Prima pagină > A fost odată ..., Eveniment > Unirea cea mică

Unirea cea mică

24 IANUARIE/5 FEBRUARIE 1859 – ZIUA UNIRII

 

In 24 ianuarie (5 februarie pe stil vechi) poporul roman sarbatoreste in fiecare an Unirea Principatelor.
La 24 ianuarie/5 februarie 1859, Alexandru Ioan Cuza este votat, unanim, Domn al Moldovei si Domn al Tarii Romanesti, de cele doua camere de deputati, mai intii de cea de la Iasi, apoi si de cea de la Bucuresti.
„V-am zis ca ea va fi precum Romania o va dori si o va simti”, spunea Alexandru Ioan Cuza.

CÂTEVA FILE DIN ISTORIA UNIRII PRINCIPATELOR ROMANE:

Unirea cea mult asteptata de veacuri, dupa moartea napraznica a lui Mihai Viteazul, ucis miseleste de unguri in 1601, pe Campia Turdei, se infaptuise.

Primii pasi catre unire s-au facut odata cu evenimentele revolutiei de la 1848, care – desi a fost inabusita – a demonstrat in mod categoric dorinta de independenta si de unitate a romanilor. Din pacate, netinand cont de interesele poporului roman, Imperiul Otoman si Rusia Tarista au incheiat la Balta Liman (cartier in Constantinopol), in primavara anului 1849, o conventie valabila sapte ani, care afecta grav suveranitatea Principatelor. Prin acea conventie se stabilea ca domnitorii celor doua tari romanesti sa fie considerati inalti functionari ai Imperiului Otoman si sa fie numiti direct de sultan, cu acordul Rusiei Tariste.

In cursul anului 1853, s-a declansat Razboiul Crimeii, ca urmare a neintelegerilor dintre puterile acelor vremuri, iar infrangerea Rusiei a permis ca prin tratatul de pace incheiat la Paris in 1856, Principatele Romane sa treaca sub protectia puterilor semnatare si capatau dreptul de a face propuneri de reorganizare, care sa se infaptuiasca tinand cont de dorintele romanilor.

Dupa anul 1853 pasoptistii moldoveni si munteni, reintorsi masiv in tara, au organizat o formatiune politica numita „Partida Nationala” si au format Comitete ale Unirii.

Lucrarile Adunarii Ad-hoc s-au deschis in septembrie 1857, atunci cand – pentru prima oara – au fost prezenti si deputati tarani, iar fortele sociale si politice erau chemate sa se pronunte in legatura cu aceasta problema atat de importanta.

Luna urmatoare a anului a adus si primele rezolutii, votate cu un continut asemanator in Adunarile Ad-hoc ale Moldovei si Tarii Romanesti, prin care se exprima clar vointa de unire.

Dupa mai multe dispute, in Adunarea Electiva a Moldovei, a fost propus si ales in unanimitate Alexandru Ioan Cuza – „om nou la legi noi”, dupa cum aprecia Mihail Kogalniceanu.In Tara Romaneasca Adunarea Electiva  – intr-o sedinta secreta datorata agitatiei vremurilor- deputatul Vasile Boerescu a propus, la 24 ianuarie 1859, alegerea lui Alexandru Ioan Cuza – propunere acceptata in unanimitate. Alegerea aceluiasi domn in ambele Principate a reprezentat o victorie insemnata a poporului roman in lupta sa pentru formarea unui stat national unitar.

Intrunite la Paris pentru Conferinta desfasurata intre 26 august si 6 septembrie 1859 marile puteri europene au fost nevoite sa accepte unirea infaptuita de romani. Alexandru Ioan Cuza a fost recunoscut ca domn al Principatelor, recunoasterea sa fiind limitata, insa, numai la durata vietii acestuia.

Articol importat de aici:

SINCE LINE.ro

http://istorie.scienceline.ro/UNIREA_PRINCIPATELOR___24_IANUARIE_5_FEBRUARIE_1859___ZIUA_UNIRII_6340_542_1.html

  1. 24 ianuarie 2011 la 2:29

    ESTE INCREDIBIL CUM AM REUSIT SA SUPRAVIETUIM CA NATIE INTRE 3 IMPERII

    • 24 ianuarie 2011 la 19:26

      Sal Tano…
      E vorba de mai mult imperii. Unii trecut pe aici şi duşi au fost.
      Am o teorie. Suntem complet imprevizibili. Orice imperiu care se respectă are nişte reguli de la care nu se abate, când o face dispare (Vezi Imperiul Roman, partea cu decăderea)
      Având regului ei când cucereau pe cineva căutat să găsească regulile celor pe care îi atacau, apoi, strategic profitau de anumite aspecte ale acestor reguli.
      Avem şi noi regulile noastre, dar nu sunt destul de rigide pentru a le putea înţelege alţii. Astfel până le înţeleg ei, noi schimbâm modul de aplicare a acestor reguli.
      Cred că semănăm cu ţiparii. Dacă ne prinde cineva, mulţumită flexibilităţii şi mucilagiilor care ne înconjoară alunecăm şi scăpăm, când e foarte important curentăm
      Puternicul Imperiu Otoman spre exemplu, a încercat de multe ori să ne prindă dar ori i-am alunecat printre degete ori l-am curentat de nu-i venea să creadă.
      Poate în istorie e ca în amor: nu există reguli fixe.

  2. 23 ianuarie 2012 la 16:28

    Ba idiotilor

  3. 23 ianuarie 2012 la 17:32

    daryya :

    Ba idiotilor

    Daria, când ai așa țâțe și bulane mișto, poți să faci indot pe oricine dorești. Totuși, un pic de cărniță pe ele te fac și mai inteligentă. Silicon nu-ți pune, IQ-ul ți-ar crește și te-ar durea șalele…

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: