Arhiva

Archive for 15 mai 2011

De la Oana Bercaru, „iepuraşul” fără bichon, la maidanezii ucigaşi….

15 mai 2011 36 comentarii

Oana Bercaru, frumuseţea de  vreo 26 de anişori, 176 de centimetrii înălţime şi cu … dimensiuni de invidiat 92, 62, 92, a fost “iepuraş” Playboy, dar nu orice iepuraş ci unul care avea o minune de căţel. Un bichon care se numea Sparky, asemănător cu cel din poză. Nu-l mai are că i l-au halit bagabonţii… câinii bagabonţi ai capitalei.

Deoarece avea de onorat un contract la Cluj, a lăsat căţelul în grija surorii sale Cristina, ceva mai mică la vârstă (vreo 20 de anişori), dar mai abundentă din punct de vedere … lăptos.

Gândindu-se lăptoasa Cristina că Sparky ar putea să se plictisească,  l-a dus la prietenul ei (al Cristinei) care avea şi el un căţel … similar… Ca să se joace.

Nu ştiu dacă se gândea că Sparki urma să se joace cu căţelul pritenului, sau Cristna cu prietenul, dar asta e altă poveste.

Cert e că după ce s-a terminat de jucat cine s-a jucat, Cristina a plecat spre casă. Imediat ce a ieşit din casă, undeva pe lângă Politehnică, asupra lui Sparky au năvălit 24 de câini comunitari vagabonzi să-l halească.

Despre tristul eveniment, Oana zice că: ”Sora mea a dus câinele la iubitul ei, care are tot un bichon, ca să se joace împreună. Când ea a plecat de acolo, câinele s-a luat după ea şi iubitul surorii mele a iesit imediat afară după el. 20 şi ceva de câini erau peste el, făcut praf. Pur şi simplu l-au mâncat.”

Căţelul a fost dus de urgenţă la o clinică veterinară, dar nu a supravieţuit rănilor. Oana a fost atât de marcată, încât câteva zile nici nu a putut să iasă din casă.

”Exact la Politehnică s-a întâmplat asta. Şi un student a fost muşcat tot acolo. Îmi este foarte greu să vorbesc despre asta.” – mai zice exiepuraşul.

Ce nu înţeleg eu în povestea asta este un lucru ciudat. Mai întâi Oana Bercaru ne spune că Sparky a fost mâncat, apoi că a fost dus la o clinică veterinară dar şi-a dat obştescul sfârşit din cauza rănilor.

M-am întrebat cum e posibil ca un câţel mâncat să mai fie dus la veterinary. Le-o fi stat vre-un fir de blăniţă în gât? Să-l fi vomitat fiarele din cauza mirosului de şampon şi parfum? Poate e semn că potăilor nu le place tratamentul de piţipoancă de care se bucură unele din stăpânele lor, chiar dacă produsele cosmetice or fi făcute de firmă  cu renume.

Ce mi-e clar însă, legat de moartea sărmanului Sparky, e că avem o mare problemă cu câinii vagabonzi, numiţi “comunitari”.

Unii îi confundă cu căţeii sau pisoii vaccinaţi, parfumaţi, şamponaţi tunşi şi coafaţi, uneori îmbrăcaţi în haine care costă cât garderoba unul copil sărman de la naştere şi până la majorat, pe care îi au pe acasă.

Nu cred că mai există cineva în ţara asta  care să nu fi auzit de Marty,  cotoiul Oanei Zăvoranu, vedetă el însuşi deoarece a apărut într-un clip al acesteia şi mai are şi cont pe FaceBook ude se conversează cu alte animăluţe, ori de Bijou, căţelul Bamuţeancăi, cel care, virgin fiind a fost cununat cu Puffy, potaia lui Marian Dârţă, ciudatul frizer zis hairstylist.  Îmbrăcat ca un papiţoi, Bijou săracu, a avut şi el drama personală, deoarece, deşi îmbrăcat cu haine făcute la comandă care stăteau pe el ca pe calapod şi a mai purtat şi o zgardă cu cristale Swarovski de vreo mie şi cinci sute de euro, sărmanul tot virgin a rămas, paraşuta de Puffy a lu’ Dârţă l-a părăsindu-l înainte de terminarea nunţii, fugind de n-au mai găsit-o oricât au căutat-o.

Alt căţel nu mai puţi cunoscut este şi Hugo, cel pe care “Profa de sex”, Laura Andreşan, stăpâna lui, l-a făcut celebru bâgându-l într-un serial de pe B1, după ce l-a băgat cu ea în cada în care făcea baie goală puşcă şi  despre care zicea, pe la Măruţă prin emisiune, că i-a mâncat toate vibratoarele din casă de nu mai ştie sărmana cum să-şi … aline dorurile.

Aceste poveşti, au în ele  haioşenia chicioasă şi nesimţirea stăpânilor lor, dar nu despre asta vorbim.

În diferite ocazii când se vorbea  de protecţia animalelor, Zăvoranca, Bamuţeanca, Andreşanca şi Dârţă s-au exprimat legat de problema câinilor comunitari. Toţi îi denumeau “căţei”.

Nu odată, Oana Zăvoranu,  s-a apucat să emită o teorie conform căreia, faptul că nişte “comunitari” au atacat şi ucis o femeie este un gest cât se poate de normal dacă te gândeşti că acei câini sunt de fapt nişte animale carnivore cărora le-au revenit instinctele, insincte ce le spun că trebuie să îşi apere teritoriul cu orice preţ, chiar şi ucigând intrusul.

Vorbim de câini care au muşcat şi ucis oameni care treceau prin “teritoriul” lor, în realitate zone rezidenţiale locuite de oameni, de câini care şi-au sfâşiat un semen. 

Vorbim, de fapt, de nişte câini sălbăticiţi, câini care se supun legilor haitelor. Mi se pare o chestie absolut aiurea să îi considerăm a mai fi ceea ce sunt animăluţele de companie ale oamenilor, indiferent dacă sunt vedete au ba, pentru că acei câni sunt de fapt nişte fiare sălbatice, cu mari asemănări cu rudele lor, lupii. Ar fi oare membrii organizaţiilor care se declară a fi  protectoare al animalelor să împartă cartierele unde locuiesc cu haite de lupi? Tare mă îndoiesc.

Am o tare mare curiozitate.

Oare cei car au fost muşcaţi, cei ai căror apropiaţi au fost muşcaţi ori chiar ucişi de haitele de fiare sălbăticite, cam ce ar spune de “comunitari”?

De asemenea sunt curios cam ce ar spune, Adriana Bahmuţeanu, Marian Dârţă, Laura Andreşan ori Oana Zăvoranu dacă animăluţele lor ar ieşi şi ele din casă singure şi ar fi sfâşiate de “comunitarii” care l-au sfâşiat Sparky al  iepuraşului Oana Bercaru. Ori, şi mai rău, dacă, Doamne fereşte, copilaşul pe care şi l-a dorit atât de mult Bahmuţeanca, sau un alt membru al familiei, ori poate ei înşişi, ar deveni victima unuia sau mai multor “comunitari”?

Un lucru e cert. Avem o mare problemă cu câinii comunitari. Doar în Bucureşti există, spun unele surse, în jur de 30.000 de câini care umblă vagabonzi pe străzi şi în fiecare zi se mai nasc în jur de 100 de pui, care vor fi şi mai sălbăticiţi decât părinţii lor, deci alţi noi potenţiali ucigaşi.

Unii spun că nu e uman să-i ucidem, că e mult mai bine să-i sterilizăm, să-i castrăm adică. Dacă cineva crede că această operaţie, castrarea, e ceva uman, îl invit să se supună personal  unei astfel de operaţii. Ca să nu mai spun că atunci când un câine e castrat nu I se taie dinţii cu care muşcă atunci când atacă ci cu totul altvceva. Măsura ar fi poate eficientă dacă ar fi toţi câinii castraţi, evident, rezulatele s-ar vedea peste vreo 10 ani sau mai mult, când câinii operaţi ar muri. Păână atunci ar continua să atace oameni.

Alţii vorbesc de adăposturi unde ar trebui închişi aceşti câini. De acolo ar putea fi “înfiaţi” de oameni miloşi. Da, ar fi o soluţie, dar s-a dovedit că nu în România. Diferiţi indivizi care spun că sunt miloşi, se duc, îi “adoptă”, dar nu ajung acasă cu ei ci îi lasă iar liberi pe străzi.

Am văzut cum se face asta la americani, pe Animal Planet.

Acolo vedem adăposturi dotate cu spital propriu, cu veterinari, cu aparatură de ultimă oră. Când un câine sau alt animal este prins, e vindecat dacă sufere de vreo boală, apoi este dus într-o zonă de unde poate fi “infiat”.  Cel care îl ia, trebuie să facă dovada că are condiţii să-l întreţină, semnază că îşi asumă îngrijirea lui cu tot ce implică asta. Un angajat al respectivului centru se duce la faţa locului şi verifică dacă, întradevăr, condiţiile declarate  sunt îndeplinite. Apoi, din când în când se duce să vadă cum trăieşte animalul.

Asta pentru cânii norocoşi, pentru ceilalţi, cei care nu au norocul să fie înfiaţi, există o singură soluţie. După ce trec zilele de stat în cetrul de adopţie, câinele este eutanasiat. Cu regrete, dar fără menajamente.

Cinic, trist, dar … aşa e viaţa. Unii au noroc, alţii ba.

Dacă ne vom mai împiedica de considerente legate de umanitarism, oamenii vor continua să moară.

Poate e cinic ce spun acum înainte, dar e purul adevăr.

Nu vorbesc de ce e prin alte ţări, la noi, annual, de Paşti sunt ucişi câteva sute de mii de miei, câteva sute de mii de porci la Crăciun. Anual sunt ucise milioane de animale, porcine, ovine, bovine, cabaline etc ori păsări de tot felul, pentru hrana populaţiei şi pentru a li se lua pielea. Unele din ele, sunt ucise înainte de a ajunge la maturitate, miei, viţei, pui de găină etc.

 Niciodată acele organizaţii care spun că se ocupă de protecţia câinilor comunitari, dar care nu fac decât să înghită sume uriaşe ce ajung prin cineştie ce conturi, iar pentru a salva aparenţele nu fac decât, în cel mai un caz, nişte adăposturi jegoase complet inutilizabile, nu au protestat în faţa unor abatoare care ucid într-o săptămtănă mai multe animale sau păsări dect toţi câinii comunitari din România.

Ar trebui ca acestor organizaţii să li se permită să existe, doar dacă demonsrează că membrii lor sunt vegetarieni. Cu ce e mai rău un mieluţ ucis de Paşti decât cânii care l-au sfâşiat pe Sparky pentru a mrita sărmanul să moară?

Asta nu am s-o înţeleg câte zile oi avea….

%d blogeri au apreciat: