilor s-a prăbușit dramatic în ultimii trei ani, însă portofoliul lui Gigi becali valorează în continuare multe zeci de milioane de euro. Despre celelate afaceri ale lui George Becali, precum Avicola Iași sau Arcom, nici nu are rost să fie pomenite: toate au înregistrat pierderi.

 

Dumitru Dragomir

Pentru Dumitru Dragomir, anul 2010 a fost unul intens pe plan sportiv, însă nu la fel de bun în domeniul afacerilor. Mitică Dragomir deţine în momentul de faţă mai multe proiecte imobiliare. Ţinând cont de scăderea dramatică a pieţei imobiliare este logic să anticipăm o scădere a bunăstării lui Corleone. Familia Dragomir mai deţine un mic cartier de 16 vile de pe şoseaua Barbu Văcărescu, însă vânzarea lor s-a dovedit mai dificilă decât se aşteptau, astfel că au optat oentru închirierea acestora. Şeful Ligii Profesioniste de Fotbal este proprietarul şi a  hotelului Crystal Palace, situat în nordul Capitalei, pentru care a avut în urmă cu doi ani o ofertă de vânzare pentru 18 milioane de euro, dar pe care a declinat-o.

 

Dan Diaconescu

În 2010 şi prima parte a anului 2011, Dan Diaconescu, boss-ul de la OTV a câştigat mult la capitolul imagine. Chiar dacă este mai sărac, el a devenit tot mai vizibil. Arestarea preventivă şi înfiinţarea ulterioară a Partidului Poporului i-au ridicat multe mingi la fileu.

În 2010, OTV, postul tv deţinut de Dan Diaconescu a vândut spaţii de publicitate în valoare de aproximativ trei milioane de euro.

(Calculul a fost făcut de „Forbes România” pe baza punctelor de audienţă livrate de televiziune pentru reclamele difuzate.) Dar, se ştie…la OTV una este publicitatea care se vede şi alta este cea care… nu se vede. Cele cinci firme ale lui Dan Diaconescu nu au avut bilanţuri contabile publicate la Ministerul Finanţelor care să-i justifice averea cu care s-a tot lăudat până să fi fost „umflat” de procurori. Dar cert este că, asociaţii lui înregistrează piederi de milioane de euro.

 

Silviu Prigoană

Silviu Prigoană deţinea, la data completării declaraţiei de avere, adică în mai 2011, participaţii la 14 societăţii comerciale, în valoare totală de aproximativ 1 milion de euro, în scădere faţă de anul anterior. Iar la alte 55 de firme la care deţine acţiuni are acordate împrumuturi în nume personal în valoare de peste 2,5 milioane de euro. Averea lui Prigoană cuprinde terenuri agricole- 6 hectare şi alte suprafeţe mai mici, în intravilan.

Silviu Prigoană şi soţia sa Adriana Bahmuţeanu au nouă case şi trei apartamente cu o suprafaţă totală de 2.150 de metri pătraţi. Colecţia de tablouri este declarată la valoarea de 50.000 de euro, iar cea de numismatică la 100.000 de euro. În mai 2011, Silviu Prigoană nu avea depozite bancare semnificative, în schimb, valoarea creditelor se ridicau la 3 milioane de lei şi peste 5  milioane euro, sume pentru care există ipoteci bancare.

În calitate de acţionar la Rosal Grup, Silviu Prigoană a încasat în ultimul an dividente de 1.600 de euro, lunar. Din vânzarea unui apartament din Chicago (SUA), deputatul a obţinut 695.000 de dolari.

Publicat: 14 OCT 2011

Sursa: FORBES ROMÂNIA 

http://www.forbes.ro/Cine-sunt-miliardarii-romani-care-au-pierdut-80-de-milioane-de-euro-intr-un-an_0_2257_4000.html

Grecia riscă scoaterea din zona euro

Grecia trebuie să decidă ce are de gând în ceea ce priveşte viitorul său. 

Citat de Mediafax, ministrul german de Finanţe Wolfgang Schäuble , a declarat pentru   publicaţiei Bild am Sonntag:

 ”Apartenenţa la uniunea monetară este o oportunitate, dar şi o povară grea. Măsurile de corecţie sunt foarte dificile. Grecii trebuie să decidă dacă vor să suporte această povară”. 

Domnia sa a avertizat că: “Nimeni nu trebuie să îşi facă iluzii. Fără o evaluare pozitivă din partea troicii Comisiei Europene (CE), Băncii Centrale Europene (BCE) şi Fondului Monetar Internaţional (FMI), că Grecia îşi respectă angajamentele, viitoarea tranşă de împrumut nu poate fi plătită”.

Tot domnul  Schäuble  a mai precizat şi că grecii trebuie să prezinte date care să dovedească faptul că respectă planul de austeritate.

Ministrul a încercat să respingă îngrijorarea legată de divergenţele din coaliţia aflată la putere în Germania, privind Grecia.

Parlamentul german urmează să voteze pentru suplimentarea atribuţiilor Facilităţii Europene de Stabilitate Financiară pe 29 septembrie. Schäuble  a arătat că există o majoritate clară în Parlament care sprijină consolidarea facilităţii, astfel încât votul va fi fără emoţii.

Într-un fel mi se pare normal ca europenii să nu mai vrea să suporte consecinţele populismului grecesc şi a incapacităţii eleenilor de a-şi respecata agajamentele.

Ar trebui ca la Grecia să privească puţin mai atent şi unii de pe la noi,  cei care, din populism, promit că dacă lumea îi va ota pe ei, vor deschide robinetele cu lapte şi miere. În Grecia s-a trăit multă vreme peste ceea ce suporta economia, criza nu a făcut decât să ceară nota de plată.

Wolfgang Schäuble  este sub presiunea nemulţumirii provocata de incapacitatea Greciei de a respecta tintele fiscale, condiţii pentru ajutorul 

financiar internaţional. Această nemulţumire   se apropie de un punct de maxim  în Germania şi Olanda, politicieni cu greutate,vorbesc franc  despre o posibila scoatere a statului elen din zona euro. Lucru care ar duce înprimul rând la coapsul econoimic total at Greciei, dar ar şi provoca mari perturbări de sistem în alte ţări partenere din uniunea monetară, însă, deşi deoacamdată mai voalat, lideri din tona euro lasă să se înţeleagă că iau în calcul o astfel de opţiune. Cred că pentru cei din ţările partenere cu Grecia în sistemul euro, este de neînţeles modul în care grecia nu faceceea ce ar trebui să facă. E drept că nu e uşor, mwdicamentele sunt a dracului de amare, dar lipsa lor poate duce la decesul Greciei. 

Horst Seehofer, şeful Uniunii Crestin Sociale din Bavaria,  a fost primul oficial german de rang înalt care a spus pe şleau ca Grecia ar putea fi obligată sa iasă din zona euro, într-un interviu acordat publicaţiei Bild.De când inspectorii UE, FMI şi BCE au suspentat discuţiile privind noua tranşă de ajutor pentru Grecia, W.Schaeuble  si-a intensificat retorica  deoarece elenii nu au respectat respectat ţintele referitoare la deficitul bugetar.

 El a spus cu subiect şi predicat ceea ce mulţi alţi  grei politici spun deocamdată doar  în spatele uşilor închise , după cum soun surse surse bine informate şi demne de încredere.

Domnul Mark Rutte, premierul olandez, a  propus în mod public  ca ţarile indisciplinate care refuza sa renunte la suveranitatea asupra bugetelorîin favoarea unui “ţar european al bugetului” ar trebui sa iasa din uniunea monetara.

“Tările care nu sunt pregatite sa fie plasate sub administratie, pot opta sa iasa din zona euro”, a spus Rutte. El a arătat ca Germania şi Finlanda sprijina initiativa sa.

Inspectorii UE, FMI şi BCE vor reveni în Grecia  saptamana viitoare, dar plecarea brusca a acestora a întarit percepţia ţărilor  din nord Europene ca guvernul Greciei nu vrea sa ia masurile drastice (cele de până acum fiind doar un fel de parfum) necesare pentru a respecta condiţiile programului de salvare in valoare de 110 miliarde de euro, convenit in mai 2010.

 Ilias Mosialos, purtatorul de cuvant al guvernului grac, a fost nevoit  sa dezminta ca este posibila iesirea din zona euro, iar un purtator de cuvant al Comisiei Europene a spus ca nu au loc deloc discutii oficiale pe această temă.

“Nu exista niciun pericol de ieşire din zona euro. Discuţiile cu troica (UE, FMI şi BCE )  vor continua saptamana viitoare pentru a examina schimbarile structurale şi bugetele pentru 2011 si 2012″, a spus Mosialos.

 Economic,  Grecia s-a contractat în trimestrul al doilea cu 7,3%. Rata somajului a crescut la 16%, de la 11,6% in iunie 2010. 

 In iulie, liderii europeni au fost nevoiţimai facă  cu un program de sustinere a Greciei, de valoare aproape egala cu primul, dar care, la rându său,  este şi el  în pericol.

 ”O dezbatere despre al doilea program de salvare a Greciei este prematura, avand in vedere dificultatile legate de actualul program”, a declarat ministrul  Schaeuble în Parlament.

E drept, nu exista un cadru legal pentru iesirea unei tari din zona euro, iar costurile plecarii ar putea fi mai mari decat cele legate de rămânere în această zonă. E drept că nu Grecia a provocat această criză, cum e adevărat şi că Grecia a afut un comportament total inconştient care a adus-o în criza ei, dar de asemenea e drept că nici nemţii, olndezii sau alţi europeni să suporte nota de plată pentru huzurul nemeritat elen.

Stephane Deo, analist la UBS , a declarat: “Asa cum stau lucrurile, secesiunea ar fi foarte costisitoare şi foarte dificilă, iar expulzarea este imposibila”. Potrivit UBS, consecintele ar fi  prabuşirea sistemului bancar şi a comerţului internaţional, defaultul (intrarea înincapacitate de plata) ţarii respective, al agenţilor economici.

Dacă o ţară părăseşte zona euro, costurile pe persoană  ar fi de 9.500-11.500 euro în primul an, respectiv 40%-50% din PIB.

Un oficial din UE a declarat ca scoaterea  din zona euro este de neconceput, din cauza turbulentelor pe care le-ar provoca. Probabil referindu.se la alte ţări ca Spania, sau Italia  aflate şi ele în situaţii destul de încurcate.

“Nu pentru ca ar fi 17 minus 1, ci pentru că s-ar ajunge la 17 minus 4,5,6 sau 8. Zona euro nu este o cafenea din care intri şi ieşi. Interdependenta financiara si monetara este atat de mare incat soarta unui membru creeaza probleme altora”, a spus oficialul.

El a mai  adaugat ca Germania este convinsa ca iesirea din zona euro nu este o optiune demnă de luat în seamă.

De fapt, după cum vedem, marea problemă ce îi preocupă pe europeni nu este eliminarea Greciei cu efectele ei asupra altor ţări, poate chiar într-o  anumită desfăşurare dispariţia monedei unice. 

Auzeam chiar o declaraţie care spunea că atunci când UE a avut probleme, şi ţe-a rezolvat extinzându-se, acum când euro pare a avea mari probleme, soluţia logică ar fi să fie acceptaţi noi membrii. Sânge proaspăt cum ar veni. Să însemne oare într-un final ca o eventuală prăbuşire a Greciei poate însemna admiterea României în zona euro înainte de 2015, sau chiar înainte de 2014?

Surse folosite la scrierea acestui articol:

 http://www.mediafax.ro/economic/germania-grecia-trebuie-sa-se-trezeasca-la-realitate-masurile-de-corectie-sunt-foarte-dure-8769557/

http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-10164215-avertisment-ministrului-german-finante-grecia-trebuie-trezeasca-realitate.htm

http://www.wall-street.ro/articol/International/109036/Derapaje-fiscale-Iese-Grecia-din-zona-euro.html

Mogulodependeţii se sufocă de indignare. Guvernul Boc spune că ia in calcul creşterea veniturilor bugetarilor

  Ieri am văzut că era jale mare pe la televiziunile mogulodependente.

  Când au fost anunţate măsurie de austeritate, pe la acele televiziuni se perindau tot felul de ANALişti, fie că erau trimişi de partide,   fie că erau angajaţi ai mogulilor, fie că erau invitaţi mai mult sau mai puţin permanenţi ( invitaţi ciudaţi rău, de genul Monicăi Ţâţoiu sau al lui Mugur Ciuvică ori cascadorul Sobaru ori a fomistei aflatăî în greva foameni pentru căp nu mai dorea să facă foame, ori a unor lideri de sindicat cu veri mai mari decât trei sferturi din patronii României) toţi, fără excepţie vorbeau de nesimţirea Guvernului de a tăia veniturile, evident că despre criză nu vorbeau nimic,  pentru că ar fi trebuit să accepte faptul că e nevoie de măsuri de austeritate.

Am văzut cum era criticată de exemplu Elena Udrea că bagă banii în telegondole, după ce cu câteva fraze mai înainte Guvernul era criticat că nu face investiţii.

Am văzut cum se arborau moace de înmormântare când se vorbe, înainte de iarnă, despre pensionarii care vor muri de frig sau din lipsă de piramidoane. Critica de te îngrozeai.

Sub panica mimată, deja mulţi cântau prohodul Guvernului Boc şi aduceau argumente spunând că nu doar că România nu-şi va reveni ci se va duce tot mai jos pe topogan, nefiind decât o chestiune de timp până România va deceda subit.

Opoziţia, evident, mai mult sau mai puţin voalat venea cu soluţii pe care le enunţa, dar nu spunea că era vorba se soluţii valabile doar pe termen mediu sau lung şi numai după ce economia mondială îşi va reveni. Ce spuneau ei însă, era ca îimediat ce vor veni la putere se vor reînfiinţa posturile pentru bugetari desfiinţate , veniturile nu doar că vor fi readuse la nivelul de dinainte de tăieri ci că vor fi chiar mai mari şi că TVA-ul va fi scăzut la nivele pe care nu le avusese nici în perioada de duduială economică a lui Tăriceanu.

Evident că nu ni se indica nici o sursă concretă… era ceva de genul, „votaţi-ne şi restul lăsaţi pe noi”.

Ei bine, ieri zic, era jale mare la televiziunile mogulodependente. Guvernul ar intenţiona să readucă veniturile la nivelul de dinainte de tăieri, prima etapă, o creştere cu 5% urmând a fi în curând, prin toamnă.

În loc să stea ca oamenii să spună ce nu le convine, cei ce vorbeau făceau un melanj de afirmaţii din care se înţelegea că asta e o creştere chiar nocivă. Cei care spuneau nu demult cum va creşte USL veniturile de nu va şti nărodul de român pe unde să mai pună banii,  acum ziceau că nu are cum să aducă Guvernul banii necesari.

Diana Tuşa, cu alura ei de iapă prostituată, indignată până peste poate, zicea că ea nu vede decât două surse: Ori se va tăia de la sănătate, ori de la pensii… deci că va fi de rău.

Poate asta ne arată modul în care USL ar acţiona dacă românul ar fi destul de tembel să-i dea puterea.

Alţii spuneau că e absolut rău să se crească salariile deoarece, atenţie, la iarnă vor creşte costurile cu gigacaloria. Deci, dacă s-ar întâmpla să crească preţurile, aceste creşteri ar fi mai uşor suportabile dacă salariul nu ar creşte…

Nu demult liberalii se plângeau că Guvernul, ticălos cum e fusese de acord cu nişte angajări de bugetari.

Cred că de fapt, de ici inainte vom asista la lucruri de-a dreptul haioase.

În perioada în care economia era în declin, deci şi veniturile oamenilor, speranţele opoziţiei  de a se isca mari mişcări sociale, mişcări pe care televiziunile moguloide s-au străduit să le provoace, mişcări menite să împingă românii în stradă şi ţara în alegeri anticipate, implicit în alegeri anticipate şi apoi în braţele USL păreau a avea oarece şanse de reuşită. Păreau doar, la prima vedere. Faptul că nu se va întâmpla era clar din moment ce se anunţau mitingiri de 80.000 de oameni şi cu poliţie şi echipe de televiziune dacă se ajungea la 8-10.00 de oameni, şi aceia plătiţi mai bine decât dacă s-ar fi dus la serviciu.

Acum când economia a intrat pe un trend pozitiv, veniturile populasţiei o vor urma, cu o întârzire normală de 6-9 luni, evident că şi şansele opoziţiei vor scădea.

De fapt asta se vede in sondaje.

Paradoxal, chiar din sondajele comandate de partidele de opoziţie unor firme de sondare obediente cum ar fi CCSB sau de aşa zisul Centru de Studii Social-Comportamentale Avangarde condus de obedientul Marius Pieleanu. Cu cât este mai evidentă căderea reală a USL în sondaje în favoarea creşterii partidului încă neexistent al lui D.Diaconescu, cu atât în sondaje vedem cum USL creşte mai abitir (am văzut un sondaj unde USL avea  fix70%).

Faptul acesta nu denotă decât un lucru: În USL creşte disperarea faţă de faptul că le scad şansele de a ajunge la caşcaval. În zona liberală a USL această creştere a disperării este mai vizibilă deoarece acolo pe lândă revenirea lentră dar sigură a PDL îşi dau seama de un adevăr incontestabil, verificat în ultimele decenii: PSD nu votează la Preşidenţie o petrsoană din afara partidului, deci că PSD nu va susţine, indiferent de ce de declară un individ ca Antonescu. Cel puţin pentru că nu e pesedist.

Ei, dar să revenim la isteria ce a lovit ieri mogulodependenţii.

Pentru a fi ma explicită treaba cu creşterile care au iritat vorbitorii, cred că cel mai bine e să aduc câte ceva din presă care să explice despre ce e vorba. Şi anume trei articole:

Cresc salariile în sectorul bugetar? Vezi ce spune Tănăsescu

Autoritățile române au propus reprezentanților FMI o creștere a salariilor din sectorul bugetar în trei trepte, prima majorare urmând să fie aplicată în luna octombrie 2011, pentru recuperarea pierderilor în urma ajustării din vara anului 2010, a declarat pentru Agerpres vicepreşedintele Comisiei de buget-finanţe a Camerei Deputaţilor, Adrian Niţu (PDL).

În această după-amiază, misiunea FMI va purta discuții cu oficialii ministerelor care gestionează fondurile europene și reprezentanții Finanțelor pentru definitivarea rectificării bugetare, întrucât luni experții de la FMI, Comisia Europeană și Banca Mondială își vor finaliza cea de-a doua misiune de evaluare în cadrul acordul stand-by încheiat cu România.
Conform deputatului PDL, cele trei tranşe de majorare vor fi cel mai probabil de câte cinci procente, iar sumele necesare pentru prima tranşă din octombrie vor fi prevăzute în această rectificare bugetară. 
“Comisia are un dialog pe această temă cu ministrul Finanţelor şi aceasta este propunerea. Celelalte două tranşe vor fi în 2012. Din moment ce nouă ni s-a comunicat această propunere înseamnă că în discuţiile cu FMI s-a ajuns la concluzia că există spaţiul fiscal necesar”, a spus Niţu, citat de Agerpres. 

Reprezentantul României la FMI, Mihai Tănăsescu, consideră că salariile bugetarilor vor fi mărite dacă vor fi atinse țintele referitoare la deficitul bugetar și la ponderea cheltuielilor cu personalul din PIB. “Trebuie făcută o analiză suplimentară a acestor resurse suplimentare de care dispune guvernul și stabilit apoi un plan, în funcție de atingerea obiectivelor propuse”, a dclarat Tănăsescu pentru evz.ro 

Condiţiile FMI

Salariile bugetare au fost reduse cu 25% la mijlocul anului 2010, ca parte a măsurilor de austeritate pentru echilibrarea bugetului, iar la începutul anului 2011 au fost majorate cu 15%. Ţinând cont de baza de raportare la care s-a aplicat majoararea, salariile de bază ale bugetarilor sunt acum mai mici cu 13,75% faţă de vara lui 2010.
FMI este de acord cu majorarea salariilor bugetarilor dacă acestea se încadrează în ţinetele negociate cu autorităţile române privind deficitul bugetar şi plafonul cheltuielilor de personal în 2011 şi 2012.
O misiune comună a FMI, CE şi BM se află în România până pe 1 august pentru a analiza o eventuală revizuire uşoară a proiecţiilor de creştere economică, situaţia fiscală, rectificarea bugetară pentru 2011, parametrii generali ai bugetului pe 2012, arieratele companiilor de stat şi absorbţia fondurilor europene.

Sursa:  capital.ro

http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/cresc-salariile-in-sectorul-bugetar-vezi-ce-spune-tanasescu-150767.html

Guvernul Boc anunță creșterea salariilor pentru bugetari. FMI se întâlnește cu miniștrii

Ministerul Finanţelor Publice (MFP) va propune majorarea salariilor bugetarilor în trei tranşe, începând chiar din luna octombrie a acestui an, pentru recuperarea pierderilor în urma ajustării din vara anului 2010, a declarat pentru Agerpres vicepreşedintele Comisiei de buget-finanţe a Camerei Deputaţilor, Adrian Niţu (PDL).

UPDATE: Ministrul Finanțelor, Gheorghe Ialomițianu, a declarat, la Rtv, că salariile bugetarilor vor crește, nu din toamnă, ci din 2012, fără a da amănunte cu cât sau dacă vor fi majorate în etape.

Premierul Emil Boc se va întâlni și sâmbătă, începând cu ora 10:00, cu reprezentanții delegațiilor FMI, CE și BM.

Creșterea salariilor bugetarilor, doar o variantă de lucru

Creşterea salariilor bugetarilor din toamna acestui an este doar una variantele studiate, dar o decizie finală nu a fost încă luată, a spus astăzi Gheorghe Gherghina, secretarul de stat în Ministerul Finanţelor.Potrivit lui Marian Sârbu, preşedintele UNPR, o decizie finală în privinţa majorării salariilor va fi luată în luna octombrie, când se vor stabili şi indicatorii macro-economici pentru anul viitor, scrie Agerpres.

“Este cert că pe parcursul anului 2012 se va recupera în întregime diferenţa de salariu care a rezultat în urma măsurilor de austeritate luate în domeniu la 30 iunie 2010″, a spus Sârbu, la finalul întâlnirii cu finanţatorii externi.

Întâlnire FMI  – miniștriMiniștrii care gestionează problemele economice au plecat la ministerul Finanțelor pentru a se întâlni cu membrii delegației FMI, Comisiei Europene și Banca Mondială.Potrivit unor surse guvernamentale, miniștrii vor discuta cu delegația despre rectificarea bugetară, salariile angajaților de la stat și despre fondurile europene. Membrii delegației vor discuta cu fiecare ministru în parte până la ora 22.00.Ministerul Transporturilor va primi mai mulți bani la rectificare

Prezent la inaugurarea celor 21,5 kilometri de autostradă de A2, premierul Emil Boc a precizat că la rectificarea bugetară vor fi alocați mai mulți bani ministerului condus de Anca Boagiu, deaorece ”pe de o parte ne ajută la creșterea economică, iar pe de altă parte ne-a demonstrat că face treabă își onorează angajamentele”. 
”Obiectivul nostru este să susținem lucrările de investitii, Ministerul Transporturilor, în special, pentru că pe de o parte ne ajută la creșterea economică, iar pe de altă parte ne-a demonstrat că face treabă și își onoreaza angajamentele. De aceea, și la rectificarea bugetară pe care o vom avea la începutul lunii august vom pune prioritate pe investiții și pe acordarea de resurse suplimentare la acest capitol în primul rând”, a declarat șeful Executivului. Bugetarii recuperează tăierile din 2010 în trei tranșeVicepreşedintele Comisiei de buget-finanţe a Camerei Deputaţilor, Adrian Niţu (PDL), a spus că cele trei tranşe de majorare vor fi cel mai probabil de câte 5 procente, iar sumele necesare pentru prima tranşă din octombrie vor fi prevăzute la rectificarea bugetară care va fi efectuată după plecarea Misiunii FMI.“Comisia are un dialog pe această temă cu ministrul Finanţelor şi aceasta este propunerea. Celelalte două tranşe vor fi în 2012. Din moment ce nouă ni s-a comunicat această propunere înseamnă că în discuţiile cu FMI s-a ajuns la concluzia că există spaţiul fiscal necesar”, a spus Niţu, citat de Agerpres.Reprezentantul României la FMI, Mihai Tănăsescu, consideră că salariile bugetarilor vor fi mărite dacă vor fi atinse țintele referitoare la deficitul bugetar și la ponderea cheltuielilor cu personalul din PIB. „Trebuie făcută o analiză suplimentară a acestor resurse suplimentare de care dispune guvernul și stabilit apoi un plan, în funcție de atingerea obiectivelor propuse”, a subliniat Tănăsescu.Potrivit acestuia, ”în condiţiile în care concedierile în sectorul public efectuate în primul semestru şi cele care vor urma vor crea resursele de majorare a salariilor în sectorul public, începând din octombrie, FMI nu are niciun fel de problemă, atât timp cât sunt respectate ţintele privind deficitul fiscal şi cheltuielile de personal’, informează Agerpres.Pensiile ar putea fi indexate în ianuarieȘi pensiile ar putea crește anul viitor. Potrivit președintelui UNPR, Marian Sârbu, ”numai un şoc ar mai putea să împiedice acest lucru, ca la 1 ianuarie 2012 pensiile să fie indexate cu rata inflaţiei plus 50% din creşterea salariului real pe economie”

Condiţiile FMI

Salariile bugetare au fost reduse cu 25% la mijlocul anului 2010, ca parte a măsurilor de austeritate pentru echilibrarea bugetului, iar la începutul anului 2011 au fost majorate cu 15%. Ţinând cont de baza de raportare la care s-a aplicat majoararea, salariile de bază ale bugetarilor sunt acum mai mici cu 13,75% faţă de vara lui 2010.

FMI este de acord cu majorarea salariilor bugetarilor dacă acestea se încadrează în ţinetele negociate cu autorităţile române privind deficitul bugetar şi plafonul cheltuielilor de personal în 2011 şi 2012.
Membrii Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci din Camera Deputaţilor vor avea vineri, o întâlnire la Parlament cu delegaţia Fondului Monetar Internaţional, condusă de Jeffrey Franks, potrivit unui comunicat transmis AGERPRES.
O misiune comună a FMI, CE şi BM se află în România până pe 1 august pentru a analiza o eventuală revizuire uşoară a proiecţiilor de creştere economică, situaţia fiscală, rectificarea bugetară pentru 2011, parametrii generali ai bugetului pe 2012, arieratele companiilor de stat şi absorbţia fondurilor europene.

Sursa: EVZ.ro

http://www.evz.ro/detalii/stiri/salariile-bugetarilor-ar-putea-creste-in-trei-trepte-prima-in-octombrie-939897.html

Pensiile ar putea crește de la 1 ianuarie 2012

În 2012, în buzunarul pensionarilor și al bugetarilor ar putea intra ceva mai mulți. Mai exact, ianuarie 2012 ar putea aduce indexarea pensiilor, potrivit preşedintelui UNPR, Marian Sârbu.

”Pe baza elementelor de natură economică se întrevede, aproape fără rezerve, numai un şoc ar mai putea să împiedice acest lucru, ca la 1 ianuarie 2012 pensiile să fie indexate cu rata inflaţiei plus 50% din creşterea salariului real pe economie. Poate să înceapă (n.r. – din 2012) un proces de recuperare a veniturilor reale ale populaţiei şi în ceea ce priveşte pensiile şi în ceea ce priveşte salariile bugetarilor”, a precizat Sârbu după întrevederea avute cu reprezentanţii Fondului Internaţional Monetar, Băncii Mondiale şi Comisiei Europene, citat de Agerpres. 

Decizia privind salariile va fi luată în octombrie

Bugetarii ar începe încă din noiembrie să recupere din banii tăiați în urma măsurilor de austeritate luate în iunie 2010, însă o decizie finală va fi luată abia în luna octombrie, când se vor stabili şi indicatorii macro-economici pentru anul viitor.
”Este cert că pe parcursul anului 2012 se va recupera în întregime diferenţa de salariu care a rezultat în urma măsurilor de austeritate luate în domeniu la 30 iunie 2010”, a adăugat Sârbu. 
Fostul ministru al Muncii a mai declarat că se va face ”o recalibrare” între nivelul salariului minim pe economie şi salariul mediu pe economie astfel încât să se încurajeze crearea de locuri de muncă în economie în mediul privat.

Reforma sistemului sanitar, subiect de discuție cu reprezentanții FMI

Președintele UNPR a declarat că printre subiectele abordate în discuțiile cu reprezentanții FMI, CE și BM s-a numărat și necesitatea reformării sistemului sanitar.
”Faptul că nu s-a reformat suficient sistemul şi că a rămas relativ în urma sistemului de pensii care devine pe zi ce trece mai sustenabil şi mai capabil să facă faţă cerinţelor, inclusiv din punct de vedere financiar, este o concluzie la care nimeni nu mai are niciun dubiu. E nevoie în continuare de măsuri accentuate în aşa fel încât toţi cetăţenii să poată să beneficieze de serviciile de sănătate într-o măsură cât mai apropiată de nivelul contribuţiilor sociale”, a mai spus Sârbu, citat de Agerpres.

Sursa: EVZ.ro

 http://www.evz.ro/detalii/stiri/pensiile-ar-putea-creste-de-la-1-ianuarie-939900.html

 

 

Şi tot din Evenimentul Zilei:

Jeffrey Franks, în România: “Creşterea economică ar putea fi accelerată în 2011″

Premierul Emil Boc s-a întâlnit astăzi, la Palatul Victoria, cu reprezentanţii Băncii Mondiale, a Fondului Monetar Internaţional şi a Comisiei Europene. Oficialul FMI Jeffrey Franks a spus că, în contextul crizei economice mondiale, România e într-o situație mai bună. “Asta vă pune în situația nu numai să puteți crește, dar puteți crește într-un mod sustenabil”, a mai afirmat Franks.

Sursa: EVZ.ro

http://www.evz.ro/index.html

Şova, apartamentul fantomă, o reacţie cam suspectă … şi Zdreanţă

La 13 Iulie adevărul.ro publica un articol:

NOTĂ: De data aceasta vreau ca în afară de conţinutul articolelor, vreau să atrag atenţia asupra unor detalii.

Autorul replicii, Dan Şova, din câte aflăm de pe blogul său precizează că se adresează lui Grigore Cartianu pe principiul “poate se sperie şi o dă afară pe Raluca Dan”: “… in al treilea rand nu sunt prieten cu Domnul Cristian Rizea, ci doar coleg de partid. In acest sens, s-ar putea ca, peste o perioada, Doamna Raluca Dan sa pretinda ca si domnia sa este prietena cu mine, avnad in vedere ca scrie doar despre mine in ultimele 5 saptamani…”. Asta la punctul 7 al replicii. Amplitudinea şi rapiditatea cu care a apărut articolul relică (a se vedea orele la care a apărut fiecare) îmi sugerează un fapt, domnul Şova avea răspunsul pregătit de dinainte de publicarea articolului la care se referă.  Oare de ce? Se aştepta ca cineva să-l întrebe sau să-l acuze de ceva? De obicei la astfel de articole politicienii se fac că plouă sau se duc la televiziunile obediente care sar imediat să le repereze onoarea…

De asemenea, parcă îmi mai sare ceva în ochi: la punctul 9 deşi nimeni nu sugerează ceva în neregulă legat de activitatea sa de la Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti unde are calitatea de conferenţiar, găseşte potrivit să spună că (citez): … dar va pot ajuta cu subiecte pentru eventuale noi articole. De exemplu: “Dan Sova este conferentiar al Facultatii de Drept a Universitatii Bucuresti…deci vinde examene la studenti”; “Dan Sova a fost considerat de publicatiile britanice, inainte de a deveni senator, timp de 4 ani, drept unul din cei mai importanti 30 de avocati ai Romaniei – deci a cumparat influenta la Londra pe bani grei”; “Dan Sova a devenit doctor in drept la doar 32 de ani – deci a santajat comisia de examinare si a cumparat toti profesorii care au facut parte din ea” etc.

Aici , după părerea mea, sub ironia a la Năstase, se poate simţi ceva. Domnul Şova simte cum îi bâzâie musca pe mătreaţă. De fapt, cred că doreşte ironizând să-i taie pofta cuiva  care s-ar gândi măcar să facă oarece investigaţii legate de relaţia sa cu studenţii, de modul în care a atras atenţia publicaţiilor britanice având în vedere că nu odată acestea au publicat articole la comandă… poate cineva ar încerca să afle, dacă tot zice, şi cum a obţinut doctoratul. Vorbeşte de vârsta de 32 de ani când a obţinut doctoratul. Fiind născut în 1973, avea 32 de ani în 2005. Nu de alta, dar pe acolo pe la drept, un personaj care are a dracului de multă influenţă:  Prof. univ. dr. Adrian Năstase. Îmi amintesc o poveste şi cu un alt pesedel care cică ar fi măsluit oarece chestii: doctorul Sorin Oprescu… (Doamne cum a murit respectivul scandal şi ce pasiuni de mai revărsau atunci, ce “probe” mai aduceau unii… )

Da, interesante sugestii face Şova sub masca ironiei…. 

 

Cristian Rizea, Dan Şova şi apartamentul-suveică

Autor: Raluca Dan

Deputatul PSD Cristian Rizea, senatorul PSD Dan Şova şi apropiaţi ai acestora au „plimbat“ între ei un apartament, doar în acte, la preţuri aiuritoare. Locuinţa deputatului PSD Cristian Rizea a fost obiectul unor tranzacţii imobiliare suspecte, în urma cărora doi dintre protagonişti au suferit pierderi greu de explicat.

Prietenia dintre senatorul-avocat Dan Şova (38 de ani) şi colegul său de partid, Cristian Rizea (42 de ani), este de notorietate, iar afacerile dintre ei nu se rezumă doar la contractele încheiate cu Agenţia pentru Tineret, în perioada 2004-2005, de casa de avocatură a senatorului. Din 2006 până în 2009, Cristian Rizea şi apropiaţii săi, printre care şi Dan Şova, au derulat o serie de tranzacţii imobiliare suspecte, în valoare totală de peste 1.000.000 de euro.

Obiectul acestor tranzacţii este un apartament, situat într-un complex rezidenţial din sectorul 6 al Capitalei, locuit din 2004 şi până acum de deputatul PSD şi de soţia acestuia, Josette Rizea. Iar potrivit documentelor de vânzare-cumpărare, marii perdanţi ai acestor tranzacţii ar fi Dan Şova, care ,,a donat” familiei Rizea 150.000 de euro, şi Lucian Colţea, unchiul controversatului afacerist Adrian Tărău, care a rămas fără 250.000 de euro după implicarea în aceeaşi serie de tranzacţii imobiliare. 

Dan Şova refuză să răspundă oricărei solicitări făcute de „Adevărul” pentru formularea unui punct de vedere în legătură cu aceste tranzacţii. Nici prietenul său, deputatul Cristian Rizea, nu are explicaţii pentru aceste afaceri. Aflat în Italia, la Florenţa, în calitate de preşedinte al PSD Diaspora, Rizea s-a limitat la câteva cuvinte: „Nu comentez nimic. Scrieţi ce vreţi!”. La rândul ei, soacra neoficială a lui Cristian Rizea, Jana Sterian, s-a eschivat: „Pot să cumpăr case de la cine vreau. Nu ştiu dacă Cristian Rizea mai locuieşte acolo. Lăsaţi-mă în pace, v-am spus că nu pot vorbi”. 

Preţul de pornire: 98.000 de euro

În martie 2004, Josette Rizea, soţia deputatului Cristian Rizea, a cumpărat de la antreprenorul Arcom SA un apartament de 152 de metri pătraţi într-un ansambu rezidenţial aflat în construcţie, pe Calea Plevnei nr. 141, din sectorul 6 al Capitalei. Potrivit contractului de vânzare-cumpărare, preţul plătit la acea dată de soţia deputatului a fost de 140.000 de dolari – adică, aproximativ 98.000 de euro. Doi ani mai târziu, la 20 martie 2006, cuplul Josette-Cristian Rizea îi vinde apartamentul, la un preţ aproape dublu – 186.000 de euro – Janei Sterian, prezentată în cercul de apropiaţi al familiei Rizea drept „mama adoptivă” a Josettei Rizea. 

Apartament ,,plimbat” de la Rizea la Şova şi retur

După nici patru luni de la achiziţia apartamentului din Calea Plevnei, la 7 iulie 2006, Jana Sterian îi vinde locuinţa actualului senator Dan Şova. Preţul plătit de Şova, potrivit contractului de vânzare-cumpărare, a fost de 400.000 de euro. Din această sumă, 238.000 de euro reprezenta valoarea unui ,,credit de consum”, cu data scadentă 2022, contractat de actualul senator. Şova a plătit 400.000 de euro.  Potrivit primei declaraţii de avere depusă în calitate de senator, Şova menţiona că valoarea de impozitare a apartamentului era de 200.000 de euro.

Şirul tranzacţiilor nu se opreşte aici. În decembrie 2009, senatorul Dan Şova ,,trimite” acelaşi apartament înapoi la familia Rizea. Îl vinde lui Bogdan Rizea, fratele deputatului Cristian Rizea, în schimbul a 255.000 de euro. Senatorul pierde practic din această tranzacţie aproape 150.000 de euro, iar locuinţa revine, aparent, la familia de unde please.

Aparent pentru că, în tot acest interval, aceasta a fost locuită de cuplul Josette şi Cristian Rizea, care şi acum stau tot acolo. În februarie 2011, Bogdan Rizea îi vinde înapoi apartamentul Janei Sterian, cu doar 75.900 de euro. Aparent, fratele deputatului ar fi pierdut 180.000 de euro. Lucrurile nu stau însă deloc aşa, pentru că între timp s-a mai petrecut o tranzacţie ciudată. 

Unchiul lui TĂrău, pagubă de 250.000 de euro

În aprilie 2010, la doar o săptămână după ce devine proprietar cu drepturi depline şi înscrie în Cartea Funciară aparatamentul din Calea Plevnei pe numele lui, Bogdan Rizea îşi mandatează fratele, pe deputatul Cristian Rizea, să vândă casa. Aşa se face că deputatul, care găsise deja cumpărători, se prezintă în faţa notarului, încheie un antecontract de vânzare-cumpărare şi primeşte pe loc 250.000 de euro. Cumpărătorii sunt Aurica şi Lucian Colţea, nimeni alţii decât mătuşa şi unchiul controversatului om de afaceri orădean Adrian Tărău. Aceştia nu mai semnează şi contractul de vânzare-cumpărare al apartamentului până la termenul-limită prevăzut în antecontract, 15 iulie 2010, aşa că au pierdut cei 250.000 de euro. 
Pastorul Lucian Colţea, stabilit de mai mulţi ani în Chicago (SUA), are la rându-i afaceri imobiliare, derulate încă de la începutul anilor 2000, împreună cu nepotul său, Adrian Tărău, refugiat în SUA în timp ce era anchetat în România, pentru complicitate la contrabandă şi evaziune fiscală. În plus, Lucian Colţea nu este străin de PSD. În vara lui 2004, acesta a cumpărat, cu 220.000 de dolari, drepturile litigioase pentru o impunătoare clădire din Piaţa Amzei, transformată în sediu al PSD Sector 1. 

“Soacra” lui Rizea, căutată de fisc 

Jana Sterian este vizată acum de un control al Fiscului, deoarece a derulat, la rându-i, mai multe tranzacţii imobiliare ciudate atât cu soţii Rizea, cât şi cu mama lui Cristian Rizea, Maria Rizea. Este asociată într-o firmă cu fostul şofer al lui Cristian Rizea, Ion Găzaru, implicat şi el în ,,afacerile” deputatului în cazul căruia inspectorii de integritate au cerut confiscarea a 300.000 de euro din averea pe care nu o poate justifica. 

250.000 de euro este suma de bani pierdută de Lucian Colţea.

 Traseul în întregime

Data publicării: 13 Ilulie 2011 , ora 7:25

Sursa: adevărul.ro

http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/Cristian_Rizea-Dan_Sova_si_apartamentul-suveica_0_515948980.html

De obicei nu prea vedem replici din partea celor despre care e vorba. De data asta însă, Dan Şova dă o replică pe blogul său.

Drept la replică referitor la articolul intitulat “Cristian Rizea, Dan Şova şi Apartamentul fantomă”

adersat Domnului Grigore Cartianu

Autor: Dan Şova

1. Intre titlul articolului si continutul acestuia nu exista nici un fel de legatura, intrucat subsemnatul Dan Sova am cumparat apartamentul mentionat cu ajutorul unui credit bancar. Aceasta inseamna, asa cum stie toata lumea, ca imobilul a fost evaluat de banca, iar pretul lui a fost cel real. Nu insist asupra acestui aspect, deoarece toata lumea stie cum se achizitioneaza un imobil prin credit bancar.
2. Am vandut acelasi apartament la o distanta de 3 ani ( adica in 2009), cu un pret cu 145.000 euro mai mic, din cauza prabusirii pietei imobiliare, lucru mentionat de altfel, in chiar continutul actului de vanzare cumparare. Mai mult, nu ma indoiesc ca ziaristii de investigatie cunosc faptul ca o tranzactie imobiliara in urma careia pretul de vanzare este mai mic decat cel de achizitie se raporteaza automat la Oficiul de Spalare a Banilor, care o si cerceteaza.
3. Motivul instrainarii imobilului dupa 3 ani a fost dorinta de achitare a creditului bancar contractat in 2006, credit pe care, dupa intrarea in functia de senator, nu mai aveam mijloace financiare sa-l achit. Veti remarca probabil, cu bunavointa ce va caracterizeaza, ca in 2009 am realizat din avocatura 3% din veniturile pe care le realizasem inainte de a deveni senator. Veti observa, de asemenea, cu aceeasi buna-credinta, din declaratia de avere a subsemnatului, ca ceea ce spun am si facut: adica pretul vanzarii apartamentului a acoperit achitarea creditului. Fireste ca am pierdut, asa cum toata lumea a pierdut, dar asta se datoreaza si faptului ca-mi lipseste “ingeniozitatea” anumitor lideri PDL care, sfidand criza, vand cu profit, intr-o piata prabusita, active de milioane de euro achizitionate in perioada de boom imobiliar.
4. Este complet falsa ideea ca nu as raspunde solicitarilor jurnalistilor “Adevarul”. Daca veti avea bunavointa, ca redactor – sef al acestei publicatii, sa intrebati ziaristii pe care cu onoare ii conduceti, veti afla, cu uimire probabil, ca obisnuiesc sa comunic deschis cu oricine ma solicita, mai putin cu Doamna Raluca Dan care, in legatura cu prezentul articol, mi-a adresat doar intrebari “antologice”, din care va redau doua fragmente: “Cum explicaţi aceste tranzacţii şi de ce aţi ales să restituiţi practic apartamentul, în schimbul unui preţ mult mai mare decât cel de achiziţie, într-o perioadă de criză pe piaţa imobiliară, familiei Rizea?”
5. Acesta era momentul la care Doamna Raluca Dan se pregatea sa ma acuze ca tranzactia nu e corecta pentru ca as fi avut un castig in perioada de criza. Dupa ce a mai cercetat si a vazut ca nu am avut nici un castig, ba din contra, am avut o pierdere, a scris articolul de astazi, subliniind ca tranzactia nu este corecta pentru ca as fi avut o pierdere. Stiti vorba romaneasca “cu basca si fara basca”? Asa e si cu Doamna Raluca Dan. Dorinta domniei sale de a ma acuza neaparat de ceva este de-a dreptul comica. De asemenea, in acelasi material de intrebari, venea o adresare inchizitoriala de la aceeasi suava Doamna Raluca Dan cu urmatorul continut: “Potrivit declaraţiilor depuse de însăşi Sterian Jana, la Administraţia Finanţelor Publice a Sectorului 1 Bucureşti, la 23 ianuarie 2009, a vândut către dumneavoastră un alt imobil, în baza unui contract încheiat la acelaşi biroul notarial. Doamna Jana Sterian declară că a obţinut, în urma acestei tranzacţii, un venit net de 1.059.291 RON (adică, 252.080 de euro). De ce nu aţi înscris în declaraţia de avere această nouă tranzacţie imobiliară derulată între dumneavoastră şi doamna Sterian Jana?”
Ce as putea raspunde la o asemenea intrebare, cand pe data de 23 Ianuarie 2009 eram la Londra, deci este imposibil sa fi fost si in Romania in acelasi timp? Va rog sa judecati dumneavoastra, ca ziarist cu experienta, daca se putea raspunde ceva Doamnei Raluca Dan. As putea sa analizez in acelasi fel toate intrebarile Doamnei Raluca Dan, dar nu as vrea sa va rapesc nici dumneavoastra din timpul pretios si putin pe care-l aveti cu probleme care ar putea fi rezolvate foarte usor prin selectarea unui ziarist care chiar sa se priceapa la investigatii.
6. Atunci cand ziaristii dumneavoastra vor sa scrie ceva spectaculos, v-as ruga sa le precizati ca tranzactiile imobiliare sunt inca legale in Romania si, de asemenea ca, in ce ma priveste, toate tranzactiile mele sunt publice si se afla in declaratia de avere. Totul este transparent si la lumina. Nimic neclar sau “suspect”, asa cum va place sa mentionati.
7. Mi se pare demn de mentionat ca exista cateva informatii eronate in articolul dumneavoastra pe care as vrea sa le corectez: prima este insistenta ideii ca as fi avut tranzactii cu domnul Cristian Rizea, ceea ce este complet fals: nu am realizat nici o tranzactie cu Domnul Cristian Rizea; a doua este ca doamna Sterian Jana ar fi mama adoptiva a sotiei domnului Rizea; personal nu stiam asa ceva, iar daca detineti documente in acest sens, as fi curios sa le vad si eu; in al treilea rand nu sunt prieten cu Domnul Cristian Rizea, ci doar coleg de partid. In acest sens, s-ar putea ca, peste o perioada, Doamna Raluca Dan sa pretinda ca si domnia sa este prietena cu mine, avnad in vedere ca scrie doar despre mine in ultimele 5 saptamani.
8. Va precizez ca pe pagina mea de facebook gasiti un CV interesant cu o multime de chestiuni profesionale. Va sugerez lecturarea acestuia in ideea ca poate reuseste publicatia dumneavoastra sa scrie si ceva de bine despre mine. Pentru mine aceasta ar fi o demonstratie a faptului ca, pe lumea aceasta, “orice este posibil”.
9. In incheiere simt nevoia sa-mi cer scuze inca o data ca nu am profilul infractional pe care, in contextul noii politici editoriale a ziarului “Adevarul”, stiu ca vi l-ati dori, dar va pot ajuta cu subiecte pentru eventuale noi articole. De exemplu: “Dan Sova este conferentiar al Facultatii de Drept a Universitatii Bucuresti…deci vinde examene la studenti”; “Dan Sova a fost considerat de publicatiile britanice, inainte de a deveni senator, timp de 4 ani, drept unul din cei mai importanti 30 de avocati ai Romaniei – deci a cumparat influenta la Londra pe bani grei”; “Dan Sova a devenit doctor in drept la doar 32 de ani – deci a santajat comisia de examinare si a cumparat toti profesorii care au facut parte din ea” etc. Daca nu sunt suficiente idei, va promit ca pot acoperi cu sugestii cate o aparitie saptamanala pentru cel putin 1 an de zile.

 

Data publicării: 13 Iulie 2011, ora (nespecificat, dar înainte de ora 14:38 deoarece aceasta e ora primului comentariu)

Sursa: Dan Şova blog

http://blog.dansova.ro/?p=387

P.S. Dacă cineva din apropierea lui Şova vede acest articol, îl rog să-i transmită din partea mea ceva:

Domnule Şova, vreau să-ţi amintesc faptul că noi, românii, avem o zicere:“Cine se scuză, se acuză…” şi  mai avem şi două capodopere literare:“Căţeluş cu părul creţ”  şi  “Zdreanţă”. 

În prima vedem două versuri pe care PSD ar cam trebui să le propună ca deviză pentru USL: ”El se jură că nu fură/ Şi l-am prins cu raţa-n gură…”. A doua, Zdreanţă, este de fapt una moralizatoare care spune că oricât de frumuşel ori şmecher eşti, până la urmă tot o păţeşti. Mai jos se poate vedea poezia întreagă, poate cuiva îi trece prin cap să o adpte ca imn a aceleiaşi USL (poate unii, dacă o vor cânta zilnic se vor abţine pe viitror de la măgării şi astfgel nu vor trebui să stea la bulău, regretele târzii, oricât ar fi de sincere, de obicei sunt târzii.

Deci, poezia-capodoperă:

“Zdreanţă”

- de Tudor Arghezi 

L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă,
Cel cu ochii de faianţă?
E un câine zdrenţuros
De flocos, dar e frumos.
Parcă-i strâns din petice,
Ca să-l tot împiedice,
Ferfeniţele-i atârnă

Şi pe ochi, pe nara cârnă, 
Şi se-ncurcă şi descurcă, 

Parcă-i scos din câlţi pe furcă.
Are însă o ureche
De pungaş fără păreche.
Da târcoale la coteţ,
Ciufulitşi-aşa lăieţ,
Aşteptând un ceasşi două
O gaină să se ouă,
Care cântă cotcodace,
Proaspăt oul cândşi-l face.
De când e-n gospodărie
Multe a-nvăţatşiştie,

Şi, pe brânci, târâş, grăpiş, 
Se strecoară pe furiş. 
Pune laba, ia cu botul 
Şi-nghite oul cu totul. 

– “Unde-i oul? a-ntrebat
Gospodina. — “L-a mâncat!”
“Stai niţel, că te dezvăţ
Fără măturăşi băţ.
Te învaţă mama minte.”

Şi i-a dat un ou fierbinte. 
Dar de cum l-a îmbucat, 
Zdreanţă l-aşi lepădat 
Şi-a-njurat cu un lătrat.

Când se uită la găină,
Cu culcuşul lui, vecină,
Zice Zdreanţă-n gândul lui
“S-a făcut a dracului!”

Capital: Fitch a readus ratingul României la investment grade. Dăianu: “S-a corectat o nedreptate făcută României”

UPDATE: Fitch a readus ratingul României la investment grade. Dăianu: “S-a corectat o nedreptate făcută României”

Agenţia de evaluare financiară Fitch a îmbunătăţit ratingul pentru credite pe termen lung, în valută, al României la “BBB-” de la “BB+”. România este recomandată pentru investiţii, conform comunicatului Fitch. Astfel, se recunosc meritele acordului dintre Guvern și Fondul Monetar Internațional.

Calificativul pentru credite pe termen lung în lei a fost revizuit în urcare de la “BBB-” la “BBB”, în timp ce plafonul de ţară a fost îmbunătăţit de la “BBB” la “BBB+”. Ratingul pentru credite pe termen scurt a fost revizuit în creştere de la “B” la “F3″, se arată într-un comunicat al Fitch.

“Upgrade-ul reflectă progresele realizate de România în recuperarea de pe urma efectelor crizei financiare, inclusiv o revenire a creşterii economice, reducerea deficitului de cont curent şi reducerea deficitului bugetar”, se precizează în comunicatul Fitch.

UPDATE: Daniel Dăianu, fost ministru de Finanţe: “S-a corectat o nedreptate făcută României”

Ratingul României nu a fost majorat, ci ratingul a revenit la investement grade. Ratingul nostru fusese scăzut întrucât intrasem în vria deteriorărilor ratingurilor la nivel mondial, iar România era înainte de aceasta printre ţările cel mai rău cotate din Europa Centrală şi de Est.

România are în continuare o evaluare de risc suveran printre cele mai nefavorabile din ECE. Este foarte bine că am revenit la investment grade, iar aceasta se datorează drumului parcurs în direcţia consolidării fiscale, care însă nu s-a terminat. Suntem încă la etajul inferior în ceea ce priveşte ratingul, departe de Cehia, Slovenia şi alte ţări.

În zilele următoare, Guvernul va spune: „Ce am făcut noi”, iar cei din opoziţie vor zice că „nu e mare lucru”.

Să nu ne aşteptăm acum la investiţii străine, pentru că pe plan internaţional nu se fac încă investiţii mari. Şi pe leu am avut presiuni de apreciere, dar ele au fost generate de fonduri speculative. E o naivitate să credem că după îmbunătăţirea ratingului de către Fitch, România se va aştepta la o ploaie de investiţii.

Într-un fel s-a corectat o nedreptate făcută României, pentru că în mod tradiţional, din varii motive, noi am fost cotaţi mai rău. Nu se justifica retrogradarea la non – investment grade. Oricum, mai e cale lungă până să fim alături de Cehia şi Slovacia. Să nu ne umflăm în pene.

UPDATE 2: Răzvan Pașol, președintele Intercapital Invest: “Orice mișcare de genul acesta ajută piața”

„Fără îndoială că upgradarea ratingului de către Fitch ajută piața de capital, s-a și văzut deja pe cotațiile de la Sibiu. Orice mișcare de genul acesta ajută piața. Este o recunoaștere a părților pozitive din măsurile luate de autorități și a felului în care România a „navigat” prin criză.”

Anunțul agenției de rating este primul pas, după care urmează și investitorii care urmăresc aceste evaluări și iau decizii de investiție în consecință. Toate acțiunile de la Bursa de Valori București vor beneficia de ratingul majorat, inclusiv cele importante, precum Fondul Proprietatea.”

UPDATE 3: Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal şi economistul-şef al Raiffeisen Bank, “Aşteptam această revenire a ratingului în prima parte a anului”

Decizia celor de la Fitch reflectă îmbunătăţirea fundamentelor economice, ceea ce era evident, precum şi vulnerabilităţii externe a României care a scăzut substanţial şi nu mai reprezintă o problemă, graţie acordului cu FMI şi UE. Reticenţa lor venea din riscurile aferente anului electoral, dar probabil că cei de la Fitch au încredere aceste vor fi ţinute sub control atâta timp cât suntem în acord cu FMI.

Aşteptam această revenire a ratingului în prima parte a anului, dar treptat devenisem destul de sceptic că se va mai întâmpla din cauza problemelor apărute cu criza datoriilor suverane din Europa.

UPDATE 4: Lucian Anghel, economistul șef al BCR: “O consolidare a încrederii investitorilor internaționali în economia românească“

Economistul șef al Băncii Comerciale Române (BCR), Lucia nAnghel, a declarat că decizia agenției de rating de a revizui în sens pozitiv ratingul României este o dovadă a faptului că investitorii și-au recăpătat încrederea în economia românească și a precizat că este foarte probabil ca în perioada următoare și S&P să crească ratingul țării noastre.

”Decizia este binevenită, este o consolidare a încrederii investitorilor internaționali în economia românească și cumva se repară o greşeală din trecut, când ne-au downgradat, prin comparaţie cu alte ţări care au fost retrogradate mai târziu sau deloc și care arătau mult mai rău decât România la momentul downgradării”, a declarat Lucian Anghel.

Acesta a afirmat că România trebuie să profite de acestă decizie luată cumva contra curentului.

”Această decizie este și contra curentului.  Trebuie să ai argumente serioase să te duci în boardul Fitch și să ceri o îmbunătățire a ratingului de la la “, a declarat acesta.

Potrivit lui Lucian Anghel, economistul-şef al BCR, revizuirea în sens pozitiv a ratingului și creșterea economică care va fi obținută în trimestrele trei și patru vor repune România pe harta investițiilor. ”Investitorii se uită și la rating, dar mai ales la creșterea economică. Polonia este exemplu clar al acestui fapt”, a adăugat Anghel.

UPDATE 5 Eugen Rădulescu, BNR: “Piața le-a luat-o înainte”

Directorul Direcţiei Audit Intern din cadrul BNR, Eugen Rădulescu, consideră că măsurile de austeritate, chiar dacă au fost nepopulare, încep să dea roade și în ochii agențiilor de rating, care au fost depășite de piață.

”Dacă suntem în investment grade se vede deja după marjele plătite de guvern pentru împrumuturile contracte în ultima perioadă. Este clar că piața le-a luat-o înainte agențiilor de rating”, ne-a declarat Eugen Rădulescu, precizând că deja România se împrumută la costuri mai mici decât Ungaria, țară care este în categoria 

Potrivit acestuia, era bine dacă ne creștea ratingul de acum un an sau doi, sau ne era bine dacă parlamentarii nu majorau în octombrie 2008 salariile profesorilor, după ce în 15 septembrie 2008 Lehman Brothers a intrat în faliment, ”de parcă noi ne aflam pe altă planetă

”Cum nu putem da timpul înapoi, este bine și acum, dar trebuie să avem de grijă la politiciile pe care le vom lua anul viitor și în 2013”, a precizat oficialul BNR.

Întrebat dacă vor exista efecte negative asupra României din cauza situației Greciei, Spaniei sau SUA, Rădulescu a precizat ”fiind pe aceeași planetă nu putem spune că noi nu vom fi afectați, dar nu cred că SUA nu-și va plăti datoriile”.

Cum funcționează agențiile de rating

Agenţiile de rating financiar măsoară solvabilitatea guvernelor şi a companiilor. Altfel spus, ele verifică dacă organismele în cauză sunt în stare să-şi plătească datoriile pe termen lung, mediu şi scurt. În cazul în care nu există nicio problemă, agenţia acordă ratingul AAA, nota maximă posibilă.

Fiecare agenţie de rating are un sistem propriu de notare bazat pe litere, cei de la Moody’s având cifre în sistemul de notare, iar celelalte două având semnele “+” şi “-”.

Practic, agenţiile au 4 praguri pentru aceste ratinguri: A, B, C şi D. Atât timp cât un guvern sau o companie are un rating aflat în “zona A” situaţia este bună. Zonele B şi C sunt zone în care există riscuri, iar D este alocat situaţiei de faliment. Moody’s este singura care nu are rating pentru definirea falimentului.

Standard and Poor’s, Fitch şi Moody’s sunt cele mai mari 3 agenţii de rating din America şi din lume şi acoperă aproximativ 90% din statele din întreaga lume şi din companiile mari.

 

Sursa: capital.ro

http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/fitch-a-urcat-ratingul-romaniei-la-investment-grade-149460.html

După Grecia urmează SUA ?

Este SUA noua Grecie?

Autor: Dan Andronic

Cu o datorie de şapte ori cât PIB-ul ţării, deficitul bugetar dă bătăi de cap şi Statelor Unite. Aşa au apărut zvonuri privind falimentul statului american sau apariţia unei noi crize mondiale care ar veni tot dinspre Vest. In acest context, comparaţiile Grecia- Statele Unite sunt inevitabile. Dar care sunt diferenţele dintre cele două state? Şi care este răspunsul politic al celor două partide politice americane la criza economică în general şi la problema plafonului de îndatorare în particular? Vă invit să citiţi o  radiografie a situaţiei economice a  SUA, din perspectiva lui Fareed Zakaria într-un articol publicat de revista « Time ».

Pe măsură ce Europa se confruntă cu un alt act din drama  greacă, mulţi  se întreabă:este  SUA următoarea? Este posibil ca dezbaterea noastră despre plafonul de îndatorare să fie începutul unei crize care ar  face lumea să-şi piardă încrederea în SUA ? Orice se poate întâmpla, dar sunt demne de remarcat  diferenţele dintre Grecia şi SUA.
Grecia se confruntă cu trei probleme. În primul rând, are o economie necompetitivă care nu poate genera creştere economică. Forţa de muncă este prea scumpă, exportă puţine produse şi  poporul său nu este suficient de bogat pentru a genera o creştere. Aceasta nu este o problemă recentă. Grecia nu a avut niciodată o  economie dinamică.

Grecia are de asemenea o istorie lungă de contractare a unor împrumuturi  prea mari pe care apoi nu a mai avut posibilitatea de a şi le plăti. În ultimii 179 de ani a fost în imposibilitatea de a-şi îndeplini îndatoririle financiare aproximativ 50% din timp. Datoriile sale sunt uriaşe şi nu au putut fi plătite luând în considerare niciun scenariu plauzibil. În cele din urmă, pentru că este parte din zona euro, Grecia nu are control asupra monedei sale, ceea ce inseamna că nu îşi poate ieftini produsele pe pieţe mondiale.

În contrast, Statele Unite rămân una dintre economiile cele mai competitive. Este casa companiilor de top din industriile cele mai avansate, casa celor mai mari pieţe de capital şi continuă să dea naştere unor noi companii şi, într-adevăr, unor noi industrii. Exportă totul în întreaga lume, de la avioane la divertisment. Structura sa demografică e izbitor de sănătoasă: va fi singura ţară bogată din lume unde populaţia va creşte  în următorii 30 de ani - ceea ce înseamnă  angajaţi mai tineri, producători, întreprinzători şi contribuabili. Deţine, de asemenea, controlul asupra monedei sale. În cele din urmă, istoria creditelor americane este impecabilă. Statele Unite nu a avut niciodată probleme  în îndeplinirea îndatoririlor financiare.

Grecia se confruntă cu un set de alegeri aspre. Pentru a obţine mai multe fonduri pentru a-şi plăti împrumuturile are nevoie să facă reduceri draconice de cheltuieli şi creşteri de taxe ce vor sufoca cu siguranţă creşterea economică. Situaţia în SUA este cât se poate mai diferită. Soluţiile pentru problemele deficitului american sunt clare, aproape simple.
Să vă ofer câteva exemple. În cazul în care Congresul ar  pune în aplicare recomandările

comisiei Simpson-Bowles, ar reduce deficitul cu 3.8 triliarde de dolari pe o perioadă de 10 ani. Până în 2015, Statele Unite ar avea un deficit de 2,2% din PIB, care ar fi printre cele mai scăzute ale marilor economii ale lumii. Dacă Congresul nu va face nimic si va  lăsa  să expire reducerile fiscale din timpul lui Bush  şi se va reveni la ceea ce se întâmpla în timpul erei Clinton, s- ar genera în următorul deceniu o sumă estimată la 3.6 triliarde de dolari ce ar rezolva în mare măsură  problema deficitului pe termen scurt.

Marele adevăr cu care se confruntă Statele Unite nu este faptul că ne lipsesc soluţii la problemele noastre, ci faptul că sistemul nostru politic pare incapabil să facă ceva. Cu un deficit la fel de mare ca cel cu care ne confruntăm, ar trebui să fie clar că lucrurile nu se pot aranja doar prin reduceri de cheltuieli sau doar prin creşterea impozitelor. (Cheltuielile pentru asigurări sociale, Medicare şi Medicaid sunt aşteptate să crească de la 10% din PIB cât sunt în prezent la 15% până în 2030. Asta este pur şi simplu nesustenabil.)Şi totuşi, cele două partide par a fi blocate în fantezii juvenile, unul dintre ele excluzând  creşterea taxelor şi celălalt excluzând reducerile serioase de cheltuieli. Sigur, într-o ţară de 312 milioane, oamenii nu vor cădea de acord între ei. Dar pe deficit, dezacordul nu este unul teologic. Dezbaterile asupra banilor sunt întotdeauna supuse unui compromis.

Lumea nu şi-a pierdut încrederea în economia americană. Oamenii împrumută SUA mai mulţi bani în termeni mai  avantajoşi decât cu oricare alt stat. Pieţele noastre rămân puternice.Companiile noastre continuă să prospere. Dar, dacă urmăreşti jocul periculos de  la Washington este uşor să concluzionăm că Statele Unite nu mai are o clasă  de conducere veritabilă şi a devenit un loc în care ideologia şi retorica au înlocuit arta guvernării. Că republicanii ar lua în considerare să se joace cu solvabilitatea SUA nu este pur şi simplu o foarte proastă politică publică, aşa cum a demonstrat Richard Stengel în numărul precedent al TIME, dar aproape sigur este şi neconstituţional.
Chiar acum, am putea învăţa ceva de la Grecia. Actualul guvern grec şi-a recunoscut problemele şi a iniţiat o serie de reduceri de cheltuieli şi creşteri de taxe, precum şi vânzarea activelor de stat. Ceea ce şi-a propus minimalizează tot ceea ce s-a luat în considerare să se realizeze în SUA. Şi guvernul grec a făcut apel la cetăţenii săi cu răbdare şi insistenţă fără a folosi populisme - în ciuda  gălăgiei de pe  stradă. A luat de asemenea decizia de a adopta un program pe termen lung pentru a face economia mai competitivă.

În acest sens, din păcate, America nu este deloc asemeni Greciei.

Sursa: Dan Andronic blog

http://www.danandronic.ro/este-sua-noua-grecie.html?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+blogdanandronic+%28Dan+Andronic+Blog%29

Curentul: Primarul Poteraş – coleg de dosar la DNA cu fratele lui Elan, Fabian Schwartzenberg

Primarul Poteraş – coleg de dosar la DNA cu fratele lui Elan, Fabian Schwartzenberg

Primarul sectorului 6, Cristian Poteraş, este învinuit de procurorii anticorupţie  pentru manevrele cu terenuri pe care le-a făcut alături de bişniţari imobiliari precum Fabian Schwartzenberg, fratele mai mic al lui Elan Schwartzenberg, celebrul fante de Bamboo al Capitalei. În 2006, în plin boom imobiliar, cu complicitatea primarului sectorului 6, Cristian Poteraş, şi a angajaţilor din subordine, Fabian Schwartzenberg, proaspăt sosit în România, a tras un tun de peste 20 milioane de euro, după cum susţin anchetatorii. Procurorii DNA l-au invitat ieri pe Poteraş la o „porţie de declaraţii“ pentru a da explicaţii într-un dosar în care procurorii anticorupţie au dispus începerea urmăririi penale în octombrie 2009. Potrivit rezoluţiei din 28 octombrie 2009, DNA a început urmărirea penală pe numele primarului sectorului 6, Cristian Constantin Poteraş, a lui Gheorghe Floricică, secretar, şi în cazul altor patru funcţionari publici, membri ai subcomisiei de aplicare a legii fondului funciar, Ştefan Preda, Dumitru Vultur, Daniel Moise şi Petre Boncea. Procurorii arată, în rezoluţia de începere a urmăririi penale, că, în datele  de 9 ianuarie 2006, 6 iunie 2006 şi 20 iulie 2006, „ignorându-şi atribuţiile conferite de lege, după o analiză superficială netemeinică, au propus validarea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate a lui Cezar Căpăţână, Şerban Alexandru Gheorghe Căpăţână, Anica Cristea, Gheorghe Nica, Steliana Rădulea, Elena Năforniţă şi Gheorghe Jianu, pentru suprafaţa totală de 59.655,52 mp teren intravilan“.

Manevră imobiliară

În acest dosar, procurorii susţin că au fost reconstituite drepturi de proprietate pentru suprafaţa de 39.998,23 mp, compusă din patru loturi situate în zona încadrată de Splaiul Independenţei şi Calea Plevnei, respectiv o secţiune din imobilul nr. 332A de pe Splaiul Independenţei. De asemenea, a mai fost dat un teren de 2251,24 mp pe Bulevardul Iuliu Maniu nr. 11B şi 2740,76 mp lângă Stadionul Giuleşti. O altă suprafaţă, 2097,82 mp, a fost predată pe Splaiul Independenţei nr. 332A. Tot pe Splaiul Independenţei a mai fost retrocedat ilegal un teren de 1909,48 mp şi alţi 1054,70 mp pe strada Lt. Av. Gheorghe Caranda, se arată în rezoluţia DNA de începere a urmăririi penale. Comisia de aplicare a legii fondului funciar a mai retrocedat un teren de 3053,68 mp pe strada Valea Oltului, unul tot în cartierul Drumul Taberei – de 1522,75 mp, şi altul de 5044,86 mp pe Strada Sibiu, reprezentând o parte din parcul Favorit. Procurorii au dispus începerea urmăririi penale şi pe numele şefului Serviciului Cadastru Date Urbane şi Fond Funciar, Cristina Popescu, şi pe cel al Dorinei Piftor, consilieri în Primăria Sectorului 6, pentru complicitate la abuz în serviciu. Cu alte cuvinte, o afacere tipic romånească: proprietarii aveau teren la ţară, în Domneşti, iar Poteraş le-a dat în buricul Capitalei, cu obligaţia să-l dea mai departe către proaspătul său prieten Fabian Schwartzenberg, sosit de curånd în ţară. Sfidător, la finalul audierilor de circa 30 de minute, Poteraş a avut timp şi de un mişto, afirmånd că: „DNA avea nevoie de locuri de parcare şi a venit cu soluţii tehnice“.

Fabian – interfaţa, Elan – sforarul

Persoanele care au primit, în realitate, terenurile necuvenite enumerate mai sus, sunt Fabian Schwartzenberg, Lucian Viorel Grecu, Valeriu Pandor şi Marian Jean Căpăţână, susţin procurorii. Terenurile au fost rupte de la Institutele de Biologie şi Biochimie ale Academiei Romåne şi Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Chimie şi Petrochimie (ICECHIM Bucureşti). Cel mai mare beneficiar a acestui tun imobiliar a fost Fabian Schwartzenberg, fratele craiului de Dorobanţi, Elan. Practic, acest tun imobiliar din 2006 a fost „năşirea“ lui Fabian în ale ţepelor imobiliare pe care familia Schwartzenberg le practică în Romånia, sub ochii autorităţilor emasculate. Bineînţeles că pentru o astfel de afacere este nevoie de complicitatea unor nume grele din administraţie şi politică. Pentru această ţeapă, fraţii Schwartzenberg şi-au dat måna cu notăreasa Manuela Mitrea, soţia pesedistului Miron Mitrea, cu primarul sectorului 6, Cristian Poteraş, şi cu prefectul Capitalei de atunci, Mioara Mantale. La numai 20 ani, venit în ţară de cåteva luni, Fabian Schwartzenberg a primit o combinaţie la cheie, care i-a adus la finalizarea ei un cåştig de cåteva milioane de euro. Banii de început, cåteva sute de mii de euro, i-au fost oferiţi de Elan Schwartzenberg şi de tatăl lor. Profitul nu s-a datorat vreunei activităţi productive, care să aducă beneficii investitorului şi statului sau populaţiei, ci prin implicarea într-o afacere de birou, în care s-au luat cu japca terenurile institutelor de cercetare. În urma „afacerii“, institutele au rămas doar cu o potecă de acces, urmånd ca în viitor să fie sugrumate, la propriu, de proiecte imobiliare megalomanice. Procurorii au analizat toate probele şi au arătat cum Schwartzenberg a cumpărat un teren retrocedat dubios către mai mulţi membri ai familiei Căpăţånă. Căpăţånă Cezar şi Căpăţånă Şerban Alexandru Gheorghe au primit în compensare pentru un teren moştenit la ţară, în comuna Domneşti, mai multe terenuri „echivalente ca valoare“, însumånd 4 hectare, în buricul Bucureştiului, pe Splaiul Independenţei. Ziarul „Curentul“ a scris cu lux de amănunte despre această afacere făcută de clanul Schwartzenberg pe spinarea statului romån, care se lasă de ani buni muls de diferite grupuri de interese. 

Tupeu de borfaş: „Cercetătorii sunt doar nişte alcoolici“

Şi cum tupeul nesimţit al unor astfel de şmenari nu are limite şi este o trăsătură de familie, Fabian Schwartzenberg declara, în 2006, despre cei de la care furaseră aceste terenuri, că oricum nu merită locurile de muncă pentru că ori au probleme cu băutura ori sunt hoţi. „Oricum, cercetătorii sunt aproape toţi nişte alcoolici. Dacă vin la lucru, vin să fure“, afirma, în 2006, mucosul bişniţar pe care „eficienta“ Justiţie romånă se tot chinuie să îl prindă. Mai mult, tranzacţiile Căpăţånă-Schwartzenberg au fost încheiate la notariatul Manuelei Mitrea, notar numit ilegal în funcţie de securista şi fosta ministresă a Justiţiei, Rodica Stănoiu. Manuela Mitrea a cåştigat într-o singură zi, pentru semnarea a trei hårtii amăråte de vånzare a terenurilor institutelor Academiei şi ale ICECHIM-ului, în jur de 64.000 de euro. Deşi probele sunt extrem de evidente, este posibil să asistăm din nou la un fiasco al Justiţiei romåne subordonate în numeroase cazuri mafiei imobiliare.

Sursa: Curentul

http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010071646228/Actualitate/Primarul-Poteras-coleg-de-dosar-la-DNA-cu-fratele-lui-Elan-Fabian-Schwartzenberg.html

HotNews: Sterling Resources invoca forta majora cu privire la perimetrele concesionate in Marea Neagra

Sterling Resources invoca forta majora cu privire la perimetrele concesionate in Marea Neagra

Compania canadiana Sterling Resources a declarat Forta Majora cu privire la perimetrele sale Midia si Pelican din Marea Neagra dupa ce nu a putut sa execute operatiuni petroliere din motive independente de vointa sa, a anuntat compania printr-un comunicat de presa. Sterling sustine ca autoritatile guvernamentale nu doresc sa elibereze autorizatii de construire pentru activitati petroliere in zonele offshore. De aceea, Sterling a transmis Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale (ANRM) o notificare, considerand ca “lipsa totala de claritate cu privire la procedura aplicabila si competenta in materie de eliberare a autorizatiilor de construire reprezinta un eveniment de Forta Majora conform Acordului de Concesiune”.

Situatia prezentata de Sterling

La inceputul anului 2011, compania a obtinut de la autoritatile guvernamentale competente acordurile de mediu si de foraj necesare desfasurarii operatiunilor in Perimetrele Midia si Pelican.

Agentia Nationala pentru Resurse Minerale a aprobat programul de lucrari pe anul 2011 in baza caruia Sterling are obligatia de a executa anumite activitati offshore care cuprind forajul a 2 sonde offshore, achizitia a 1050 km profile seismice 2D si efectuarea de investigatii si studii in vederea trecerii la dezvoltarea Descoperirilor Ana si Doina.

Cu toate acestea, in luna iulie 2009 Parlamentul Romaniei a adoptat o lege care impune obtinerea de autorizatii de construire pentru anumite activitati desfasurate in zona offshore. Sterling a solicitat autoritatilor competente clarificari cu privire la aceasta cerinta, avand in vedere ca operatiunile de explorare necesita eliberarea unei autorizatii de construire. Insa, autoritatile guvernamentale nu sunt in masura sau nu doresc sa elibereze autorizatii de construire pentru activitatile petroliere care se desfasoara in zone offshore, sustine Sterling.

“Efectul acestei situatii, pe care Compania o priveste ca fiind de natura politica, este acela de a fi generat imposibilitatea pentru Companie de a efectua in momentul de fata operatiuni petroliere. In consecinta, Sterling a transmis ANRM o notificare, precizand ca lipsa totala de claritate cu privire la procedura aplicabila si competenta in materie de eliberare a autorizatiilor de construire reprezinta un eveniment de Forta Majora conform Acordului de Concesiune”, a precizat Sterling.

• Potrivit prevederilor Acordului de Concesiune, ANRM trebuie ca, in termen de 15 zile de la notificarea respectiva, fie sa achieseze la invocarea Fortei Majore, efectul fiind prelungirea duratei acordului petrolier, fie sa respinga invocarea de catre Companie a Fortei Majore, fapt care ar plasa cele doua parti intr-o procedura de solutionare a disputei intervenite, care ar putea in cele din urma sa fie rezolvata pe calea arbitrajului international.
• Evenimentul de forta majora este o imprejurare imprevizibila care impiedica fara nicio culpa executarea obligatiilor contractuale.

“In pofida acestei situatii nefericite asteptam cu nerabdare sa conlucram cu ANRM si celelalte autoritati romane pentru a identifica o solutie care sa permita Companiei sa-si indeplineasca obligatiile, sa-si pastreze drepturile sale si sa desfasoare cu succes activitatea, atat in beneficiul Companiei cat si al Romaniei. In cazul unei solutii satisfacatoare speram sa putem progresa cu programele noastre privind continuarea explorarii pe aceste perimetre cu perspective deosebite si totodata sa incepem productia din structurile Ana si Doina in termen de 3 ani. Aceasta ar aduce Romaniei beneficii insemnate constand in satisfacerea intr-o masura mai mare, din surse proprii, a nevoilor energetice, in probabila atribuire catre firmele locale a contractelor de constructie instalatii si de furnizare servicii petroliere si in incurajarea unui numar mare de companii in a efectua activitati de explorare in zona offshore apartinand Romaniei”, a declarat Mike Azancot, Directorul General Executiv al firmei Sterling.

Sterling Resources Ltd. este o societate petroliera internationala, cotata la bursa in Canada, avand sediul social in Calgary, Alberta, detinand active petroliere in Marea Britanie, Romania si Franta. Actiunile sunt listate si tranzactionate la Bursa TSX Venture Exchange sub simbolul “SLG”. 

Sursa: http://economie.hotnews.ro/stiri-companii-8560258-sterling-resources-invoca-forta-majora-privire-perimetrele-concesionate-marea-neagra.htm 

Sursa hartă: EVZ.ro

http://www.evz.ro/detalii/stiri/marea-neagra-rezervorul-de-petrol-ascuns-al-romaniei-895816.html

Locuitorii Apusenilor nu vor Rosia Montana pe lista UNESCO

Comunitatile din Rosia Montana si comunele invecinate considera ca demersurile de inscriere a localitatii Rosia Montana pe lista UNESCO incalca in mod flagrant legea si principiile autonomiei locale, nesocotind obligatia consultarii cetatenilor in solutionarea problemelor locale, incalcand totodata dreptul la munca si la un trai decent al locuitorilor din Muntii Apuseni.

In acest sens, a fost trimisa o scrisoare deschisa ministrilor Culturii, Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri, Ambasadorului Romaniei la UNESCO, Comitetului International UNESCO si altor foruri care au legatura cu demersurile contestate de cetatenii din Rosia Montana, semnata de primarul si consilierii din localitate si de primarii din comunitatile invecinate.

“In urma declaratiei comune a reprezentantilor Academiei Romane si ai ONG-urilor Pro Patrimonio si Icomos Romania din data de 30 decembrie 2010, prin care se solicita, printre altele, includerea Rosiei Montane in lista patrimoniului mondial UNESCO, dorim sa va aducem la cunostinta urmatoarele imprejurari:
Comunitatile din Rosia Montana si judetul Alba resping presiunile emotionale si demersurile demagogice de listare UNESCO a Rosiei Montane si solicita respectarea dreptului la munca si la un trai decent al locuitorilor din Muntii Apuseni”, se arata in scrisoare.

Semnatarii declara ca resping ferm demersul de blocare a unui proiect de dezvoltare miniera din Muntii Apuseni, prin initierea procedurii de listare UNESCO a obiectivelor de patrimoniu din Rosia Montana, care contravine intereselor legitime ale comunitatii, aratand ca populatia locala nu a fost niciodata consultata cu privire la initiativa de introducere a Rosiei Montane pe lista UNESCO, acest lucru datorandu-se probabil temerii de a nu se intampina refuz sau rezistenta din partea cetatenilor.

Potrivit comunitatii din Muntii Apuseni, demersurile de inscriere a Rosiei Montane pe lista UNESCO incalca in mod flagrant legea si principiile autonomiei locale, nesocotind totodata si obligatia consultarii cetatenilor in solutionarea problemelor locale de interes deosebit.

“Legea prevede faptul ca autoritatile administratiei publice prin care se realizeaza autonomia locala sunt exclusiv Consiliile Locale si Primariile. Administratia publica locala functioneaza in temeiul principiilor autonomiei locale, descentralizarii serviciilor publice, eligibilitatii autoritatilor administratiei publice locale, legalitatii si al consultarii cetatenilor in solutionarea problemelor locale de interes deosebit. Comunitatea este constienta de starea patrimoniului cultural si doreste conservarea si reabilitarea obiectivelor de importante de patrimoniu cultural din Rosia Montana si din Judetul Alba, insa acest lucru nu trebuie sa excluda sansa comunitatilor locale la munca, viata decenta si dezvoltare pe termen mediu si lung”, precizeaza semnatarii scrisorii.

Comunitatea din Rosia Montana a identificat si a adoptat deja propriul sau Plan Strategic de Dezvoltare Socio-Economica, plan care prevede dezvoltarea pe termen lung a Comunei Rosia Montana prin exploatarea zacamantului auro-argintifer, care va oferi locuri de munca si surse de venit indispensabile unei zone sever afectate de somaj si saracie, precum si sursele de finantare necesare reabilitarii si conservarii patrimoniului cultural.

“Solicitam institutiilot statului sa ceara lamuriri cu privire la afirmatiile calomnioase la adresa autoritatilor publice romane, facute incadrul evenimentului de la Bruxelles! In cuprinsul declaratiei comune, semnatarii acesteia mentioneaza “Tragedia locuitorilor din Rosia Montana, abandonati de catre autoritatle publice, locale si nationale, in fata unor presiuni enorme si impiedicati sa isi asigure propria existenta, redusi in consecinta la saracie fortata (…)”. Astfel de afirmatii au un profund caracter calomniator sugerand neimplicarea, nerepectarea si neaplicarea legii de catre autoritatile publice romane, cu consecinta crearii unui grav prejudiciu locuitorilor din Rosia Montana. Avand in vedere faptul ca aceste afirmatii au fost facute in cadrul unui eveniment public, desfasurat in afara tarii, solicitam autoritatilor sa se sesizeze si sa solicite semnatarilor verificarea corectitudinii acestor informatii”, spun locuitorii din Rosia Montana prin reprezentantii lor.

Acestia mai subliniaza ca autoritatile publice locale, regionale si nationale isi exercita cu buna-credinta toate obligatiile legale, in beneficiul celor care i-au ales si vor intreprinde toate demersurile necesare restabilirii legalitatii, ori de cate ori se va constata incalcarea unor drepturi legitime sau dispozitii legale, rezervandu-si dreptul de a se folosi de toate mijloacele legale fata de cei care la adapostul unor intentii asa-zis nobile isi permit sa denigreze activitatea autoritatilor publice locale.

“Comunitatea locala se dezice de “binefacatorii de la distanta”, care nu numai ca nu pot sa ofere o solutie alternativa reala si viabila, dar utilizeaza diversiunea listarii UNESCO doar in scopul unic de blocare a proiectului minier. Declaratiile pompoase si lozincile demagogice facute in cadrul unor evenimente publice nu pot opri degradarea patrimoniului cultural din Rosia Montana care, pe langa inscrierea catorva obiective pe lista monumentelor istorice din Romania, nu a beneficiat de niciun ajutor sau interes concret, cu exceptia programului de restaurare a centrului urban al localitatii Rosia Montana, demarat de autoritatile locale si compania Rosia Montana Gold Corporation”, mai arata scrisoarea.

Potrivit localnicilor, datorita investitiei miniere de la Rosia Montana, aici s-au putut finanta deja cercetari de detaliu asupra bunurilor de patrimoniu cultural: arheologie, urbanism/arhitectura, etnografie si etnologie, istorie orala si peisaj si au fost delimitate obiectivele de patrimoniu care vor fi conservate si puse in valoare (Centrul Istoric al Rosiei Montane, zonele Carpeni, Tau Gauri, Piatra Corbului, galeria Catalina-Monulesti si Paru Carpeni).

Toate aceste zone aflate sub statut juridic de protectie vor face obiectul restaurarilor si amenajarilor in vederea transformarii acestora in obiective turistice care vor aduce beneficii pe termen lung comunitatii locale.

“In concluzie, ii rugam pe semnatarii declaratiei comune, precum si pe toti ceilalti care “se preocupa de la distanta” de soarta patrimoniului cultural din Rosia Montana sa lase expertii si autoritatile competente sa se pronunte in astfel de demersuri tehnice si sa aiba incredere in comunitatea locala, care are deja propriul sau plan de conservare a patrimoniului din Rosia Montana, elaborat in conformitate cu principiile dezvoltarii durabile, motiv pentru care nu se poate pune problema unei inscrieri in lista UNESCO. De asemenea, le sugeram sa isi indrepte atentia asupra altor zone cu patrimoniu din Romania, aflate cu adevarat in pericol si care, spre deosebire de Rosia Montana, nu beneficiaza de o investitie care sa finanteze reabilitarea si punerea lor in valoare”, se arata in finalul scrisorii locuitorilor din Rosia Montana.

I.S.

Articol importat de pe CityNews.ro

http://www.citynews.ro/alba/chestiunea-zilei-15/locuitorii-apusenilor-nu-vor-rosia-montana-pe-lista-unesco-105967/

 

Irlanda e KO. Urmează Portugalia şi Spania… oare şi România?

Motto: Unii, pentru a ajunge să guste din caşcaval, sunt în stare să mănânce tot rahatul din lume

“Guvenul Boc e incapabil, e ticălos, e criminal…” , s-a spus de multe ori.

Ba, s-a spus şi că nu peste mult ronânii vor muri pe drumuri, prin rigole, parcuri şi pe unde se va nimeri, ba de foame, ba de frig, ba de durei de cap pentru că nu vor mai putea să îşi cumpere aspirina de zi cu zi, ba că vor deceda de poftă că nu-şi vor mai permite caviarul şi whisky-ul de fiecare zi. Ba, săracii vor mai deceda şi din cauză de înghesuială, deoarece nu vor mai putea să îşi întreţină Ferrari-urile, Merţanele şi Q7-uirile şi vor trebui să se dea cu metrul, autobuzul ori cu tramvaiul sau troleul. Da, săracii români…. Vor deceda…

S-a mai vorbit şi de faptul că e incalificabil să se atingă cineva de miile de euro pe care îi iau magistraţii pe post de salariu, sau că încercarea de a creşte doar salariile mici, începând după  Anul Nou, ar fi o măsură discriminatorie o discriminare flagrantă şi nesimţită.

O fi, da’ eu cred că precedentul există. De exemplu când s-au mărit cu 50% doar salariile universitarilor că, vezi Doamne, respectivii au muncit de au transpirat la neuron şi se simt absolut umiliţi cu cei zece mii de lei noi cu care li se scoteau ochii, când  amărîtul de rând lua sume exorbitante de ordinul a şase milioane şi mai bine de lei vechi, sau legile care au făcut în decursul timpului să apară salariile şi pensile speciale. Aia ce era? Nu o discriminare, e drept, pozitivă, a unora care aveau meritul de a avea pila necesară? Da, la nesimţiţi se vorbea în RON şi la  amărâţi de lei vechi. Dar cine stă să se încurce cu de-astea? Am văzut şi o cucoană care plină de enervare zicea că ea sărmana ia 1.200 de lei şi are de plătit la electicitate 500.000…. Fapt ce a generat în studioul Antenei 3, cu Gâdea şi alţi…  specialişti (Citacu, Badea, Civică, Stan şi Sorin Roşca-Stănescu) un adrvărat tsunami de revoltă. Ziceai că în câteva secunde se vor încea şi vor deceda ireversibil şi fără putinţă de resuscitare chiar dacă li s-ar fi aplicat un tratament biogaz generat de maţele stricate a varanului Felix, biogaz dătător de viaţă şi forţă la respectiva instituţie media.

Treaba e că indiferent ce s-a spus, indiferent cât de mult s-a murit ca prostu’ de grija altora, indiferent câţi pesedişti au ieşit pe carosabil la huiduială contracost, în România nu a murit nimeni de foame, salariile şi pensile, aşa cum sunt ele, se plătesc, România merge încetişor, cu băţul băgat nonstop la spăiţe de unii ce bălesc cu gândul la caşavalul pe care l-ar hali dacă ar fi la putere. Nu, cum-necum, România încă funcţionează.

Şi la alţii există probleme că d’aia e criză mondială. S-a văzut că până şi o ţară cu forţa Franţei s-a trezit cu sindicatele în stradă (a nu se confunda sindicatele care au scos lumea în stradă în franţa cu pesediştii noştrii mascaţi conform momentului).

S-a văzut cam cum e cu Grecia. Populismul a făcut-o K.O.

Mai nou, Irlanda e şi ea K.O. Oficialii de la Dublin  au anunţat că e groasă rău şi se vor împrumuta cu 100 de miliarde de  euro pentru a nu intra în faliment.

“Intenţia mea este de a încheia procedura bugetară cu intrarea în vigoare a legislaţiei necesare anul viitor şi de a proceda ulterior la o dizolvare a Parlamentului pentru a permite populaţiei să decidă cui vrea să îi încredinţeze responsabilitatea guvernării pentru perioada dificilă ce va urma”, a declarat premierul Brian Cowen.

Premierul irlandez mai  spune că Guvernul său va prezenta miercuri un plan de austeritate pe patru ani şi că bugetul pe 2011 va fi prezentat în 7 decembrie. Asta în condiţiile în care Irlanda va primi un ajutor financiar internaţional de până la 60% din Produsul Intern Brut, mai mare decât cel de care beneficiază Grecia, de 47% din PIB. Specialiştii spun că împrumutul acesta va fi între 85 şi 95 de miliarde de euro, faţă de 110 miliarde, cu cât s-au împrumutat elenii.
Economiştii sunt convinşi că Irlanda a fost îngenuncheată de propriile bănci, care au făcut speculaţii pe piaţa imobiliară, în anii boomului economic. Criza le-a lăsat însă fără lichidităţi, iar ţara a plonjat în criză. Anul trecut, deficitul bugetar era de 32% din Produsul Intern Brut, adică de 10 ori mai mare decât cota maximă admisă în zona euro.

Pe de altă parte, Ministrul german al Finantelor, Wolfgang Schauble, afirma ca insusi viitorul monedei unice europene este in joc atunci cand vorbim de rezolvarea crizei bugetare cu care se confrunta Irlanda, care a solicitat recent ajutor financiar international (cf. AFP). În timp ce liderii UE susţin că programul financiar pentru Irlanda va preveni contagiunea în zona euro, investitorii îşi îndreaptă atenţia spre Portugalia, care nu a redus cheltuielile bugetare şi a înregistrat o creştere economică limitată în ultimul deceniu.Un plan de salvare pentru Portugalia ar spori presiunile şi asupra Spaniei, al cărei PIB este aproape de două ori mai mare decât PIB-urile combinate ale Portugaliei, Greciei şi Irlandei.

“După Portugalia următoarea va fi Spania, urmată de Italia, Franţa şi apoi UE”, a declarat Antonio Garcia Pascual, economist şef pentru regiunea de sud a Europei la Barclays Capital în Londra.

Spania este un pic prea mare pentru a fi susţinută financiar, mărimea ajutorului necesar ar necesita toate fondurile disponibile, a arătat Pascual, adăugând că problema se va extinde şi în Italia, astfel încât euro va fi pus sub semnul întrebării.

Văzând astea mă întreb cam în ce situaţie ar fi acum România dacă populiştii din Opoziţie ar reuşi să pună mâna pe putere, având în vedere că în loc să facă o opoziţie constructivă, blochează tot ce pot, doar de dragul discreditării celor de la putere în vederea viitoarelor alegeri.

Pe de altă parte, mă întreb cum se poate ca nişte magistraţi care se consideră cunoscători ai legislaţiei, nu înţeleg cum e cu separaţia pzuterilor în stat, pur şi simplu, ei care fac parte din Puterea Judecătorească se amestecă în treaba Puterii Executive, de asemenea pur şi simplu încalcă principiul egalităţii, ei sutrăgându-se samavolnic de  la suportarea  măsurilor de austeritate.

Pe de altă parte, mulţi mimează mirarea şi enervarea când sunt arătaţi cu degetul dacă se vorbeşte de adevărate atentate   la siguranţa naţională pentru că incită cu sau fără rost la destabilizarea situaţiei din românia prin ieşirea în stradă a tot felul de papagali care nici să facă un miting nu sunt în stare. Sigiranţa naţională nu e pusă în pericol doar de un atac militar. De multe ori un atac economic poate face mult mai multe pagube.

Păi dacă vorbim de atentat la securitatea naţională, putem liniştit să introducem acolo şi prestaţia Opoziţiei care, de dragul accederii  la putere crează tot felul de situaţii, unele complet lipsite de substanţă, dar care, dacă le priveşti superficial pot da senzaţia de instabilitate.

Urmarea. Unii investitori care ar dori să vină sau să revină în românia se abţin până la lămurirea lucrurilor. Păi nu de investiţii masive zice Opoziţia că ar fi calea de ieşire din criză? Sau poate în mintea lor, sunt bune doar investiţiile făcute când sunt ei la putere pentru a putea să tragă oarece capital electoral, ca să nu mai spun de şpaga cu care au fost învăţaţi în anii când deţibeau pe faţă sau mascat puterea. Cam ca şi cu ielena Udrea. Indiferent ce face e rău, dar palmierii unuia, sau telegondola altuia erau investiţii serioase şi absolute necesare.

Oare chiar atât de inconştienţi să fie unii încât să dorească puterea chiar cu preţul falimentarii României? Păi dacă e aşa, acei oameni nu ar trebui doar arestaţi, ci împuşcaţi pur şi simplu.

Dealtvel, cred că românii care pun botul la toate prostiile îi merită deoarece sunt nişte imbecili, uituci. Au uitat cum îi înjurau pe cei care acum le promit lapte şi miere în vremea în care erau la putere.

P.S. Pentru că am vorbit de investiţii.

În urmă cu câţiva ani a existat un proiect care prevedea deschiderea  unui parc tematic Dracula undeva lângă Sighişoara, care urma să valorifice miturile legate de Dracula. S-a deschis şi o listă de subscripţie publică. La un moment dat s-a hotărât mutarea acestuia undeva în Regat, deci în afara Transilvaniei, deşi străinii ştiu că Dracula a existat acolo. Brusc, povestea a intrat în ceaţă. Ce s-o fi ales cu acei bani adunaţi din subscripţii? Mai vedem…

Câteva articole legate de problema din Irlanda:

Premierul irlandez vrea să dizolve Parlamentul

Publicat: 23 noiembrie 2010

http://www.jurnalul.ro/stiri/externe/premierul-irlandez-vrea-sa-dizolve-parlamentul-560626.html

Planul Irlandei de a cere UE şi FMI sprijin financiar amplifică criza datoriilor suverane în Europa

Autor:Anca Dumitrescu

Publicat: 11.23.2010

http://www.zf.ro/business-international/planul-irlandei-de-a-cere-ue-si-fmi-sprijin-financiar-amplifica-criza-datoriilor-suverane-in-europa-7742148

Germania despre criza irlandeza: Viitorul euro este in joc

de R.M.

Publicat:  HotNews.ro; Marţi, 23 noiembrie 2010,

http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-8057271-irlanda-obsesiilor-noastre.htm

Irlanda obsesiilor noastre

de Dan Diaconu

Publicat:  HotNews.ro Luni, 22 noiembrie 2010, 10:21

http://trenduri.blogspot.com/2010/11/irlanda-obsesiilor-noastre.html

Irlanda obsesiilor noastre

Publicat:  Luni, 22 noiembrie 2010

http://trenduri.blogspot.com/2010/11/irlanda-obsesiilor-noastre.html

 

Ahiepiscopia Tomisului – O poveste cu din estul sălbatic cu vin, vie şi alte afaceri

Motto: In vino veritas: “Banu-i ochiul dracului”

Notă: Acest articol a fost  importat de pe Adevărul.ro

ÎPS Teodosie a pângărit sângele domnului

Autor: Alex Nedea

Publicat: Joi 18 nov 2010

Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, a obţinut de la Guvern ferma Nazarcea în 2002

În 2002, Arhiepiscopia Tomisului, păstorită de Înalt Preasfinţitul Teodosie, a primit de la Guvernul Năstase ferma de la Nazarcea: 350 de hectare de viţă-de-vie şi pomi fructiferi. Pentru a intra în posesia fermei Nazarcea, reprezentanţii Bisericii au promis că vor ridica mai multe aşezăminte sociale. După opt ani nu au ridicat nimic. Doar au distrus.

Inginerul Popa mângâie orizontul cu palma. „De acolo până acolo e livada de piersici”. De sub cozorocul şepcii, omul priveşte „livada”: în iarba uscată, sutele de cioate stau în şir ca nişte braţe amputate. S-a ales praful de plantaţia  care aproviziona litoralul cu cele mai vestite piersici din ţară.

O mare parte din plantaţia de cireşi de aici a avut aceeaşi soartă. În urmă cu câteva săptămâni, o drujbă i-a retezat de la înălţimea unui om. Cel care tăiase nu a mai stat să se aplece. Inginerului Vasile Popa (63 de ani), om în toată firea, mai că îi vine să plângă.

„Această fermă era elita ţării, eram pe locul doi în ţară la calitate. Exportam în toată lumea”. Ca specialist agronom, a îngrijit 45 de ani plantaţiile de la ferma Nazarcea. Şi-ar fi dorit să apuce pensia înainte de anul 2002, când „au venit popii” şi a devenit angajatul Arhiepiscopiei.

Cum şi-a furat statul grădina de aur

Pentru ca preoţii din Constanţa să devină stăpâni peste ferma de la Nazarcea, Guvernul Năstase a trebuit să fenteze legea. Astfel s-a ajuns într-o situaţie bizară: statul a trebuit să vândă un bun, dar fără a primi bani din tranzacţie, ci oferind suma necesară cumpărării.

Intriga afacerii păguboase începe în Anul Domnului 2002. Atunci, Arhiepiscopia Tomisului avea să primească în folosinţă  350 de hectare de teren agricol  deţinute până atunci de societatea de stat Nazarcea-Ovidiu – S.A.

Tranzacţia însemna practic condamnarea societăţii la faliment întrucât terenurile cu livezi şi viţă-de-vie erau singurele active aducătoare de venit pe care le mai avea ferma constăţeană. Scopul pe care Arhiepiscopia Tomisului îl invocase pentru preluarea livezilor şi a podgoriei era creşterea acţiunilor de ajutorare socială.

Domeniul viticol Nazarcea a fost pus pe butuci de administratorii Arhiepiscopiei Tomisului  Foto: Mihai Ciobanu

Pentru început, Arhiepiscopia avea să realizeze o singură „binefacere” certă: disponibilizarea celor 250 de angajaţi la Nazarcea. Astăzi mai lucrează pe plantaţia preoţească şase muncitori. Şi aceia angajaţi la negru, după cum susţine fostul administrator, Nicolae Marghiol. Miluirea Arhiepiscopiei s-a făcut prin Hotărârea de Guvern nr. 300 din 2002, semnată de Adrian Năstase, în care se menţiona că se trece ferma în folosinţa Arhiepiscopiei.
Exista o problemă – Arhiepiscopia trebuia să cumpere activele, căci primirea lor  gratuită ar fi fost ilegală. Impedimentul avea să fie rezolvat printr-o şmecherie: în aceeaşi zi, Guvernul aprobă Hotărârea nr. 299, în care i se menţiona evaziv : „Se aprobă alocarea de la bugetul de stat a sumei de 300.000 de lei (100.000 de euro) Arhiepiscopiei Tomisului în vederea achiziţionării unui imobil”.

Nota de fundamentare din arhiva Secretariatului General al Guvernului înlătură însă misterul: pentru a fenta legea, Guvernul Năstase  aloca 300.000 de lei (100.000 de euro) Arhiepiscopiei pentru ca aceasta să îi dea tot Guvernului Năstase pentru cumpărarea fermei. Statul plătea cu o mână nişte bani pe care îi încasa cu cealaltă.

Afaceri în numele nevoiaşilor

Preoţii din Constanţa nu s-au mulţumit doar cu cele 350 de hectare de livadă şi viţă-de-vie primite în primăvara lui 2002. În toamna aceluiaşi an, reprezentanţii Arhiepiscopiei Tomisului au bătut din nou la uşa Guvernului şi au cerut un şir lung de alte active: dormitoare, şoproane, magazii, cantine, sedii de fermă aflate încă în proprietatea păgubitei Nazarcea S.A.

Preoţii au poftit, iar Guvernul i-a servit. În septembrie 2002, acelaşi Adrian Năstase semnează trecerea în folosinţă gratuită  a Arhiepiscopiei a mai multor depozite. Tot atunci li s-au dat zeci de autovehicule şi utilaje: „tractoare – 39 de bucăţi, maşini agricole diverse, mijloace auto – 10 bucăţi”. Toate aceste utilaje parcă au intrat în pământ. „Există la fermă doar trei tractoare, pe care le-a cumpărat Arhiepsicopia. Eu nu am văzut aici niciun alt autovehicul sau utilaj”, spune fostul şef de fermă al Arhiepiscopiei Tomis, Vasile Popa.
„Utilajele au dispărut.

Le-au vândut cei de la Arhiepiscopie!”, susţine cu tărie fostul director de la fermă Nicolae Marghiol. La rândul lor, reprezentanţii Arhiepiscopiei  recunosc că au semnat pentru primirea utilajelor într-un proces-verbal încheiat în 2004 între Administraţia Domeniilor Statului şi instituţia bisericii. Numai că, în realitate, utilajele nu au mai ajuns la Arhiepiscopie, ci au fost vândute de lichidatorul Nazarcea S.A. La primirea averii de la Nazarcea, Arhiepiscopia Tomisului a promis că din veniturile fermei se vor construi mai multe adăposturi pentru nevoiaşi.

„Arhiepiscopia Tomisului a iniţiat un program de întemeiere şi dezvoltare a unor aşezăminte sociale în cadrul cărora se asigură asistenţă socială constând în oferirea de adăpost şi hrană (…), deziderate ce se vor realiza prin exploatarea adecvată a suprafeţei de teren transmise”. După opt ani, numărul „adăposturilor  sociale”, promise de Arhiepiscopia Tomisului la încheierea afacerii Nazarcea, este zero.

„Minunea” de la Tomis

Imagine din pliantul de promovare la export a vinului moştenit de preoţi în 2002

Podgoria de la Nazarcea era una dintre cele mai productive din Dobrogea. Însă viţa-de-vie, odată  ajunsă în proprietatea preoţilor, a avut aceeaşi soartă ca şi livezile. Zeci de hectare de vie  sunt îngropate în bălării pentru că nu au mai fost arate de ani întregi. Specialiştii de la Direcţia Agricolă Constanţa cunosc soarta pe care a avut-o podgoria ajunsă în proprietatea Arhiepiscopiei.
„Via e un fiasco total. Din ce am constatat la faţa locului nu s-a făcut aproape nimic: nu s-a arat, nu s-a stropit. E terminată, se usucă pe an ce trece. Este o vie în care nu s-a investit şi e normal să moară”, spune inginerul Ciami Tănase, de la Inspecţia pentru Control Tehnic Vitinicol din cadrul Direcţiei Agricole Constanţa.

Cifrele dezastrului se traduc astfel: producţia de vin în 2002, pe când via era încă îngrijită de angajaţii statului: 600.000 de litri de vin. Producţia 2010: 15.000 de litri de vin. „Anul acesta s-au recoltat cam 30 de tone de struguri. Din cele 175 de hectare de viţă-de-vie, mai sunt cam 70 de hectare de vie necompromisă. Nu s-a mai arat aici de trei-patru ani”, spune fostul şef de fermă Vasile Popa.

Omul îşi aminteşte că s-a dus să ceară bani de nenumărate ori la preoţii care, din 2002, s-au perindat pe acolo în calitate de administratori. Le-a spus că, fără să fie stropite şi arate,  plantaţiile mor, dar de fiecare dată i s-a zis că nu sunt bani. În primăvara acestui an, locul de administrator ocupat până atunci numai de preoţi a fost luat de fostul primar al comunei  Ciocârlia, Nicolae Marghiol. „Cel mai mare dezastru pe care l-am văzut de când sunt. Un dezastru-dezastru!”, descrie Marghiol situaţia fermei pe care a  administrat-o timp de şase luni.

„M-am cunoscut cu ÎnaltPreasfinţitul Teodosie la ziua mea de naştere şi mi-a propus postul de director, să vin să mă ocup de fermă”, povesteşte Marghiol. Cei doi se puteau întâlni foarte bine şi pe holurile Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Arhiepiscopul are un dosar pentru trafic de influenţă, iar Marghiol a fost  cercetat pentru deturnare de fonduri pe vremea când era primar.

Înalt preasfinţit cu dosar penal

Teodosie Petrescu a fost numit arhiepiscop al Tomisului în 2001 după ce a slujit ca episcop vicar al Bucureştiului. În 2009, un reporter incognito de la „România Liberă” i-ar fi dat mită petru a-i cumpăra susţinerea în tentativa de a deveni preot. Anul acesta, ANAF a pus sechestru pe mai multe bunuri ale Arhiepiscopiei, dar Teodosie a reuşit în doar o lună  să strângă un milion de euro şi să achite datoria.

„Biserica: bani şi politică, din episoadele anterioare

2 noiembrie. Ce fac preoţii cu un hotel primit ilegal? Evaziune – Arhiepiscopia Craiovei a primit de la Guvernul Tăriceanu un complex motelier cu 120 de locuri de cazare pe care le închiriază la negru.

28 octombrie. Afaceri cu credinţă într-o fostă cazarmă – Statul a cedat o fostă bază militară cu zeci de clădiri şi 60 de hectare de pădure unei parohii ortodoxe cu 80 de enoriaşi.

25 octombrie. Hoteluri instalate în Casa Domnului – Biserica a primit clădiri care depăşesc în total suprafaţa Casei Poporului

24 octombrie. Biserică, hoteluri şi restaurante – Ajutate de stat cu terenuri, hoteluri şi diverse imobile pentru activităţi sociale, bisericile s-au „reprofilat” pe activităţi turistice care aduc venituri instituţiilor religioase.

18 octombrie. Afaceri şi politică în numele Domnului – Cultele din România nu resimt efectele crizei economice. Facilităţile fiscale, fondurile imense alocate de stat şi afacerile derulate cu succes au adus profituri în conturile Bisericii Ortodoxe Române.

17 octombrie. Biserica face profit pe timp de criză – Preoţii au învăţat să scoată bani din orice: imobiliare, turism, agricultură, construcţii, editare de cărţi, energie şi chiar la bursă.

17 octombrie. Pomeni politice în cutia milei fără fund – În ultimii 20 de ani, statul a acordat Cultelor, de la buget, 784 de milioane de dolari, cea mai mare parte a sumei revenind BOR.

Vinul moştenit, vândut cu 7 euro sticla

11 noiembrie 2010. Un angajat al Arhiepiscopia Tomisului negociază cu un reporter incognito o tranzacţie cu vin

De mai bine de un an, pe site-ul Arhiepiscopiei Tomisului este postat un anunţ privind vânzarea unei cantităţi uriaşe de vin din producţia din 2002 şi 2003 de la Nazarcea. „Arhiepiscopia Tomisului deţine în proprietate o cantitate considerabilă de vin de calitate superioara (pentru export). Acesta provine din diferite soiuri de vie din Complexul Viticol Nazarcea”- aşa începe mesajul care scoate la vânzare 455 de mii de litri de vin.

Arhiepiscopia, faţă-n faţă cu Justiţia

Anul trecut, „Adevărul de Seară” Constanţa a solicitat Arhiepiscopiei Tomisului detalii referitoare la anunţul cu pricina, dar reprezentanţii biroului de presă au refuzat să difuzeze orice informaţie pretextând că vânzarea cantităţii uriaşe nu este de interes public. Pentru a afla detalii despre vinul produs de fosta fermă de stat trebuie să pretinzi că eşti un potenţial client. Imediat eşti invitat la Palatul Arhiepiscopal pentru degustare.

Testarea mărfii are loc chiar în biroul de asistenţă socială unde un angajat îţi toarnă vin în pahare în timp ce dă indicaţii unei colege: „Aşa, Riesling din 2003 să-l deschid un pic…”. Preţul vinului este mult peste cel al unuia obişnuit de pe piaţă: 7 euro pentru o sticlă de 750 de ml de vin din 2002 şi 6 euro pentru o sticlă din 2003. Asta înseamnă că doar de pe urma vinului rămas din anii de glorie ai fermei Nazarcea Arhiepiscopia obţine peste 4 milioane de euro.

„Adevărul” a solicitat  Arhiepiscopiei Tomisului un punct de vedere referitor la dezastrul în care a fost adusă imensa fermă de la Nazarcea. „Hotărârile nedrepte, date de justiţie au făcut ca până în anul 2008, să nu putem să ne exercităm drepturile prevăzute de H.G. 300/ 2002. În acest timp (…) terenurile agricole s-au degradat aproape în totalitate”, s-a rezumat să răspundă preotul Constantin Boc, reprezentantul instituţiei în relaţia cu presa. Din 2008 şi până acum terenurile continuă să se degradeze. În urmă cu o săptămână, reporterii „Adevărul” au găsit pomi  proaspăt tăiaţi în livadă.

“Hotărârile nedrepte, date de justiţie au făcut ca până în anul 2008, să nu putem să ne exercităm drepturile.”
Constantin Boc
purtătorul de cuvânt al
Arhiepiscopiei Tomisului

 

Marea Criză 1929-1933, o lecţie neînvăţată?

Similitudini stranii

Între criza economică din 1929-1933 şi cea de acum, par a exista o seamă de asemănări. Multe elemente specifice par a conţine similarităţi stranii.

Astfel, punctul central al acestor evenimente par a fi entităţile private care controlează Banca Federală Americană.

Bunicul expreşedintelui American, George W. Bush a condus un concern financiar acuzat de finantarea Celui de-al Treilea Reich. Acelasi concern, cel mai mare operator bancar elvetian, este, in prezent, unul dintre cele mai afectate de criza economică. Este vorba de banca elveţiană  UBC A.G. (Union Banking Corporation) , una dintre bancile elevetiene cele mai afectate de actuala criza. Preston Bush, a condus reprezentanţa americana a acesteia. UBC New York functiona ca reprezentant al concernului german Thyssen, apartinand omului de afaceri Fritz Thyssen, apropiat al lui Adolf Hitler. Compania sa a fost unul dintre “motoarele” maşinii de razboi a Celui de-al Treilea Reich, alături de giganţii IG Farben si Krupp.

Criza financiară interbelică a fost declanşată de un exces investiţional pe pieţele bursiere şi imobiliare, din dorinţa unui profit cât mai consistent, fiind asumare riscuri foarte mari, abuzul de speculaţii bursiere, de credite de consum au creat dezechilibre majore care în final au declanşat criza financiară.

În anii ’30 s-a considerat că situaţia poate fi calmată şi apoi redresată prin intervenţia masivă a statului. S-au controlat preţurile şi creditele, s-au subvenţionat activităţi economice, s-au concentrate fonduri uriaşe în in imprumuturi bancare.

După opt decenii, lucrurile par a se repeata. SUA a aruncat pe piaţă 700 de miliarde de dolari în încercarea de a menţine artificial preţurile rezultate din supraevaluarea unor garanţii acoperite de ipoteci si ale altor active de aceeaşi factură. Federal Reserve a devenit activă pe această piaţă instabilă, infuzând capital unor entităti aflate în faliment (Fannie Mae si Freddie Mac). În încercarea de a menţine artificial preţuri rezultate din supraevaluarea unor garanţii acoperite de ipoteci si ale altor active de aceeasi factura. Federal Reserve a devenit activa pe aceasta piata instabila, infuzând capital unor entităţi aflate in faliment (Fannie Mae si Freddie Mac).
O asemănare semnificativă cu criza deceniului patru al secolului trecut este şi faptul că intervenţionismul se face simţit, nu numai prin infuzii, dar şi prin naţionalizări. Această soartă au avut-o Northern Rock Bank (Marea Britanie), AIG (SUA), Fortis (Benelux), Bardford & Bingley (Marea Britanie). Dincolo de aceste naţionalizări evidente, guvernele mai recurg şi la unele nerecunoscute explicit, mascate în garantarea pierderilor unor bănci şi în infuzia de capital.

În ciuda numelui său, Banca Federală Americană nu e una de stat, ci un consorţiu bancar controlat direct sau indirect de Rotschild Bank din Paris si Londra, Lazard Brothers Bank din Paris, Israel Moses Seif Bank din Italia, Wartburg Bank (Amsterdam si Hamburg), Lehman Brothers, Chase Manhatan Bank, Goldman Sachs Bank, unele din aceste entităţi fiind şi ele implicate şi în criza anilor ’30.

Marea Criză  interbelică (1926-1933)

Criza economică interbelică a fost definită ca fiind o criză de supraproducţie agravată de scăderea puterii de cumpărare a populaţiei. La nivel mondial, criza s-a decşlanşat în 1929 afectând producţia de oţel, huilă, cupru, fontă, sare, cantitâţi uriaşe rămânând în stocuri nevândute. După o perioadă de creştere, lumea a intrat într-o recesiune înfuiorătoare. Parcă am văzut şi pe la noi, producţie pe stoc (în perioada Guv. Năstase) şi duduieli ale economiei care îţi luau auzul (perioada Guv Tăriceanu).

Premise.

Originile crizei mondiale interbelice se pot vedea în boomul economic din anii 1920-1929. Indicele producţiei industriale crescând de la 81 de puncte în 1920, la 114 în 1929, adică o creştere de 41%, în timp ce în SUA rata de creştere a PIB-ului a fost doar de 4,6%.În acea perioadă, industria SUA a produs aproximativ jumătate din totalul producţiei industriale a lumii. În ceea ce priveşte bursa, aceasta a crescut spectaculos timp de 8 ani, înainte de 1929, indicele Dow Jones crescând cu peste 600%. În principal, acest lucru s-a datorat faptului că investiţiile la bursă au fost văzute drept o cale de îmbogăţire, apoi, nivelul de trai fiind ridicat, americanii îşi permiteau să facă economii, bani pe care îi investeau apoi la bursă. Totodată, datorită faptului că băncile acordau foarte uşor credite, americanii investind masiv banii împrumutaţi în bursă. În plus, în acea vreme, cadrul legal nu era unul bine pus la punct, astfel încât companiile puteau creşte după bunul plac capitalul social prin emiterea de noi acţiuni. Apoi, tranzacţionau „în marjă“, adică plăteau doar o fracţiune din valoarea acţiunilor, urmând să le vândă apoi, peste câteva luni, la un preţ mai mare, ceea ce a dus la crearea în fapt a unui uriaş joc piramidal, având în vedere că majoritatea banilor investiţi la bursă nu existau de fapt.

Joia şi marţea neagră.

Declanşarea marii crize interbelice a fost în Octombrie 1929 când , când bursa s-a prăbuşit cu 40% în două zile, cele două zile rămânând în istorie drept joia şi marţea neagră. În 24 şi 29 octombrie 1929, cunoscute drept cele mai devastatoare zile din toată istoria bursieră a SUA, a fost anulată toată creşterea economică din ultimul an. Indicele bursier Dow Jones a pierdut 89% din valoare, iar în următorii ani, scăderea a continuat treptat, dar sigur. De la 381.17 puncte, cât avea în octombrie 1929, a ajuns la 41 de puncte în iulie 1932 şi i-au trebuit 26 de ani pentru a ajunge din nou maximul atins înaintea crizei.

Marea Criză în România

Imediat după prăbuşirea bursei americane, situaţia s-a reflectat şi pe plan mondial. Bucureştiul nu a făcut nici el excepţie. Ziarul “Universul”, cel mai important ziar din epocă scria: “La bursa de efecte din New York s-ai făcut tranzacţiuni asupra unui număr de 14 milioane de acţiuni. Şedinţa a decurs extraordinary de furtunos şi în parte într-o atmosferă de panici înregistrându-se căderi colosale ale celor mai multe hârtii”.

România era într-o situaţie oarecum asemănătoare cu cea din SUA, ţara era într-un process de modernizare, oamenii, în special ţăranii, făcând credite pentru modernizarea agriculturii, industriaşii erau şi ei angajaţi în diferite proiecte de dezvoltare a afacerilor lor.

O anchetă a Ministerului Agriculturii, făcută în 1932 indica faptul că aproape 2,5 milioane de agricultori aveau de rambursat datorii contractate până în 1931, în valoare de 52 miliarde de lei. Cifra se referea doar la datoriile către bănci. S-a estimat că mai existau datorii de 20 de miliarde de lei de la individ la individ.

La încaputul anilor ’30, preţul grâului scăzuse sub valoarea investiţiilor necesare pentru a produce acel grâu, astfel mulţi agricultori s-au văzut în situaţia de insolvabilitate, neprotejate de măsuri vamale protectoare, mărfurile agricole au fost lăsate la discreţia concurenţei internaţionale, fapt ce a dus la scăderea preţurilor cu 60-70% faţă de perioada 1928-1929.

Falimentele bancare

Începând cu 1930, sistemul financiar românesc a fost afectat de retragerea de pe piaţa românească a firmelor cu capital străin. Conform unor estimări neoficiale, în perioada 1929-1930 s-au retras din România peste 17 miliarde de lei. Din această cauză sistemul bancar a fost lovit foarte puternic. Cele mai imortante falimente fiind cele ale Bancii Generale a Ţării Româneşti, Banca Bercovits sau Marmorosch Blank. Criza bancară a creat o adevărată panică printer deponenţi care au început să-şi retragă masiv banii depuşi.

Criza s-a făcut simţită în mod diferit pentru oameni. Cei care nu au fost afectaţi sunt cei care trăiau din producţia proprie. Gospodăriile ţărăneşti care se autosusţineau nu au resimţit criza.

Măsuri anticriză în România

Principalele măsuri antiucriză au fost: concedieri collective şi reducerea salariilor funcţionarilor. În 1933 indicele salarial a scăzut la 63,1%. De asemenea autorităţile au decis forţarea exporturilor de cereale în timp ce s-a încercat aplicarea unei legi a conversiei datoriilor agricole. Deoarece bugetul de stat a rămas deficitar timp de trei ani,  s-a recurs la creşterea  fiscaităţii, în parallel cu refinanţarea deficitului prin angajarea unor credite.  Criza creditelor a dus la prăbuşirea băncilor de care am zis mai sus (Banca Generală a Ţării Româneşti, Banca Bercovits sau Marmorosch Blank), aşa zisele “active nocive” ale acestora fiind preluate de Banca Naţională şi transferate altor bănci sau statului.

Măsuri americane anticriză în SUA

Instalarea la putere în SUA a preşedintelui F.D.Rooswelt a coincis cu sfârşitul crizei.

Între măsurile pe care administraţia Rooswelt le-a luat în cadrul a ceea ce s-a numit “The New Deal”, au fost:

- Înfinţarea “Reconstruction Finance Corporation” o entitate prin intermediul căreia s-au injectat bani în sistemul financiar.

- Adoptarea “Security Exchange Act”. Prin aceasta s-au reglementat trenzacţiile şi s-a reglementat cadrul legal în ceea ce priveşte împrumuturile pe care băncile le puteau acorda pentru tranzacţiile bursiere.

- Pentru combaterea şomajului, nou guvern a  înfiinţat  „Civilian Conservation Corps“, o organizaţie care angaja tineri între 18 şi 25 de ani pentru munci în folosul comunităţii, plătiţi cu 30 de dolari pe lună.

- În ceea ce priveşte agricultura, Congresul a aprobat legea numită  „Agricultural Adjustment Act“ prin care se acordau fermierilor sume compensatorii pentru ca aceştia să renunţe la cultivarea unei părţi a pământului pe care îl deţineau, încercând astfel ca preţul produselor lor, a alimentelor în general, să crească prin reducerea producţiei.

- În ceea ce priveşte industria în 1933 a fost adoptat “The Naţional Industry Recovery Act” prin care guvernul a stabilit noi reguli şi a încurajat apariţia de noi locuri de muncă.

Cozmin Guşă a plecat…Ui pup iu, daragaia!

A plecat, lăsând în urmă o vilă pustie la Cornu şi o Lavinie singură pe centură, cu PIN-ul în braţe, să se lupte cu Spânu’ de la Cotroceni. Şi pentru că nu l-am meritat, Cozmin şi-a luat şi afacerile trecând dincolo. Dincolo de Prut, în Republica Moldova, greu încercată de Voronin şi prompt invadată de Nuş, Felix şi Patriciu, mogulii mamii ei, România. Moldova l-a primit cu braţele deschise pe Cozmin şi nu oricum, ci prin oligarhul Vladimir Plahotniuc, cel care are monopol pe toată economia, fost asociat tradiţional al beizadelei lui Voronin până la căderea acestuia. Dar Cozmin nu şi-a luat doar afacerile la Chişinău, ci şi reputaţia de “impresar de politicieni”, conexiunile cu Moscova, experienţa în combinaţii politice subterane şi obrazul gros şi rezistent. Cu asemenea încărcătură, Guşă fu angajat imediat de Plahotniuc pentru consultanţă, implicarea politică a miliardarului alături de PD (o fracţiune din Partidul Comunist), fiind confirmată de Marian Lupu, liderul acesteia. Iată de ce, ni s-a părut firesc să-i vedem pe amândoi, Guşă şi Plohotniuc, acum vreo zece zile, în restaurantul miliardarului din Parcul Central al Chişinăului. Toată conversaţia a fost în ruseşte ca să nu înţeleagă măslina minoră din farfurie despre ce e vorba, că poate vorbeau de femei. Şi fiind vorba de o colaborare armonioasă, discuţiile au loc şi la biroul miliardarului de la etajul 7 al Hotelului Nobil, deţinut de acesta.

Vladimir Plahotniuc a fost mâna dreaptă a lui Oleg, fiul preşedintelui comunist Voronin, al cărui regim s-a caracterizat prin acapararea puterii de către familia preşedintelui, prin aservirea totală a instituţiilor statului şi prin controlul brutal al mediului de afaceri. Împreună cu Plahotniuc, Oleg Voronin deţinea monopolul asupra întregii economii: acaparase industria zahărului, mai toate afacerile cu cereale şi panificaţie, controla domeniul bancar şi de asigurări, domeniul imobiliar şi de construcţii, serviciile pe Internet. Prin presiuni ale Puterii, exercitată de taica Voronin, toţi marii agenţi economici alături de multe instituţii ale statului, au fost obligaţi să-şi deruleze tranzacţiile prin banca “FinComBanc”, deţinută de Oleg. Aşa şi-a clădit averea Vladimir Plahotniuc, supranumit şi “mitul marilor afaceri” mânărite în subsolul Puterii. Fostul consilier prezidenţial, unul din liderii revoltei de anul trecut, Sergiu Mocanu, arată pârghiile prin care miliardarul controlează puterea în stat: „Plahotniuc controlează puterea prin astfel de instituții ca CCCEC (Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice), Procuratura Generală și Banca Națională. La CCCEC prin Zumbreanu, cel care a stat la baza acțiunilor de „raider” la Victoriabank”. „CCCEC a fos fondat de Voronin ca instrument de acțiune asupra businessului. Acest Centru a fost făcut ca o bâtă politică împotriva businessmanilor. Prin CCCEC, Plahotniuc acapara businessul altora, până la Alianța pentru Integrare Europeană, dar o face și după venirea acesteia”.

Acesta este personajul în serviciul căruia este, acum, Cozmin Guşă.

Ca şi România, Republica Moldova se confruntă cu acelaşi pericol(mai ameninţător poate dincolo de Prut):acapararea şi aservirea unui stat slab de către un grup de indivizi ce deţin putere economică acumulată treptat şi netransparent.

Am văzut cu toţii cum slăbiciunea statului permite scurgerea resurselor naţionale în mari averi ilicite. Republica Moldova oferă cadrul ideal pentru tunurile de afaceri cu un stat aflat în pragul disoluţiei. Şi cum mirosul sângelui atrage rechinii, iată-i deja instalaţi la Chişinău pe cei trei răpitori dâmboviţeni de talie mare: Nuş, Felix şi Patriciu.

Primul mogul intrat pe piaţa media în Chişinău a fost Felix, în 2008, când Trustul Intact a făcut o alianţă cu trustul de presă a lui Plahotniuc, dând Antena 1 în franciză, canalului 2Plus. Alianţa s-a consolidat recent şi prin preluarea ştirilor de la Antena 3 de către agenţia de presă OmegaPress.

Vântu a pătruns în Republica Moldova la sfârşitul anului 2004, prin două firme IMOLA SA şi GELSOR ASSETS MANAGEMENT SA (Gelsor AM) al căror administrator în acte este un puşcăriaş de 22 de ani cu doar opt clase, Vladislav Derevenco.

http://www.crji.org/news.php?id=159&l=1

În toamna lui 2009, Vântu a achiziţionat agenţia Unimedia şi recent, a deschis canalului de televiziune Publika Tv, cu ajutorul omniprezentului Plahotniuc.

Patriciu a intrat cu presa scrisă, prin ediţii locale „Adevărul”, „Click” şi „Blick”.

Dan Şova, bugetofag de succes: contracte cu Ministerul Sănătăţii

Cu ocazia tragediei de la Maternitatea Giuleşti, preşedintele Băsescu ne-a spus că până să vorbim de finanţare, mai bine să ne uităm la risipa din sistemul de sănătate. Primul care a sărit ca ars, aflat în emisiunea Andreei Greţulescu de la televiziunea lui Nuş, a fost taman senatorul Dan Şova, un fel de Gaurelian Pavelescu al PSD-ului, tot avocat, da’ mai bine îmbrăcat şi cu firmă racordată la ţâţa bugetară.

Fireşte că s-a supărat, fireşte că s-a arătat scârbit: a crezut că Băse face aluzie la afacerile cabinetului de avocatură “Şova & Asociaţii” cu Ministerul Sănătăţii pe când acesta era condus de ministrul pesedist “Ferrari” Bazac, care cum a venit la conducerea ministerului, a şi încheiat două contracte cu firma colegului de partid. Primul, în valoare de 4200 euro, are ca obiect  reprezentarea în instanţă a Ministerului Sănătăţii în cele 19 dosare civile privind demiterea unor directori de spitale de către fostul ministru Eugen Nicolaescu. În cel de-al doilea, “Şova & Asociaţii” acordă asistenţă juridică în derularea contractelor Ministerului Sănătăţii privind construirea a 28 de spitale de urgenţă. Uitându-ne în organigrama Ministerului Sănătăţii, observăm că există o “Direcţie juridică şi contencios” unde nişte bugetari sunt plătiţi degeaba din moment ce ministerul plăteşte bani grei unor firme de avocatură. E drept, ale colegilor de partid…Ce-a scris presa

Contractele firmei de avocatură “Şova & Asociaţii” cu Ministerul Sănătăţii sunt însă mizilic în comparaţie cu cele încheiate, fără licitaţie, cu Primăria Capitalei, mai precis cu Administraţia Lacuri, Parcuri Bucureşti (ALPAB), Administraţia Cimitirelor şi Crematoriilor Umane Bucureşti (ACCUB) şi Administraţia Străzilor, aceste structuri având propriile servicii juridice, cu juriştii aferenţi plătiţi de la buget.

Conform contractului pe patru ani încheiat cu ALPAB, firma senatorului pesedist, Dan Şova, este plătită cu 100 euro pe oră de consultaţie juridică. Astfel, pentru 200 de ore pe lună cât sunt prevăzute în contract, “Şova & Asociaţii” primesc 20 000 euro. La sfârşitul perioadei de patru ani a contractului, plăţile făcute de ALPAB către firma senatorului social-democrat, vor însuma 960 000 euro.

În perioadele iunie-decembrie 2009 şi ianuarie-martie 2010, din bugetul Administraţiei Străzilor s-au scurs 392 016 lei (92 000 euro) tot către “Şova & Asociaţii”.

De la complexurile energetice Turceni, Gorj şi Rovinari, “Şova & Asociaţii” a încasat, pentru asistenţă juridică 472 000 euro.

Prin urmare, ca reprezentant al clientelei politice PSD, senatorul Dan Şova are tot dreptul să fie supărat când i se ia caşcavalul banului public de la gură de către clienţii politici ai PD-L-ului.

Senatorul “şomerilor cu loc de muncă”

În emisiunea de care vă spuneam, Dan Şova ne-a informat că rata şomajului nu este de 8,5%, cât a anunţat-o Institutul Naţional de Statistică luând în calcul pe cei care încasează ajutor de şomaj, ci s-a dus, hăt, departe, tocmai la vreo 25-30%. Crocodilul social-democrat bugetofag a aflat îngrozitoarea veste întreabând “poporul de jos” adică pe cel care contribuie la bunăstarea sa de client politic. Şi tot chestionând “poporul de jos”, Dan a ajuns la concluzia că: “Noi (adică “poporul de sus”) nu ştim să calculăm rata şomajului! Nu-i luăm în calcul pe cei care lucrează în afara ţării! Veţi vedea că dacă îi aducem în ţară, rata şomajului va urca la 30%!”

Aha! Adicătelea, acei şomeri care au loc de muncă… bine spus, Dane, senzaţional! Adicătelea, noi trebuie să înţelegem că cei care lucrează prin alte ţări nu sunt şomeri acolo, în ţările alea, da’ în România sunt. Săracu’ Mutu! “Haideţi în stradă!”, mai zice Şova, senatorul şomerilor cu loc de muncă: “Pentru poporul de jos, “şomer” înseamnă cel care n-are de lucru…O să aveţi surprize…”

Aş! De când “poporul de jos” ne-a spus că “un orgasm cu buletinu’ se obţine greu pentru foarte mulţi care are salarii mici” şi că “orgasmele multiple sunt pentru şmecherii care face măgării”, nu mă mai surprinde nimic legat de percepţia bizonului mâncător de seminţe!

Cum a ratat Dinu Patriciu Uzina Termoelectrica Midia…Felicitări!

Deh, n-a fost să fie…Patriciu n-a reuşit să ia gratis Uzina Termoelectrică Midia şi pentru că, la vremea aceea, într-un guvern controlat oligarhic cum a fost cel al lui Tăriceanu,  ministrul Justiţiei era doamna Monica Macovei. În această calitate, domnia sa nu şi-a pus semnătura pe niciun proiect de Hotărâre de Guvern ce aproba  privatizări strategice cu dedicaţie pentru prieteni sau clienţi  politici. Hotărârea de Guvern, prin care se aproba contractul de vânzare a 56,575% din capitalul social al Uzinei Termoelectrica Midia către Rompetrol Group NV Olanda, a fost adoptată în 27 octombrie 2005,  însă fără avizul Ministerului Justiţiei şi prin urmare, nefiind publicată în Monitorul Oficial, nu a produs efecte. Monica Macovei a solicitat “clarificarea aspectelor cu privire la modul în care a fost stabilit preţul de vânzare al acţiunilor”

Acest contract de privatizare încheiat între Oficiul Participaţiilor Statului din Ministerul Industriilor, condus pe atunci de omul lui Felix, Codruţ Sereş, pe de-o parte şi Rompetrol GroupNV Olanda (Patriciu) pe de altă parte, intră în vigoare doar după publicarea în Monitorul Oficial al HG-ului şi după adoptarea unui act normativ care va reglementa patrimonial CET-urilor.

Iată o primă ciudăţenie: se încheie un contract de privatizare şi se negociază un preţ, înaintea clarificării apartenenţei bunurilor aflate în patrimoniul societăţii ce face obiectul tranzacţiei. Deci Rompetrol Group se grăbeşte să cumpere vrabia de pe gard care va  zbura dacă se dovedeşte că bunurile Uzinei Termoelectrica Midia sunt pe domeniul public. Este adevărat că şi preţul de achiziţie a scăzut, de la 384 miliarde lei vechi la pornire (10,6 milioane euro), la 76,8 miliarde lei vechi (2,1 milioane euro), prin bunăvoinţa conservatorilor lui Felix aflaţi la cârma Ministerului Industriilor. Totuşi, de ce ar da Patriciu 2,1 milioane de euro pe nişte bunuri care s-ar putea, până la urmă, să nu-i aparţină, nefăcând parte din patrimonial uzinei? Iată de ce:

Patriciu dă 2,1 milioane de euro şi primeşte un teren de 4,7 milioane euro

UzinaTermoelectrica Midia furniza agent termic rafinăriei Petromidia, principalul consumator şi oraşului Năvodari, prin firma de distribuţie Ecoterm, firmă ce aparţine Primăriei acestei localităţi. La momentul octombrie 2005, Primăria Năvodari avea, către Uzina Termoelectrica Midia, o restanţă de plată de 168 miliarde lei vechi, adică 4,7 milioane de euro. La câteva zile de la adoptarea hotărârii de guvern neavizată de Ministerul Justiţiei, prin care se aproba contractul de privatizare, Uzina Termoelectrica Midia trimite Primăriei Năvodari o adresă prin care se cereau garanţii imobiliare pentru restanţa de plată de 4,7 milioane de euro. Consiliul Local Năvodari îl mandatează pe primarul Tudorel Calapod să găsească un teren din patrimoniul privat al Primăriei Năvodari, a cărui valoare să se ridice la cea a debitului de 4,7 milioane de euro. După ce se găseşte terenul se încheie un protocol de eşalonare a datoriilor între Primăria Năvodari şi UT Midia, protocol a cărui încălcare se solda cu executarea silită a datornicului. Astfel, în schimbul a 2,1 milioane de euro, Rompetrolul lui Patriciu se alege cu un CET şi un teren de 4,7 milioane de euro.

Rompetrol Group deţinea deja 43,5% din capitalul UT Midia, prin grija prietenului Dan Ioan Popescu (DIP), ministrul Industriilor în guvernul Bombonelului.

Afacerea rămâne nefinalizată, contractul nefiind semnat, în aşteptarea publicării Hotărârii de Guvern în Monitorul Oficial. Aşteptare care nu s-a încheiat nici în ziua de azi…Monica Macovei nu a putut fi convinsă să semneze HG-ul, iar după plecarea ei din guvernul Tăriceanu odată cu PD-ul, deja afacerea nu mai prezenta interes pentru Patriciu, aflat de câteva luni în negocieri cu KazMunaiGaZ pentru vânzarea a 75% din Rompetrol, negocieri încheiate  pe 27 august 2007, cu vânzarea societăţii patriciene firmei din Kazahstan.

Guvernul României -“pârât”, Rompetrol – “reclamantă”

Rămasă cu afacerea suspendată, Rompetrol dă în judecată Guvernul României, pentru “refuz soluţionare cerere”, mai precis pentru refuzul de a publica în Monitorul Oficial a hotărârii guvernului Tăriceanu care aprobase privatizarea UT Midia.

La o lună după instalarea Guvernului Boc, pe 4 februarie 2009, dosarul cu numărul 1033/2/2009 a fost înregistrat la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia Contencios Administrativ. Prin sentinţa nr.2850 din 2 iulie 2009, instanţa respinge acţiunea ca nefondată. În prezent, se judecă recursul înaintat de Rompetrol Group NV Olanda la Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie, următorul termen fiind pe 13 octombrie 2010.

Strategia Guvernului Boc în procesul cu Rompetrol

În data  de 15 iunie 2010, Secretariatul General al Guvernului, condus de distinsa doamnă Daniela Nicoleta Andreescu, formulează o “Întâmpinare” către Înalta Curte, în recursurile înaintate de The ROMPETROL GROUP NV Olanda şi SC ROMPETROL RAFINARE SA (Petromidia) împotriva sentinţei Curţii de Apel Bucureşti.

Daniela Nicoleta Andreescu

Înainte să trecem la cererea din Întâmpinarea Secretariatului General al Guvernului, să ne amintim cine este Daniela Nicoleta Andreescu.  Cunoscută ca apropiată a clanului Udrea-Cocoş, doamna a intrat în atenţia presei prin dezvăluirile făcute de Evenimentul Zilei în toamna lui 2005. Sub titlul “Reţeaua Teodorescu-Cocoş”, articolul arăta cum grupul “Alexandru Bittner – Dorin Cocoş – Adrian Petrache” au încasat 317 miliarde de lei din monopolizarea analizelor medicale pentru muncitorii care urmau să plece în străinătate. Aranjamentul a funcţionat cu complicitatea unor înalţi funcţionari identificaţi ca fiind Daniela Nicoleta Andreescu, pe atunci secretar de stat în Ministerul Muncii, responsabil cu munca în străinătate şi subordonatul acesteia, Aurel Teodorescu

În “Întâmpinarea” formulată, Secretariatul General al Guvernului solicită instanţei suspendarea judecării recursului deoarece, conform Codului de procedură civilă, s-a început urmărirea penală a uneia din părţile în proces, “pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.” Este vorba de trimiterea în judecată a fostului ministru al economiei, Codruţ Sereş (cel care a iniţiat proiectul de Hotărâre de Guvern vizat de reclamante) în dosarul nr.2816/1/2009 aflat pe rolul Secţiei Penale a instanţei supreme şi având ca obiect de judecată “trădare prin transmitere de secete” (art.157 CP). Un alt dosar aflat în judecată este şi cel al fostului adjunct al Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării, instituţie implicată direct în privatizarea UT Midia.

“Pe de altă parte”, mai se spune în Întâmpinarea Guvernului, “prin rechizitoriul nr.111/D/P/2004, emis la data de 07.09.2006 tot de Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. – DIICOT, au fost trimise în judecată mai multe personae, printer care şi reprezentantul The ROMPETROLGROUP NV Olanda – Patriciu Dan Costache.

În prezent, această cauză este înregistrată pe rolul Secţiei Penale a Tribunalului Bucureşti sub nr. 30041.01/3/2006, având ca termen data de 23.06.2010”

Este vorba de trimiterea în judecată pentru manipularea bursei (“înşelăciune” art.215 CP) a mai multor persoane în calitate de inculpaţi printre care Dinu Patriciu şi Sorin Roşca Stănescu. Procesul, început în 2006, nu s-a încheiat, următorul termen fiind în 17 sept.2010.

Un aspect stupefiant legat de Hotărârea de Guvern adoptată pentru privatizarea UT Midia,  este folosit ca motivaţie în Întâmpinarea SGG: “Pe de altă parte, deşi se susţine că proiectul de hotărâre ce se solicită a fi publicat a fost adoptat în şedinţa din data de 27.10.2005, acesta nu a fost semnat de primul-ministru şi contrasemnat de miniştrii care ar fi avut obligaţia punerii în executare, în conformitate cu art.108 alin.4 din Constituţia României republicată, art.27 alin.3 din Legea nr.90/2001 şi art.44 din legea nr.24/2000, nu a fost datat şi numerotat.”

Conform legii, pentru atestarea autenticităţii actului normativ adoptat, acesta “se semnează de reprezentantul legal al emitentului, se datează şi se numerotează” şi “actele Guvernului poartă data şedinţei guvernului în care actul a fost aprobat.”

Interesant este că, în aprilie 2008, Departamentul de Control al Guvernului Tăriceanu, făcând un control al felului în care s-a privatizat Uzina Termoelectrică Midia, a constatat că nu au fost îndeplinite condiţiile din strategia de privatizare, deoarece proiectul de Hotărâre de Guvern pentru privatizare nu a fost avizat de Ministerul de Justiţie.

De urmărit la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

1. Dosar nr.10753/1/2008 – inculpaţi:

Păcuraru Nicolae Paul Anton (fost ministrul Muncii în Guvernul Tăriceanu)

Morega Dan Ilie (şeful PNL Gorj)

Pentru infracţiuni de corupţie

2. Dosar nr.4941/1/2008 – inculpaţi:

Mureşan Ioan Avram (fost ministru ţărănist al Agriculturii)

Remeş decebal Traian (fost ministru PNL al Agriculturii)

Pentru infracţiuni de corupţie  -  termen 21 sept. 2010