Arhiva

Archive for 19 octombrie 2010

Sorin Ovidiu Vîntu e pe moarte…

19 octombrie 2010 8 comentarii

Motto: Dura lex, şezi Rex …

Atenţionare: Pentru cei care nu au remarcat, acest text este  un pamflet şi trebuie tratat ca atare.

Avocatul îi privea pe membrii completului de judecată. Şi-a pregătit în detaliu discursul şi prestaţia, jocul de scenă. Avea în sfârşit ocazia să se afirme. Nu e de ici de colo să îl aperi pe Sorin Ovidiu Vântu.

Începu cu o pauză pentru efect. Liniştea era atât de profundă încât în sală ticăitul ceasului de aur al inculpatului suna extrem de clar, ca celebra duduială a economiei în timpul  unui la fel de celebru guvern.

Mai întâi privi cu coada ochiului cam care era starea inculpatului. Acesta mima calmul foarte bine, tensiunea interioară fiind trădată doar de râurile de sudoare care îi plecau din perciuni şi se vărsau în gulerul scrobit impecabil. Apoi îi privi pe cei din completul de judecată şi încercă să îşi amintească despre care din ei îi atrăsese colegul lui atenţia înainte de proces că nu a vrut sub nici o formă să ia şpaga propusă subtil.

În fine, se îndreptă de spate, trase aer în piept de parcă ar fi urmat să urle. Unii din sală se retrăseseră instnctiv. El, avocatul, începu cu o voce care era un fel de medie între vocea cu care Primarul New York-ului a anunţat dărâmarea Gemenilor şi vocea cu care Maica Tereza se adresa sărmanilor bolnavi de prin mizerele spitale ale Africii.

– Doamnelor şi domnilor, Sorin Ovidiu Vîntu este pe moarte…. Da, pe moarte, aşa numeşte el pantalonii pe care îi poartă deoarece uneori când îl apucă cufureala fermoarul li se blochează… Ştiu că pare liniştit, dar asta nu înseamnă că nu îl doare. Chiar acum, pe drum, îmi spunea extrem de trist: „Dragule, deja mă doare gingia şi găoaza când mă gândesc că s-ar putea să fiu arestat şi să scap săpunul pe jos la duş”. Da, omul e complet distrus. Aveţi şi dovada scrisă  în faţa dumneavoastră. Acolo, teancul ăla de adeverinţe, da, acolo – zise el arătănd elegant cu degetul, elegant deoarece astfel îşi punea în valoare inelul cu diamant de multe carate şi brăţara care îi trăgea puternic mâna în jos ca şi butonii ce aruncau sclipiri diamantine care se asortau foarte bine cu inelul şi acul de la cravata Armani.

– Adeverinţele acelea – continuă el – arată zilele de suferinţă petrecute în spitalele patriei, deoarece nu a fost lăsat să se ducă în SUA, veţi vedea că are toate bolile care s-au inventat şi care nu s-au inventat, are cancer la proteză, diabet, cistită, e plin de noduli mamari, are creirul putred, are viermi la Mărul lui Adam, şi cari în oase, tenie în intestine, viermi la ficat şi păduchi laţi în colon. Suferă de manii degradante cum ar fi furtul de chifle. Da, de chifle din restaurant şi asta încă din tinereţe. Uneori îşi fură şi chiflele pa care le duce în dormitor unde urmăreşte cu sfinţenie programul Realităţii Tv pentru a vedea dacă publicul e respectat de prestanţa absolut elegantă şi echidistantă a lui Mircea Dinescu, Tănase ori a altor mari jurnalişti.

Vreţi să-l condamnaţi la închisoare? Condamnaţi-l şi toată viaţa nu veţi mai avea linişte.

În fond ce a făcut atât de rău încât să-l arestaţi? Nimic. E acuzat de favorizarea infractorului şi de spălare de bani. Care infractor? Păi acel domn nu e deloc infractor. I-a fraierit pe unii să îi dea banii lor? Păi asta a fost spre binele lor. Dacă li-i lăsa se duceau şi îi dădeau la birt pe vodcă cu sodă caustica. Ce înseamnă asta? Ar fi fost foarte posibil să facă pancreatite şi ciroze, sau şi mai rău, le venea ideea să se ducă în concedii prin ţări străine şi ciudate. Se duceau poate în Tasmania şi îi mâncau diavolii, ori în Columbia şi se apucau de droguri, sau, de ce nu, în Antarctica şi răceau… Vedeţi? Acel om a salvat sute de mii de vieţi. Şi voi îi spuneţi infractor, iar sărmanului meu client favorizator al respectivului pentru că i-a trimis câteva amărâte de sute de mii de dolari ca să aibă un ban de o bere, o ciorbă de burtă şi un mic? Ce, credeţi că prin Thailanda îţi organizează cineva Revanghelioane sau îţi dă ceva de 1Mai ori în campanie electorală ori că astea fiind specialităţi româneşti, credeţi că acolo sunt ieftine? Vă spun eu, nu. Ce, vreţi să mânânce sărmanul iarbă de mare, caracatiţe, şerpi sau moluşte care te privesc trist, cam aşa cum vă priveşte clientul meu, înainte de a împlânta furculiţa în ele? Sau poate vreţi să nu aibă cu ce îşi plăti cele trei partide zilnice de masaj local pentru durerea de spate?

Legat de spălarea de bani, aveţi acolo, între acele adeverinţe una specială, mov. Este analiza făcută în laboratoarele Academiei de Vrăjitoare din sectorul 5 unde onorabila Oana Niculescu-Mizil şi doamna Mihaela, zisă Dragostea Mea, sunt membre de onoare. Ei bine, s-a constatat că foarte mulţi bani care circulă în România şi în lume sunt bani murdari, purtători de tot felul de germeni. Păi, spălându-i, a făcut absolut dezinteresat un mare bine ţării şi lumii… Nu a spălat doar lei conform dosarului…

Deci, de ce vreţi să-l trimiteţi în închisoare pe clientul meu? Pentru că şi-a servit patria? Pentru că a salvat vieţi? Pentru că a contribuit la bunăstarea poporului român?

Poate ar trebui să vă gândiţi la cei care şi-au astâmpărat cruda foame din donaţiile absolut dezinteresate pe care le-a făcut. Artişti, poliţişti, foşti securişti rămaşi pe drumuri, avocaţi, magistraţi şi mulţi, mulţi, alţii.  Ce vor face oamenii aceia? De unde le vor mai cumpăra ei copiilor şi nepoţilor Mercedesuri, Bentleyuri, viluţe…cu ce bani îşi vor mai putea copiii restectivilor să îşi plătească răcoritoarele cu care servesc whiskyul, sau caviarul care dă gust şampaniei franţuzeşti, cum vor mai găsi ei amârătele de 2-3000 de euro ca să îi cumpere căţelului nişte amărâte de haine second hand, sau să le plătească aceloraşi pufoşi căţei ore de fitness încât acele sărmane boţuri de blană vor muri de obezitate. De asemenea, gândiţi-vă puţin că acei oameni, ce să le cumpere copiilor care li se nasc pe cine ştie unde, pe la sărmanele amante cazate la hoteluri populare, ca Merriot de exemplu? Cum vor mai putea ei ca, la botez să le cumpere pantofiori cu diamante? Cui vor mai vinde sărmanii stilişti ceea ce au produs? Sau cui vor mai vinde diamantele cei din Africa de Sud ori de pe la Dubai? Gândiţi-vă, de dumneavoastră depinde bunăstarea şi până la urmă însăşi viaţa sărmanilor căţei, industria minieră din Africa de Sud, nivelul de trai ai sărmanilor şeici arabi… Vă daţi seama că Africa de Sud, Arabia Saudită şi aliaţii lor ar putea ataca România? Avem noi măcar un scut antirachetă sau măcar veste de salvare şi măşti de gaze? N-avem. Domnilor şi doamnelor… Gândiţi-vă că extratereştrii sunt cu ochii pe noi, ce vor zice ăia dacă ne vom ucide unul pe altul într-un război mondial devastator? Pe cine va mai spune astronatului pe care prietenul nocturn al clientului meu îl va trimite în Cosmos când va reuşi să nu mai pună dopurile la şamanie? Nişte maimuţe trăitoare în peşteri.

Da, gândiţi-vă că de ceea ce veţi hotărî acum, depinde soarta Omenirii, viitorul acesteia… Mulţumesc…

Avocatul se apropie de masa judecătorilor şi îi spuse celui din dreapta :

– Vedeţi că vine presa şi vă iese colţul plicului cu euroi…

Făcu doi paşi, apoi se întoarce spectaculos:

– Domnilor şi doamnelor, o singură frază mai am, acest om nu e un infractor, e un erou. Nu trebuie arestat ci ar trebui să îi facem statui, lui şi celorlalţi din grupul său prin toate locurile pe unde FNI a avut sedii ca să înţeleagă oamenii de ce trăiesc cum trăiesc…

“Fiecare parlamentar are două bile…şi o conştiinţă”

19 octombrie 2010 8 comentarii

Ooo, ce bucurie! Ooo, ce veste bună ne-a dat ieri mazeta din capu’ la PNL! Deci Bombonelu’ are totuşi doo. Cine i le-o fi numărat? N-are importanţă, bine că sunt acolo în pereche, să nu mai zică Blue că n-are deloc pentru că se piteşte de doamna Justiţie sub poala doamnei Imunităţi! Ce ne facem însă cu conştiinţa parlamentarului, cea la pachet cu bilele, cea care se tot moaie în văzul telespectatorilor de mila poporului deprimat? Nu ne rămâne decât speranţa că în clipa când parlamentaru’ stă cu mâna pe bile, conştiinţa lui să fie la fel de trează ca atunci când dă găuri la buget.

N-am să vorbesc despre “Micţiunea populistă”, invocată cu incontinenţă luni de zile  la moguliziunile lui Băşinel şi Nuş, de puliticienii care tratează poporul cu Prostamol. “Aveţi grijă ce vă doriţi!” i-a avertizat Băse pe posesorii de bile şi ei vor avea grijă, of course, dar nu pot face contra Vîntului aşa, pe faţă! Iar Vîntu are nevoie rapid de o schimbare a Puterii, că se-apropie repatrierea “golănaşului” cu clinchet de cătuşe. Aşa că, după ce s-au făcut frate cu Vîntu, şurlamentarii opoziţiei îi vor da şi lui ţeapă, băgându-şi bilele în ea de Mortăciune populistă! Adicătelea, le vor băga pe invers: alb la negru şi negru la alb. Adicătelea, vot împotrivă. Aşa să faci, Socaci! Că rămâne Marina fără mârlamentar…

Lăsând politicienii mogulieni să-şi numere bilele, ne vom îndrepta atenţia către cealaltă “falangă” a lui Vîntu, cea sindicală. Ei, aici lipsa de bile se simte acut. De prin luna mai, mişcăcarea sindicală se tot tratează cu Viagra şi ţelină, dar singurele zvâcniri, fără finalitate însă, au fost ale pulanelor din Poluţia Română şi ale matracucelor de la Finanţe. În plus, uitând de directivele lui Vîntu, “În trei luni de zile, Băsescu va fi o amintire!”, liderii îşi dau la gioale reciproc, în buna tradiţie românească “că care e mai important”.

Vasile, soţu’ greu stimulatei madam director Marica, îl face “coadă de topor” pe celălalt lider, Oprescu, pentru că, unsuros cum e, i-a alunecat mâna şi a semnat de capu’ lui, stimulente mai mici cu 30%. Şi asta după ce el, Vasile, şi-a stricat şi telefonu’ când a dat cu el de pământ la negocieri! Că iete ce zice strategu’ Vasile: “Nu trebuia să semneze niciun document fără noi! Asta era logica! Şi atunci o lungeam până duminică şi duminică aveam altă presiune pe ei!” Normal că sâmbătă, de indignare, Vasile Marica şi-a depus mandatu’, precum berbecu’ căcărezu …pe care l-a luat înapoi luni, când ne-a anunţat că “nu poţi să laşi o organizaţie fără cap. Nu puteam să las acum un vid de putere.” Sigur, e mai bine cu un cap vidat, da’ cu gura plină, pentru săraca “organizaţie”!

În zona luptei sindicale cu Educaţia, to’aşu’ Hadăr, lidăr la Alma Mă’sii, a simţit şi el nevoia să-şi arate bilele zgribulite sub balconu’ ministrului Funeriu. Totul foarte spontan şi bine organizat: în schimburi şi în funcţie de orarul fiecărui prof. Şi ca să le ia faţa celorlalţi lideri, nea Toni Hadăr a chemat lângă el şi tineretu’ studios, mai precis fo câţiva studenţi care au ieşit să presteze, tot spontan, în speranţa unor sesiuni de examene mai relaxate.  Aşa am luat cunoştinţă de glorioasa existenţă a lui Ionuţ Poenaru, liderul UNSR (Uniunea Naţională a Studenţilor Români) a cărui limbă de lemn, mai noduroasă ca a lui nea Hadăr, l-ar fi dus pe cele mai înalte culmi uteciste dacă nu venea răzmeriţa din ’89.

Ionuţ are o singură mare nemulţumire declarată: că ministrul Funeriu nu i-a băgat în seamă şi pe ei, studenţii de la UNSR, discutând doar cu cei de la ANOSR (Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România) din rândul căreia şi-a luat şi câţiva consilieri la minister.  De-aia îi şi susţine el, Ionuţ Poenaru, pe domnii profesori şi e alături de dânşii. Iată câteva aşchii din limbajul studintelui Ionuţ: “Acest minstru care selectează federaţiile care să participe la negocieri, singurul ministru care face acest lucru de 20 de ani. A spus la televizor că încearcă depolitizarea sistemului de învăţământ, însă dânsu’ ca şi consilierii, foşti lideri de organizaţie (aha!), are patru sau cinci lângă dânsu’ prezenţi acolo şi nu în ultimu’ rand noi cerem demisia acestui ministru, ministru pe care îl vom acţiona şi în judecată în zilele următoare. Am depus o cerere de a ne întruni cu dânsu’ de mai bine de 50 de zile. Nu ne-a răspuns şi conform prevederilor putem să acţionăm în judecată ministrul.” “Totuşi ministrul s-a întâlnit cu nişte studenţi, sâmbătă!”, răsuci cuţitu-n rană reporteriţa lui Nuş. “Da – zise Ionuţ – am fost şi noi prezenţi aici pentru că dânsu’ a spus la un post de televiziune, singurul care îl mai primeşte de altfel, că se întâlneşte cu lideri ai studenţilor. Noi ne considerăm lideri ai studenţilor, avem 200 000 de studenţi. Am venit la întâlnire însă dânsu’, de sus de la biroul dânsului, a trimis un tabel nominal cu cei trei studenţi care să participle la întâlnire. Nu am fost băgaţi în seamă de dânsu’ şi presei a declarat că vrea să poarte negocieri dar nu în acest sens.” Vă jur că n-am sărit o aşchie din emoţionanta alocuţiune a lui Ionuţ, greu lovit în mândria lui de lider! Da’ ce bine a ştiut parşivu’ de nea Toni Hadăr să exploateze rivalitatea dintre organizaţiile studenţeşti! Bravo, dom’ profesor!

%d blogeri au apreciat: