Prima pagină > Caragiale reload > Aniversarea unui dictator…

Aniversarea unui dictator…

Uneori văd că natura ţine cu omul. Da’ ţine tare de tot.

Ieri a fost 26 ianuarie 2011. Dacă trăia Ceauşescu ar fi împlinit 91 de ani.

Ca în fiecare an, la mormântul lui s-au dunat o mână de tembeli tot mai ramoliţi.

Ieri a fost frig rău din fericire şi din cimitir, de la mormântul lui Ceauşescu atmosfera s-ar fi umplut cu o duhoare de putred şi de naftalină de la cei care s-au dus   acolo să  sărbătorească aniversarea lu’ Ceaşcă.

Mă uitam stupefiat la televizor cum se făceau de râs o mână de imbecili.

Şi nu unii oarecare cu reprezentanţii a două… organizaţii. Uniunea Comuniştilor din România şi Partidul Comunist Român. (Nici comuniştii nu mai sunt uniţi ca altădată).

Dacă se uneau, acei oameni ar fi putut crea o echipă de fotbal cu două trei rezerve.

E drept că oamenii au vorbit, aveau şi un magafon pe post de sonorizare şi un casetofon pe post de orchestră. Din păcate, casetofonul ea trădat.

Din cauza frigului i-a îngheţat cureaua de transmisie şi nu a reuşit săracul să redea acordurile Internaţionalei ci mai repede, un fel de scremere de constipare.

În fine, să vorbim puţin şi despre oamenii prezenţi acolo.

Cei mai mulţi, cei din UCR purtau atârnate de gât cu panglică tricoloră un dreptunghi roşu cu o stea în cinci colţuri. Cei de la PCR aveau cunoscutul însemn cu secere şi ciocan. Cei din UCR fiind mai mulţi, au vorbt mai mulţi, ceilalţi, mai puţini, nu au vorbit decât la microfonul televiziunii.

Din păcate nici măcar limba de lemn nu le-a funcţionat vorbitorilor. Absolut incoerenţi chiar dacă încercau să citească de pe o foaie.

Am reuşit să înţeleg cât de bine era pe vremea lu’ Ceaşcă. Mare om, mare character.

Cică aveam şi grâu, aveam şi mâncare, se găseau de toate şi era o mare libertate. Poate cozile de la alimentări erau doar aşa, pentru socializare.

Evident, un … nene din grupa old boys, nu s-a putut abţine şi ne-a lămurit cum era cu libertatea.

Nu era o libertate … liberă şi sovage, ci una organizată şi morală, cu nasturele de la gât încheiat şi fusta până sub genunchi. Libertatea se referă, în accepţiunea lui, la libertatea de a munci nu de a sta la televizor şi a vorbi fără rost (până aici era să-i dau dreptate) şi nici de a-i critica pe unii şi pe alţii.

Păi da, de ce să-i criticăm pe alţii? Mai bine să ne facem autocritica şi să ne angajăm că … nici nu contează ce. Aşa e frumos. Cred că cea mai haioasă chestie care s-a petrecut la mormântul dictatorului a fost mometul în care un indivit de vreo 35 de ani i-a urat sănătate lui Ceauşescu.

În fine, am mai înţeles că PCR există. Zicea unu că niciodată nu a fost desfiinţat pentru că nu a existat un congres de dizolvare şi nici o lege care să-l scoată în afara legii. Individul zicea că a fost jurist. Deci e normal să nu ştiie că în ţara asta avem o constituţie car înlocuieşte o alta făcută după 90. Ei bine, în aia, partidele de extremă au fost categorisite ca ilegale în România, iar PCR era considerat partid de extremă stângă, deci ilegal. În fine, din două una, ori acel individ nu ştia citi, ori uita ce citea imediat ce ajungea la punct ori la virgulă pentru că făcea pauză de respiraţie.

Ceilalţi, cei cu secere şi ciocan , PCR-ul adică erau reprezentaţi de un tovarăş care zicea că are şiu el studii juridice. Evident că diploma nu a primit-o pentru că s-a dus la şcoală ci pentru că a fost campion mondial la caiac-canoe şi a activate ca sportive în cadrul clubului Dinamo Bucureşti, deci avea muşchi serioşi, minte la ce îi mai trebuie?

Alături de acesta din urmă, era o gagică de profesie blondă. La fel ca toate gagicile care consumau apă plată cu lămâie după ce coborau de pe podiumul unde prezentau ultimul răgnet în materie de chiloţi, avea şii ea studii de drept.

Evident, ca orice activistă de partid, nu a practicat niciodată meseria pentru care avea diplomă, dar un câştig recunoţtea că are. Nu a specificat exact ce, dar, parcă de pe şapcă i se ridica praf ce semăna izbitor cu praful care se ridică de sub roţile tirurilor şi a alor autovehicule care trec pe Centurile marile oraşe, în cazul nostru,  al Bucureştilor.

După ce reporterul frenetic i-a împlântat scula în gură, microfonul vreau să zic, blonda făptură a reuşit să şi vorbească. După ce a spus că ea a trăit foarte bine înainte de 89. Acum are 28 de ani cf. propriei declaraţii, deşi după cearcănele cu iz etilicotabagic i-aş fi dat mai mulţi, deci ştie exact cum se trăia în acele vremuri. Mi-a plăcute de ea. Ştie să păstreze un secret foarte bine. Oricât a întrebat cam câţi membrii are PCR reporterul nu a vrut să spună.  E clar că după 16 ani de când partidul se tot reînfiinţează, vreme in care ea trecea spre pubertate, or avea ceva membrii. Nu cred că încapă într-o Dacie.

Cred că aceste adunări spontane prin cimitirele patriei şi mai ales mediatizarea au şi un efect cu adevărat benefic. Ne aduc o gură de optimism. Acolo sunt tot mai puţini membrii şi tot mai gângavi. Semn că în curând comuniştii vor fi la doi metrii sub pământul patriei pe care o turmă de ticăloşi au orosit-o, îmbolnăvind-o de cima roşie adusă pe tancurile Moscovei. Când va dispărea ultimul din ei, poate va putea începe numărătoarea celor 20 de ani prezişi de Brucan pentru a ne scutura de povara acelui “Stupid people”.

Un aspect trist, totuşi există.

Că unii români au uitat cum era atunci şi îşi amintesc doar ce le spunea ceaşcă şi presa oficială.

E drept, nu se trăieşte bine în România. Asta m-a făcut să-mi amitesc de Biblie. Mai precis de călătoria prin deşert a oamenilor sub conducerea lui Moise ca penitenţă pentru că au păcătuit.

Păcatul l-am comis şi noi, românii. Am privit ca nătângii cum ni se dărânau valorile, cum ni se dărânau bisericile. Poate acum trăim tot o formă de călătorie printr-un deşert al vieţii. Din păcate nu prea părem a învăţa mare lucru din asta.…

  1. 27 ianuarie 2011 la 22:06

    Excelent! Mi-a plăcut mult.

  2. 27 ianuarie 2011 la 23:24

    Azi mi-a mâncat mult timp … facerea pozei. Aşa că am scris aşa, un pic dezlănat.
    Mă bucur că ţi-a plăcut.
    N-am avut timp nici să mai bagabonţesc prin blogosferă. Abia am apucat să schimb o vorbă două cu unii pe la Realitatea forum…
    Lagat de acel ajutor de care ziceam. M-am mai gândit la ceva legat de o promovare şi pe Facebook (îţi spun, sper mâine puţin mai în detaliu, trebuie mai întâi să mă lămuresc cum se face, nu prea mă pricep la posibilităţile Facebook-ului).Îţi spun pe mail… Noapte bună.

    • 28 ianuarie 2011 la 8:14

      Ai tu un motto interesant, care se pare nu prinde la poporul mioritic ,,Cine uită greşelile trecutului, riscă să le repete”. Se pare că nu putem face un paşi înainte. Avem clei sub tălpi. Cum dăm de greu, cum ne lamentăm. Am crezut că democraţia este miere non stop şi fără efort, iar când ne-am dat seama că nu e chiar aşa, facem ce ne stă în putinţă să ne autodistrugem. Mie îmi place mult Giuvara, chiar dacă el vorbeşte de la nivelul unui aristocrat, dar în zicerile sale spune lucruri care văd că se adeveresc şi toate astea coroborate cu ce se întămplă la nivel mondial, îmi produce tremurici. Vom trăi şi vom vedea….

      • 28 ianuarie 2011 la 20:45

        Credeam că astfel le mai duc unor aminte că caă nu putem corecta greşelile trecutului măcar să nu le repetăm.
        Probabil că te-ai prins că nu îmi aparţine, dar nu ştiu cine a spus-o… oricum, un tip deştept…

  3. Lulu
    28 ianuarie 2011 la 10:59

    Anunt: diaconu Eusebiu

    Deoarece nu mai vreau ca să mai fim deranjaţi şi deoarece voi începe să postez materiale “grele” accesul în ograda:

    http://antideontologul.blogspot.com

    va fi permis doar celor pe care îi autorizez eu.
    Rog pe cei din gaşca noastră să-mi trimită pe adresa:

    antideontologul@yahoo.com

    adresele de e-mail de sub care vor accesa!
    ROG CEILALŢI ADMINI SĂ AUTORIZEZE CITITORI DECÂT CU ACORDUL MEU PREALABIL!
    PS Te rog postează şi tu acest anunţ. De mâine am să mă ocup ca rând pe rând să autorizez e-mail-urile ce-mi parvin.
    MULTUMESC!

    • 28 ianuarie 2011 la 20:38

      Aia nu e pentru mine, Nu ştiu de ce nu pot să mâ înscriu la Blogspot. Nu îmi recunoaşte @ (arond). Zice că pentru a putea să merg mai departe am nevoie de caracterul rspectiv. Cred că am mai zis asta şi la tine.

  4. Maxim Daniela
    28 ianuarie 2011 la 19:50

    .

    • 28 ianuarie 2011 la 20:33

      Doamne băgăciosă poţi să fii… Ce căutai la SPAM? …
      hmm, blondele astea …:D

      Îţi place asta?

  5. 28 ianuarie 2011 la 20:35

    Cunoşti ungiile… 😀
    Foloseşte ojă de calitate Oana … 😀

  6. Maxim Daniela
    28 ianuarie 2011 la 20:50

    Esti un baietel rau….am sa-ti frig o bataitza cu o curelusa cu noduri multe!

  7. Maxim Daniela
  8. Maxim Daniela
    28 ianuarie 2011 la 21:56

    dictaturajustitiei permalink
    24 septembrie 2010 10:31 am
    Fata asta mi-e simpatica. Nu ma pot revolta impotriva ei oricat sa zicem ca as vrea. Ma enerveaza mai mult toate pitipoancele care se dau mari vipuri.

  9. 28 ianuarie 2011 la 23:34

    O lămurim mâine…
    Am văzut aşa, la repezeală ce şi cum cu simpatia (mai văd mâine). Şi mie mie simpatic Vanghelie, da’ tot un maimuţoi negru, mic şi urât îl consider. (Şi mai e şi pesedist … 😀 )
    Ştii că atunci când era mic a căzut din corcoduş în cap şi şi l-a spart? A zis el asta. 😀 Sracu … 😀
    Cred că Oane la era simpatică şi celor cărora le-a dat 500.000 de lei vechi pe vot. Am văzut filmuleţil cu camera ascunsă .a Realitatea tv în siua acelor alegeri
    Odată am scris un articol despre ea. La Realitatea forum sigur. Nu ştiu dacă l-am pus şi aici. Ceva cu „la tulipe noir”.

  10. mugur
    19 februarie 2011 la 18:12

    Regula nr. 1:

    Cand faci o critica (nu conteaza subiectul), se presupune ca esti superior subiectului. Ei bine, la tine nu se vede. Pot spune ca esti superficial (as fi cutezat sa spun ca esti agramat dar vreau sa fiu partinitor totusi). TU ai realizat in ce hal ai scris articolul? Pai esti tu in stare sa critici pe altii? Traba ceausista cu autocritica e primul lucru care trebuie sa ti se intample, prietene.

  11. 19 februarie 2011 la 19:22

    mugur :

    Regula nr. 1:

    Cand faci o critica (nu conteaza subiectul), se presupune ca esti superior subiectului. Ei bine, la tine nu se vede. Pot spune ca esti superficial (as fi cutezat sa spun ca esti agramat dar vreau sa fiu partinitor totusi). TU ai realizat in ce hal ai scris articolul? Pai esti tu in stare sa critici pe altii? Traba ceausista cu autocritica e primul lucru care trebuie sa ti se intample, prietene.

    Mitică,
    dacă am realizat în ce hal am scris articolul? Da… e normal de vreme ce eu l-am scris. Într-un mod semipamfletar, dacă există termenul, dacă nu există în alt mod.
    Exprimarea este una extrem de elegantă, mult mai elegantă decât merită cretinii cărora le e adresat, nu am folosit niciodată exprsiile care se cuveneau, la fiecare trei cuvinte. De exemplu: Vă bag în pizda mamii vostre de imbecili, în 89 au murit tineri nevinovaţi pentru ca voi să aduceţi omagii Criminalului şi Sinistrei?
    Dacă eşti de acord cu manifestările de la mormântul ticăloşolor, te bag şi pe tine…

    Cât despre „traba ceauşistă” revezi povestea cu agramatismul. Apoi fâ-ţi dracului autocritica…

    P.S. Mai întâi revezi sensul cuvântului „critică”, apoi, când mai treci pe la mormântul jigodiilor, vezi că mai există cteva mii de morţi de care sunt vinovaţi.
    Prin extensie, toţi cei ce le aduceţi omagii sunteţi criminali ca şi ei. Jigodie ce eşti.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: