Prima pagină > Abureală - Manipulare > Iată dovada că organele de care vorbeşte OTV-ul dispar cu adevărat

Iată dovada că organele de care vorbeşte OTV-ul dispar cu adevărat

De la o vreme, mai precis, după ce minimogulul Dan Diaconescu împreună ce Sorin Ovidiu Bălan, acest adevărat Şerlo Kholmes al României şi-au propus să deconspireze marele trafic de organe din România.

Călugări, călugăriţe, salvări şi limuzine negre, toate bântuie România mai ceva decât autocarele pesediste la alegeri. Copii oameni şi muieri sunt ademenite cu ciocolată şi răchie până cad beţi, pentru ca a doua zi să se trezească morţi şi cu organele lipsă. Rinichi, ficaţi,  inimi, plămâni etc, toate iau probabil drumul vestului, al estului al norrdului şi al sudului.

SorinOvidiu Bălan şi-a amintit că mai era o vreme când se auzea că s-au descoperit oameni fără organe.

Ce-i drept, avream la bilogie în cabinet, un astfel de om. Nu mai avea numic, doar scheletul şi era agăţat pe un cuier. Mare fumător, tot timpul îi punea cineva o cretă între dinţi. Da nu era afectat deoarece era din ipsos. Şi mai aveam unul. Un om doar de la brâu în sus. Se demonta bucată cu bucată. Şiăluia i-au dospărut organele. La finalul anului şcolar, când urma să trec în clasa a 8-a nu masi avea deât o jumătate de cap şi carcasa.

Revenind la Bălan, ăsta şi-a amintit de călugări despre care se spunea că răpesc copii. Ba mai mult, a şi dat cineva telefon că i-a dispărut copilul.

Ştia şi cine i l-a subtilizat, zicea el,da poliţia era ticăloasă, aşa că nu s-a mai dus să reclame. Zicea la telefon că a auzit că i-a fost transportat copilul la cerşit la Viena. S.O.Bălan, l-a întrebat dacă era sigur că puşiul nu poate fi mort şi cu organele luate. Omul nu a negat, aşa că toată noaptea s-a speculat că ce şi cum, că e aproape sigur că ăla micu zace săracu sub formă de carcasă pe undeva. Normal că nimeni nu şi-a amintit de poveştile cu trafic de copii pe care îl făcea Klaus Johanis, primarul Sibiului, cel dorit de PNL ca premier… Amnezia deh…

Degeaba au zis unii că punteau un transplant e nevoie de condiţii speciale, de specialişti de porimă mână cu ani lungi de experienţă, că pentru a se putea efrectua un astfel de transplant, e necesară o compatibilitate genetică. Nu a contat. A fost mult mai importantă declaraţia unei cucoane care zicea că e din Tărgu Mureş şi ştie ea pe cineva care are o rudă în Poplaca, lângă Sibiu. Acolo se zvonea că a fost văzută prin sat o limuzină neagră şi nişte călugări care ziceau că cerşesc pentru mănăstiri. Lumea crezuse că nişte tineri care au dispărut de prin sat ar fi în Germania la cerşit, dar pentru că lumea zicea de furt de organe, atunci, hotărât, ăsta era adevărul.

M-am gândit şi eu să dau un astfel de ajutor. Iată în poza alăturată, un caz de dispariţie de organ.

P.S. Oare nici unui procuror din ţara asta nu i se pare că emisiunile OTV din ultimele trei zile, pot genera panică în populsţia OTV-istă? Aştept să văd primul călugăr linşat sau prima limuzină devastată, sau naiba mai ştie ce…

Am o veste:Panicarea populaţiei, chiar dacă e OTV-istă, e ilegală în România.

Sau, poate CNA-ul va face ceea ce trebuia făcut mai demult. Să închidă mizeria asta de OTV.

  1. 8 decembrie 2010 la 0:54

    Din păcate, CNA va da nişte amenzi, cel mult… Eu mi-am imaginat vreo 10 mascaţi intrînd în rahatul ăla de studio, înhăţînd rahaţii ăia de guler şi duşi naibii undeva de unde să nu mai iasă. În direct şi-n reluare.
    Şi da, la cît de prost e publicul OTV-ului, nu m-aş mira să rupă nişte călugăriţe-n bucăţi, să răstoarne nişte limuzine.
    Am totuşi o întrebare: în Poplaca stau ţigani? Că dacă da, puradeii lor pot să fi fost vînduţi de proprii părinţi pentru cerşit, prostituţie şi de ce nu, organe. S-au mai văzut cazuri, din păcate.

  2. Gabi Parascovici
    8 decembrie 2010 la 8:01

    Mult adevar spuneti. Ma pune dracul cateodata sa ma uit la aceasta mizerie de post, curiozitatea bato vina, si cand vad cum creste zilnic numarul membrilor din partidul minimogulului, ma intreb daca nu sunt in tara lui Kafka. Daca este adevar, este trist, tare trist.

    • 8 decembrie 2010 la 23:22

      Cred că e ca şi cu iepuraşul care râmâne fascinat în faţa farurilor.
      Eu detest nu doar OTV ci şi Antenele şi de la o vreme Realitatea tv. Dar nu mă pot abţine să nu mă uit. Zilnic… Poate e chestie de adrenalină. Când o văd pe Dana grecu de exemplu cum se răsteşte la invitaţi dacă răspunsurile lor nu se încadează în şablonul pe care îl doreşte, e absolut haiosă. Te aştepţi ori să se lase pe spate ca o gagică doborâtă de orgasm, ori să îi pleznească vena care îi tot pulsează când se enervează la tâmplă. Se roşeşte efectiv şi se aruncă în faţă de parcă vrea să-i spargă masa lui Felix.
      La OTV, cred că dacă îi dispare abţibildul (aşa în numeam pe DD în vremea când stătea şi rănjea tămp fără nici o reacţie, indiferent căp cineva din studio înjura pe oarecine, ori că deşi nu aveau bulină pentru minori Magda Ciumac ne arăta dansând pe masă, dantela de la chiloţi, ar dispărea (poate arestat, poate lovit de dambla), nu se mai uită nici dracu.
      Înainte de a fi oprit, aveau la emisiunile de noapte nişte gagici care vorbeau cu oamenii. O perioadă a fost acolo şi Floriana Jucan. Mi se părea admirabilă, singura pentru care mă uitam.
      Nici nu mai zic de cei doi de la emisiunea matinală de acum. Cred că dacă cineva nu înţelege termenul „penibil”, ar trebui să se uite la matinalul OTV, mai precis la hăbăucul ăla care chiar se consideră deştept şi cu umor.

  3. 8 decembrie 2010 la 17:49

    CNA nu va inchide postul tiganusului.acesta va juca la viitoarele alegeri in tabara care trebuie

    • 8 decembrie 2010 la 23:10

      E destul de greu de închis. În Constituţie există:
      Libertatea de exprimare ARTICOLUL 30
      (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
      (2) Cenzura de orice fel este interzisă.
      (3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.
      (4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.

      Din păcate pentru Orgasm tv nu toţi avocaţii şi procurorii ştiu să numere doar până la patru. Mai există şi:
      (6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
      ……..
      (8) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.

      La OTV imaginea unor oameni a fost făcută varză, iar până s-a dovedit că sunt nevinovaţi li s-a făcut praf viaţa. De exemplu soţul Elodiei încă d.p.v. legal e nevinovat, nu l-a condamnat nici o instanţă. De asemenea imaginea tipului care e şef la transplanturi în românia i-a fost foarte afectată. Fără dovezi clare, azinoapte Bălan i-a spus că e vinovat şi dacă vrea va produce şi probele, era după 2 noaptea. Dar de sugerat, a sugerat asta tot timpul.

  4. 8 decembrie 2010 la 18:21

    Poplaca? Este satul de unde veneau ardelenii în filmul Pruncul, petrolul şi ardelenii de exemplu. Din câte ştiu nu e o zonă fparte bogată, dar nici cea mai săracă din ţară
    Poplaca (în germană Gunzendorf, în maghiară Popláka, Paplaka) este o localitate în județul Sibiu, Transilvania, România.
    http://www.listafirme.ro/harta/sibiu_poplaca.htm
    De pe siteul Prefecturii Sibiu
    http://www.prefecturasibiu.ro/ro/poplaca.php
    „Comuna Poplaca este la 12 km sud-vest de municipiul Sibiu intr-un cadru natural deosebit de pitoresc, avind aspectul tipic al asezarilor romanesti de sub munte, vechi de cind lumea cu strazile (ulitele) relativ strimte si destul de intortochiate ca sa-ti dai seama ca nu au fost trasate dupa vreun plan anume ( ca atunci cind se face o colonizare). Majoritatea ulitelor sunt pavate cu piatra de riu. Acccesul in comuna se face pe drumul judetean modernizat Sibiu – Poplaca. Relieful este deluros strabatut prin mijlocul comunei de piriul Valea Poplacii.”
    Nu ştiu dacă sunt ţigani, dar ştiu că se vorbea la un moment dat de implicarea lui Klaus Johannis în o chestie cu trafic de copii dar s-au cam muşamalizat lucrurile. Pe la mijlocul anilor ’90 în sibiu circulau zvonuri din care unele erau preluate în media. Povestea a fost reînviată cu ocazia propunerii lui Antonescu (Johannis mai avea şi alte probleme cu justiţia. Tipul e un fel de baron local, cam ca Pinalti)
    interesant e că nimeni nu a făcut acum legătură cu Johannis.
    Ţiganii din câte ştiu au făcut şi ei chestii cu copii, dar nu pentru organe ci pentru a-i duce la cerşit sau prostituţie în vest. Dacă există acel trafic de organe, ţiganii nu prea au ce căuta acolo. Acolo e vorba de oameni cu gulere a dracului de scrobite. Diferenţa e cam ca între hoţii de buzunare sau găinarii de rând şi marii spărgători de bănci.

    Prin anii 80-90 dacă îmi amintesc bine se vorbea ceva despre nişte sectanţi, se vorbea şi de „omul cu ciocănelul”, 😀 cineva care lovea îi cică pe copii la tâmplă şi le fura ochii ochii. Nimeni nu ştia pe cineva care să fi fost victimă, doar auzise de la alţii, care la rândul lor auziseră de la cineva care avea un vecin, preten rudă, etc. Era ceva difuz. Îmi amintesc că spre finalul perioade zvonului începuseră să apară bancuri.
    Acum eu am fost absolut revoltat de modul în care a decurs discuţia.
    Se vorbea de cazuri de astfel de trasplanturi de organe prin Israel, Iran şi alte ţări, apoi s-a vorbit de sures care ziceau că şi în Ucraina şi Turcia s-ar face astfel de transplanturi. Ca sursă de organe era dată şi R.Moldova. Astfel, iată-ne la noi. În România au aprut prin presă informaţii despre dipariţii de persoane (de parcă ar fi fost o noutate) Cu logica ce-i e caracteristică (Poate de aceea a fost dat afară cam de peste tot pe unde a fost, S.O.Bălan a legat astea de amitirile lui Cu zona Sibiului. Pe măsură ce lumea telefona, unii ziceau că au auzit de poveşti de prin Sibiu, Mureş, Neamţ şi din Jimbolia. Se ajunge la o poveste cu un copil de 6 ani. Ca prin minune un bărbat sună şi zice că e tatăl copilului. Acest copil era dat dispărut. El zicea că s făcut cercetări pe cont propriu şi a aflat că s-ar putea să fie la Viena la ceeşit.
    Atunci Bălan l-a întrebat dacă e sigur că nu i-a fost operat copilul. Omul a zis că nu are de unde să ştie, dar când îi aude cum vorbesc, e posibil. Imediat, s-as făcut afirmaţia că: Tatăl băiatului crede că fiul său a fost victimă a unui transplant de organe. Şeful transplantului în România fiind în telefon îşi arată îndoiala că la Viena S-ar face astfeşl de operaţii. Se verifică telefonul, la numărul de unde se sunase nimeni nu ştia nimic. Persoana respectivă nu era cine zisese. În fine, nici o noutate. Aminteşte-ţi povestea cu dispariţia Magdei Ciumac. Absolut cusută cu aţă albă.
    Dacă în Procuratura Română există şi procurori, nu doar papagali care se fac de râs cu rechizitoriile lor fanteziste,ar trebui să ceară numerele de telefon de unde s-a sunat la OTV în noaptewa aceea în realitate şi mailurile care s-au trimis emisiuni DD în Direct. Sunt forte importante. Dacă sunt adevărate persoanele acelea, să se meargă pe firul poveştilor şi să se demaşte reţeaua. S-a votrbit de locuri (nişte subsoluri în care s-ar face racolarea de organe). Dacă acele telefoane nu sunt date de unde s-a zis, sau dacă s-ar constata că au fost date de apropiaţi ai postului, ori chiar din studio, în special un telefon al unei femei care zicea că Tg.Mureşul vuieşte de acest zvon, că oamenii sunt îngroziţi să îşi mai lase copii singuri pe stradă. Am vorbit cu trei persoane care locuiesc în Tg.Mureş. Două dine ele au copii, una unul de 6 ani, cealată un băiat de cinci şi o fetiţă de opt ani. Nu au auzit nimic în acest sens. Întradevăr, în Tg.Mureş exită şi micrubuze şi limuzine negre, există şi călugări care cerşesc, dar asta nu e o noutate. Călugări sau persoane îmbrăcate în călugări care cereau bani pentru mănăstiri au exista întotdeauna.
    Dacă se confirmă bănuiala mea, că s-a dat telefon din studio (crede-mă că femeia nu avea deloc accent de Tg.-Mureşancă. Eu un oraş cu un poternic accent ardelenesc şi orict s-ar chinui cineva nu reuşeşte să pună accentul ca un mitic. De exemplu, la Tg.Mureş nu se spune „pă” în loc de „pe”. Femeia a spus-o în mod repetat), atunci ar cam trebui ca Diaconescu şi Bălan să fie chemaţi şi acuzaţi de înşelătorie şi de tentativă de panicare a populaţei. Înşelătorie calificată. A fost folosită o televiziune pentru asta. Ratingul televiziunii se pare că s-a îmbunătăţit în mod simţitor în zilele de după Sf.Nicolae în perioada emisiunilor de noapte. Ratingul înseamnă bani.

    P.S. Acum începe emisiunea jigodiei de T.Barbu… hehehe. Cred că până la urmă Boborul OTV-ist devine erbivor, că tot îi complimentează cu mă boule…

  5. b.oboru
    8 decembrie 2010 la 19:32

    Daca crezi ca dl. Iohannis e „un fel de baron local, cam ca Pinalti”, ar fi cazul sa te mai documentezi. Esti in afara de realitate.
    Cat despre acuzatiile cu traficul de copii, daca ele ar fi fost adevarate crede-ma ca un anume partid aflat la putere deja l-ar fi inregimentat pe Iohannis, cum a facut cu atatia ziaristi-analisti-telectuali a caror hiba principala este ca au un trecut puturos de-a binelea… De aceea te sfatuiesc ca pana la aparitia unor dovezi concludente, ar fi cazul sa eviti tonul tendentios precum cel din articolul de fata.
    Pierzi mult din credibilitate.
    Uite, de exemplu eu, desi sunt de acord cu parerea ta despre OTV, n-o sa mai intru prea curand la tine pe blog, fiindca pur si simplu imi repugna tendentiozitatea de care dai dovada.
    Salutari cordiale.

    • 10 septembrie 2011 la 22:22

      Nu te strofoca, ştie EXACT care e forţa lui Johnnis la Sibiu. Dacă tu crezi altfel, e problema ta. Nu fii convins că ai acces la sursele de informare cele mai complete şi oneste.
      Johannis nu trebuie înregimentat de nimeni, el ESTE deja înregimentat în FDGR, (Frontul Democrat German di România) Dacă nu ştiai e şi mare sculă pe acolo. Iar FDGR, este pe plan local un fel de anexă a PNL.
      Dovezile de care zici circulă liber pe net. Există şi în arhiva Intact-ului o grămadă. Antena 1 a făcut atunci un uriaş scandal

      Articolul de faţă este un articol care face referire la un ciclu de emisiuni ale OTV.
      Nu mai intri aici? Ţîţîţî… nici nu ştiu exact ce să fac, să mă sinucid sau să închid blogul?

      … la fel de cordiale …

  6. 8 decembrie 2010 la 20:45

    Da poate sunt în afară, dar amintiri am. De la faţa locului. Oricum probabil ştiu mai multe decât tine. Deşi Numele neamţuli se citeşte cum îl scrii, se scrie cu „J” nu cu „I”.
    Dacă eşti curios, caută prin arhiva Antenelor lui Felix de exemplu. Stiu că într-o vreme se ocupau de acest subiect.
    Pierd crediblitate? Interesant. Da de ce crezi tu că mă interesează chestia asta? Spre deosebire de unii papagali pe care îi văd la televizor, desi această activitate eu nu câtig nici un leu. Ca să vezi asta uite că ţi-a apărut textul şi îţi vor apărea de acum înainte fără moderare.
    Dacă cunoşti sibieni în care ai încredere, întrabă de povestea cu „naveta” pe care o făcea K.J. prin sate cu soţia, cum intra el în casele unor oameni cunoscuţi nevoiaşi, pe la începutul anilor ’90, acum 17-19 ani şi le propunea să îşi dea unor cetăţeni strini copilul spre adopţie. Se vorbea prin oraş, a apărut şi în media. Cazul femeii care de 19 ani îşi caută copilul a fost prezentat de la faţa locului de Antena1. Nu spun că acei copii urmau a fi deposedaţi de organe, suun că dacă Bălan şi-a amintit alte poveşti, putea să le lege şi de Johannis.
    Eu sunt tendenţios? Unde? Când spun că mi se pare o abjecţie felul în care se face aceste amisiuni? Sau că şi mai abject mi se pare modul de a face justiţie televizată? Că am sugerat că Povestea cu răpirea paraşutei de Magda Ciumac a fost o înscenare ordinară, ori că mi se pare că e vorba de profanare ceea ce s-a întâmplat în cazul Dianei Maloş, al lui Păunescu ori Mădălina? Că e o mare măgărie să se facă o sărbătoare de mare amploare din faptul că cineva e judecat în libertate dar cu dreprul de a părăsi ţara susprendat? Ori că porcăria cu Partidul Poporului, cu cei 20.000 de euro, ori cu Legea Cojocaru mi se pare abureală pentru proşti şi că toată povestea este un mod de a scăpa de justiţie? Păi sunt convins că Diaconescu e vinovat de multe. Nicăieri în lume în atât de puţin timp cineva nu poate ajunge de la tenişi sparţi în talpă, multimilionar în euro în mod cinstit. Vrei şi un argument mai serios? Uită-te care pe unde îşi are Diaconescu averea, de asemenea uită-te care e relaţia oficială a lui Diaconescu cu OTV. Deşi toată lumea o ştie, a şi spus-o, el e cel catre controlează OTV, în acte e un simplu angajat.
    De ce ascunde şi îşi externalizează averea, de ce între el şi deciziile executive ale afacerilor există interpuşi? Ghici. De asemenea, ia gândeşte-te cine mai face aşa. S.O Vîntu. De ce? Mai ştii cine a ieşit din puşcărie nu demult şi cine urmează să intre? Ioana Maria Vlasa ieşit şi N. Popa, urmează să intre. De ce? Chestini legate de FNI. Cine a fost tartorul la FNI? Vîntu. De ce nu e arestat? Pentru că d.p.v. oficial el era neimplicat. la fel şi DD, în povestea cu şantajul e arestat doar intermediarul… hehehe. Ghici de ce…

    Revenind la Johannis. Citez un sibian: „Fără neamţu’ ăsta nimic nu mişcă în SeBe (Aşa zicea când vorbea de judeţ, când vorbea de oraş spunea Sibiu.)

    „…atatia ziaristi-analisti-telectuali a caror hiba principala este ca au un trecut puturos de-a binelea…” Absolut. La Realitatea tv şi entităţile ţinând de Intact e plin. Poate pentru că respectivii moguli au scris la Securitate biblioteci întregi…În fond, relaţiile lor cu securitatea le-au creat şi relaţiile post89 care i-au făcut atât de bogaţi. Şi nu doar pe ei.

    P.S. Tot legat de tendenţiozitate: Las-o jos că măcăne… 😀
    P.P.S. „Salutări cordiale”…. ‘re-ar mama lui de limbaj de lemn. Nici după 20 de ani nu v-a trecut? Ţîţîţî … 😀

  7. Lucretia Ionescu Buiciuc
    9 decembrie 2010 la 23:34

    Trafic de organe – material selectat din presa scrisă
    o condamnare in Justitie impotriva unui singur membru al retelelor care activeaza in Romania
    31 Jul, 2008 Comentarii si insemnari, Spitale
    In iunie 2005, reporterul Gabriel Burlacu a prezentat un caz de trafic de rinichi care prezenta filierele care actioneaza in spitalele din Romania, si care implica si cadre medicale. Reportajul a fost unul de exceptie si il puteti parcurge mai jos, insa eu vreau sa pun accentul pe faptul ca, desi au trecut doi ani de zile de la data la care Parchetul Cluj a inceput urmarirea penala in acest dosar, cazul nu a fost inca inaintat catre instanta de judecata, alimentand astfel si incurajand indirect practicile infractionale ale celor care fac trafic cu organe in Romania.

    In Romania, daca iti vinzi un organ, poti sa te alegi cu inchisoare de la trei la cinci ani, pentru ca esti lipsit de morala. In ciuda reglementarilor legislative clare, exista totusi romani care risca totul si aleg aceasta cale. Majoritatea, din cauza saraciei. Dovada faptului ca in tara noastra exista o piata neagra a comertului cu organe o putem vedea zi de zi in anunturile de mica publicitate. In pofida suspiciunilor care planeaza asupra sistemului sanitar de transplant romanesc, nici una dintre institutiile statului nu a fost in stare sa dovedeasca in mod clar existenta pietei negre si totodata sa demaste vreo retea.

    Jurnalul National a intrat in posesia unei marturii cutremuratoare a unui tanar care a sperat sa-si schimbe in bine viata, donandu-si un rinichi. Mai mult, santajat, acesta a devenit intermediar pe piata neagra a organelor. In locul celor cateva mii de euro promise, a ramas cu aceeasi saracie si cu o operatie de aproape jumatate de metru ce-i brazdeaza abdomenul. De fapt, singura marturie a calvarului prin care a trecut. La inceputul acestui an, tanarul s-a autodenuntat la Parchetul General, declarand ca este traficant de organe.

    A povestit totul cu amanunte. De aici si pana la declansarea anchetei nu a fost decat un pas. Birourile de Combatere a Crimei Organizate si Antidrog ale Politiei din judetele Brasov si Cluj au declansat cercetarile simultan, sub coordonarea Parchetului Cluj. Cercetari care, dupa cum ne-au obisnuit autoritatile, din cauza implicatiilor pe care le vom dezvalui in numerele viitoare, pot dura la nesfarsit.

    VIS

    Iacob Iulian si-a vandut rinichiul. In urma cu cativa ani, la Brasov, intre geamurile inghetate de gerul de afara ale unei dubite de carat marfa, pe cand se chinuia sa-l fure somnul, barbatul visa sa-si cumpere o camera intr-un camin de nefamilisti. Era solutia cea mai ieftina. Avea doar 27 de ani si se saturase sa traiasca prin parcari, avand drept adapost deasupra capului o furgoneta veche de cand lumea.

    ANUNTUL

    In urma divortului, satul de locurile de parcare pe care le schimba adesea de frica oamenilor care ii spargeau cauciucurile masinii, Iulian a luat hotararea pe care nu stia la acea vreme cat avea sa o regrete: „Nu mi-a spus nimeni atunci: mai, baiete, vezi ca pentru un pumn de bani te nenorocesti”.

    El stia doar ca este tanar si are un organism sanatos, pentru ca era donator de sange de ceva timp. Un anunt din ziar i-a atras atentia pe la sfarsitul lunii septembrie 2000. Acolo scria negru pe alb ca se cauta donator de rinichi. Exista si un numar de telefon. Asa ca nu a ezitat sa sune. I-a raspuns o femeie, care sustinea ca este din Galati si ca baiatul ei, Raducu, avea nevoie urgent de un transplant renal.

    A inteles ca starea tanarului era critica, pentru ca se afla deja internat la Cluj-Napoca, la Institutul de Urologie si Transplant Renal. Femeia i-a spus ca trebuie sa mearga la Cluj, unde avea sa se intalneasca cu o persoana pe nume Emil Sabau, care urma sa i-l prezinte pe Raducu si totodata sa se ocupe de analizele de compatibilitate ce trebuiau facute. Tot atunci au vorbit si despre pret: „Am intrebat-o despre bani. Dansa mi-a zis ca o sa-mi dea 70 de milioane, ca mai multi nu are de unde. Erau oameni necajiti, dar voiau sa isi salveze fiul. Am fost de accord, pentru ca m-am gandit ca, avand banii aceia, pot si eu sa imi cumpar o camaruta printr-un bloc de nefamilisti”.

    CAPCANA

    Drumul la Cluj nu s-a lasat asteptat. Acolo urma sa se intalneasca cu Emil Sabau, in fata Clinicii de Urologie si Transplant Renal. La acea vreme, Emil Sabau era angajat ca jurist la Institutul de Transplant din Cluj. Iulian sustine ca pe acest barbat nu l-a vazut niciodata imbracat in halat alb, ci doar in costum. Iacob isi aminteste ca s-a intalnit cu acest Sabau pe aleea din fata institutului si ca el a fost cel care l-a dus in cabinetul unde se faceau analizele initiale, de stabilire a grupei sangvine si RH.

    Rezultatele au venit destul de repede. In acel moment, Sabau nu i l-a prezentat pe Raducu, baiatul femeii din Galati cu care vorbise la telefon. Imediat dupa confirmarea analizelor, juristul l-a luat de-o parte si i-a vorbit despre afacerea pe care urmau sa o incheie. I-a explicat ca este compatibil cu un bolnav pe care institutul il avea pe lista de asteptare, dar care nu era din tara. Era un strain. Suma pe care urma sa o primeasca in urma transplantului cu strainul i-a furat repede imaginatia lui Iulian – 7.500 de dolari: „Mi-a luat mintile cu banul. Deja ma gandeam la o garsoniera, la o casuta acatarii, cu bucataria mea, cu baia mea. Am fost de acord cu propunerea lui”.

    Teama lui Iulian a fost insa modalitatea de plata. Ii era frica de faptul ca strainul nu ii va da banii si va pleca din tara cu rinichiul lui. Sabau l-ar fi asigurat insa ca banii ii va da tot el, nu strainul. Iacob a fost de acord. In urma acestei discutii avute cu Sabau, tanarul sustine ca a fost dus de catre acesta in biroul profesorului Mihai Lucan: „M-a prezentat: dle profesor Lucan, dansul e Iacob, exact atat i-a zis si i-am intins mana, iar dansul mi s-a prezentat Lucan, nu profesor, nu doctor, atat, Lucan”.

    Tanarul povesteste ca profesorul l-a trimis apoi la celelalte analize, pe care le-a facut tot in cadrul institutului. Iulian nu a platit nici un ban pentru testele la care a fost supus. Mai mult, Iacob Iulian nu a avut carnet de sanatate. Rezultatele au venit destul de repede, in cateva ore. Toate acestea se intamplau in prima zi in care Iacob Iulian a ajuns in Cluj-Napoca. Inainte sa plece la Brasov, Iulian spune ca Sabau l-a luat la o cafea, unde i-a dat banii pentru tot ceea ce cheltuise.

    Tot atunci i-a spus si ca il va contacta in momentul in care primitorul ajunge in tara. Nu avea de unde sa stie ca in aceeasi seara va fi sunat, pentru ca a doua zi sa revina la Cluj. Iulian povesteste ca nici nu ajunsese in Brasov de 40 de minute, ca il suna Sabau. Acesta i-a spus ca a vorbit cu primitorul, care era deja in avion, iar a doua zi de dimineata va fi in Cluj. Tanarul afirma ca Emil l-a rugat sa vina la prima ora la clinica si sa nu il faca de rusine in fata strainului.

    BANII

    Imediat dupa ce a primit telefonul de la Sabau, Iulian s-a urcat in tren. Dimineata, la prima ora, era deja in fata institutului. Acolo l-a asteptat din nou Emil Sabau: „Mi-a platit civilizat taxiul si am intrat pe aleea care duce la domnul profesor. In fata intrarii, am vazut vreo sase-sapte persoane. Toti negri, femei si barbati”. Iulian a intrat in biroul profesorului cu Emil, unde i s-a spus ca vor mai face niste analize, pentru ca a venit primitorul. Impreuna cu profesorul si cu strainul, despre care Iulian spune ca ar fi fost azerbaidjan, au urcat in lift si au mers intr-o camera, in cadrul clinicii, unde li s-a facut un fel de ecograf, in paralel.

    Tanarul isi aminteste ca profesorul i-a zis atunci: „Soldatelule, iti iau rinichiul drept”. Din cate a inteles, ecograful acela dadea rezultatul unui fel de compatibilitate dintre donator si primitor. „Nu am putut sa ii cer explicatii profesorului. Era si un tip mai sever, mai cainos la vorba, mai pretentios. Nu prea dadea el orice detalii.” Profesorul a vorbit apoi cu primitorul in engleza. Iacob nu a vorbit niciodata cu omul pentru care a donat, dar spune ca acesta il privea oarecum uimit de faptul ca era atat de tanar. O data ce au terminat ecografia, primitorul s-a dus in biroul profesorului, iar Iulian a mers la o cafea cu Emil si au discutat despre bani.

    RATELE

    Discutia despre bani s-a prelungit, pentru ca brasoveanului nu ii inspira incredere faptul ca Sabau l-a anuntat ca va fi platit in rate. Adica o parte din bani, 5.000 de dolari, o va primi imediat dupa operatie, iar ceilalti 2.500 de dolari ii va primi la 45 de zile, cand va veni la control. Tanarul povesteste ca nu a cedat atat de usor si i-a propus lui Sabau sa mearga la o banca pentru a depune banii pe numele lui.

    A fost refuzat, spunandu-i-se ca nu se procedeaza in acest mod. Emil l-a asigurat ca oricum ceea ce faceau amandoi era ilegal si ca nu isi doreste sa existe probleme. Iulian afirma ca, in urma discutiei, care nu a avut practic nici un rezultat, Emil Sabau l-a luat cu el in camera in care cu o zi inainte i se luase sangele.

    Acolo nu mai era nimeni. Sabau a scos un teanc de bani din servieta, pe care i l-a dat pentru a-l numara. „Am inceput si, asa cum numaram, parca inima incepea sa bata, era o bucurie pentru mine, ca si o mana cereasca, cu toate ca dadeam rinichiul din mine. Erau 5.000, cand am ajuns la final.” Iulian spune ca Emil l-a asigurat ca acei bani se vor gasi in permanenta in servieta si ca, o data ce ei exista, nu ar trebui sa isi faca probleme ca nu va fi platit. Tanarul a acceptat si i s-a facut internarea.

    El sustine ca pana la acel moment nu a discutat niciodata cu profesorul despre bani. Toate discutiile pe care le-a avut cu directorul clinicii, Mihai Lucan, au fost legate strict de probleme de sanatate si de operatia in sine. In aceeasi seara i s-a facut internarea si tot atunci a fost pregatit pentru operatie.

    „SCOP STIINTIFIC”

    Brasoveanul povesteste ca, la scurt timp dupa internare, Sabau i-a facut o vizita in salon. Erau numai ei doi. Juristul i-a dat sa scrie o declaratie prin care afirma ca doneaza in scop stiintific si ca nu are pretentii materiale. A fost asigurat ca astfel de acte sunt necesare pentru a feri clinica de eventuale probleme, dar ca nu are nici o legatura cu ceea ce au discutat ei. La finalul operatiei isi va primi banii fara nici un fel de probleme.

    Mai tarziu, in salonul lui Iulian a intrat si profesorul Lucan: „Dupa o ora si ceva, a intrat si profesorul Lucan la mine in salon. Printre discutiile pe care le-am avut atunci in salon cu domnul profesor, imi zice: „Soldatelule, esti multumit de pretul pe care l-ai discutat cu Sabau?”. M-a luat asa repede si eu am raspuns: „Da, domnule profesor, cum sa nu”. A fost singura discutie in care m-a intrebat daca sunt de acord cu pretul. Dar nu cat, in ce fel se face plata, cum, nu am intrat in amanunte cu el. Daca am vazut ca si profesorul stie de treaba asta, mi-am zis ca totul e OK”.

    CHINUL

    Operatia a avut loc chiar a doua zi dupa internare. Perioada postoperatorie a fost grea pentru Iulian. A avut socul sa vada ca taietura era de vreo 40 de centimetri, si nu de 10, asa cum profesorul ii spusese initial. „Doua zile si doua nopti nu m-am putut misca, atunci mi-am dat seama ca de fapt e ceva mult mai grav decat mi se spusese, ca va fi o operatie de o schioapa, acolo era o operatie mare.” Dupa trei zile a reusit sa se ridice de pe pat.

    Medicii si-au facut datoria si a fost bine ingrijit. Iacob spune ca profesorul venea in fiecare zi si il intreba cum se simte si daca are probleme. Despre infirmiera care s-a ocupat de el, Iulian isi aminteste zambind ca a considerat-o ca o mama. L-a purtat in brate si l-a ajutat sa mearga din nou pe picioarele lui. Zilele de dupa operatie s-au scurs greu, mai ales pentru ca nu mai stia nimic de Sabau si ii era teama ca nu isi va primi banii.

    MULTUMIRE

    Despre strainul caruia i-a dat rinichiul, Iulian nu stie nimic. L-a vazut dupa vreo doua zile in salonul de vizavi. Sotia lui se afla langa el: „Era imbracata in negru si avea valul pe cap. Avea tinuta de musulmana”. Isi aminteste ca l-a socat faptul ca strainul era conectat la aparate mult mai complexe. Pe Iulian l-a marcat insa intalnirea cu sotia primitorului.

    El povesteste ca femeia a venit la el si acolo, pe holul spitalului, s-a asezat in genunchi in fata lui. I-a spus ceva in limba engleza, dupa care i-a sarutat mana. Nu a inteles nimic. Unul din medicii institutului i-a tradus. Femeia ii multumise pentru ca i-a salvat viata sotului ei si i-a spus ca se va ruga la Allah pentru sanatatea lui. Tanarul sustine ca acest moment a fost singurul lui contact cu familia strainului.

    „RAZA DE SOARE”

    Brasoveanul isi aminteste ca abia a patra zi dupa operatie l-a revazut pe Sabau. „Cand a intrat in salon, parca a venit o raza de lumina in camera. Zambea… Tin minte ca mi-a adus un iaurt de fructe si o banana.” L-a intrebat cum se simte, dupa care i-a zis sa iasa pana afara ca sa ii dea banii. Iulian sustine ca nu a indraznit sa discute cu nimeni altcineva despre bani. Iacob sustine ca Sabau l-a dus intr-un WC de serviciu de la palierul pe care se gasea salonul. Acolo i-a scos dintr-o servieta un teanc de bani, pe care Iulian a inceput sa-i numere.

    „Am inceput sa numar, bucuros intr-un fel.
    Prima data erau cateva hartii de 100 de dolari, apoi au inceput hartii de 20 si de 10. Am ajuns la 2.500 de dolari si nu am mai avut ce numara. Mi-a dat 2.500 de dolari, nu 5.000, cum spusese ca voi primi dupa operatie.” Dupa ce a numarat banii, Iulian povesteste ca a intrebat unde este restul sumei promise. Emil Sabau i-a raspuns ca are o problema cu banii. I-ar fi explicat ca trebuie sa achite rata la o masina, iar profesorul are de dat niste bani pentru vila pe care o avea in constructie. Brasoveanul afirma ca nu a mai continuat discutia, ci s-a gandit sa plece cat mai repede din institut cu suma pe care o primise. „Am acceptat banii, cei 2.500 de dolari. I-am luat si i-am pus in buzunarul de la halat.”

    EXTERNAREA

    Chiar in aceeasi seara, cand a venit profesorul in vizita, Iulian l-a anuntat ca vrea sa plece acasa. El spune ca Lucan l-a chemat la el in birou, unde i-a facut foaia de externare, dupa ce a discutat cu el despre starea lui de sanatate. Iacob sustine ca nu a discutat cu profesorul despre banii pe care i-a primit de la Sabau si despre faptul ca nu primise suma care-i fusese promisa de acesta. Foaia de externare i-a fost adusa in aceeasi seara in salon de catre o asistenta.

    A doua zi de dimineata, inainte de a se urca in taxiul care urma sa il duca pana la Brasov, un medic a venit si i-a cerut foaia de externare. Brasoveanul sustine ca medicul i-a spus ca data externarii este gresita si ca o sa-i inapoieze foaia imediat ce o va corecta. Iacob a raspuns ca nu are nevoie de ea si a plecat de la clinica fara sa aiba vreun document care sa dovedeasca internarea lui acolo.

    PRIETENII

    Drumul pana la Brasov a fost costisitor, pentru ca a trebuit sa inchirieze un taxi. In starea in care era, nu putea sa calatoreasca cu trenul. A poposit la un prieten vechi, de fapt singurul pe care il avea. Sotia acestuia l-a primit in casa. Stia ca Iulian nu avea unde sa mearga in afara de furgoneta de pe strada. Operatia ii zemuia si femeia impreuna cu fiul ei se ocupau de schimbarea pansamentului.

    Dupa vreo trei saptamani, Iulian s-a mutat intr-o garsoniera pe care si-a inchiriat-o. Atele si le-a scos printr-o conjunctura. Plecase cu niste prieteni intr-un sat din Moldova, apropiat orasului Barlad, sa mai scape de stresul situatiei. Totodata, a dat si o fuga cu masina cunoscutilor pana la Spitalul Judetean din Barlad, sa scape de copcile operatiei.

    NEGOCIERE

    Dupa ce si-a mai revenit, brasoveanul i-a telefonat lui Sabau. Voia sa isi recupereze banii pe care juristul ii promisese. Tanarul spune ca l-a socat faptul ca nimeni din clinica nu-l sunase macar sa vada cum se simte: „Pentru ei, eram fiul ploii. Nu mai conta ca am murit, ca mai traiesc. Dar cand a fost sa le dau rinichiul am fost bun”. Iacob sustine ca l-a contactat telefonic pe Emil Sabau de vreo trei ori.
    De fiecare data il intreba cum isi va recupera banii, cei 5.000 de dolari.

    Sabau l-a asigurat ca, atunci cand va merge la control, va avea banii. Dupa 45 de zile, Iacob Iulian a plecat la Cluj. In fata clinicii l-a asteptat acelasi Emil Sabau. Impreuna au intrat in biroul profesorului, care, dupa spusele lui Iacob, l-a recunoscut si i-ar fi zis: „Soldatelule, vad ca te simti bine”. Iulian spune ca a simtit o raceala in tonul profesorului, pe care inainte de operatie nu a sesizat-o. Pe Emil Sabau nu l-a mai vazut. L-a asteptat pe jurist pe hol cateva ore, dar acesta nu s-a mai intors sa vorbeasca cu el. A plecat la Brasov fara nici un rezultat.

    TARGUL

    Dupa cateva zile, Iulian l-a sunat din nou pe Sabau. Tanarul sustine ca, in urma discutiei purtate cu „partenerul sau de afaceri”, a avut o surpriza. „Mi-a spus ca, daca vreau sa imi recuperez banii, ar fi bine sa mai aduc un donator la Clinica din Cluj. Mi-a sugerat ca, daca voi face acest lucru, imi voi recupera cei 5.000 de dolari si voi primi un bonus de 1.000 dolari pentru aceasta noua afacere”. Neavand ce face, Iulian Iacob si-a dat acordul pentru aceasta invoiala. De fapt, santajul era singura cale pentru recuperarea sumei. De aici incepe povestea lui Iacob Iulian, in rol de intermediar intr-una din retelele de trafic cu organe…

    Transplant de rinichi executat de doua ori in 48 de ore
    Wen Hua
    22.05.2006
    Epoch Times
    In prezent website-ul care contine rapoarte despre Han Xiuwu a fost inlaturat. Reporterul nostru a obţinut aceasta informatie din fişiere cache de pe Internet. (The Epoch times)

    S-a raportat recent ca pacientul spitalului Haidan, Xue Yanlin, a primit doi rinichi in 48 de ore pentru un cost de 220.000 yuani (27.440 dolari), rezultand intr-o pierdere financiara precum si moartea recipientului. Faptul ca doctorul Han Xiuwu de la spitalul Haidian din orasul Kumming a fost capabil sa foloseasca rinichi de la donatori vii dupa bunul sau plac intr-o perioada foarte scurta de timp a atras atentia publicului.

    Decedat in urma unui transplant de rinichi executat de doua ori in 48 de ore

    La 17 mai 2006, China Times a publicat un articol intitulat „Transplanturi de rinichi executate de 2 ori in 48 de ore pentru 222.000 de yuani au rezultat in pierdere financiara si pierderea unei vieti umane.”

    Conform acestui articol, la 19 decembrie 2004, Xue Yanlin in varsta de 49 de ani din Fuyang, Anhui, a suferit de uremie si a fost spitalizata la centrul de transplant al spitalului Haidian din Beijing. Noua zile mai tarziu, in dupa amiaza zilei de 28 decembrie, un doctor de la centrul de transplant a adus rinichii de la o sursa exterioara cu grupa sanguina si anticorpul reactiv Penel (ARP) potrivite pentru Xue. La ora 22:10 Xue a fost transportata in sala de operatie; la ora 23 chirurgul sef Han Xiuwu, care s-a grabit la Beijing din Chifeng, Mongolia Interioara, a intrat in sala de operatie.

    Patru ore mai tarziu Xue Yanlin a fost scoasa din sala de operatie. Han a declarat: „Operatia nu a avut succes.” In dimineata zilei de 29 la ora 9 a.m. s-a confirmat esecul operatiei de transplant de rinichi. Conform sotului lui Xue, Lu Xiaoxing, „Rinichiul bolnav nu a fost inlaturat deoarece Han s-a grabit sa se intoarca in Kunming in aceeasi zi pentru o alta operatie; el a declarat ca exista o sursa de rinichi acolo, se va intoarce a doua zi cu noul rinichi si il va inlocui pe cel bolnav.”

    La 30 decembrie Xue a fost supusa unei operatii de urgenta datorita unui atac de inima. La ora 11 p.m. in aceeasi zi Han s-a reintors de la Kunming cu un rinichi nou si a executat transplantul de rinichi pentru Xue a doua oara. Dupa multe eforturi Han a iesit din sala de operatii si a anuntat ca operatia a esuat din nou. Han a declarat ca este un fenomen pe care nu l-a mai intalnit inainte.

    Dupa operatie Xue a dezvoltat complicatii la plamani si pancreas. Desi Xue a platit 5.000 de yuani pe zi pentru ingrijire medicala la spital ea a murit in cele din urma la 30 ianuarie 2005, la 30 de zile dupa operatie.

    Dupa ce a cheltuit 220.000 de yuani (27.440 US$) pentru cheltuieli medicale, moartea sotiei sale l-a infuriat pe Lu. El a cercetat cu atentie dosarele medicale, a consultat experti si a descoperit patru greseli majore facute de spital. Ca urmare Lu a dus cazul la tribunalul din Haidian unde a cerut ca spitalul Haidian sa plateasca un total de peste 600.000 de yuani (74.836 US$) drept compensatie pentru cheltuielile medicale, cheltuieli de inmormantare, daune mentale, etc.

    Conform primei investigatii a procesului si informatiilor oferite de avocatul lui Lu, Liu Ruishuang, spitalul din Haidian a folosit marca „Centrul de Transplant a Spitalului Haidian,” dar centrul de transplant nu a fost inregistrat la Departamentul de Sanatate din Beijing si nu avea licenta pentru a executa operatii de transplant. Prin urmare operatiile de transplant pe care le-au executat sunt practici medicale ilegale.

    Sursa secreta a rinichilor

    Un utilizator chinez pe internet a comentat: Spitalul din Haidian primeste rinichi asa de usor precum cumperi rinichi de porc. Primul rinichi a fost gasit in noua zile si al doilea putea fi ridicat imediat in Kunming. Deobicei, dintre 300 sau 400 de oameni doar unul poate oferi un rinichi potrivit. Se pare ca dr. Han Xiuwu nu parea ingrijorat de sursa rinichilor. Se pare ca a efectuat transplantul fara a executa un test de potrivire, ca si cum ar fi o pierdere sa nu foloseasca rinichiul aflat in stoc.

    A existat o scrisoare la sectiunea editorilor de la The Epoch Times care facea referire la raportul din 7 aprilie intitulat „2.500 de yuani pentru un rinichi.” Un utilizator de Internet a postat in luna decembrie a anului 2004: „Am primit un rinichi la spitalul Chang Zheng din Shanghai. A existat o mare cantitate de rinichi. Am asteptat 2 luni si jumatate pentru un rinichi. Il puteti cauta pe dr. Han Xiuwu de la departamentul de operatii de transplanturi din cadrul Spitalului General de Transporturi din Beijing. El dispune de multe surse pentru rinichi (el are o alianta cu spitalul pentru boli de rinichi din provincia Yunnan); rinichii sunt abundenti in Yunnan.”

    Recent, a existat un raport la postul de radio Sound of Hope despre sursele de rinichi din Yunnan. Conform membrilor familiilor pacientilor supusi transplanturilor de rinichi la spitalul Zhong Shan din Shanghai, spitalul are doua surse majore de rinichi (Text transcris de pe inregistrarea audio:) „Din ceea ce stiu, o sursa este in Yunnan, cealalta in Hubei.” „Yunnan este la doar doua ore de zbor, prin urmare rinichii sunt proaspeti si spitalele din Shanghai deobicei trimit pe cineva sa colecteze organele deoarece testele de laborator din Yunnan sunt foarte necorespunzatoare. Organele trebuie sa se potriveasca si ar putea sa nu satisfaca cerintele spitalelor din Shanghai.”

    Intr-un raport special se spunea ca Han Xiuwu s-a nascut in districtul Li Xin in provincia Anhui in 1964 si de la primul transplant de rinichi efectuat in 1996 in Kunming, el a executat cu succes peste 400 de operatii de transplant pana in prezent.

    In raport Han Xiuwu a dezvaluit ca urmatorul sau pas este de a executa transplanturi de ficat. „Transplantul de ficat este un pas apropiat pentru mine deoarece atunci cand inlatur rinichii eu scot si ficatul pentru a putea fi folosit de alti doctori. Si mai mult, am invatat sa execut transplanturi de ficat in S.U.A.” A existat o dezbatere ca, accidental, cuvintele sale au dezvaluit adevarul. El a fost capabil sa obtina ficati atunci cand inlatura rinichi din „donatori.” Unde exista in aceasta lume un „donator” atat de generos?

    Un alt fapt care merita a fi mentionat este ca acest raport despre Han Xiuwu a fost inlaturat. Reporterul nostru a obtinut aceasta informatie din fisiere cache de pe Internet. Insa in octombrie 2006 presa anunta faptul ca chirurgul sef Han Xiuwu a fost condamnat si urmeaza sa fie executat.

  8. 10 decembrie 2010 la 21:28

    Lucretia Ionescu Buiciuc :
    Trafic de organe – material selectat din presa scrisă
    o condamnare in Justitie impotriva unui singur membru al retelelor care activeaza in Romania.
    31 Jul, 2008 Comentarii si insemnari, Spitale
    In iunie 2005, reporterul Gabriel Burlacu a prezentat …ş.a.m.d.

    *Lucretia Ionescu Buiciuc*- Ţi-a citit ieri textul, dar nu am avut timp să răspund. E…interesant pentru cei pe care îi interesează. Poate o să ţi se pară cinic ceea ce o să spun…
    Când vine vorba de un cineva care şi-a vândut un organ şi apoi o face ne nemulţumitul mi se rupe. Şi-a făcut-o cu mâna lui, în momentul acela a considerat că banii îi convin mai bine de cât un rinichi sau ce s-a hotărât să „doneze”. Aşa e în viaţă, greşelile se plătesc. Cineva care jefuieşte pe cineva şi e prins regretă apoi că a comis ce a comis, poate dă înapoi şi ce a furat, dar gestul e consumat şi cine greşeşte plăteşte. E legea firii şi nu e problema mea să îmi bat capul cu prostiile pe care le comit alţii. Are cine să o facă, nu am nici informaţia minimă necesară şi nu am nicoi cea mai mică intenţie să o caut.
    Motivul pentru care îţi răspund, este acela că te-ai străduit probabil că scrii un text atât de lung.
    La acest subiect, traficul ilegal de organe este ceva complementar, cam cum e decorul pentru un film, la fel cum Codex Alimentarius este ceva de planul doi la subiectul respctiv de pe acest blog.
    Aici şi acolo ideea de bază e modul în care Dan Diaconescu şi angajaţii lui îşi tratează audienţa, adică, mai precis cum îşi ia de proşti telespectatorii.
    La subiectul cu Codexul Alimentar este vorba clar despre imbecilul de T.Barbu care îşi tratează interloutorul de la telefon cu „Bă boule…”
    la acest subiect este vorba despre modul absolut halucinant în care a fost descisă de către OTV prin Dan Diaconescu şi S-O-Bălan.
    Începe cu nişte citate din presa străină,se fac nişte referiri la declaraţiile unor persoane importante din Italia, Bulgaria şi Ucraina legat de traficul de organe în ţara lor, apoi Bălan îşi aminteşte că în România dispar oameni, că a auzit el ceva cândva. Că prin ţară circulă zvonuri despre oameni găsiţi morţi prin păduri cu cicatrici suspecte, că ici colo apar călugări suspecţi, limuzine şi salvări negre (?), că au auzit unii de cazuri în care copii au fost luat la plimbare de aceste maşini, că unora li se dă de băut până cat sub masă apoi, a doua zi se trezesc bine mersi morţi şi demontaţi. Atenţie, acolo era vorba doar de zvonuri care erau tratate ca nişte probe palpabile.
    În mitea lor un astfel de act se petrece cam aşa: Vine infractorul, face cunva ca victima să fie trasă în maşină, e deposedat de organ, restul e aruncat într-o pădure, apoi organul furat se duce la lucul unde aşteaptă căcăciosul plin de bani i se implantează organul şi gata.
    A absolut ori o abureală pentru proşti, ori un mod de a mai câştiga pe seama proştilor câteva puncte de rating ca în cazul Elodiei.
    Pentru a se face o prelevare de organ în vederea reimplantării lui în altă persoană e nevoie de condiţii speciale. Trebuie ţinut cont că dacă un organ este scos din curp şi ţinut să zicem pe masă, in foarte puţin timp se degradează şi nu mai poate fi folosit. Moare pur şi simplu.
    Pentru ca un orgamn să fie prelevat astfel încât el să mai fie utilizabil este nevoie de un personat ultra calificat, în special persoana care face prelevarea efectivă. Pentru transportul organelor de la donator la primitor se foloseşteun aparat special care îl menţie în viaţă. PEntru a putea fi transportat organul trebuie conctat la aparatul respectiv. Asta o poate face tot doar cineva cu o foarte bună calificare. Implantarea respectivului organ de asemenea, doar oameni fosrte calificaţi o pot face.
    Mai e o mare problemă. Imunoacceptabilitatea. Dacă unei persoane i se implantează un organ care nu este compatibil d.p.v. genetic, există şanse mari ca persoana să moară. Pe de altă parte. Între momentul prelevării şi până în momentul implantării, la rinichi de exemplu timpul nu poate săî fie mai mare de opt ore. După aceea rinichiul nu mai poate fi folosit. La alte organe, timpul e mult mai scurt, până la două ore.
    Pe de altă parte am văzut că ministrul de interne italian vorbea de transplant de organe văcute în italia. Ca donatori erau şi cetăţeni români. Asta OTV o arunca în seama autorităţilor române. De ce? Omul a plecat din România de bună voie… Ce treabă are Statul Român că el şi-a vândut rinichiul? Te pomeneşti că Statul Român o fi vinovat şi de faptul că Mailat a violat-o şi a ucis-o pe italianca aia…

    Având în vedere că aici nu e OTV, dacă mai vrei să spui şi alt poveşti, va trebui ca acestea să arate cum sunt răpiţi oameni de limuzine şi salvati negre. Evident doar din România.Nu mă interesează ce fac alţii.

    L-am auzit pe Bălan spunând că: „Dacă în ţările din jurul nostru (!) Italia, Bulgaria, Ucraina, Austria, Iran, Israel se fac astfel de operaţii, vreţi să spuneţi că la noi nu se Fac?” Se dresa şefului transplanturilor din România. Păi de cănd Italia, Iran şi israel sunt „în jurul nostru?”, sau de când dacă ceva se petrece într-o ţară din lume, obligatoriu să se petreacă şi la noi? De exemplu în al doilea război mondial, în ţări ca Germania sau Polonia se ucideau prin gazare evrei, înseamnă că şi la noi au existat lagăre de exterminare unde se gazau oameni? Nu.

    Precizări la textul tău:
    1.. Jurnalul Naţional este un organ de presă din trustul INTACT. O mizerie mâncătoare de rahat. Poate nu degeaba Tucă şi Diaconescu se trag din Caracal unde s-a răsturnat căruţa cu proşti şi din păcate unii ao plecat din oraş. Nu-l mai citi că tâmpeşti.
    2.. Donatorul a făcut donaţia de bună voie, contra unei sume de bani, deci nu mă interesează. Când şi-a umplut portofelul şi-a asumat urmările.
    3.. Chinezii fac multe chestii. De exemplu mânâncă broaştre şerpi şi gândaci. E problema lor şi pe mine nu mă interesează.
    4.. PDacă vei mai scrie şi vei mai prezenta astfel de cazuri, partea de text cere le conţine le voi şterge. Dacă simţi nevoia să le spui cuiva, uite pune-l aici: http://www.otv.com.ro/ Este siteu OTV. Împuşti doi iepuri, poate te alege DD şefă de filială în partidul lui. Că tot are mare criză de oameni. (Mă refer la cei cu adevărat înscrişi în partid nu numărul pe care îi spun oteviţştii. Aia e aburală)

  9. 2 ianuarie 2011 la 12:39

    D-le, tocmai ce era mai important nu aţi sesizat:Trafic de organe – material selectat din presa scrisă o condamnare in Justitie impotriva unui singur membru al retelelor care activeaza in Romania.
    Deci, materialul este selctat din presa scrisă

  10. 2 ianuarie 2011 la 12:40

    Material a fost selectat din presa scrisă

  11. 2 ianuarie 2011 la 21:23

    O fi fost slectat de acolo, o fi fost poate şi adevărat… Nu am de unde să ştiu.
    Repet, nu e vorba de a trata problema traficului de oregane ci de modul în care OTV se ocupă de asta i de orice altă chestie, mai precis de modul în care îşi ia de proşti telespectatorii.
    Se face continuu un melanj de date care se pot verifica, de presupuneri alu unor chibiţi, unala bazate pe „am auzit că”, sau „parcă îmi amintesc că auzeam un zvon”.
    Dacă vrei, îţi fac o demonstraţie. Plec de la date reale, de la ştiri din presă, le amestec cu zvonuri şi bancuri )în ideea că UNELE bancuri se nasc din interpretarea unor situaţii reale şi îţi demonstrez că Ion Iliescu a violat-o pe soacra lui Geoană, sau că Dan Diaconescu a fost răpit de extratereştrii, castrat şi condiţionat mental.
    Ştiai că e ilegală violarea vieţii private a oamenilor? Ştiai că există un sistem de protecţie a minorilor? Ştiai că atunci când la tv faci afirmaţii care pot avea urmări urâte pentru unele persoane nu e destul să spui că ai probe? Trebuie să le arăţi pe loc.
    Vrei să vorbesc şi de înscenările la care recurge OTV pentru rating, deci pentru bani? Sincer a cam început să îmi fie greaţă de subiect.

  12. Beny
    10 septembrie 2011 la 21:21

    Ca Diaconescu este scrantit,o stiu de mult,dar ca Barbu a devent de-a dreptul nebun,vedem la otv.acum.

  13. 28 decembrie 2012 la 22:17

    I blog often and I truly appreciate your content. The article
    has truly peaked my interest. I will take a note of your blog and keep checking for new information about once per
    week. I subscribed to your Feed too.

    • 30 decembrie 2012 la 12:36

      Hi Karen …
      Interesting site that you promote.
      For me it is strange that on the site speaks Romanian and here you used English language for write. Can you explain why?

      In Romanian blues, language is Romanian … Usually, the texts into other languages ​​and commercials texts, do not can get OK for publication.

      If possible, I would be grateful if you write in Romanian.

        Thank you …

  14. 6 iulie 2013 la 14:04

    Hi, I do think this is an excellent site. I stumbledupon it 😉 I am going
    to come back yet again since i have bookmarked it.
    Money and freedom is the best way to change, may
    you be rich and continue to guide other people.

    • 9 iulie 2013 la 18:31

      Thanks ..If you will come back, you will be wellcome …
      Yes,the moneys and freedom are a good way to change, but do not forget the love … the power of love exist and is invincible …

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: