Prima pagină > Internaţional, Presă > DER SPIEGEL: “Orbanizarea Ungariei îngrijorează Europa”

DER SPIEGEL: “Orbanizarea Ungariei îngrijorează Europa”

Într-un articol numit “Orbanizarea Ungariei îngrijorează Europa”, scris de Follath Erich şi Christoph Schult, publicat de săptămânalul german Der Spiegel – ediţia online, arată existenţa unor tendinţe îngrijorătoare în Ungaria, ţară care altădată era felicitată ca model de dezvoltare post-comunistă.

Săptămânalul german subliniază faptul că Ungurii au fost eroii europei în două oazii în ultimele decenii, în 1956 au ieşit în faţa tancurilor sovietice şi în 1989 au avut curajul să deschidă graniţele care separau Europa de Est de libertate. În primii ani după căderea Comunismului, mulţi au văzut în Budapesta un posibil model pentru dezvoltarea democraţiei şi a economiei de piaţă, Ungaria, ţara ungurilor fiind văzută ca un tărâm al speranţei.

Acum, totul pare lăsat în urmă – continuă Der Spiegel articolul – preşidenţia Uniunii Europene nu va reprezenta o poveste de success. De fapt ar putea fi invers. Martin Schulz, liderul social-democraţilor din Parlamentul European zicea marţea trecută că “ar putea exista probleme serioase”. Ministrul de externe luxemburghez, Jean Asselborn a mers şi mai departe acuzând guvernul maghiar de “încălcarea textului şi spiritoluui treatatului UE”. “Se pune întrebarea”- a continuat el – “dacă o astfel de ţară merită să conducă Uniunea Europeană. Dacă nu facem nimic, ne va fi greu să vorbim cu China  sau Iran cu privire la drepturile omului”.

E vorba de o lege care loveşte presa, adoptată cu doar câteva zile înainte de a păşi poe scena paneuropeană, dar Victor Orban Consideră că e doar un foc de paie. Der Spiegel consideră că e vorba de un untim pas, decisiv, făcut de Orban pentru impunerea autocraţiei.

Nici un politician dintr-un alt stat European nu a mai avut forţa să impună măsuri atât de drastice împotriva mass-media ca Orban a cărui partid de dreapta, FIDESZ, are o majoritate de două treimi în Parlament. Noua lege de 170 de pagini încearcă să reglementeze toate posturile de televiziune, radiourile, ziare, şi site-uri de Internet. Ea ar urma să se aplice şi blodurilor şi mass-madiei străine disponibile în Ungaria.

În centrul mecanismelor de control este o agenţie guvernametală , unde există doar membrii ai FIDESZ. Ea are puterea de a amenda cu sume de până la 750.000 € (983.000 dolari), pentru articole cu conţinut inacceptabil, iar personalul organizaţiilor publice de mass-media urmând a fi supraveghiat de Guvern.

Revoltaţi, politicienii din opoziţie au cerut să li se explice care e diferenţa dintre această lege şi cenzura impusă în zilele Partidului Comunist condus de János Kádár. Demonstrativ, unele ziare au publicat ziare cu prima pagină goală în semn de protest faţă de acestă lege.

Reprezentanţii Guvernului au dat asigurări că această lege nu va impune prin aplicarea ei restricţii, dar când unul din radiourile aflate în proprietatea Guvernului, MR1 Radio Kossuth a ţinut un minut de reculegere pentru a protesta împotriva acestei legi, a fost suspendat.

Există motive pentru coborârea Ungariei în rândul ţârilor parţial democratice, dar nu doar ultra conservatorii şi dreapta radicală sunt responsabili pentru această desfăşurare a lucrurilor. Stânga maghiară sa comis practice o formă de sinucidere. Pentru mai multe mandate a avut şansa de a reforma Ungaria, între 2006 şi până în primăvara lui 2010. Paşii plini de speranţă au fost repede abandonaţi în favoarea corupţiei şi nepotismului politic. Fostul premier Ferenc Gyurcsány a subliniat  dilema sa într-un discurs din 2006: “Nici o ţară europeană nu s-a făcut aşa ceva… Am minţit dimineaţa, la amiază şi noaptea”. Aceasta a fost motivul pentru eşecul socialiştilor şi a permis triumful concurentului conservator, seducător de oameni.

Viktor Orbán, în vârstă de 47 de ani, este văzut ca un talent politic de excepţie. Fiul unor părinţi din clasa mijlocie din provincie, a studiat dreptul la Budapesta, şi a petrecut un an studiind istoria liberalismului în limba engleză la Oxford. El a profesat în journalism şi mai târziu a lucrat într-un institute guvernamental pentru formare în management. Liber în gândire, Orbán nu crede în biserică şi a dispreţuit comunismul şi politica sa. Când a înfiinţat FIDESZ, a dorit ca în acesta să nu fie primate personae de peste 35 de ani.

În 1990 a câştigat un mandate în Parlament, dar a suferit un regres la următoarele alegeri. Orbán a  apropiat partidul de conservatorii naţionalişti. El a profitat de complexul de inferioritate a colegilor săi maghiari şi a promovat idea reântoarcerii la Ungaria Mare. În 1920, Tratatul de la trianon a făcut din Ungaria unul din cei mai mari perdanţi ai Primului Război Mondial, pierzând atunci două treimi din teritoriul său.

Orbán un maestru al artei politicii de forţă, a învăţat repede din lecţiile de care a avut parte, în primul mandat ca premier, 1998-2002, fiind relative neimpresionant. Colegii săi spun că este obsedat de mass-media şi că îşi doreşte să devină un Silvio Berlusconi, dar fără scandaluri. Cu toate acestea Orbán exercită  un control ciudat, insistă asupra instalării suporterilor săi în toate posturile, chiar şi în cele nu foarte importante . El e capabil să atragă de partea sa alegătorii cu sentimente anti-americane, anti-sioniste, anti-capitaliste. În Campania electorală de la începutul lui 2010, el a abandonat orice încercare de a se distanţa de Partidul Kobbik, xenofob, care crează agitaţie împotriva rromilor. Partidul radical de dreapta a câştigat aproape 17% din voturi, sau aproape la fel de multe ca socialiştii discreditaţi. Partidul FIDESZ al lui Orbán a câştigat alegerile cu 52,8% din voturi, ceea ce e sufficient pentru a realiza o majoritate de două treimi în Parlament.

“Orbanizarea” dun ungaria, Orbán a numit-o revoluţie în loc de rezultat electoral puternic. Orbán şi-a demonstrate intenţiile când a redesenat harta circumscripţiile electorale pentru a asigura un procent de 95% din alegerile pentru funcţiile de primari după alegerile locale din octombrie. El a aprobat de asemenea noi reguli de numire a judecătorilor Curţii Constituţionale. În continuare încearcă schimbarea radicală a ţării, ceea ce a fost denumit “Orbanizare” în Ungaria. Cei care refuză să se alinieze la cele dorite de el sunt eliminaţi. Preşedintele László Sólyom care a îndrăznit să-l critice cu precauţie pe premier, a pierdut suportul pentru realegere şi  a fost înlocuit cu Pál Schmitt, un popular din punct de vedere politic, fost campion olimpic la scrimă dar neexperimentat politic, practic un liniştit yes-man.

Profesorii de stânga  aflaţi în poziţii oficiale au fost alungaţi ca într-un teatru al absurdului. Orbán  a susţinut reguli de finanţare pentru a beneficia FIDESZ şi să controleze sistemul de pensii pentru a tăia pensile chiar retroactive. El oferă dublă cetăţenie maghiarimii de peste hotare, fapt care e peceput ca o provocare de către ţările vecine.

Semnul cel mai vizibil al noii Ungarii constă din 70 de plăci de 50 de centimetrii care acum trebuie să fie afişat pe clădire guvernamentale inclusive ministere publice: “Un nou contract social” a fost dezvoltat “ca urmare a revoluţiei de success în cabinele de vot” se poate citi pe aceste plăci. “Guvernul – continuă scrisul de pe plăci – “va completa acestă unitate, ferm, şi fără compromis”.

Paul Levadai, care locuieşte la viena şi e probabil cel mai cunoscut scriitor politic din Ungaria e îngrijorat de ţara sa. “Nu există în present  probabil un alt politician cu atâta putere în nici o ţară democratică din Europa” afirmă Levadai. “Doar o contraponderea reală, constând în public  internaţional, mass-madia şi lumea financiară, Europa, trebuie să îl determine pe Orban să garanteze libertatea presei… Preşidenţia Uniunii Europene nu e asociată doar cu o demnitate protocolară ci şi cu obligaţii politice.Trebuie să fie clar pentru Guvern că va fi monitorizat îndeaproape”.

Orbán a impresionat în Statele Unite, dar induce şi anxietate la Washington. O telegramă clasificată trimisă în Statele Unite de ambasada americană din Budapesta vorbeşte despre o demonstraţie organizată de  FIDESZ şi de legături cu “protestatrii violenţi”.

“Oricât de mult vorbim de Victoria lui Viktor Orbán, la o întâlnire cu prietenii se vorbeşte despre această escapadă (în ceea ce priveşte marşul de protest – N.E.) arată că e ca un fel de joacă cu focul”.

Fiind populist, are trecere la Washington ca un bastin împotriva ultra-naţionaliştilor din JOBBIK spunând: “Cea mai bună apărare împotriva extremei dreăte, este un guvern de centru dreapta care funcţionează bine”.

Berlinul este foarte îngrijorat faţă de moua lege a mass-media din Ungaria, politicienii germani fiind deosebit de înfuriaţi şi pentru asta. Orbán  a asigurat   că e vorba de o provocare a presei. Au fost deja speculaţii despre posibile sancţiuni la adresa Ungariei asemănătoare cu cele amise împotriva Austriei în februarie 2000, când xenofobul Jörg Haider şi Partidul Libertăţii  a devenit un partener minoritar în guvern nou.

Suspendarea contactelor politice cu Viena a fost ridicată după aproximativ şapte luni, după ce a devenit clar că excluderea Vienei din familia europeană nu a fost posibilă şi nu a făcut decât să întărească elementele radicale. Dar, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona, o “încălcare gravă şi de durată” a valorilor europene de bază poate duce la o suspendare a dreptului de vot, o penalizare ar fi o lovitură pentru prestigiul premierului budapestan.Dar nu toată lumea e interesată la Bruxelles de o politică dură care ar duce la stricarea temporară a calmului. Marţea trecută, în ziua în care noua lege care restricţionează mass-media a fost ratificată în Parlamentul Ungariei, preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, a efectuat o vizită oficială la Budapesta unde şi-a arătat respectful faţă de premier. Şeful politic European nu a rostit nici un cuvânt de critică la comportamentul gazdei sale faţă de presă. În schimb a dat o declaraţie oarecum abstractă despre “puterea ideilor” şi “valorile Europei”. Van Rompuy l-a felicitat pentru viitoarea preşidenţie europeană şi a prezis o “excelentă colaborare”.

“Sunt aici pentru a sărbători” a spus afabil politicianul European aflat la sediul cenral, “Voi reveni la Bruxelles cu o impresie excelentă” a mai spus  Van Rompuy.

Pentru conformitate…

http://www.spiegel.de/international/europe/0,1518,736706,00.html

 

  1. 30 decembrie 2010 la 0:36

    Las’ că ştie Orban ce face. Dacă latră stânga, e de bine. Prea s-au obişnuit goarnele lor să nu li se opună nimeni. Stânga este moartă fără propagandă.

    Aia cu alungarea profesorilor de stânga, m-a uns la inimă. Să-i dea Dumnezeu multă sănătate !

    Nixon le spunea consilierilor săi (în ziua de dinaintea primului bombardament asupra Hanoiului): „Presa este duşmanul. Sistemul este duşmanul. Profesorii sunt duşmanii. Nu uitaţi niciodată. Scrieţi pe tablă şi nu uitaţi !” Se referea la acţiuni de contracarare a propagandei pacifiste.

  2. 30 decembrie 2010 la 1:13

    Nici la noi n-ar strică cîte-o botniţă ştim noi unde, că prea şi-au luat-o-n cap. Dictator în sus, dictator în jos, dar nu ştiu cum se face că „dictatorul” nu le bagă pumnu-n gură. Să nu fie oare dictator?

  3. 30 decembrie 2010 la 17:32

    După cum vedeţi eu nu am comentat în nici un fel articolul din Der Spiegel. Textul e o traducere mai mult sau mai puţin aproximativă (Cât m-am priceput şi eu, deh…)
    Da, Orban e cumva pus faţă în faţă cu stânga socialistă ceea ce mă face să mă situez de partea lui. Se întâmplă asta şi pe la noi.
    Libertatea asta de exprimare e văzută şi pe la noi extrem de ciudat de foarte multe ori.
    Cât despre măsura de a schimba oamenii vechi cu oameni noi, de încredere, extrapolând ceea ce se vede la noi şi sătămânalul german nu vede deoarece ei au trecut prea demult prin asta, este una care să înlăture o situaţie de fapt probabil: În teritoriu, structurile construite de diferite puteri consecutive au un rol extrem de straniu.
    Ei continuă să reprezinte interesul celor care i-au pus acolo şi care acum sunt în opoziţie. Măsurile luate de Guvern sunt aplicate parţial, aiurea sau deloc. Astfel se dă împresia că sunt măsuri proaste sau ineficiente.
    Astfel, orice guvernare e sabotată şi este spălată imaginea celor care cu nu prea multă vreme în urmă erau înjuraţi de nu-i adevărat.
    Acea „libertate de exeprimare” coroborată cu sabotajul subtil este o chestie similară stropirii cu noroi. Realitatea tv şi Antena 3 de la noi nepot da o imagine asupra a ceea ce probabil i s-a întâmplat lui Orban şi partidului său.
    Cam la fel probabil a fost şi el cu partidul său tocat cum sunt la noi Băsescu şi PDL.
    Experienţa de poate arăta şi nişte articole apărute despre România în presa Occidentală în ziare de mare tiraj şi impact. Unele din ele fiind evident scrise la comandă. Se pot vedea în unele chiar expresii pe care le-am întâlnit anterior în presa şi în discursurile politicienilor români.
    E destul poate să amintesc de vizita lui Ponta (şi a altor lideri PSD-işti) la Bruxelles unde nu ai spus ce-i drept: „nu primiţi România în Schengen”, dar au reiterat discursul intern, că Rămânia e aşa şi pe dincolo, că Guvernul face şi drege, că ţara nu e pregătită pentru Schengen etc. Ba de Hrebenciuc s-a spus şi că s-a întâlnit cu persoane importante din gruparea socialiştilor europeni, politicieni şi ăia, unde a susţinut explicit că România trebuie să mai aştepte. Motivul e simplu: România să nu intre în Sp.Schengen în perioada în care Băsescu sau PDL mai sunt la putere. Mari şi prestigioase jurnale din Vest au publicat tot felul de „noutăţi mai mult sau mai puţin urâte despre actuala putere din România, care se potriveau perfect cu ideile promovate în presa română.
    Interesant e că uneori se citau reciproc. Aşa cum Jurnalul Naţional şi Antena 3 se citează una pe alta fără ruşine, sau spunând că „Presa spune că…”, defapt ştrea plecând din maţele Intact sau Realitatea media…
    Să ne amintim doar articolul publicat pe siteul RFI şi comis de un jurnalist bulgar, un tip despre care, dacă mai căutăm pe NET observăm că e un fel de combinaţie între SRS, Nistorescu şi Ciutacu.
    Transpunând la noi chestiile de care vorbeşte Der Spiegel şi-ar găsi un corespondent interesant.
    La noi Legea Audiovizualului obligă la echilibru în emisiunile tv. Dacă această lege s-ar aplica din spaţiul mediatic românesc ar dispărea Trusturile Intact şi Realitatea Media, trustul Naţional Media (pro PNL) şi OTV ar avea de plătit amenzi de nu fac ei cu femei de serviciu cu tot. Asta ar fi percepută tot ca un atac împotriva presei. Campaniile unidirecţionale pe care Realitatea media, Intact şi Naţional media le desfăşoară în ultimii ani, într-o ţară ca Germania probabil ar fi însemnat sinucidere mediatică. OTV-ul şi cei care se produc acolo ar fi deja la bulău dacă ne gândim la câte afirmaţii şi atacuri la persoană s-au comis acolo.
    Atenţie, la OTV s-au desfăjurat adevărate atacuri la Sistemul Judiciar legal, în timpol unor procese oamenii au fost incitaţi la ieşirea în stradă pentru a inluienţa sentinţele date de completele de judecată. Vezi cazurile cu arestările lui Gigi Becali, S.O.Vîntu, Dan Diaconescu.
    Atunci nici Der Spiegel, nici RFI nici altă instituţie media din Vest nu a sărit să spună că se depăşesc limitele libertăţii de exprimare.
    Atenţie, încă ceva. Der Spiegel însuşi comite o ilegalitate dacă ne gândim că fără să spună că e de partea socialiştilor unguri atacă dreapta maghiară. Nu am găsit nici un articol care să echilibreze povestea.
    Chiar dacă sunt nemţi, tot jurnalişti sunt şi ăia.

    Pt. Angela: Da, botniţa e necesară în multe cazuri. Interesant e că cei care ar primi-o s-au dovedit absolut neprofesionişti într-ale comunicării. L-au atacat şi l-au ţinut în atenţie pe Băsescu până l-au făcut iar pe Băsescu preşedinte.
    Interesant e că acum vedem că atenţia lor se îndreaptă tot mai des asupra Elenei Udrea. A fost adusă în atenţie cu două chestii: Cadourile de Crăciuzn pentru elevii unri şcoli, constând întrun calendar şi o pungă cu o ciocolată şi patru portocale şi sărbătorirea la o cabană a zilei de naştere unde a participat şi familia Băsescu.
    La povestea cu sărbătorirea au încercat tot felul de chestii (chiar şi o filmare făcută pe lângă o perdea unde se vedeau oameni dansând). Au dat-o-n gard cu finalul ştirii. Arătau un urs care se înfrupta în gunoi în spatele cabanei. Ţî,ţî,ţî… urât 😀 . Iar povestea cu cadourile pentru elevi, fără să-şi dea seama l-au „atacat” arătând după trei-patru zile un chiolhan cu porci tăiaţi de Vanghelie unde miticii se stăteau la cozi uriaşe pentru a prinde o bucăţică de grăsime (Carnea roşie fiind dispărută ca pri farmec. De vină era sărăcia evident, Vanghelie era prezentat ca fiind un simpatic. Evident că nu s-au întrebat de unde sunt porcii, cine i-a plătit.
    Aşa vom ajunge să avem şi noi primul preşedinte femeie, Elena Udrea.
    Specialişti, deh …

    Cu articolul ăla, cred că Der Spiegel reuşeşte totuşi ceva: Să arate lumii că nici nemţii nu-s perfecţi.

  4. Maxim Daniela
  5. Maxim Daniela
  6. Maxim Daniela
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: