Prima pagină > Abureală - Manipulare, Justiţie - Lege - Legislație > Serialul: Sorin Ovidiu Vântu în drum spre bulău – trei episoade

Serialul: Sorin Ovidiu Vântu în drum spre bulău – trei episoade

Afirmaţie: Justiţia română este blonavă.

Demonstraţie: Toţi cei care sunt destul de bogaţi, când au de-a face cu justiţia se contaminează imadiat ce justiţia le tulbură liniştea

Am o propunere. Un experiment.

Am luat trei articole scrise de acelaşi autor Doc, despre acelaşi subiect Sorin Ovidiu Vântu publicate pe 7, 13, respective 24 Ianuarie. Deci la câteva zile în timp unul de altul. http://doc.hotnews.ro/

În mod normal, citite la o anumită diferenţă în timp, în continuitatea  ideilor când se citeşte un articol scade, impresiile despre cel anterior se estompează puţin, cel puţin pentru că mintea ne e invadată de alte informaţii.

Deoarece nu voi mai interveni cu alte comentarii, trebuie să spun că am avut la vinalul lecturii una din posibilele explicaţi ale isterie care a lovit subit de la o vreme Realitatea tv: prin invadara continuă cu tot felul de porcării se îngreunează urmărirea unor subiecte pe care vor să le mascheze. Sincer, simt aşa, un fel de repulsie, ecranele pur şi simplu erau infectate de tot felul de persoane de la şefi de partid, la tot felul de clivici, pensionari militari, sau pensionare ale Oriflame care plâng de ţi se încreţeşte neuronul de mila celor săraci, oameni care trăiesc o lună cu bani pe care dacă i-ar vedea pe stradă empaticii şi miloşii scuipători de venin nici măcar nu ar catadixi să se aplece să îi ridice, oameni care plâng ca apucaţi ând câte un infractor de mare forţă e arestat pentru fapte comise.

Oare acea reacţie a pesediştilor de a se aduna şi de a-şi manifesta dorinţa de a ataca por şi simple sediile PDL, reacţie domolită ca într-un film pros de seful raţional şi cumpătat cand pesedistul de la Argeş a mimat un leşin pentri că  s-a trezit arestat, nu face parte tot din încercarea de abatere atenţiei de la cazul Vântu?

Deci, articolele:

Ce tratament ar trebui să îi recomande justiţia lui

Sorin Ovidiu Vântu

Postat în Actualitate de Doc  pe 7 January 2011

Astăzi s-a judecat al şaselea termen în procesul în care Sorin Ovidiu Vântu este acuzat de favorizarea infractorului. La termenul trecut a avut loc un episod tratat de presă într-o cheie mai degraba amuzată. Prin avocaţii săi dl Vântu a pretins să fie suspendat procesul penal şi să îi fie ridicată interdicţia de a părăsi ţara, pentru a fi consultat la Viena de afecţiuni cardiace, apărătorii săi susţinând că acestea îi pun în primejdie viaţa. Judecătoarea a constatat însă că documentul pe care se bazează cererea este semnat doar de către un medic ginecolog. De unde şi sursa de amuzament mediatic, variaţiuni minore pe tema “unde anume are SOV inima”. Povestea a continuat şi la termenul de astăzi, şi riscă să fie tratată de presă cu acelaşi ton amuzat şi uşuratic. Or, eu cred că asistăm la o chestiune cât se poate de serioasă şi gravă.

Mai precis, la termenul trecut dl Vântu şi apărătorii săi au pretins că de fapt e vorba de o echipă de cardiologi şi că medicul ginecolog cu pricina a semnat documentele privitoare la starea de sănătate a dlui Vântu în calitate de şef al clinicii. Judecătoarea a constatat că nu există (şi) semnăturile unor medici cardiologi şi a cerut avocaţilor să lămurească chestiunea la termenul de azi. Or, din relatarea de pe HotNews  rezultă că avocaţii nu ar fi lămurit chiar nimic. Din contră, judecătoarea care prezidează procesul a lămurit faptul că doctorul ginecolog Husslein, cel care ar fi semnat documentele prezentate anterior instanţei, nu este şeful clinicii respective. Drept consecinţă, dlui Vântu i s-a interzis să plece la consult la Viena.

Eu cred că a fost tratat mult prea uşor. Tratamentul pe care instanţa trebuie să îl recomande… nu, aş zice că ar trebui să îl impună dlui Vântu este unul bazat pe răcoare şi izolare. Nu ştiu cât ar beneficia patronul de presă de el, dar sunt sigur că tratamentul ar face un mare bine justiţiei noastre în general.

De ce spun asta? Avem în faţa o infracţiune flagrantă împotriva justiţiei, cea de mărturie mincinoasă: la termenul anterior dl Vântu (chiar el) e citat afirmând în faţa instaţei că ginecologul cu pricina este şeful clinicii, or afirmaţia asta (cel puţin) s-a dovedit azi a fi mincinoasă. Mai mult, de vreme ce premisele de la care a pornit cererea acuzatului de a părăsi jurisdicţia autorităţilor române se dovedesc a fi false, atunci se impune reconsiderarea judecării sale în stare de libertate, de vreme ce acesta e un indiciu solid că ar vrea să se sustragă de la judecată.

 

Alertă medicală! Anti-corupţia poate face victime!

Postat în Actualitate de Doc  pe 13 January 2011

Agitaţia care există zilele astea pe scena partizană a captivat atenţia presei nostre. A făcut-o astfel să trateze destul de superficial şi neutru informaţiile din ce în ce mai dese asupra unei maladii în plin proces de răspândire. E o boală foarte contagioasă, dar la care sunt susceptibili doar oameni din lumea politică, mari oameni de afaceri, patroni de presă şi înalţi magistraţi. Sursa ei a fost identificată la nivelul anului 2005, provocată se pare de un experiment al ministrului Monica Macovei care a transformat o instituţie cât se poate de benignă într-o ameninţare constantă la adresa celor vulnerabili. Boala nu a reuşit să fie până acum eradicată deşi s-a depus efort şi s-a cheltuit foarte mult în acest sens; campanii de presă  şi de imunizare  în parlament, decizii la CCR, OUG-uri şi alianţe, boala asta încă rezistă la acest asalt concentrat. Mai mult, condiţiile s-au agravat se pare odată cu adoptarea în 2010 a legii “micii reforme”.

Cum se manifestă? Unele simptome apar mai rar, de exemplu iatrofilia iraţională: într-un caz, suspectul – suspectul de îmbolnăvire, zic – a insistat să fie tratat de probleme cardiace de către un anumit doctor ginecolog. Alte simptome sunt ceva mai comune, de exemplu proiecţia dikefobică paranoidă: suferinzii proiectează asupra tuturor teama de anchete şi procese, pretind că fiecare român riscă să fie supus la tratamente similare, trăind cumva cu impresia că toată lumea se ocupă în timpul liber de ajutorarea cu sume mari de bani a condamnatilor fugari, sau cu aranjarea unor procese prin comenzi date unor şefi din poliţie sau judecători de la Înalta Curte.

Dar poate cel mai clar simptom este frecvenţa particulară a manifestărilor patologice, mediatice şi politice. Spre deosebire de cazurile de febră terţiară sau cuaternară, în acest caz se manifestă o aşa numită febră judiciară: aceasta apare, alături de alte simptome gen palpitaţii, mania persecuţiei, stări generale de rău, diaforeză sau graforee, în ziua în care e programată fie o audiere la parchet fie un termen de judecată. Dacă nu e dus imediat la spital (sau peste graniţă) simptomelese pot agrava: cel afectat e posibil să nu-şi mai recunoască propria voce, să aibă amnezii severe şi episoade ilogice sau fabulatorii. Suferinţele sunt foarte intense dar nu sunt de durată: după câteva ore, la expirarea termenului respectiv, pacientul îşi revine fără niciun fel de probleme. Suferintele reapar însă în forţă odată cu noul termen, şi tind să fie cu atât mai intense cu cât aceste termene vin la intervale mai scurte.

Boala n-a făcut încă multe victime dar riscă să facă cu excepţia cazului în care, spre liniştea celor afectaţi sau care riscă să fie afectaţi de ea, se va găsi până la urmă o cale de a fi îndepărtată din spaţiul nostru public.

Maladia anticorupţiei:

Un nou puseu şi o imunizare ratată pentru Sorin Ovidiu Vântu

Postat in Actualitate  de Doc   pe 24 January 2011

Alerta medicală pe care am lansat-o în articolul trecut revine dramatic în actualitate. Iată, noile termene atât la judecată cât şi la audieri determină noi pusee ale problemelor medicale a lui Vîntu. Regăsim simptomele pomenite în articolul trecut:

1. Graforee: comunicatul a fost scris personal de dl Vîntu, tehnologia modernă l-a scutit de efortul rescrierii lui, aceeaşi copie a fost trimisă întregii prese.

2. Mania persecuţiei: dlui Vîntu i se pare mai nou că judecătoarea face “eforturi stridente (…) de a minimaliza si ridiculiza starea mea de sanatate”. Eu nu am văzut aşa ceva, decât eventual chiar de la inculpat. Faptul că dna judecător Bogdan i-a interzis să se trateze de inimă la un medic ginecolog austriac nu are doar un perfect bun-simţ legal, ci şi unul medical.

3. Amnezie severă: dl Vîntu pretinde că în cazul în care ar dori să scape de justiţie, ar fugi în Caraibe, uitând faptul că nu are dreptul să treacă graniţa.

Între simptomele atipice ar fi faptul că dl Vîntu şi-ar fi fracturat rotula; e drept că poate nu e chiar atât de atipic, picioare ghipsate la momentul oportun au mai fost prin istoria noastră recentă. Oricum, se poate spune că din alte puncte de vedere starea pacientului se îmbunătăţeşte, spre exemplu din tonul scrisorii sale se pare că nu îl mai doare atât de rău în cot (sau prin alte părţi) de acest proces.

În altă ordine de idei, Sorin Ovidiu Vîntu ar putea avea şi alte motive de furie astăzi. De exemplu, se poate spune că şi-a ratat cariera, de fapt a ratat un detaliu din carieră. N-a devenit avocat la timp. De ce spun asta? Talentul dlui Vîntu, baza modelului său de afaceri, ca să zicem aşa, este manipularea interpuşilor:

“Din celula în care e închisă, Maria Ioana Vlas ţipă de ani de zile că ea a fost interpusul lui Sorin Ovidiu Vîntu în megaescrocheria FNI şi că el, Vîntu, nu a ieşit niciodată din această afacere. N-o crede nimeni, pentru că nu are dovezi, şi poartă singură pedeapsa. Teodor Nicolăescu, fostul preşedinte al Băncii Române de Scont, afirmă că şi el că a fost interpusul lui Vântu în scandalul din 2001, cu „ciordelile” colosale comise la această bancă. Nu-l crede nimeni nici pe el, pentru că nici el nu are dovezi. În momentul în care au început să aibă probleme cu legea, Vîntu s-a lepădat de cei doi fără nicio remuşcare. ”

(Liviu Avram, „Interpuşii lui Vântu)

Sigur, până una alta dl Vîntu a scăpat fie pentru că interpuşii n-au avut dovezi, fie pentru că au scăpat justiţiei, fie pentru că justiţia noastră  nu prea crede în interpuşi. Însă, dacă ar fi fost avocat, atunci s-ar fi putut pune direct deasupra justiţiei, cu legea în mână. O modificare recentă la legea avocaţilor  prevede că “Avocatul nu raspunde penal pentru recomandarile si opiniile profesionale pe care le comunica clientului sau si nici pentru actele juridice pe care le propune clientului sau, urmate de savarsirea de catre client a unei fapte prevazute de legea penala.”

E un amendament nesimţit, o spune chiar preşedintele Comisiei Juridice de la Cameră, locul unde s-a operat modificarea. Dl deputat/avocat Buda ar vrea să credem că levitează undeva deasupra acestei chestiuni, desprins de realitate: nu ştie de unde a venit amendamentul, nu ştie cine l-a propus, nu ştie cum de a ajuns în raportul final. Nu ştie exact nici ce înseamnă (“Inteleg ca avocatul nu poate sa raspunda penal cata vreme ofera consultanta unui client, dar niciodata avocatul nu este aparat de raspunderea penala in situatia in care el il invata pe client sa savarseasca fapte de natura penala”). Amendamentul trecut efectiv pe nesimţite prin Comisia pe care o prezida. Sigur, în realitate, dacă ne uităm la stenograme şi înregistrare, dl avocat/deputat pare cât se poate de interesat de el; iar dacă acum dă dovadă de nesimţire grosieră e una de cu totul altă natură, una mai degrabă penală.

Ce legătură are însă această formulare din lege cu problemele dlui Vîntu? Ei bine, dacă ar fi ştiut de adoptarea lui, dl Vîntu n-ar mai fi lucrat cu interpuşi, complici care să-l poată apoi denunţa. În loc de asta ar fi lucrat cu clienţi, în calitate de avocat, şi nu i-ar mai fi păsat de denunţuri ulterioare. Ar fi avut acum dna Vlas şi dovezi, nu doar ţipete, pentru faptul că megaescrocheria FNI ar fi fost o afacere comună? Nicio problemă, dl Vîntu ar fi spus că toate dovezile complicităţii sunt tot atâtea recomandări profesionale făcute în calitate de avocat clientei sale. Ar fi demonstrat Teodor Nicolăescu că ciordelile colosale sunt tot atâtea acte pe care SOV i le-a băgat sub nas să le semneze? Acesta ar fi ridicat din umeri, el a propus nişte acte juridice clientului său, prin urmare nu poate fi urmărit penal pentru ele, indiferent ce efect penal va fi avut semnarea lor.

Remarcam într-un articol trecut că preşedintele UNBR a închis ochii la un amendament neconstituţional care a şters puţin din linia care separa avocaţii de politicieni. În schimb cel de mai sus se pare că a fost prea mult şi, cu toate persuasiunile dlui Buda, preşedintele UNBR n-a fost de acord cu el. E de înţeles, e o modificare care şterge din linia care separă avocaţii de infractori.

COMPLETARE (24 ianuarie): Febra judiciară loveşte din nou. SOV s-a internat fix în preziua termenului de judecată, confirmând toate diagnosticele, inclusiv cel de la punctul 2 de mai sus, când spuneam că el însuşi îşi minimizează afecţiunile. Altfel nu văd vreo explicaţie faptului că a aşteptat, cu rotula fracturată, o săptămână înainte de a se prezenta pentru “evaluare completă”.

 

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. 3 februarie 2011 la 17:36

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: