Arhiva
Crin Antonescu – delatorul
A colaborat Crin Antonescu cu Securitatea? N-am de unde să ştiu, aşa că încerc să aflu ce zic alţii.
Am găsit ceva la repezală pe Necenzurat.ro http://www.ne-cenzurat.ro/ . E vorba de un articol care se numeşte: „FERITI COPIII DE CRIN ANTONESCU!” publicat la 21 Octombrie 2009:
FERIŢI COPII DE ANTONESCU
DOSARUL DE SECURIST AL LUI CRIN ESTE 2456sca/ DSS 01429. A FILAT MINORE, INTRETINAND SI RELATII SEXUALE CU ELE!
Antonescu chiar a fost TURNĂTOR LA SECURITATE. Aşa cum se cunoaşte din biografia lui, după absolvirea Facultăţii de Istorie-Filosofie, cu doi ani de repetenţie, isi incepe activitatea ca profesor, mai exact în comuna Soleşti, din judeţul Vaslui, după care în comuna Niculiţei, din judeţul său natal, Tulcea. Pentru a merge la oraş, însă, a trebuit să facă pactul cu diavolul, fiind recrutat de Securitate. Bineînţeles că imediat după aceea, ca avantaj, se mută în Tulcea, la oraş, unde activează ca muzeograf. Numele său de sursă era Porumbacu şi cu această sursă au fost predate Securităţii comuniste o serie de note informative pentru care mai primea şi bani. Practic, erau plătite într-un soi de „acord”, la bucată.
Dat fiind faptul că avea nevoie de bani, Antonescu a început să trimită cât mai multe note informative şi cât mai „poetic” realizate, adică cuprinzând o serie de invenţii şi de născociri, care nu aveau nimic de-a face cu realitatea despre diverşi oameni care erau în anturajul său, prieteni sau duşmani. Acest lucru il afirm chiar ofiterul al carui informator era… „Motivat de bani – pentru fiecare notă informativă primea 300 de lei de pe vremea lui Ceauşescu, în condiţiile în care un salariu de profesor era cam de 2.000 de lei, deci era plătit bine, Crin Antonescu a început să imi furnizeze din ce în ce mai multe astfel de note informative, majoritatea, inventate, ca în literatură, la care pretindea că se pricepe, despre oameni reali din anturajul său (colegi, prieteni, iubite etc)”, spune Ioan Ichim, cadru al Securitatii tulcene.
Cum aceste note informative începeau să fie din ce în ce mai multe, se pare că locul iniţial de întâlnire şi de predare, restaurantul Danubius din Tulcea nu a mai fost suficient, astfel încât Securitatea l-a invitat la un apartament conspirativ, unde să-si predea notele, respectiv pe strada Păcii. „Banii pentru imaginaţia sa bolnavă şi-i primea prin CEC, fiind depuşi în contul său, la CEC Tulcea de pe strada Isaccei” isi aminteste fostul sef al lui Ichim, Pavel Ionescu. „Avea o fire care „ştia” să se bage în sufletul tău cu forţa, pentru a se face apreciat, deosebit de „prietenos” cu toată lumea, nu fără interes desigur, asa cum a rămas până azi” spune aceeasi sursa din fosta Securitate a Statului.
„Dosarul lui Crin Antonescu este unul deosebit de amplu şi are numărul 2456sca/ DSS 01429. În tinereţe, printre principalele sale atribuţii era aceea de a spiona copii, mulţi dintre ei chiar elevi de-ai săi, pentru a afla ce au părinţii lor în cap, dacă se plâng de sărăcie, dacă înjură partidul, dacă nu sunt de acord cu Ceauşescu etc. Bineînţeles că pe lângă ceea ce-i spuneau adolescenţii oamenilor din Tulcea, le mai lînflorea şi el. În paralel, a dus o viaţă amoroasă deosebit de tumultoasă, la vremea respectivă fiind cercetat de militie pentru intretinere de relaţii cu minore”.
Astfel încât, aşa cum Securitatea cunoaşte, el are chiar şi un copil din flori, un băiat, pe nume Andrei, conceput cu o minoră. Pentru a musamaliza cazul, la vremea aceea mai-marii Securitatii au aranjat fetei o căsătorie de formă cu un cetăţean moldovean. Femeia se numeste Slavka Popov, iar soţul său, Ioan Atodiresei. Andrei Atodiresei, în vârstă acum de aproximativ 23 de ani este de fapt fiul lui Crin Antonescu, despre care nimeni în afară de părinţi şi de Securitatea din România nu cunoaşte absolut nimic.
Activitatea de turnătorie a lui Crin Antonescu, în special cea legată de copii nu s-a oprit aici. I s-a dat misiune să se ocupe de copiii ai căror părinţi erau urmriţi de Securitate, cu care avea abilitatea de a se împrieteni repede, făcându-li-se „simpatic”.
Pentru conformitate:
Antonescu, întrebat azi dimineaţă de Realitatea tv dacă a colaborat sau nu cu Securitatea a avut o reacţie extrem de rapidă. Zicea că nu.
Este fix reacţia pe care am văzut-o la Felix, tot la Realitatea tv într-o emisiune a lui Robert Turcescu. O reacţie nenatural de bine conturată.
La Dan Voiculescu s-a dovedint că a minţit, el însuşi spunând după ce i-a fost arătată dovada că de fapt a colaborat, dar numai dintr-un sentiment patriotic. Zicea şi că a făcut-o pentru a câştiga o bucată de pâine.
La Crin Antonescu cică ar fi dat CNSAS un comunicat cum că ei n-au găsit nimic, nimic… Nu că aşa ceva nu există… CNSAS, din câte ştiu, nici nu are acces la întreaga arhivă a Securităţii.
Deh, dorarele mai pot cădea şi pe după dulapuri ori pe sub masă.
Am o întrebare, oare de ce mi se pare că văd în faţa ochilor imaginea lui Mircea Dinescu?
Pentru că e un susţinător explicit al lui Antonescu? Sau pentru că avea oarece funcţie pe la CNSAS? Nu ştiu, poate vom afla odată.
Da, tare mult seamnănă povestea asta cu a lui Felix.
Şi te mai izbeşte ceva…. Cuvântul „copii”. Acest cuvând era extrem de tare spus în legătură cu prietenul sibian al lui C. Antonescu, Klaus Johannis, doar că acolo era vorba de trafic cu minori.
De asemenea este interesant faptul că din PNL doamna Mona Muscă a fost dată afară pentru colaborare cu Securitatea.
La fel de interesant este că se spunea că în copilărie Tăriceanu a fot crescut de un colaborator al Securităţii, Bogdan Olteanu este nepotul Giselei Vass pe care declara cu emfază că o iubea şi o admira enorm, Ludovic Orban este fiul unui securist…. deh, se spuneau multe…