Oana Niculescu Mizil, nepoata fostului ministru de finanţe a lui Ceaşcă şi a tot mai prezentului în media, Serghei Mizil
De data asta n-am să mă exprin eu prea mult, nu am să amintesc nici acea nefericită inspiraţie de a scrie pe blogul personal că ştie că nu e prea deşteaptă, nici nu am să amintesc de unchiul ei Serghei care zicea că a fost are în cap un os crescut nuştiu cum, cert e că el considera că te la asta i se trage ţigneala, n-am să amintesc nici povestea pe care ne-o arăta Realtatea tv în care se vedea cum oamenii îşi aşteptau banii (50-70 de lei) pentru că au votat-o.
Evident filmuleţul nu mai e de găsit.
Acum două articole, primul din e pe EVZ.ro:
Am să fac cum am mai făcut, să îi dau ei cuvântul să se prezinte. Pe blogul personal zice că: http://oananiculescumizil.wordpress.com/
Sunt…
…Oana Niculescu-Mizil Stefanescu Tohme si am 33 de ani. Fiecare dintre cei mai apropiati membri ai familiei mele si-au lasat amprenta pe caracterul si formarea mea ca om intre oameni, de aceea am pastrat si numele mamei mele Lidia Niculescu-Mizil, pe cel al tatalui, Coman Nicolae Stefanescu si, fireste, il port si pe al sotului meu Jimmy Tohme. Chiar daca am atatea nume, va invit pe toti cei care intrati pe blogul meu sa imi spuneti simplu, Oana.
Pana sa va raspund la intrebarile pe care sunt sigura ca mi le veti pune…
…va mai spun despre mine ca sunt o femeie de afaceri careia ii merge bine. Nu imi e rusine sa recunosc asta. Sunt o “leoaica” optimista, muncitoare, tenace si cu o familie numeroaasa, chiar daca nu am avut, inca, sansa sa am propriul meu copil. Pana il voi avea pe al meu dar si dupa aceea, ii consider ca si copiii mei pe toti tinerii din Colegiul 20, colegiu in care candidez la actualele Alegeri Parlamentare, pentru Camera Deputatilor, din partea PSD-ului. Cu alte cuvinte, sunt o femeie de afaceri prospera, cu convingeri de stanga inca din copilarie si nicio moda politica nu ma va face sa mi le schimb.
Este bine sa stiti ca sunt microbista…
… iar, daca va intereseaza, va voi spune si cu ce echipa tin. Imi place muzica buna, literatura (deseori scriu in revista Monden) si, uneori, mi se spune ca sunt o bucatareasa excelenta. Imi gasesc timp sa gatesc, mai ales retete romanesti, libaneze si italienesti. Imi place sa “inventez” propriile retete. Dupa o zi de munca ma relaxeaza o cina gatita de mine, cu Jimmy si numerosii nostri prieteni, pentru ca avem multi si vechi prieteni buni.
Ma consider un om norocos si o femeie implinita…
…cu micile exceptii de rigoare. La marile incercari ale vietii – si am avut destule – intotdeauna am fost sustinuta de oameni generosi, de caracter, cu care am ramas in bune relatii. De la fiecare am primit ceva, am invatat cate ceva. E timpul sa ofer, la randul meu, celor care au nevoie. Sper sa mi se permita asta. Se stie ca bucuria de a oferi este cu mult mai mare decat aceea de a primi.
Sper ca vocea mea sa se auda…
…chiar daca nu vorbesc nici mult si nici tare. Prefer sa tac si sa fac si, din cand in cand, sa va scriu pe acest blog care va deveni jurnalul meu. Tot aici vor scrie si prietenii mei vechi, veti scrie si voi, cei care sper sa deveniti curand noii mei prieteni.
Acum două articole, primul, de pe EVZ.ro:
http://www.evz.ro/detalii/stiri/oana-niculescu-mizil-i-am-spus-poezii-cu-prostii-lui-ceausescu-841633.html
Oana Niculescu Mizil: „I-am spus poezii cu prostii lui Ceauşescu”
Autor: Andreea Ţuligă
După ce l-a învins la alegeri pe Gigi Becali şi a renunţat la cariera de designer, Oana Niculescu-Mizil se ocupă de problemele din cartierul rău-famat al Capitalei.
EVZ: Cum se vede Ferentariul din Cotroceni?
Oana Niculescu-Mizil: Cu mare tristeţe, m-am ataşat mult de zona aia, dar am speranţa că în următorii ani pot să fac ceva.
De ce v-aţi ales acest colegiu?
N-am ales, mi s-au dat nişte variante din ţară. Le-am zis că prefer să rămân la Bucureşti şi am reuşit să intru la Colegiul 20. Multă lume a fugit de Ferentari, oameni grei din partid n-au avut curaj să intre acolo.
De ce l-aţi ales pe Vanghelie să vă susţină?
Pentru că Vanghelie este primar în sectorul 5 şi era şeful de campanie pe Bucureşti. Nu puteam să mă dezic de dânsul când ştia zona perfect. Nu mi-a fost ruşine deloc să spun „Vanghelie garantează”, pentru că el a reuşit să aibă atâtea mandate în sectorul 5. Eu am ieşit pe stradă, oamenii de acolo îl iubesc. Este foarte apropiat de oameni.
V-au votat şi românii nostalgici?
Da, au fost. Am avut şi vot politic, presupun că s-a ridicat între 38%-42%. Am fost două luni în teritoriu, i-am înţeles pe acei oameni, m-am integrat perfect cu ei, tocmai datorită faptului că am fost crescută cu anumită modestie şi printre oameni simpli. Cunosc toate străzile, pot să merg acolo cu ochii închişi.
Aveţi curaj să mergeţi în Ferentari?
Am fost într-o noapte acolo cu soţul meu, am verificat zona, fără primari, fără pază, nu mi s-a întâmplat nimic. Şi-acum mă duc şi n-am probleme.
„N-am maşini pentru că sunt trecute pe societăţi”
Vă aşteptaţi să îl învingeţi pe Becali?
Am crezut că voi avea o campanie mult mai virulentă din partea opozantului meu. Becali a susţinut: „Dacă mă bate aia mică, ies din politică”. El a aruncat-o primul. Într-adevăr, a fost şi o ambiţie a mea şi una a lui Vanghelie.
De ce vi se spune „Laleaua neagră”?
Este o legendă în Ferentari. „Laleaua neagră” este o femeie care s-a luptat pentru binele romilor din zonă. Era un fel de mama răniţilor şi am înţeles că era şi foarte frumoasă. Când am urcat prima oară pe scenă la un concert de manelişti, că am făcut-o şi p-asta, am dansat cu ei, m-am integrat foarte bine în societate – oamenii au început să strige „A venit Laleaua neagră”.
Ce s-a întâmplat cu separarea puterilor în stat?
Nu le ştiu pe toate, încerc să învăţ. Nu poţi să fii la 33 de ani o enciclopedie. Eu veneam din domeniul privat, am fost smulsă cu o lună înainte şi pusă într-o campanie electorală. Nimeni nu avea curajul să facă asta.
Cum se face că în declaraţia de avere aveţi numai bijuterii?
N-am maşini pentru că sunt trecute pe societăţi. Casă nu am, soţul meu are un apartament în Cotroceni. Suntem oameni normali.
CAMPANIE. În Ferentari, în mijlocul
mulţimii
AMINTIRI
„Cântam ore întregi cu cărţile pe cap”
Unde aţi locuit?
Bunicul fiind ministru, aveam o zonă mai bună, Dorobanţi. Mai ales că eram o familie numeroasă: avea 3 copii ai lui şi 3 adoptaţi.
Ce vecini aveaţi, cu cine vă vizitaţi?
Oameni normali, dar şi ambasadorul Americii. Mă împrietenisem foarte bine cu fata lui, săream gardul fără să ştie ai mei şi ne jucam cam toată ziua. Mătuşa mea având o relaţie de peste 15 ani cu Nicu Ceauşescu, care de altfel a fost şi naşul fratelui meu, mergeam şi în casă la Ceauşescu de nenumărate ori.
Cum vi-l amintiţi?
Pe el, ca pe un om foarte bun, cald. Ne dădea ciocolată, ne mângâia. În schimb, soţia sa era rea. Tot timpul ne era frică de ea, ţipa la Nicu de ce ne-a adus în casă, ne speria. Pe Nicu încerca să-l conducă. De altfel, se ştie ce s-a întâmplat cu sarcina pe care a avut-o mătuşa mea. Bunica mea se încuiase într-o cameră, se dădea cu capul de pereţi şi urla că o omoară pe Donca. Copilul era mare, avea 6-7 luni, putea fi salvat. Bunica a făcut tot posibilul să scoată copilul viu din spital, dar nu s-a putut. Atunci când s-a întâmplat tragedia cu copilul, Nicu s-a urcat în prima maşină şi a făcut accident. S-a aruncat într-un stâlp şi a avut o operaţie destul de grea.
„Ceauşescu rămăsese perplex”
De momente amuzante vă aduceţi aminte?
Am un unchi mai zăpăcit, Serghei. Ştiu că eram mici, el foarte tânăr. A luat pliciul de la bunicul, s-a aşezat pe gardul casei noastre şi a început să tragă în Ambasada Rusiei. În 10 minute casa noastră era încercuită, inclusiv Ambasada Rusiei. Un alt moment haios a fost la un Crăciun, când trebuia să spunem nişte poezii la o serbare, în faţa lui Ceauşescu. Serghei şi Donca ne-au învăţat pe toţi, eram opt nepoţi, o poezie plină cu prostii. Ne-am dus lângă brad, am început să recităm poezia. L-am văzut pe bunicul cum se scurgea pe scaun, se înroşise la faţă, Ceauşescu rămăsese perplex. Serghei în spatele sălii era pe jos de râs. Aveam un telefon cu fir roşu. O sunam pe Elena Ceauşescu care ne închidea telefonul. Îi trimiteam flori lui bunicu’ la minister, sunam să comand şi spuneam că sunt din delegaţia oficială.
Dar nu vi se impunea un anumit comportament?
Sigur, am avut o educaţie foarte strictă în ceea ce priveşte Codul bunelor maniere. Când mâncam mă legau de scaun, în casă sau la pian cântam ore întregi cu cărţile pe cap ca să stau dreaptă, farfuria noastră niciodată nu trebuia să stea la câţiva centimetri de muchia mesei. Inclusiv când am fost plecată cu Iliescu în delegaţii, am fost pusă la masă cu Principele de Monaco. Am avut o prestanţă deosebită şi am primit scrisoare de mulţumire.
CV – Ciocolată şi politică
- Oana Niculescu-Mizil s-a născut în Bucureşti, pe 11 august 1975.
- A absolvit cursurile Liceului „I.L. Caragiale” din Capitală şi a urmat Facultatea de Marketing şi Afaceri Economice Internaţionale din cadrul Universităţii „Spiru Haret”.
- Între 2000-2002, a fost referent la Administraţia Prezidenţială, departamentul Politica Externă.
- Între 2003-2008, a avut atelierul de design vestimentar Deverra.
- În 2005, a lansat Ciocolateria şi patiseria Cade, produse cu specific franţuzesc.
- Nepoata celebrului Paul Niculescu-Mizil, fost ministru al educaţiei şi învăţământului (1972-1976) şi ministru de finanţe (1978-1981).
- Din 2008, este parlamentar.
NECAZURI
„Am pierdut două sarcini”
Unde eraţi la Revoluţie?
Eram în Bucureşti şi trebuia să plecăm la Timişoara a doua zi, chiar cu câteva zile înainte de a începe. Seara ne-a chemat bunicul, şi atunci l-am văzut pentru prima oară în viaţa mea lăcrimând. Mi-a zis: „Nu mai plecăm mâine la Timişoara. Începe un nou început”.
Aţi ieşit în stradă?
Nu, era periculos. Dar am plecat din casă, undeva pe 1 Mai, într-un apartament de 2 camere, ca să ne ferească pe noi. Casa noastră a fost plină de soldaţi vreo trei luni, bunica a gătit pentru ei. S-a tras în casa noastră.
Aţi fost catalogată după Revoluţie „comunistă”?
Da, 2-3 ani am fost numită pui de comunist, la şcoală am avut probleme. Dacă luam o notă bună era pentru că eram cine eram. Am făcut o facultate în Elveţia, care nu a fost acreditată în România. În 1997 a murit tatăl meu, îmi trimisesem dosarele la cele mai bune facultăţi din lume. Am fost acceptată şi la Harvard, şi la Boston, dar n-am mai avut posibilitate financiară. A trebuit inclusiv să preiau cu mama ce construise el ca să nu se ducă de râpă.
„Îmi doresc trei copii”
Cum v-aţi cunoscut soţul?
În România, deşi în Elveţia am cunoscut-o şi pe verişoara lui. Când m-am dus în Liban să-mi vizitez colega, l-am întâlnit pe el la masă, acolo, nu ştiam că sunt veri. Am rămas amândoi surprinşi, şi acolo s-a înfiripat marea poveste de dragoste.
Nunta?
Am făcut-o în România, am avut nişte naşi mai aparte. Ne-am decis brusc, după mulţi ani împreună, să facem nunta în septembrie. Era iunie. I-am avut ca naşi pe Mădălin Voicu cu soţia, prietena mea cea mai bună de la şcoală din Elveţia, Bettina Walter, nepoata lui Luca di Montezemolo, preşedintele Ferrari, fratele bun al soţului meu, verişoara mea şi băiatul primului-ministru Hariri, care era prietenul soţului meu. Băiatul lui Hariri a zis că nu poate să vină în septembrie, să facem nunta în iunie. Până la urmă am făcut-o în iulie, cu SPP.
Aţi apucat să îi spuneţi bunicului dv. că aţi câştigat?
Da, era foarte mândru în spital. A făcut tot efortul să spună la toţi, în spital, că am reuşit. A doua oară când l-am văzut lăcrimând a fost când m-am dus şi i-am spus că am câştigat.
Aţi crescut într-o familie numeroasă. Vă doriţi copii?
În viitorul apropiat sper să-mi lărgesc familia şi să am copiii mei, trei. Pierzându-l pe fratele meu, am realizat că sunt singură şi îmi lipseşte foarte mult. Deşi am veri cu care vorbesc în fiecare zi şi prieteni, îmi lipseşte un frate. Am zis că o să le dau posibilitatea copiilor mei să fie mai mulţi.
Fratele cum v-a murit?
A murit în accident de motor exact în ziua de Paşte, acum trei ani. La şase luni mi-a murit bunica, am pierdut două sarcini.
Al doilea, de pe HotNews:
http://www.hotnews.ro/stiri-politic-7809672-traian-basescu-catre-oana-niculescu-mizil-psd-care-era-imbracata-detinut-chiar-crezi-era-nevoie-circ-doamna.htm
Traian Basescu catre Oana Niculescu Mizil (PSD), care era imbracata in detinut:
Chiar crezi ca era nevoie de circ, doamna?
de A.N.
Presedintele Traian Basescu a intrebat-o, marti, pe deputata Oana Niculescu Mizil (PSD) daca era nevoie de circ, comentand astfel faptul ca social-democrata l-a asteptat imbracata in costum de detinut, transmite Agerpres. Aceasta a afirmat ca l-a asteptat in fata plenului Camerei Deputatilor pe seful statului imbracata in zeghe, in semn de protest fata de “frauda de la votul Legii pensiilor”.
“Chiar crezi ca era nevoie de circ, doamna?”, a intrebat-o Basescu, moment in care Mizil a raspuns ca isi doreste doar ca seful statului sa fie “un bun roman”.
Oana Niculescu Mizil l-a asteptat, marti, in fata plenului Camerei Deputatilor pe seful statului imbracata in zeghe, in semn de protest fata de “frauda de la votul Legii pensiilor”. Ea a afirmat ca “sunt prizonier in propria tara, sunt prizonier in propriul Parlament. Sunt deputat la primul mandat si nu am auzit asa ceva in cei 20 de ani de asa-zisa democratie in aceasta tara. Nu accept ca sase milioane de oameni, sase milioane de romani pensionari sa fie ingenuncheati prin frauda”.
Mizil a adaugat ca vrea sa-l intrebe pe Traian Basescu de ce vrea sa ingenuncheze o tara intreaga si care este scopul actiunilor sale in acest sens.
Deputatul a adaugat ca costumul de detinut pe care l-a purtat este unul de la Penitenciarul Jilava.
De asemenea, revenind la blogul personal al Oanei http://oananiculescumizil.wordpress.com/ , iată şi câteva articole pe care cu graţie le-a publicat cu propria sa manichiură. Cei care au stomacul necesar pot citi şi trage concluzii singuri, mie mi-e prea greaţă:
ianuarie 24, 2011 — Oana Niculescu Mizil
Poate este inoportun sa va vorbesc despre Germania si Austria tocmai astazi, 24 ianuarie, cand romanii mei, in loc sa aiba motive se bucure de Ziua Unirii, sunt atat de necajiti si manifesta atat de evident acest lucru. Le urez, insa, La Multi Ani, romani! chiar daca sunt departe de tara.
Am promis ca va tin la curent cu activitatea mea la Marshall Center si, cum prea multe date despre seminarii nu va pot da, m-am gandid sa va povestesc cate ceva din weekendul care tocmai s-a terminat.
Sambata dimineata, seminarul Marshall s-a tinut la Academia Militara din Munchen, “orasul secret” al Germaniei. Dupa seminar am pornit pe strazile celei de-a treia urbe, ca marime, din Germaniasi si, ca de fiecare data, am incercat sa-mi imaginez, cu mirare si incantare, renasterea spectaculoasa, din propria cenusa, a acestui oras, dupa ce, in 1327, a fost distrus de foc, in totalitate, dar si reconstructia meticuloasa de dupa Al Doilea Razboi Mondial. Nu are rost sa va amintesc despre curatenia pietelor si strazilor, cladirile intr-o stare perfecta, in cele mai mici detalii, si nici despre comportamentul ireprosabil al locuitorilor, pentru ca as fi redundanta.
Sambata, Isarul era inghetat, dar germanii profitau din plin de asta: multi patinau pe rau, fireste cu acordul autoritatilor.
A trecut sambata si a venit duminica… Nu a fost o zi de duminica obisnuita, pentru ca nu in fiecare duminica am ocazia sa ma aflu atat de adanc in inima istoriei, cum s-a intamplat ieri. A fost un final de weekend fara nicun seminar, cu un debut in aerul de munte al frumosului Tirol.
Eram familiarizata cu istoria si cultura Austriei, dar mi-a facut o mare bucurie sa bantui din nou prin saloanele renascentiste ale Castelului Ambras, sa revad biserica gotica Hofkirche, construita de Ferdinand I in memoria bunicului sau Maximilian I, sau sa vizitez Palatul Imperial.
Castelul Ambras m-a intampinat, ca intotdeauna, cu gradinile lui inca verzi, pline de pauni, si eleganta saloanelor. Cavalerismul da tonul atmosferei si impune respect fiecarui vizitator. Mi-a facut placere sa-l revad pe Vlad Tepes, fiului Ducelui Vlad Dracul din Valahia, chiar si alaturi de portretul Piratul Alegerian Barbarosa, dupa incursiunea in sala din care te privesc, de la inaltimea uriaselor tablouri, toti conducatorii tirolezi.
Innsbruckul, la fel de frumos cum il stim, cu aerul lui rece si curat care te indeamna sa-ti incalti claparii si sa iei telecabina spre o partie. Nu am avut nici timp si nici echipament pentru sporturile de iarna, asa ca am ratat, de aceasta data, activitatea specifica a uneia dintre cele mai recunoscute statiuni in domeniu ale lumii (la Innsbruck au avut loc de doua ori Jocurile Olimpice de Iarna).
Am vizitat, insa, Palatul Imperial si biserica gotica Hofkirche (Biserica Curtii), un edificiu impresionant si datorita mausoleului si statuilor care o inconjoara. Biserica a fost proiectata de arhitectul Andreas Crivelli din Trento, comandata de Ferdinand I in memoria Imparatului Maximilian I, bunicul lui si construita intre anii 1553-1563. Am admirat cenotaful de marmura neagra cu ornamente al imparatului Maximilian I, din centrul bisericii. Numai constructia cenotafului a durat peste 80 de ani.
Capela de Argint a fost ridicata in 1578 si are un altar din argint inchinat Fecioarei Maria, in care au fost incorporati 3 colti de elefant si 300 kg de abanos. Tot aici se afla si mormintele arhiducelui Ferdinand al II-lea si al sotiei sale, Philippine Welser.
Acestea fiind spune, concluzia este ca Germania e minunata, este frumoasa si Austria, dar nicaieri nu este mai frumos ca in Romania, nicaieri nu ma simt ca acasa, cu toate cele bune si rele ale noastre. Abia astept sa ma intorc!
La Multi Ani, Romania!
ianuarie 27, 2011 — Oana Niculescu Mizil
In Romania s-a instituit, la propriu, un regim criminal. Presedintele Consiliului Judetean Arges, domnul Constantin Nicolescu, a facut infarct dupa ce instanta de judecata s-a pronuntat pentru arestarea sa pentru 29 de zile.
Este INCREDIBIL ce se intampla astazi intr-un stat din Uniunea Europeana. Domnului Nicolescu i s-a inscenat un dosar politic, miza fiind presedintia Consiliului Judetean Arges. Ma rog pentru sanatatea colegului meu. Nu intamplator aceasta arestare s-a petrecut dupa un mare miting al salariatilor din Mioveni. Se misca tara si acest regim a declansat o campanie de arestari, fiindu-i teama de reactia opozitiei.
ianuarie 28, 2011 — Oana Niculescu Mizil
Cu Băsescu și Boc nimic nu te mai poate mira. Nici măcar faptul că poți să mori cu justiția în mână. Nu te mai poate mira nici faptul că nu mai există dreptate, nici faptul că nu mai există omenie, nici faptul că nu mai există demnitate, nici faptul că îi poate trece cuiva prin minte să aducă un om de 66 de ani la sala de judecată cu mascații. Nu te mai poate mira nici măcar faptul că atunci când victima statului polițienesc face un atac de cord când află decizia, este dus la spital cu ambulanța păzită de zeci de mascați. Ceea ce i se întâmplă colegului și prietenului meu Constantin Nicolescu nu doar mă întristează, ci mă revoltă, mă înfurie și mă face să vreau să dau de pământ cu toți călăii portocalii. Cum să vă purtați în halul ăsta cu un asemenea om? L-am cunoscut personal pe Constantin Nicolescu, l-am apreciat și am învățat multe de la el. Împreună cu colegii mei social-democrați și cu zecile de mii de argeșeni care îl apreciază pe acest bun român, ne vom bate pentru ca justiția să fie independentă în România, pentru ca oameni cinstiți să nu fie arestați la comandă politică și umiliți, prin prezentare cu cătușe la mâini la televizor! Încă o dată, vedem ce se întâmplă când dai pe mână justiția, începând cu DNA și Procuratura și terminând cu Curtea Constituțională, unui om orbit de ură și răzbunare născute din neputința de a le asigura un trai mai bun românilor.
De-a lungul carierei sale politice, Constantin Nicolescu a câștigat mai multe voturi decât au fire de păr în cap toți lătrăii care acum îl atacă. A făcut ca PSD Argeș să fie o nucă tare, care nu va crăpa pentru că așa vor unii sau alții. Dar faptele rămân fapte. Și faptele sunt că reprezentanții puterii portocalii s-au supărat pentru că au văzut că peste 10.000 de oameni au avut curajul să iasă în stradă în Mioveni ca să critice Guvernul. Și s-au răzbunat ca văcarul pe sat, atât îi duce mintea. L-au umilit, l-au jignit, l-au hărțuit și l-au urmărit pe Constantin Nicolescu până când acesta a cedat și a făcut atac de cord. Nu vă este rușine să vă comportați în felul ăsta? Cum să fie Constantin Nicolescu un pericol social când conduce județul Argeș timp de 8 de ani zile? Cum să fie un pericol social un om de 66 de ani? Nu vă este rușine? Nimic nu durează la nesfârșit și Dumnezeu ne judecă pe toți după faptele noastre. Ăsta este mesajul meu pentru toți portocalii din țară care acum își freacă mâinile de bucurie. Asistăm la o politică concertată a lui puterii portocalii de a trimite oameni incomozi la pușcărie. Să știți, stimați reprezentanți ai puterii, că nu ne puteți trimite pe toți la pușcărie! Să mai știți că nu reușiți nici să ne speriați și nici să ne intimidați! Să mai știți că nu vom da înapoi și vom spune adevărul românilor: vom spune cât îi furați, vom spune cât îi mințiți, vom spune că sunteți mai rău ca torționarii, vom spune cum îi distrugeți pe cei care vă stau în cale, vom spune tare și răspicat toate aceste lucruri! Votul românilor vine și eu m-aș teme în locul vostru, m-aș teme că românii vă vor scoate în șuturi afară de la guvernare și veți deveni doar o amintire neplăcută în istoria României!
Îmbuibați ai momentului, frica plecării de la măcelărie vă dă disperarea de a călca orice în picioare, începând cu bunul-simț și terminând, iată, cu justiția! Ați declarat război tuturor celor care pot aduce Românie pe calea corectă. De ce vă e frică nu veți scăpa însă: momentul în care românii vă vor judeca va veni foarte rapid și va fi mult mai dur decât vă puteți imagina!
ianuarie 31, 2011 — Oana Niculescu Mizil
Astazi, la Pitesti, am participat, alaturi de Victor Ponta, Adrian Nastase, Nicolae Banicioiu, Titus Corlatean, Adrian Severin, Robert Negoita, Ecaterina Andronescu, Victor Socaciu, Aura Vasile şi Viorel Hrebenciuc, dar si de sute de simpatizanti, la pichetarea sediului PDL din localitate. Gestul nostru a fost unul de revolta impotriva politiei politice instaurate de catre vremelnica putere portocalie. Am vrut sa tragem un semnal de alarma si sa aratam romanilor ca nu ne este frica de PDL si de tertipurile mizerabile ale acestui partid.
Avem incredere in justitia romana. Protestul nostru a fost impotriva aplicarii discretionare a legii. Este inadmisibil sa arestezi un om (si, aproape, sa-l condamni la moarte) numai pentru ca a fost alaturi de argeseni timp de 45 de ani. Domnul Constantin Nicolescu este un exemplu de munca, profesionalism si moralitate. Ceea ce i se intampla arata disperarea Puterii.
Nu degeaba o hotarare a guvernului, cu numărul 54, de acum cateva zile, stabileste ca DIICOT va angaja 50 de noi procurori, ceea ce reprezinta o creștere a efectivelor cu 25 %. Aceasta decizie a fost semnata de ministrii Finantelor, Muncii si ai Justitiei, iar HG-ul amintita prevede chiar o suplimentare a bugetului Ministerului Public.
In plina criza economica, sociala si morala, acum cand Romania traieste vremuri fara precedent in istoria sa, cand se taie salarii si pensii, cand militarii sunt batjocoriti, alaturi de medici si profesori, Guvernul angajeaza procurori!
Semnalul nostru de la Pitesti a fost foarte clar: Nu ne este teama de PDL si vom fi solidari ori de cate ori drepturile fundamentale ale romanilor vor fi incalcate!
februarie 5, 2011 — Oana Niculescu Mizil
Doresc să-mi afirm solidaritatea și sprijinul față de locuitorii orașului Budești care au ieșit astăzi în stradă să protesteze față de transformarea spitalului lor în azil de bătrâni. Alături de colegii din conducerea organizației PSD Călărași doresc să condamn decizia irațională și de-a dreptul criminală de a transforma spitalul din Budești în azil de bătrâni. În același timp, doresc să-I transmit ministrului Sănătății și factorilor de decizie din Ministerul Sănătății că spitalul din Budești se află în responsabilitatea consiliului local al localității, care a decis în unanimitate să preia insituția spitalicească. Doresc să le aduc aminte celor din Ministerul Sănătății că spitalul nu are niciun fel de datorie, ba chiar se află într-un proces de renovare ce este în grafic, până acum fiind realizate mai bine de trei sferturi din lucrări, inclusiv camera de gardă. Lucrările de renovare au fost făcute cu respectarea tuturor normelor UE.
Cel mai important lucru pe care dorim să-l aducem la cunoștiință factorilo de decizie din Ministerul Sănătății este că spitalul de la Budești asigură tratament pentru 40.000 de suflete din zonă, acționând ca un filtru pentru tratamentul persoanelor din zonă, în așa fel încât tratamentul să se defășoare cât mai aproape de cetățean și spitalele din București să nu devină sufocate. Dacă spitalul din Budești este desființat, atunci pentru locuitorii din Plătărești, Fundeni, Gălbinași, Sohatu, Vasilați, Frumușani și Șoldanu vor trebui să se deplaseze zeci de kilometri, până la spitalul din Oltenița sau alte zeci kilometri, până în București. Această situați este inacceptabilă!
De aceea, solicităm deplsarea de urgență a Ministrului Sănătății Cseke Attila la Budești pentru a rectifica imediat situația. De asemenea, vom sprijini acțiunile de protest ale cetățenilor din Budești, până când Ministrul Sănătății va veni să stea de vorbă cu călărășenii și cu liderii comunității locale. Astfel, ministrul sănătății va avea ocazia să afle propunerile de reprofilare pe care le-a elaborat managementul spitalului, care sugerează ca din cele patru secții câte are acum unitatea să rămână doar două: una de tratament intern, prin comasarea secției de tratament intern cronic și una de pediatrie, urmând ca secția de TBC să fie tranformată în secție de îngrijire paleativă.
Like this:
2 bloggers like this post.
Cine uită greşelile trecutului, riscă să le repete.
Comentarii recente