Arhiva

Archive for 2 martie 2011

USL – Politică aberantă sau aberaţie politică?

2 martie 2011 6 comentarii

Stranie ţară avem…

De fapt nu ţara e stranie ci indivizii care o populează.

Nu cu foarte mult timp în urmă, dacă cineva spunea că între PNL şi PSD e o cârdăşie, imediat săreau ca opăriţi tot felul de maimuţoi de pe la opoziţie şi ne spuneau că nu e decât o impresie greşită, că ei nici usturoi n-au mâncat, nici cavitatea orală nu le pute.

De asemenea, dacă cineva spunea că între PSD şi sindicatele din domenii bugetare e o legătură unde fiecare face tot ce poate să promoveze interesul celuilalt, primind la schimb oarece favoruri, cum ar fi de exemplu scoaterea la miting a sindicaliştilor, evident contra unei sume mai mari decât dacă s-ar fi dus la serviciu în ziua aceea şi de asemenea evident că şi cu deplasarea la locul mitingului, masa şi băutura suportate de sindicat (asta până vom afla de unde veneau în realitate banii), mitingeală care era răsplătită de PSD cu promovarea intereselor, atenţie, nu a sindicaliştilor ci a liderilor lor, mai precis, crearea de legi care să îi facă pe liderii de sindicat să îşi poată păstra în siguranţă  averile crescute dubios de repede, de asemenea nimeni să nu  poată afla cătrei minuni averile afişate şi să zicem vacanţele, care mai de care mai exotice şi mai scumpe, chestii care teoretic întrec binişor posibilităţile pe care li le ofereau veniturile declarate legal. Nu mai spun că unii din acei lideri de sindicat, prestau public, acuzând la modul direct că măsurile anticriză sunt dăunătoare, în timp ce în proriile firme fără menajamente aplicau tot ce era necesar pentru a trece criza. Evident că prea îndelungata prezenţă a unora în funcţii cu greutate a făcut să apară tot felul de anomalii, indivizii devenind mult mai puternici decât huliţii de baroni locali. Permanentizarea mandatelor la conducerea unor sindicate au făcut să apară adevărate caracatiţe de tip mafiot care, prin întrăpătrundere, par a fi reuşit să creeze un adevărat păienjeniş care realmente se autoperpetuează şi se autoprotejează profitând de o legislaţie făcută parcă în acest sens.

Dar, s-a întâmplat ceva. A apărut un nor peste viaţa lor de huzureală care riscă să demoleze şandramaua. Noul cod al muncii. Evident că li se rupe de faptul că relaţiile de muncă sunt flexibilizate, ceea ce-i sperie pe  şefii marilor federaţii sindicale este faptul că puterea lor scade, controlul pe care în deţin asupra a multe mii de oameni devenind mult mai străveziu.

Oricine avea ceva de spus la adesa liderilor de federaţii sindicale o păţea, iar anumite nereguli care ar fi putut fi descoperite de oarece controale din partea instituţiilor statului, erau imediat taxate a fi amestec al politicului în treburile sindicatelor respective.

Şefii de care ziceam, au un traseu care pare a urma o schemă desul de simplă. După ce individul se îmbogăţeşte, partidele pe care le slujeşte îl răsplătesc cu un loc eligibil la alegeri. Exită foarte mulţi politicieni promovaţi de la statutul de sef de sindicat la statutul de politician. Ce-i drept şi invers.

Erau totuşi chstiuni care se întâmplau mai pe ascuns, ca şi realaţia dintre PNL şi PSD.

Revenind puţin la partide, alianţa asta dintre PSD şi PNL, zisă USL, are un traseu care dacă te uiţi la ce partide o compun şi la traseul formării, pare desprinsă dintr-o poveste SF absolut halucinantă.

Să face abstracţie de faptul că cele trei partide PNL, PSD şi PC se prelevează de nişte doctrine, doar declarative. Să le considerăm oneste.

Nici nu ştiu cum să încep această scurtă istorie.

Să zicem că plecm de la un punct iniţial. Starea de fapt era cam aşa. Aveam o alianţă PSD+PC şi un PNL care se autodecarau a face parte din curentele politice unde theoretic ar trebui să le încadreze numele pe care şi le-au asumat.

Să le luăm pe rând.

Aveam un Partid Social Democrat aliat cu un Partid Conservator. Evident, conservatorismul PC nu are treabă cu Conservatorismul European ci cu un conservatorism comunistoid, de fapt frâna principală care a împiedicat România să se reformeze. PSD-ul sub diferitele denumiri pe care le-a avut a promovat acest conservatorism care avea ca urmare blocarea reformării ţării, astfel, alianţa cu PC-ul lui Felix părând natural.

Dincolo, la PNL se afirmau tradiţii vechi, liberale. Asta nu a impietat asupra amorului underground cu zona roşie, comunistoidă a politicii româneşti.

Fiind mult prea evidentă relaţia dintre PNL şi Alianţa PSD+PC, s-a cristalizat idea creeri unei alianţe. Pentru că PNL totuşi e un partid mic, a considerat că e bine să atragă de partea sa PC-ul, de fapt în povestea asta în PC în sine contează, partidul fiind infim ca număr de membrii sau simpatizanţi ci trustul media Intact. Astfel PNL cu neruşinare i-a subtilizat PSD-ului sprijinul mediatic necondiţionat pe care respectivul trust i-o asigura. Evident, dacă dorea în continuare să  beneficieze de serviciile Intact-ului, PSD trebuia să pună botul la alianţa pe care o controla PNL şi care avea ca ţintă reală promovarea liderilor celor două partide (Antonescu şi Voiculescu) indiferent de costurile de imagine pe termen mediu şi lung.

Deşi enervat de trădarea (a câtea oare? ) a PC-ului PSD, pragmatic, s-a făcut că plouă şi a pus botul. Cu coarnele la purtător, PSD-ul a semnat alipirea la USL, condiţia sa fiind ca şi liderul său să fie susţinut pentru o funcţie importantă.

Deja USL-ul nou format era complet contra naturii. Alianşa se declară a fi de dreapta, dar formată din oameni cu simpatii şi interese de stânga, adică ceva similar cu a pune un rege să candideze la funcţia de preşedinte de preşedinte de republică, ori un misogi să facă parte dintr-o organizaţie feministă. Dacă n-ar fi sinistru ar fi haios.

Ei bine, această adunătură, prin vară, se arăta oripilată de idea că maghiarii ar putea să înveţe în limba maternă, la Congresul UDMR, fără cea mai mică jenă, cei doi papiţoi-marionete care pretend că ar conduce USL-ul, Antonescu şi Ponta, nu au ezita să se ducă şi să ameninţe la Congres că dacă maghiarii nu sar în barca lor, când vor prelua puterea ungurii se vor linge pe bot de guvernare. Evident că nu le-a mers. Ungurii nu sut totuşi atât e fraieri încât să dea pasărea din mână pentru cea de pe gard.

Mai nou, vedem o altă năzbâtie. Semnarea unui accord între USL, sindicate şi patronat, în vederea loviturii de stat semilegală pe care  de pe vremea Găştii 322 se tot chinuie să o dea.

Treaba e că sindicatele de fapt sunt sindicate doar cu numele, acele organizaţii patronale şi ele sunt cel puţin aiurea.

Să ne uităm doar la cine a semnat acordul respectiv: Victor  Ponta şi Crin Antonescu pe de o parte, respectiv de Marius Petcu (CNSLR Frăţia), Ion Pisc (BNS), Bogdan Hossu (Cartel ALFA), Ion Popescu (Meridian), Iacob Baciu (CSDR), Cezar Corâci (UGIR 1903), Mihai Ivaşcu (CONPIROM), Adrian Izvoranu (CPISC).

Fabulos… parcă sunt invitaţii şi dintr-o emisiune a lui Gâdea HotLips ori a istericei Dana Grecu…

Sindicate, patronat, partide politice semnază un accord … hehehr… acord de servicii reciproce probabil…

De ce mai trebuia acest circ? Păi parcă era vorba că sindicatele nu se amestecă în politică şi political nu se amestecă în treaba sindicatelor… bravo.

Să-l luăm doar pe Cezar Corâci, de fapt Ioan Cezar Corâci, a fost un deputat în legislatura 1996-2000, ales în jud Brăila  pe listele PNL. Asistent universitar în cadrul Universitatii Politehnica Bucuresti. Din 2005 pana in prezent este Presedinte al UGIR-1903 (Uniunea Generala a Industriaşilor din România 1903).

Domnul Coraci preda cursul de „Teoria Sistemelor” în cadrul facultăţii de Automatică si Calculatoare, politehnica Bucuresti.

Îl găsim pe siteul Camerei Deputaţilor …

Ioan Cezar CORÂCI 

Sinteza activitatii parlamentare în legislatura 1996-2000

http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura.mp?idm=27&leg=1996&cam=2
DEPUTAT Ioan Cezar CORÂCI
ales deputat în circumscripţia electorală nr.9 Brăila
pe listele Convenţiei Democrate Române
Formaţiunea politică:
PNL -Partidul Naţional Liberal – până în apr. 1999
Independent- din apr. 1999
Grupul parlamentar:
Grupul parlamentar al PNL- până în apr. 1999
Fără apartenenţă la un grup parlamentar- din apr. 1999


Bravo… Şef la UGIR e un nene la care ideea de investiţie se reduce la  şpaga electorală… hehehe… mare mizerie, mi-a şi greaţă să mai caut şi despre alţii din lista aia de semnatari ai acordului de rahat.

Păi la comportamentul aberant al Uniunii Şpăgarilor Liberi, nu m-aş mira ca pe undeva prin lume să-i dedice cineva câte ceva. Să zicem în Botswana o bancnotă omagială de 3 pu… oops, ce era să zic…

 

%d blogeri au apreciat: