Arhiva

Archive for 23 octombrie 2010

Sculă de întâmplare

23 octombrie 2010 3 comentarii

Ştiu pe cineva care atunci când vrea să spună despre un eveniment că e important, foloseşte expresia “Sculă de întâmplare”.

Ei bine, o sculă de întâmplare a avut loc vineri la Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir”: Aniversarea a 20 de ani de la înfiinţarea respectivei universităţi.

Organizatorii şi-au pus mătreaţa la contribuţie şi au considerat că dacă vor invita oarece personalităţi vor rupe partea orală a târgului. Şi au invitat….

A fost invitat Ion Iliescu, probabil pentru a sublinia faptul că este o universitate zisă “creştină” ateismul oldpesedistului fiind de notorietate, pe Abramburica învâţământului românesc, ma’am Ecaterina Andronescu, probabil pentru a sublinia că respectiva universitate funcţionează într-un sistem de învăţământ care, an de an şi ministru de ministru se abrambureşte tot mai rău iar partidul din care vine matracuca blochează sistematic adoptarea unei noi legi a învăţământului, pe Crin Antonescu, probabil pentru a sublinia independenţa faţă de zona politicăa universităţii respective şi pe Cristian Diaconescu, din acelaşi motiv ca şi pe Antonescu.

În fine, fiecare cu optica lui.

Importantele personagii, ca să nu treacă neobservate au fost puse cum era normal, la prezidiu în ordinea (de la stânga la dreapta): Cristian Diaconescu (UNPR) Ecaterina Andronescu (PSD), Crin Antonescu (PNL), Ion Iliescu (PSD).

Foarte interesant PSD-Restul: 2-2.

Ca să nu creadă lumea că sunt acolo pe post de afiş publicitar sau de abţibild, Ion Iliescu, sesizând că  e ori primul, ori ultimul, depinde de unde numeri, a considerat că e la o prelungire a Congresului PSD desfăşurat cu câteva zile în urmă şi văzând că Năstase, responsabilul cu bancuri tâmpite pesediste nu e prezent, a considerat că e nimerit să remarce: „Vă vorbeşte un om de stânga, apropos de venirea domnului Crin Antonescu, care spunea că stă la stânga mesei, şi i-am spus că nu e întâmplător”.

N-am înţeles dacă la explozia de aplauze care a urmat  Iliescu s-a speriat de violenţa ropotului de palme sau dacă s-a bucurat că la vârsta lui mai aplaudă cineva când zice ceva. Ce am remarcat a fost reacţia imediată a  lui Crin Antonescu:  „Au existat, într-adevăr, în anii aceia de început, discuţii, dezbateri, temeri, speranţe legate de învăţământul privat, de universităţile private. Le-a evocat şi domnul preşedinte Iliescu, căruia, întorcându-i respectuos gluma, îi spun că e bine cum stăm acum. Întotodeauna mi-am dorit ca domnul Iliescu să fie un pic mai la dreapta. Avem împrejurarea că este distinsul domn preşedinte Diaconescu ceva mai la stânga, dar sunt condiţii mobile şi reparabile”.

În primul rând se poate remarca ceva, dacă un  pesedist zice ceva, el, Crin trebuie neapărat să emită o zicere care să conţină cel puţin numărul dublu de cuvinte. Elegant cum e, mai remarcăm că nu a pierdut momentul. Nici nu ştiu cum să interpretez zicerea lui, ca o limbă păroasă trasă şefului amicului său Pontănel, ori ca o înjurătură extreme de violentă “. Întotodeauna mi-am dorit ca domnul Iliescu să fie un pic mai la dreapta”. Cum dracu să îi spoi de la obraz lui Iliescu o astfel de chestie? Tocmai lui care acum câteva zile făcea apologia bolşevismului collectivist, a stângismului în cea mai pură formă?

Cred că Iliescu a luat-o ca un fel de periere totuşi deoarece nu a replicat la respective afirmaţie cu nici o frază care să facă referire la inteligenţa ori maturitatea politică lui Crin.

Şi cum tot era pe acolo şi plantat ca extremă stângă, Cristian Diaconescu, normal că nu putea trece nici el neobservat şi a spus şi el o replică de o profunzime extreme de … profundă: „Probabil că studiile universitare nu neapărat şi automat îţi aduc imediat după finalizarea lor resursele financiare necesare, un acoperiş deasupra capului. Dar să ştiţi că din demnitatea intelectuală şi din verticalitatea dumneavoastră, ca oameni, pe care le dobândiţi, nimeni nu vă la lua vreodată 25%” – a spus el.

Asta mi se pare de tot. Verticalitate când sunt de faţă Abramburica, Iliescu şi Antonescu… hehehe.

Ce mai trebuie, cred, remarcat, este că Abramburica a făcut ceea ştie mai bine după vorbitul de prostii. A tăcut.

M-am întrebat de ce… Cred că există şi aici o explicaţie. Ori a considerat că nu trebuie să spună ceva care să eclipseze  perla fătată de mintea lui Iliescu, ori pur şi simplu nu i-a spus nimeni ce să zică.

Da, sculă de întâmplare evenimentul ăla….

P.S. Oare de ce nu o fi fost prezent şi Vanghelie? Ce, nu a dat el cu ceva vreme în urmă unor profesori cadou nişte CD playere? A dat… deci merita… Şi puteau să îi deschidă şi o catedră de gugâleală de exemplu.

%d blogeri au apreciat: