Arhiva

Archive for 6 decembrie 2010

Tăticii aflaţi în concediu maternal alăptează de la sân?

6 decembrie 2010 Lasă un comentariu

După cu poate vedea oricine nu se uită doar la desene animate, subiectul legat de concediile mămicilor sunt foarte discutate. Văd că şi justiţia s-a implicat. Mă refer evident la povestea cu tripletele de la Aiud.

Ce s-a hotărât legat de indemnizaţia mămicii respective, mi-a amintit de Teoria Unificării Forţelor.

La noi au fost unificate două domenii. Zootehnia şi maternitatea umană. Sentinţa căre i-a dat aiudencei, ca să primească retroactiv indemnizaţia pentru fiecare din fetiţe, e ca şi cum am vorbi să zicem de o scroafă care a fătat trei purcei, stăpânul va câştiga de trei ori mai mult decât ar fi primit dacă scroafa ar fi fătat doar un singur purcel. Poate era normal să i se evalueze cuantumul intemnizaţiei şi în funcţie de greutatea micuţelor.

Ştiu că neuronul multora se va simţi şocat de asemănarea pe care am găsit-o, dar eu ştiam că indemnizaţia se referă la mamă, iar alocaţia la copii. Poate era bine să îi tripleze şi lungimea concediului maternal.

Pentru că veni corba de concediul matrnal, am observat că fiecare comentează şi argumentează decizia pe care vrea să o susţină, o iau prin arătură rău de tot.

La realitatea tv se vorbea despre asta. Cineva căuta să argumenteze necesitatea ca acest concediu să fie de 2 ani. Cu puţin inainte se vorbise şi de Elena Udrea legat de acele creşe care ar urmaă să fie constrite. Deci, zicea cineva că e normal ca femeile să stea acasă pentru a-şi putea alăpta copilul de la sân. Atunci Cristian Adomniţei a intervenit cu inteligenţa-i caracteristică lui şi liberalilor. Cică la creşă copii se îmbolnăvesc de nu-i adevărat…

Absolut fabulos. Din câte ştiu eu, acel concediu poate fi luat şi de tătici. Tare mi-ar plăcea să văd cum un tătic îşi alăptează copilul…  😀

Cît despre povestea cu copii care se îmbolnăvesc la creşe, e clar de ce Adomniţei arată da parcă ar promova toleranţa pentru cei cu Sindrom Down. Sau, poate arată aşa pentru că tatăl său a fost în concediu maternal nu mama …

 

Rrom = Locuitor al Romei?

6 decembrie 2010 5 comentarii

Observ că subiectul despre cum să îi zicem unei anumite etnii capătă proporţii.

O chestie mă miră extrem de mult. Denumirea de ţígan aprinde spiritele. Că nu mai e bună. Musai să fie schimbată, de parcă de la denumire li se trag toate lor toate  neplăcerile, de parcă ăsta e fondul problemei. Dacă vom spune rromi vom vedea că , în chip minunat, etnia respectivă va deveni una de invidiat.

Italianca violată şi ucisă de Mailat va învia, taberele împuţite de pe la marginea marilor oraşe europene se vor transforma în parcuri pline de verdeaţă şi de sănătate, adevărate campusuri universitare, sau lebedele vieneze vor învia şi ele, iar pe cerşetorii de pe Champs Elisee vor deveni turişti educaţi şi care nu mai înfig în botul trecătorilor o mână care cere agresiv ceva. Da, toate se vor schimba… De asemenea un trecut de secole va fi şters, va dispărea muzica ţígănească, muşchiul ţíigănesc, fos dispărea şi casele cu zeci de turnuleţe … vor dispărea multe. Parcă am fi într-un film cu proşti.

Regele semianalfabet al ţíganilor ne spune cum este foarte urât să schimbâm o denumire prin ordin de sus. Care denumire bre? Românul zice şi acum şi va zice tot timpul ţígan. Pentru că asta e denumirea naţiei de când lumea.

Termenul defineşte o etnie şi atât. Nu are în sine nimic peiorativ. Aşa cum nici denumirea de neamţ ori german, sau cea de japonez, noi şi alţii o dăm unora careîşi spun deutch sau nippon. Putem forte bune să folosim denumirea de ţígan să definim şi un profesor universitar, un artist, un fotbelist, un hoţ, ori un nesimţit nespălat.

Problema nu e denumirea cu comportamentul unora din membrii etniei.

Începând de la umflatul ăla absolut caricatural care şi-a făcut coroană, şi-a atârnat de gât un colan extrem de scump şi îşi omple degetele cu bijuterii, sau ceilalţi care se tt declară regi şi înpăraţi şi până la cei care îşi fac palate extrem de chicioase, cu acoperişul cât mai sclipicios şi cu cât mai multe turnuleţe şi până la cei care voiolează şi ucid italience ori care cerşesc sau halesc lebede vieneze ca pe puii vecinilor de şatră, sau care împuţesc cu prezenţa lor elegantele bulevarde pe care agresează trecătorii cu mâna întinsă, membrii acestei etnii şi-au adus singuri renumele pe care îl au.

Nu denumirea de ţígan îi face pe ei să fie văzuţi cum sunt, ci comportamentul lor a făcut ca denumirea respectivă să fie percepută aşa. A schimba doar numele în rrom e un fel de frecţie la un picior de lemn. Probabil, mulţi din ei, consideră că dacă li se va spune rromi, vor fi văzuţi altfel. Greşit, lumea îi va percee la fel sau şi mai rău, deoarece oamenii vor mai adăuga ceva, la imaginea veche se va mai adăuga ceva. Recunoaşterea implicită, prin aceste demers, că ei înşişi ce consideră a fi ceva murdar.

Vor să le zicem rromi, ori suedezi, ori indieni, ori în altfel? OK. Dar, din punctul meu de vedere, vom putea fae asta abia după ce comportamentul unor membrii ai etniei se va schimba, când nu-şi vor mai căsători copii de mici, când nu vom mai simţi că e un ţígan în zonă după duhoare, când infractorii căutaţi de poliţie nu vot mai fi protejaţi de comunitatea în care trăiesc, când nu vor mai face România de râs pe oriunde ajung.

Am văzut o emisiune unde nişte vedete mergeau la o familie de ţígani şi petrecea acolo două zile. Emisiunea se numeşte şatra. În una din ediţii, emisiunea se desfăşura într-o comunitate ţígănească de lângă Sovata. Erau ţígani gabori cu plării dinalea mari şi negre. Oamenii lucrau, făceau lucruri din tablă . Atunci l-am auzit pe bulibaşă zicând că el e ţigan şi e măndru de asta. Povestea cu rromii e o „prostie de la Bucureşti”. Păi eu văd altceva. Pe mulţi nu numele îi jigneşte ci ei jignesc acest nume.

Cu toate astea, acei ţígani de la Sovata, deşi erau nişte oameni muncitori, tot timpul se plângeau de sărăcie, casele unora erau cu acoperişul varză. Înţeleg asta, da’ un WC în curte tot îşi puteau face. Probabil tufele unde „se duc” put de îţi cade părul din nas.

De fiecare dată vedeam cum vedetele prezente se spălau dimineaţa pe dinţi, se spălau pe faţă. Ţíganii oscilau între amuzament şi enervare că îşi ocupă foarte mult timp cu asta.

Pe de altă parte se vorbeşte de rasism. În ediţia a doua, vadetele se duceau la o comunitate ţígănească din sud. Ţígani cărămidari. Aceştia pomeneau cât se poate de des cuvântul rrom. Interesant mi s-a părut atitudinea lor faţă de vedete. A fost fista componentă a grupului Asia, Sorana şi manelistul ţigan Jean de la Craiova. Şi acolo era muncă şi încă grea. Sorana s-a străduit, a cărat pământ cu u pargă şi cu o roabă, a frământat lutul, a muncit tot timpul, ba le-a şi făcut de mâncare. Jean a procedat altfel, le-a făcut din start cadouri, le cânta, se dădea pe lângă bulibaşă. La final, şeful şatri trebuia să spună cine a câştigat. Mă aşteptam să spună Sorana. Nţţ… L-a dat câştigător pe Jean. Nu conta munca i cadourile, când a argumentat decizia bulibaşa a sps simplu. „Pentru că e de-al nostru”. Nu era mare scofală cu concursul ăla. Banii din premiu au fost donaţi unei case de copii. Elocvent e altceva. Rasismul. Ţíganii sunt incredibil de rasişti.

Ştiaţi că dacă o fată de-a lor se mărită cu un gagiu (neţígan) fata de considerată alungată? Nu mai face parte din familie.

Care ar fi concluzia? O schimbare reală nu poate veni decât din interiorul etniei.

Acum au încept şi vesticii să înţeleagă ce e cu ţíganii de la noi.

Ai lor, fie că le spun Gypsy, Gipsy, Bohemian (In Anglia), Cigan (În Albania), Gnch’uakan (în Armenia), Tsiganski (în Bulgaria), Cikán (în Cehia), Mustlane (în Estonia), Gitan (în Franţa), Sipsiwn (în Ţara Galilor), Zigeuner (în Germania),जिप्सी (se citeşte Jipsī, în India), Zingaro (in Italia), ジプシー (Se citeşte Jipushī în Japonia),  Čigānu (în Letonia), Čigonų (în Lituania), Ciganska (în Macedonia), Cigány (în Ungaria), Sigøyner (în Norvegia), Zigeuner (în Olanda), Цыган (Tsygan în Rusia), Цигански (Ciganski, în Serbia), Gitano (în Spania), Çingene (în Turcia), sau cum li se mai spune prin lume, nu au făcut ceea ce au făcut cei din România. Nu şi-au făcut ţara de râs în halul ăsta în care au făcut-o cei mioritici.

De asemenea să îşi spună cum vor, dar nu rrom. Este inadmisibilă conexiunea cu România şi român. Sincer, pre bucuria Italienilor, mie mi se pare că denumirea asta de rrom seamănă mai mult cu Roma, capitala lor decât cu România… 😀 Poate de aceea la Roma ţíganii se simt atât de bine în fosta capitală imperială. Simt că se întorc acasă…

Rrom? Straniu nume. parcă ai zice: Rrom= Locuitor al Romei? 😀 Că  şi cronicarul zicea Râm, când vorbea de Roma. De la Râm la rrom nu mai mare diferenţa… 😀

P.S. Un sfat pentreu ţígani: Oameni buni, dacă vă veţi purta ca oamenii, veţi reuşi să vă integraţi. Nu denumirea de ţígani vă denigrează pe voi ci unii dintre voi denigraţu termenul. Schimbaţi-vă şi veţi fi mândrii că vi se spune aşa. Dar e a dracului de greu să munceşti, să nu mai furi sau să-i ascunzi pe cei care fură, să te duci la şcoală, să te speli, să îţi faci WC în curte şi nu în tufe… Da,  e tare greu. Mai bine îţi schimbi denumirea, poate aşa  se va schimba şi trecutul şi pielea coclită va părea albeneaţă ca a suedezilor.

 

 

 

 

 

 

 

Categorii:Noi şi alţii Etichete:,
%d blogeri au apreciat: