Arhiva

Archive for 31 octombrie 2010

Filmuleţul din 1928 care a înebunit lumea

31 octombrie 2010 18 comentarii

Povestea e scurtă.

Filmuleţul din 1928 a fost descoperit de in irelandez.  Acesta susţine că l-a dat spre analiză unor specialişti care nu au căzut de acord.

Care e problema? Femeia cu pălărie care traversează cadrul pare a vorbi la un telefon mobil. Ceilalţi trecători par să ignore asta deşi la ora aceea nu existau telefoane mobile.

Am văzut tot felul de variante de răspunsuri.

– Femeia nu are un tele fon în mână deşi în ultimele frame-uri în care apare se întoarce spre cameraman şi pare a zice ceva. (Unii spun că îşi continuă discuţia, alţii că vorbeşte cu cel care filmează)

– Femeia vine dintr-on altr timp sau dintr-un alt Univers (unul paralel), iar aparatul pe care îl are în mână e un telefon mobil sau ceva similar.

– Femeia are un aparat auditiv neelectronic. (Existau în acea vreme)

– Femeia e o femeie obişnuită, şi nu are un telefon mobil ci un alt obiect. De exemplu o cutiţă muzicală. (Şi astea existau)

– Femeia are o pereche de mănuşi sau o batistă. O ţine acolo pentru că o doare măseaua sau urechea.

– Filmul e un trucaj.

Mai sunt şi alte variante, dar mi se par prea fantastice…

Eu înclin spre una din ultimele trei. De obicei soluţia adevărată e cea mai simplă şi care necestită pentru a fi reală cât mai puţine elemente neobişnuite.

Deci, care o fi adevărul?

Marea Criză 1929-1933, o lecţie neînvăţată?

31 octombrie 2010 Lasă un comentariu

Similitudini stranii

Între criza economică din 1929-1933 şi cea de acum, par a exista o seamă de asemănări. Multe elemente specifice par a conţine similarităţi stranii.

Astfel, punctul central al acestor evenimente par a fi entităţile private care controlează Banca Federală Americană.

Bunicul expreşedintelui American, George W. Bush a condus un concern financiar acuzat de finantarea Celui de-al Treilea Reich. Acelasi concern, cel mai mare operator bancar elvetian, este, in prezent, unul dintre cele mai afectate de criza economică. Este vorba de banca elveţiană  UBC A.G. (Union Banking Corporation) , una dintre bancile elevetiene cele mai afectate de actuala criza. Preston Bush, a condus reprezentanţa americana a acesteia. UBC New York functiona ca reprezentant al concernului german Thyssen, apartinand omului de afaceri Fritz Thyssen, apropiat al lui Adolf Hitler. Compania sa a fost unul dintre „motoarele” maşinii de razboi a Celui de-al Treilea Reich, alături de giganţii IG Farben si Krupp.

Criza financiară interbelică a fost declanşată de un exces investiţional pe pieţele bursiere şi imobiliare, din dorinţa unui profit cât mai consistent, fiind asumare riscuri foarte mari, abuzul de speculaţii bursiere, de credite de consum au creat dezechilibre majore care în final au declanşat criza financiară.

În anii ’30 s-a considerat că situaţia poate fi calmată şi apoi redresată prin intervenţia masivă a statului. S-au controlat preţurile şi creditele, s-au subvenţionat activităţi economice, s-au concentrate fonduri uriaşe în in imprumuturi bancare.

După opt decenii, lucrurile par a se repeata. SUA a aruncat pe piaţă 700 de miliarde de dolari în încercarea de a menţine artificial preţurile rezultate din supraevaluarea unor garanţii acoperite de ipoteci si ale altor active de aceeaşi factură. Federal Reserve a devenit activă pe această piaţă instabilă, infuzând capital unor entităti aflate în faliment (Fannie Mae si Freddie Mac). În încercarea de a menţine artificial preţuri rezultate din supraevaluarea unor garanţii acoperite de ipoteci si ale altor active de aceeasi factura. Federal Reserve a devenit activa pe aceasta piata instabila, infuzând capital unor entităţi aflate in faliment (Fannie Mae si Freddie Mac).
O asemănare semnificativă cu criza deceniului patru al secolului trecut este şi faptul că intervenţionismul se face simţit, nu numai prin infuzii, dar şi prin naţionalizări. Această soartă au avut-o Northern Rock Bank (Marea Britanie), AIG (SUA), Fortis (Benelux), Bardford & Bingley (Marea Britanie). Dincolo de aceste naţionalizări evidente, guvernele mai recurg şi la unele nerecunoscute explicit, mascate în garantarea pierderilor unor bănci şi în infuzia de capital.

În ciuda numelui său, Banca Federală Americană nu e una de stat, ci un consorţiu bancar controlat direct sau indirect de Rotschild Bank din Paris si Londra, Lazard Brothers Bank din Paris, Israel Moses Seif Bank din Italia, Wartburg Bank (Amsterdam si Hamburg), Lehman Brothers, Chase Manhatan Bank, Goldman Sachs Bank, unele din aceste entităţi fiind şi ele implicate şi în criza anilor ’30.

Marea Criză  interbelică (1926-1933)

Criza economică interbelică a fost definită ca fiind o criză de supraproducţie agravată de scăderea puterii de cumpărare a populaţiei. La nivel mondial, criza s-a decşlanşat în 1929 afectând producţia de oţel, huilă, cupru, fontă, sare, cantitâţi uriaşe rămânând în stocuri nevândute. După o perioadă de creştere, lumea a intrat într-o recesiune înfuiorătoare. Parcă am văzut şi pe la noi, producţie pe stoc (în perioada Guv. Năstase) şi duduieli ale economiei care îţi luau auzul (perioada Guv Tăriceanu).

Premise.

Originile crizei mondiale interbelice se pot vedea în boomul economic din anii 1920-1929. Indicele producţiei industriale crescând de la 81 de puncte în 1920, la 114 în 1929, adică o creştere de 41%, în timp ce în SUA rata de creştere a PIB-ului a fost doar de 4,6%.În acea perioadă, industria SUA a produs aproximativ jumătate din totalul producţiei industriale a lumii. În ceea ce priveşte bursa, aceasta a crescut spectaculos timp de 8 ani, înainte de 1929, indicele Dow Jones crescând cu peste 600%. În principal, acest lucru s-a datorat faptului că investiţiile la bursă au fost văzute drept o cale de îmbogăţire, apoi, nivelul de trai fiind ridicat, americanii îşi permiteau să facă economii, bani pe care îi investeau apoi la bursă. Totodată, datorită faptului că băncile acordau foarte uşor credite, americanii investind masiv banii împrumutaţi în bursă. În plus, în acea vreme, cadrul legal nu era unul bine pus la punct, astfel încât companiile puteau creşte după bunul plac capitalul social prin emiterea de noi acţiuni. Apoi, tranzacţionau „în marjă“, adică plăteau doar o fracţiune din valoarea acţiunilor, urmând să le vândă apoi, peste câteva luni, la un preţ mai mare, ceea ce a dus la crearea în fapt a unui uriaş joc piramidal, având în vedere că majoritatea banilor investiţi la bursă nu existau de fapt.

Joia şi marţea neagră.

Declanşarea marii crize interbelice a fost în Octombrie 1929 când , când bursa s-a prăbuşit cu 40% în două zile, cele două zile rămânând în istorie drept joia şi marţea neagră. În 24 şi 29 octombrie 1929, cunoscute drept cele mai devastatoare zile din toată istoria bursieră a SUA, a fost anulată toată creşterea economică din ultimul an. Indicele bursier Dow Jones a pierdut 89% din valoare, iar în următorii ani, scăderea a continuat treptat, dar sigur. De la 381.17 puncte, cât avea în octombrie 1929, a ajuns la 41 de puncte în iulie 1932 şi i-au trebuit 26 de ani pentru a ajunge din nou maximul atins înaintea crizei.

Marea Criză în România

Imediat după prăbuşirea bursei americane, situaţia s-a reflectat şi pe plan mondial. Bucureştiul nu a făcut nici el excepţie. Ziarul “Universul”, cel mai important ziar din epocă scria: “La bursa de efecte din New York s-ai făcut tranzacţiuni asupra unui număr de 14 milioane de acţiuni. Şedinţa a decurs extraordinary de furtunos şi în parte într-o atmosferă de panici înregistrându-se căderi colosale ale celor mai multe hârtii”.

România era într-o situaţie oarecum asemănătoare cu cea din SUA, ţara era într-un process de modernizare, oamenii, în special ţăranii, făcând credite pentru modernizarea agriculturii, industriaşii erau şi ei angajaţi în diferite proiecte de dezvoltare a afacerilor lor.

O anchetă a Ministerului Agriculturii, făcută în 1932 indica faptul că aproape 2,5 milioane de agricultori aveau de rambursat datorii contractate până în 1931, în valoare de 52 miliarde de lei. Cifra se referea doar la datoriile către bănci. S-a estimat că mai existau datorii de 20 de miliarde de lei de la individ la individ.

La încaputul anilor ’30, preţul grâului scăzuse sub valoarea investiţiilor necesare pentru a produce acel grâu, astfel mulţi agricultori s-au văzut în situaţia de insolvabilitate, neprotejate de măsuri vamale protectoare, mărfurile agricole au fost lăsate la discreţia concurenţei internaţionale, fapt ce a dus la scăderea preţurilor cu 60-70% faţă de perioada 1928-1929.

Falimentele bancare

Începând cu 1930, sistemul financiar românesc a fost afectat de retragerea de pe piaţa românească a firmelor cu capital străin. Conform unor estimări neoficiale, în perioada 1929-1930 s-au retras din România peste 17 miliarde de lei. Din această cauză sistemul bancar a fost lovit foarte puternic. Cele mai imortante falimente fiind cele ale Bancii Generale a Ţării Româneşti, Banca Bercovits sau Marmorosch Blank. Criza bancară a creat o adevărată panică printer deponenţi care au început să-şi retragă masiv banii depuşi.

Criza s-a făcut simţită în mod diferit pentru oameni. Cei care nu au fost afectaţi sunt cei care trăiau din producţia proprie. Gospodăriile ţărăneşti care se autosusţineau nu au resimţit criza.

Măsuri anticriză în România

Principalele măsuri antiucriză au fost: concedieri collective şi reducerea salariilor funcţionarilor. În 1933 indicele salarial a scăzut la 63,1%. De asemenea autorităţile au decis forţarea exporturilor de cereale în timp ce s-a încercat aplicarea unei legi a conversiei datoriilor agricole. Deoarece bugetul de stat a rămas deficitar timp de trei ani,  s-a recurs la creşterea  fiscaităţii, în parallel cu refinanţarea deficitului prin angajarea unor credite.  Criza creditelor a dus la prăbuşirea băncilor de care am zis mai sus (Banca Generală a Ţării Româneşti, Banca Bercovits sau Marmorosch Blank), aşa zisele “active nocive” ale acestora fiind preluate de Banca Naţională şi transferate altor bănci sau statului.

Măsuri americane anticriză în SUA

Instalarea la putere în SUA a preşedintelui F.D.Rooswelt a coincis cu sfârşitul crizei.

Între măsurile pe care administraţia Rooswelt le-a luat în cadrul a ceea ce s-a numit “The New Deal”, au fost:

– Înfinţarea “Reconstruction Finance Corporation” o entitate prin intermediul căreia s-au injectat bani în sistemul financiar.

– Adoptarea “Security Exchange Act”. Prin aceasta s-au reglementat trenzacţiile şi s-a reglementat cadrul legal în ceea ce priveşte împrumuturile pe care băncile le puteau acorda pentru tranzacţiile bursiere.

– Pentru combaterea şomajului, nou guvern a  înfiinţat  „Civilian Conservation Corps“, o organizaţie care angaja tineri între 18 şi 25 de ani pentru munci în folosul comunităţii, plătiţi cu 30 de dolari pe lună.

– În ceea ce priveşte agricultura, Congresul a aprobat legea numită  „Agricultural Adjustment Act“ prin care se acordau fermierilor sume compensatorii pentru ca aceştia să renunţe la cultivarea unei părţi a pământului pe care îl deţineau, încercând astfel ca preţul produselor lor, a alimentelor în general, să crească prin reducerea producţiei.

– În ceea ce priveşte industria în 1933 a fost adoptat “The Naţional Industry Recovery Act” prin care guvernul a stabilit noi reguli şi a încurajat apariţia de noi locuri de muncă.

%d blogeri au apreciat: