Arhiva

Archive for 2 februarie 2011

Toa’ăşu Sifonaru a decedat, reuniţi Ardealul

2 februarie 2011 75 comentarii

Câte mitropolii încap în Ardeal?

Soarta Mitropoliei Clujului e problematică după moartea ÎPS Bartolomeu. Sinodul ar putea decide desfiinţarea ei.

„Ardealul este una şi nu-l putem împărţi în două şi, mai ales, inegal: unul să aibă tot şi altul nimic”. Aceasta e declaraţia pe care ÎPS Laurenţiu Streza, mitropolitul Ardealului, a făcut-o ieri pentru EVZ, declaraţie care rezumă argumentele în favoarea desfiinţării Mitropoliei de la Cluj. Acesta a refuzat să detalieze planurile cu privire la modul în care Biserica Ortodoxă va fi organizată din punct de vedere administrativ în Ardeal, pe motiv că e prematur atâta vreme cât ÎPS Bartolomeu Anania nu a fost încă înmormântat. „Iar despre morţi numai de bine”, a spus ÎPS Laurenţiu.

Mitropolitul de la Sibiu a admis însă că problema existenţei a una sau două mitropolii în Ardeal este foarte probabil să fie discutată peste două săptămâni de Sfântul Sinod, care se va întruni în şedinţa obişnuită, în perioada 14-16 februarie.

„Sfântul Sinod e parlamentul bisericesc. El va decide care variantă e mai bună pentru Biserică”, a precizat acesta.
Soarta Mitropoliei Clujului va fi, practic, tranşată în curând, înainte de a se alege un nou titular pentru scaunul arhiepiscopal de acolo. În funcţie de rezultatul demersului ÎPS Laurenţiu, care, după cum susţin surse din interiorul BOR, va face personal această propunere Sfântului Sinod, se vor face apoi jocurile şi pentru succesorul lui Anania.

ÎPS Laurenţiu a votat pentru Cluj în 2005 Mitropolia Clujului a fost înfiinţată pe 4 noimebrie 2005, la doar o zi după ce ÎPS Laurenţiu Streza a fost ales mitropolit al Ardealului. Pe locul rămas vacant după moartea ÎPS Antonie Plămădeală, Streza a candidat împotriva ÎPS Andrei Andreicuţ, care avea susţinerea ÎPS Bartolomeu şi chiar a PF Teoctist. Susţinut de actualul patriarh Daniel, care pe atunci era mitropolit la Iaşi, Streza a avut o victorie spectaculoasă. A doua zi, odată cu validarea alegerii sale, Sinodul a decis însă să-l lase cu doar două din cele şase eparhii din Ardeal.

Surse sinodale dezvăluiau că, nemulţumit de rezultat, ÎPS Bartolomeu l-a convins peste noapte pe PF Teoctist să înfiinţeze la Cluj o mitropolie, care să controleze practic Ardealul, pentru a-l lăsa fără putere pe Streza. Ulterior, s-a aflat că, în iureşul evenimentelor şi al presiunilor, însuşi ÎPS Laurenţiu a votat în favoarea înfiinţării unei noi mitropolii, iar cele două voturi împotrivă le-au aparţinut actualului patriarh şi PS Damaschin al Sloboziei, care a decedat în urmă cu doi ani.

În pofida protestelor credincioşilor de la Sibiu şi chiar a unui proces deschis Sinodului în care avocat a fost Antonie Iorgovan, Adunarea Naţională Bisericească a validat şi ea înfiinţarea noii mitropolii, după o pledoarie insistentă a unuia dintre membrii de atunci, Constantin Bălăceanu-Stolnici. ÎPS Bartolomeu a avut inclusiv sprijinul politic al PDL, exprimat răspicat de Emil Boc.

Argumentele istorice

Înainte de înfiinţarea la Cluj a unei noi mitropolii, ÎPS Bartolomeu s-a opus în Sinod înfiinţări unor alte mitropolii, cum ar fi cea a Tomisului, la Constanţa, sau cea a Bucovinei, la Suceava. Cât priveşte şi înfiinţarea, şi desfiinţarea unor mitropolii în istoria BOR există puţine exemple. În 1370 a fost înfiinţată o mitropolie a Severinul, desfiinţată însă după 1401, după cum este menţionat în „Istoria BOR”, apărută la Editura Trinitas în 2007.

De asemenea, în 1939, sub influenţa autorităţilor politice ale vremii, s-a dispus înfiinţarea unei noi mitropolii la Craiova, desfiinţată în 1945. În 1947, noua putere comunistă a reînfiinţat-o însă şi ea există şi astăzi.

Defiinţarea mitropoliei de la Cluj ar respecta deci, parţial, algoritmul istoric, ţinând cont şi de faptul că, la Cluj, până în 2006, nu a existat niciodată mitropolie. Începând din secolul XIV până în secolul XVVIII, Mitropolia Ardealului a avut sediul în mai multe locuri, din 1761 fiind stabilit la Sibiu.

Din 2006, de la înfiinţarea Mitropoliei Clujului, Mitropolia Ardealului mai are însă în componenţă doar două eparhii, Arhiepiscopia Sibiului şi Episcopia Covasnei şi Harghitei, al cărei titular, PS Ioan Sălăjan e văzut astăzi ca un potenţial succesor al lui Bartolomeu.

Continuarea articolului pe SITE-ul EvZ http://www.evz.ro/index.html

Autor: Mirela Corlăţean

Publicat de EvZ, Miercuri, 02 Februarie 2011:

http://www.evz.ro/detalii/stiri/cate-mitropolii-incap-in-ardeal-920002.html

Nota BLUE:

Bravo Mirela Corlăţean pentru acest articol.

Educaţi de internet ? !

Ce vremuri!

În timpul cutremurului din 1977 au dispărut aceste clădiri
Ca elevi de liceu nu aveam voie să ne plimbăm pe această stradă pentru că era locul unde se ,, agăţau,, domnişoarele

Asistăm la o nouă generaţie , cea educată prin intermediul internetului ?

Rar mai vedem, chiar şi la ţară, copiii jucându-se , ca pe vremea noastră, ţurca.

Mulţi cred că veţi căuta pe google.ro să vedeţi ce este ţurca. Nu ştiu dacă veţi găsi ceva, vreun referat poate, care să vă lămurească.

Zilele trecute , fiind cu colegele mele în cancelarie, mai tinere toate cu vreo treizeci de ani, am spus despre o colegă, cu care mă înţeleg de altfel foarte bine, că nu mi-e prietenă. Colegele mele, au făcut ochii mari, şi m-au întrebat mirate :

,, De noi tot la fel spuneţi ?,,

,, Ce ?,, nu înţelegeam eu.,,

,, Că nu vă suntem prietene .,,

,, Dragele mele, voi sunteţi colegele mele şi îmi sunteţi foarte dragi dar, prietenia înseamnă mult mai mult.,,

Am văzut că au rămas descumpănite. Se gândeau că mă port frumos, declar că sunt sinceră şi, de fapt, ele nu ştiu cum  cum sunt.

Ce se întâmplă, m-am întrebat ? Sunt tinere dar, sunt de asemenea, inteligente.

Mi-am amintit că, deşi nu am fost crescută cu cheia la gât, am avut norocul să am bunică, mamă, mătuşă şi verişoară, cu care locuiam în aceeaşi casă, mama nu era cea care stătea cel mai mult timp cu mine. Era ocupată. În schimb, bunica mea era întotdeauna dornică să-mi povestească câte ceva.

Poveştile ei erau întâmplări de viaţă, niciodată ale bunicii, ci ale cunoscuţilor sau ale personalităţilor din vremea aceea sau din vremuri apuse. Bunica încerca  prin intermediul poveştilor ei să mă atenţioneze de pericolele ce mă pot paşte, să mă sperie în felul ei, să mă educe.

Văd acum că oameni care nu se cunosc deloc, nu ştiu cum arată, nu ştiu cum sunt ceilalţi, ce caracter au, ce trăsături de personalitate au îşi spun cu mare uşurinţă prieteni. Chiar şi eu , dacă veţi căuta pe reţelele de socializare, oricare, am sute de prieteni.

Joc acelaşi joc, mă adaptez la vremurile pe care le trăiesc dar, în forul meu interior ştiu că toţi aceşti necunoscuţi sunt în continuare nişte enigme pentru mine. Tineretul însă, poate mult mai uşor să pice pradă unor aşazis prieteni.

Ce înseamnă prietenia ?

Nu-mi daţi definiţia din DEX, nu-mi spuneţi citate din referatele de pe bloguri ci spuneţi-mi cu propriile voastre  cuvinte, povestindu-mi propriile voastre experienţe.

Am să vă  povestesc şi eu două întâmplări. Dumneavoastră   spuneţi-mi dacă este vorba despre …prietenie sau nu.

Prima s-a întâmplat cu mai bine de 100 ani în urmă.

Era pe când doamnele nu duceau grija zilei de mâine. Ele nu  aveau altă îndeletnicire decât să fie frumoase,  să ştie să facă o conversaţie plăcută şi , eventual, să îşi dirijeze servitorii.

Era pe când prostituatele nu apăreau la televiziune, nu era descoperită, aveau condicuţă iar cele mai de soi locuiau într-o casă de toleranţă.

În acele vremuri apuse, două prietene bune îşi beau cafeaua sau ,poate , ceaiul. Una dintre ele , din prietenie, i-a adus la cunoştinţă celeilalte unde îl zărise pe soţul acesteia şi în compania cui.

,, Du-te repede ! Ai să- l găseşti cu ea .,,

Doamna respectivă şi-a aruncat pe umeri pelerina şi a plecat să verifice veridicitatea celor aflate, nu-i aşa, de la prietena cea mai bună.

După ceva vreme, cealălaltă doamnă uimită îi deschide uşa …

,, Ai fost ? I-ai găsit ? Ai văzut că te înşela?,,

Cealălaltă femeie se aruncă asupra prietenei desfigurându-o cu unghiile sale ascuţite.

,, Da, i-am găsit şi pentru asta am venit să îşi mulţumesc. Dacă nu erai tu, eu acum aş fi fost  fericită. Soţul meu, cel datorită căruia duc o viaţă tihnită s-ar fi întors acasă , aducându-mi flori şi răsfăţându-mă cu vorbe dulci.,,

Din aceea zi, cele două nu s-au mai întâlnit şi nu şi-au mai vorbit până la moarte.

O altă poveste, despre prietenie, datează cam de vreo douăzeci de ani.

Două prietene, ambele dascăli. Una măritată iar cealălaltă nu.

Cea măritată, se întâlnea cu amantul, în casă la cealălaltă.

Nu ştiu motivul pentru care s-a ajuns la divorţ sau poate nu vreau să mi-l amintesc.Cert este însă un fapt. Martora soţului a fost… prietena unde se desfăşurau întâlnirile amoroase.

Care dintre ele a fost prietenă cu adevărat, care dintre ele a trădat ?

Poate îmi spuneţi dumneavoastră.

%d blogeri au apreciat: