Arhiva

Archive for 29 martie 2011

Floriana Jucan – sau cum să parvii profitând de imaginea de vampă

29 martie 2011 27 comentarii

A fost o vreme când îmi plăcea Floriana Jucan.

Graseind sexos , îmbrăcată simplu şi decent mimând  atitudini studiat plictisite dar promiţătoare de prostituată de lux, pe când era angajata minimogulului Diaconescu la OTV-ul de dinainte de acea temporară închidere mi se părea că e un mod destul de bun de a-ţi petrece nopţile în care din diverse motive nu dormeai …

Nu auzisem de ea dar mi se părea a fi cineva care promite să devină o persoană foarte „Cu păreri”.

Q-magazin-ul(powered by Floriana Jucan) http://www.qmagazine.ro/ unde arucă în spaţiul virtual ceea ce comite o arată cum era de fapt, o gagică ce ştia exact unde să pună degeţelul ca să trezească atenţia cui trebuia, asta în timpul in care nu ar presta într-un film pe care l-am văzut cândva şi care se numea „Văduva neagră”.

Trebuie să recunosc că în spatele privirii de femeie fatală de zi obosită după nopţi orgiastice, se ascunde o mansardă  destul de bine mobilată, dar parcă de o oarecare parşivenie ce o ajută să parvină în sferele cele mai murdare ale presei, de asemenea dincolo de buzele apetisante de vulgaritatea unei moliciuni promiţătoare, se ascunde o limbă făcută pentru a linge bucile celor pe care îi consideră ieşitura de care se poate agăţa pentru a urca în viaţă cât mai sus.

De asemenea trebuie să recunosc că nu a luat-o pe calea pe care o iau piţipoancele vedete de conjunctură care consideră că succsul în viaţă e direct prorţional cu volumil implanturilor de silicon, ci a încercat să se caţere mai subtil, ferit de ochii publicului. Mai trebuie să spun şi că nici măcar nu o consider a fi unul din personagiile 100% nocive de la noi. Are şi ea dreptul la doza ei de ipocrizie, in fond se poartă.

Am văzut-o că în urmă cu ceva timp lingea pe la Antene pe post de invitată cică, apoi am văzut-o şi pe la Realitatea tv zicând că telegramele Wikilecs nu trebuiesc luate toate la fel, unele ca literă de evangheliei, altele ca nişte simple aberaţii, evident că se subînţelegea că la cele cu aberaţii se trebuiu încadrate cele unde se vorbea de moguli (cu Vîntu pe o poziţie foarte vizibilă). Tot evident că  e bine ca lumea să înţeleagă care e categoria în care trebuie încadrată fiecare telegramă pe care au trimis-o americanii de la Ambasada de la noi celor de la Washington.

Aceeaşi limbă pe care a folosit-o acum Floriana pentru a pone ordine în modul în care românii ar trebui să înţeleagă ce citesc, o folosea şi atunci când considera pe cineva destul de important pentru a se mai căţăra o treaptă pe scara fericirii carierei ei personale într-ale jurnalismului, şi o folosea cu atâta dichis încât omul avea probabil apoi probleme în a se aşeza.

Aproape întâmplător am găsit un articol publicat în Q-magazin (powered by Floriana Jucan) la 24 Decembrie 2007 , articol pe care când îl citeşti parcă auzi gemetul de limbric violat anal de o limbă care îl duce pe culmile orgasmului autosuficienţei personale al lui Mircea Badea.

MIRCEA BADEA: Presa este oglinda realitatii, adica nebuna
Sclipitor, acid, ironic, persiflant, cu o mare acuitate a observatiei, Mircea Badea e singurul, dupa parerea mea, entertainer capabil sa faca seara de seara un „one man show” incitant din rasfoirea presei autohtone. Delectarea serilor noastre, Mircea Badea reuseste sa faca din fiecare editie o sampanie pe gustul a milioane de telespectatori. O discutie cu el, de fiecare data surprinzatoare, il deconspira a fi un fin observator pasional si pasionant si comentator al fenomenului jurnalistic romanesc.
 

Sclipitor, acid, ironic, persiflant, cu o mare acuitate a observatiei, Mircea Badea e singurul, dupa parerea mea, entertainer capabil sa faca seara de seara un “one man show” incitant din rasfoirea presei autohtone. Delectarea serilor noastre, Mircea Badea reuseste sa faca din fiecare editie o sampanie pe gustul a milioane de telespectatori. O discutie cu el, de fiecare data surprinzatoare, il deconspira a fi un fin observator pasional si pasionant si comentator al fenomenului jurnalistic romanesc.

In 2007, presa a fost nebuna si pasionala

Q: Cum ai caracteriza presa romaneasca in 2007?

M.B.: Ce intrebare complicata! S-o caracterizez? Nu stiu daca am eu capacitatea s-o caracterizez. Eu nu sunt sintetic – sunt mai mult analitic.

Q: Si totusi…

M.B.: Nebuna. Nu? Pentru ca se presupune ca presa trebuie sa fie o oglinda a realitatii, or, daca realitatea a fost o realitate nebuna – presa a imbracat si ea aceasta imagine. Pasionala, asta ar mai fi. Deci o presa nebuna si pasionala.

––

Q: Se poate spune ca presa s-a polarizat datorita asa-zisilor “moguli”?

M.B.: Daca vorbim ca business, s-a polarizat in mod evident. Daca ne referim al continutul promvat de trusturile celor 3, nu stiu daca putem vorbi de o polarizare pe moguli. Sigur, sunt influente evidente. Polarizarea pe puncte de vedere poate fi analizata si altfel decat prin intermediul mogulilor. Exista si alte puncte de vedere.

Q: Care ar fi acelea?

M.B.: Simpatizanti sau nesimpatizanti cu Basescu. E un criteriu de imparteala in presa si asta automat induce si a fi pro sau contra guvern, am observat eu. Deci daca esti contra lui Basescu, exista tendinta de a lauda Guvernul, de a proteja Guvernul. Daca esti cu Basescu – automat Guvernul este mizerabil si ar trebui toti omorati in piata publica. Eu sunt deopotriva dezamagit si de Basescu, si de Guvern.

Nu cred ca presa din Romania e foarte libera

Q: S-a facut recent un clasament de catre o organizatie non-guvernamentala internationala in care Romania e pe un loc superior din punct de vedere al realitatii presei fata de America. Ce zici de acest lucru?

M.B.: Eu nu prea am incredere in organizatiile non-guvernamentale si in rezultatele muncii lor. Se presupune ca aceste organizatii non-guvernamentale ar trebui sa reprezinte cat se poate de direct interesele cetatenilor. Eu nu cred ca se intampla asa. Eu cred ca, mai degraba, reprezinta interesele anumitor cetateni care baga foarte multi bani in aceste organizatii. Dar, presupunand ca studiul acesta ar fi real, eu nu stiu prea multe despre presa din America, n-am fost acolo, nu sunt un consumator de presa americana. Dar in imaginea pe care am putut sa mi-o formez, colateral, desigur, despre ce se intampla acolo, nu cred ca au o presa foarte, foarte libera. Cum nu cred ca nici presa din Romania este foarte libera. Libertatea asta absoluta e practic imposibila. Orice lucru absolut e imposibil pe pamant, asadar nu stiu daca presa din Romania e mai libera decat cea din America. Eu nu prea inteleg gradele astea de comparatie cu privire la libertate. Esti mai liber sau mai putin liber? Repet, nu stiu cate grade de comparatie incap in chestiunea asta cu libertatea. In fond, ori esti liber, ori nu esti liber.

Q: Te simti liber la trustul Intact?

M.B.: Da. Singurul stres pe care-l am, pentru ca am un stres constant, este ca apar la televizor. Daca as fi scris in presa, m-as fi simtit mult mai liber. Asa exista o presiune constanta din partea CNA-ului. Care de multe ori se baga in seama absolut aiurea pe langa legea aia pe care ar trebui s-o aplice. Isi descopera brusc o vocatie de estet. Isi permit sa dea sfaturi – ceea ce nu e cazul. Nu prea stiu daca ei sunt in masura sa dea sfaturi, ei sunt in masura sa aplice o lege. Daca n-ar exista aceasta semipresiune a CNA-ului, poate ca as putea sa ma consider complet dezinhibat. De asta ma enerveaza de multe ori ca astia din presa scrisa isi aroga ei un rol de comentator, cu multa superioritate. Adica au ei asa o alonja superioara fata de cei din televiziune si nu prea inteleg de ce. Ei sunt foarte moralisti, foarte sfatosi, razbate superioritatea din tonul lor. Ei n-au un CNA pe capul lor! As vrea sa vad activitatea lor constransa de un CNA. Pana una, alta, noi cei de la televizor trebuie sa respectam infinit mai multe rigori decat cei din presa scrisa. Rigori, toane, presiuni. Pentru ca, sa nu uitam, CNA-ul e un organism constituit politic. Altfel, da, ma simt liber! Nu ma suna Voiculescu sa-mi spuna: “Nu da in ala, da in ala!”. Am vazut ca asa se pune problema mai nou.

Multi jurnalisti n-au experienta de viata

Q: Vorbeam mai devreme ca presa ar trebui sa fie o oglinda a realitatii. Te vad de multe ori plictisit, agasat de subiectele din presa sau de modul cum realitatea e oglindita in presa.

M.B.: Sigur ca fiecare are o perceptie asupra realitatii. Nimeni n-are o perceptie absoluta, ca tocmai vorbeam mai devreme de absolut, a realitatii. Dar constat – cel putin asta e reactia mea – desi nu sunt eu cel care imparte dreptatea sau perceptia realitatii pe pamant – ca exista foarte multi jurnalisti – e un cuvant pe care incep sa-l detest din ce in ce mai mult, pentru ca e folosit excesiv si cu foarte multe pretentii, care te baga intr-o lume evident superioara – care n-au experienta de viata, nu s-au lovit de lucruri concrete care iti formeaza o cultura sociala, o perceptie aproape de realitate asupra lumii inconjuratoare. Neavand experienta de viata si considerand ca singurele virtuti ale jurnalistului sunt talentul la scris si corectitudinea morala, de multe ori spun niste bazaconii. Iar intelegerea unor lucruri sau a unor fenomene e din acest motiv superficiala. Ei presupun ca asa ar fi unele lucruri, nu stiu ca asa sunt unele lucruri, pentru ca nu s-au lovit de ele. Intrucatva e normal pentru ca presa e construita in mare parte pe munca unor copii care sunt prost platiti si care n-au de unde sa fi adunat niste experiente de viata.

Eu sunt un inginer care face o emisiune la televizor

Q: De ce nu-ti place sa te numesti jurnalist?

M.B.: Pentru ca e ca puloverul cu romburi pe piept. Nu stiu daca ati vazut ca toata lumea are pulover cu romburi pe piept. Si jurnalistul a devenit un termen din asta care defineste o categorie oarecum elitista, pretentioasa, dar care da si foarte multe rateuri in aceasta aroganta pe care vrea sa si-o construiasca. Eu nu sunt un jurnalist, eu sunt Badea, sunt un cetatean care face o emisiune. Se uita cineva la ea? o fac in continuare. Nu se mai uita nimeni, ma da afara. E simplu. Nu stau sa filozofez, sa construiesc categorii profesionale la care sa ader, sa aspir sau in care sa ma integrez. Din punctul meu de vedere e foarte simplu: eu sunt un inginer, fac o emisiune la televizor. Se uita lumea, mai am job. Nu se uita lumea, ma da afara.

Q: Nu obosesti niciodata? Ai sase emisiuni la televizor si cinci la radio.

M.B.: Ba da, din greu. Acum incerc sa am cinci la TV si patru la radio. Dar asta incerc eu.

Q: De ce ai inceput sa faci o emisiune la radio, nu-ti mai ajungea televizorul?

M.B.: Adevarul e ca ramaneam neexprimat. Serios vorbind, am o relatie foarte buna cu Sorin Oancea si in momentul in care a pornit News Fm-ul m-a intrebat daca nu vreau sa am si eu o emisiune. Vreau, am raspuns. Si nu regret asta, pentru ca am posibilitatea sa vorbesc o ora intreaga cu cetateni care au probleme reale. Asta dupa ce vorbesc de multe ori la televiziune despre probleme care nu cred ca sunt ale noastre, ale tuturor. De multe ori vorbesc despre conflictul dintre Basescu si Tariceanu. Pe cine dracu’ intereseaza conflictul asta? Ma intereseaza sa circul bine in Bucuresti, ma intereseaza ca nu sunt deszapezite autostrada si alte sosele. La radio am un contact direct cu realitatea si imi place foarte mult lucrul acesta. Am descoperit multa energie in emisiunile astea de la radio si a inceput sa-mi placa foarte tare sa le fac.

Nu mi-e frica de nimeni

Q: Ti-e frica de ceva sau de cineva? Esti foarte incisiv, foarte acid, spui intotdeauna ce crezi.

M.B.: De cineva nu mi-e frica. Nu stiu, ce mi s-ar putea intampla?! Sa iau bataie, sa mi se dea niste bate in cap? Sunt pregatit! Nu cred ca ar fi un capat de tara. Ce as putea sa patesc? Eu am mai fost in niste situatii oribile in aceasta viata. E vorba de niste ani in care m-am batut cu niste mafioti. Si iata ca am supravietuit! Chinuindu-ma ingrozitor, distrugand orice fel de armonie a familiei mele, distrugandu-mi mie nervii, viata. Si atunci, nu mi-e frica!

Q: Ai ziare preferate? Fara de care n-ai putea face emisiunea de la televizor?

M.B.: Cred ca as putea s-o fac si fara ziare. Informatia o avem de la televizor, o avem de pe agentiile de presa, in afara de vreo dezvaluire sau vreo ancheta pe care o mai dezvolta cateodata vreun ziar. Sigur, asta e interesant. In schimb, in presa gasesc atitudine, opinie, pentru ca presa noastra e o presa de opinie. Si atunci interactionez cu acele opinii, nu atat cu acele informatii. Si intru in aceasta confruntare, actiune, energie. Si atunci am si eu un punct de vedere, lucru pe care, la inceput, toata lumea mi-l nega, de parca nu eram si eu un cetatean sau de parca aia care scriu in ziar ar fi niste metacetateni cu un drept la opinie mai dezvoltat decat al altora. Si eu am dreptul la opinie si vreau si pot sa mi-l manifest. Daca se uita cineva la opinia mea, asta e partea a doua. Mai fac emisiunea sau ma da afara. Audientele sunt singurul criteriu in functie de care se hotaraste viata sau moartea cuiva in televiziunile comerciale adevarate.

Nu inseamna ca daca admir sau imi place un jurnalist trebuie sa fiu suta la suta de acord cu el

Q: Ai jurnalisti preferati sau pe care ii admiri?

M.B.: Da, am jurnalisti preferati. Am o relatie foarte buna cu Ion Cristoiu. Asta nu inseamna ca atunci cand am un punct de vedere contrar cu al Domniei Sale nu
mi-l exprim. Asta s-a intamplat si pe post. De multe ori nu sunt de acord cu Domnia Sa, nici Domnia Sa cu mine. Nu inseamna ca daca admir sau imi place un anumit jurnalist trebuie sa fiu suta la suta de acord cu el. Imi place cum scrie pamflet C.T. Popescu. Mi se pare un pamfletar de geniu. De foarte multe ori nu sunt de acord cu el. Dar ii recunosc si ii apreciez foarte tare talentul. Imi place Marius Tuca, imi placeau reportajele lui Cornel Nistorescu.

Q: Sunt ziare pe care le preferi ca atitudine, ca format?

M.B.: Nu-mi place un anumit ziar in totalitate. Sigur ca sunt parti bune sau parti rele. De exemplu, toata lumea intelege ca am o problema cu Evenimentul Zilei. Am gasit de multe ori in el subiecte foarte interesante si chiar m-am exprimat in acest sens. Lucrul pe care il remarc si care ma deranjeaza intr-o anumita masura este acest sentiment portocaliu inflacarat. E greu sa nu remarci abnegatia dusa pana la extrem fata de Cotroceni a acestui ziar. Mai departe de orice, mai departe fata de logica, mai departe fata de evidenta. Si remarc asta. Dar nu inseamna ca n-am gasit aici anchete sau dezvaluiri foarte interesante.

Q: Ai de gand sa schimbi ceva la emisiunea de la televiziune?

M.B.: Nu m-am gandit pana acum. Asta pe sistemul “nu e stricat, nu repara”. “In gura presei” nu e o emisiune rigida si n-are un format propriu-zis. E ca un serial in foileton, dar, daca stau bine sa ma gandesc, cateodata ma simt foarte singur in ea. Poate ar trebui, din cand in cand, sa mai invit pe cineva. Dar mai vedem la anul.
 

Articol importat de aici:

http://www.qmagazine.ro/articole/861/mircea-badea-presa-este-oglinda-realitatii-adica-nebuna.html

 
Şi în final, cred că ar fi bine, sau măcar corect faţă de Floriana să o lăsăm să se prezinte singură, mai precis din declaraţii făcute de alţii despre ea, declaraţii pe care şi le-a pus pe propriul blog:
http://www.qmagazine.ro/DespreMine.html
ION ILIESCU – FOST PRESEDINTE AL ROMANIEI – Am apreciat intotdeauna la Floriana Jucan deopotriva curiozotatea specifica jurnalistului de investigatie, preocupat de fenomenul politic romanesc si talentul evident, acuratetea textelor. Imi amintesc cu placere perioada in care Floriana Jucan era acreditata la Palatul Cotroceni, din partea cotidianului “Evenimentul Zilei”. Intrebarile ei erau de fiecare data pertinente, iar relatarile obiective, cu atat mai laudabil cu cat acest lucru se intampla intr-o presa aflata, ca intreaga societate romaneasca, la inceputurile maturizarii ei. Traseul sau publicistic ulterior, in presa scrisa si in televiziune o plaseaza pe Floriana Jucan drept unul dintre ziaristii cu vocatie ai tinerei generatii. Profesionalismul sau o recomanda ca un interlocutor agreabil si competent.
 
PASCAL BRUCKNER – Energica si enigmatica: iata doua adjective pe care mi le inspira Floriana Jucan. Pe de-o parte, o tanara femeie moderna, sigura pe ea si care stie sa-si domine destinul, stie incotro sa-l indrepte. Pe de alta parte, este o fiinta sarmanta, careia ii place sa seduca, sa farmece, sa faca un pas inainte incurajandu-te, pentru ca imediat dupa aceea sa se retraga, refugiindu-se in spatele ochilor ei mari verzi, scaldati intr-o anumita ceata. Floriana Jucan este asemanatoare valurilor care avanseaza si se retrag, insesizabil. Nu-i deloc surprinzator ca-i atribuim tot felul de existente: este specific persoanelor “romanesques” sa para multiple, asta in timp ce muritorii abia cunosc o singura existenta.
 
ADRIANA SAFTOIU – Floriana era cea mai tonica si mai dinamica din grupul ziaristilor acreditati la Guvern. Am cunoscut-o in perioada in care era ziarist la „Evenimentul Zilei” si ceea ce m-a surprins la ea era modul foarte corect si direct de a trata lucrurile. De la o camarada oricand dornica sa te sprijine sau sa remarce cu diplomatie, dar in acelasi timp cu o urma de ironie, ce i se parea ca nu e in regula, pana la o ziarista foarte acida, adeseori necrutatoare in a sanctiona lucrurile care i se pareau ca nu merg. Discutiile cu ea, indiferent cat de aspru ar fi fost subiectul, se terminau mereu relaxat pentru ca este o persoana care trateaza lucrurile serios, dar fara incrancenare. A ramas o buna amica si o fina analista a evenimentelor din jurul ei.
BOGDAN BALTAZAR, PRESEDINTE BRD-GRUP SOCIETE GENERALE 1998-2004 – Floriana Jucan este o minune a depasirii unor conditii initiale vitrege, printr-o gena buna si viguroasa si o vointa neabatuta de a-si implini marele ei potential. Desi multi o vad, poate, ca „realizata”, ea este inca, si va fi multi ani, un proiect in curs de ridicare. Sotia mea si cu mine tinem mult la ea si o privim si cu admiratie, dar si cu tandrete protectoare, fiindca stim ca si cei mai puternici au secretele lor fragilitati.
 
MIHAI LEU – Am descoperit in Floriana profesionistul pasionat, omul special, prietenul adevarat.Si descoperirea continua…zi de zi. Floriana, o personalitate cu personalitate. Un om frumos.
 

 

 

PETER IMRE – Am avut placerea sa o cunosc pe Floriana Jucan pe la mijlocul anilor 90. O tinara plina de entuziasm , energie si fara inhibitii. Toate calitati necesare pentru cineva care-si dorea sa faca meseria de jurnalist . In schimb Floriana avea ceva in plus: o determinare incredibila de a reusi. Puteai sa ti dai seama ca aceasta fata, impertinent de tinara, va reusi in viata si ca nimeni si nimic nu o poate opri din drumul ei. Indrazneata , mereu prezenta acolo unde se intimpla ceva important, acolo unde se luau decizii importante, bine informata, lasind pe toata lumea cu gura cascata , de unde stie fata asta tot ? I-am urmarit apoi, in diferite publicatii, evolutia : stilul a ramas acelasi : indraznet , usor obraznic, atingind subiecte sensibile cu un curaj incredibil care lipsea altor colegi de breasla. Controversata, neinteleasa , condamnata citeodata, dar nimeni neputand ramene indiferent la scierile ei. Si-a intrecut maestrii, lasindu-i in urma cu o naturalete dezinvolta. Am cunoscut si femeia Floriana Jucan. Matura, intelepta si extrem de sensibila la problematica societatii , gata mereu sa sara in ajutorul celor slabi , nedreptatiti . In mod cert sub masca jurnalistului necrutator,( teama politicienilor de toate culorile) , se ascunde un om de valoare. Mi-as permite sa recomand sa imi urmati exemplul si sa dezvoltati o pritenie trainica cu Floriana Jucan ¡ Veti avea un prieten de nadejde in toate imprejurarile. Si credeti-ma: e mai bine decit sa o aveti de partea cealalta a baricadei unde ar fi un inamic de temut.

 

Categorii:Presă

Adrian Năstase minte iar poporu`, cu blogu` și mogulizoru`

29 martie 2011 9 comentarii

Ieri, Adrian Năstase, Bucifalusu` coteriei USLacheșiMache, a încercat din nou să prostească poporu` cu mogulizoru`, folosindu-se de o cablogramă Wikileaks, cea în care președintele Băsescu îi avertiza pe pesedei că va face publice dosarele Bombonelului dacă aceștia vor continua să susțină că sunt „politice”.

«Nu ma faceti sa dau drumul la aceste dosare in public – fiecare dintre plangerile penale impotriva lui Nastase sunt de la oameni din partidul vostru, nu al meu», le-ar fi spus președintele PSD-iștilor, la o întâlnire pe probleme de Justiție, conform unei cablograme din 2009.

„În sfârșit, e clar: sunt dosare politice!” postează Năstase pe blogul său, după ce declarase pentru Mediafax că Băsescu era atunci mincinos şi se dovedeşte încă o dată că e mincinos.”

„În ce calitate s-a “uitat” Traian Băsescu în acele dosare? Pentru că nu erau politice?”

se întreabă Bucifals, mizând pe ignoranța cititorilor. Ai lui, firește.

CONSTITUȚIA ROMÂNIEI

ARTICOLUL 109

(2) Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor. Dacă s-a cerut urmărirea penală, Preşedintele României poate dispune suspendarea acestora din funcţie. Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Procedura este următoarea: Ministerul Public, prin Procurorul General și procurorul șef al DNA, solicită avizul pentru începerea urmăririi penale, Președintelui României și, după caz, uneia din cele două camere ale Parlamentului, dacă ministrul respectiv, fost sau în funcție, deține, la momentul solicitării, un mandat de parlamentar. Cele două cereri (a Procurorului General și a șefului DNA) sunt, în mod obligatoriu, însoțite de un referat al procurorului de caz și de copiile xerox ale documentelor în baza cărora acesta a fost întocmit.

Prin urmare, în cazul lui Adrian Năstase, fost prim ministru și deputat, la documentele din faza premergătoare începerii urmăririi penale, adică fix la cele pe care le enumeră Băsescu, au avut acces nu numai președintele, ci și deputații din Comisia Juridică a Camerei Deputaților, când Ministerul Public a solicitat avizul pentru începerea urmăririi penale și pentru percheziția din Zambaccian.

Președinția, prin purtătorul de cuvânt, a transmis ieri agenției Mediafax fragmente ale stenogramei întâlnirii din 17 februarie 2009, însoțite de înregistrarea audio.

L-aș întreba pe același Năstase Patrucase (făcute din sudoarea frunții lui de bugetar) ce crede despre dosarele penale ale PDL-iștilor: Falcă (finul președintelui Băsescu), Solomon, Manțog, Ridzi și Păsat. Sunt tot „politice”?

%d blogeri au apreciat: