Arhiva

Archive for 4 iunie 2011

Quo vadis Grecia?

4 iunie 2011 3 comentarii

Este destul să ai drumul la televizor şi să constaţi că una sau mai multre feţe pe care le vedem zilnic ne spun ba că salariile sunt mici (de parcă înaintea acestui guvern ar fi fost mari), că tăierea din salarii are ca explicaţie nepriceperea guvernului, că nu ştiu ce categorie ar trebui nu doar să nu sufere reduceri de venituri, ba chiar că ar trebui să ca acestea să-i crească, culmea e că aceleaşi feţe critică de nu mai contenesc înprumuturile contractate… Critică, critică, critică…

Anul trecut ni se zugrăvea un tablou cu pensionati morţi prin rigole…. Evident şi de cât de nenorocit e guvernul că se împrumută. Se spunea şi se spunea că trebuiau făcute investiţii, dar nu în telegondole ci în pensii şi salarii, uitându-se evident că banii veniseră din afară tocmai pentru investiţia respectivă şi nu puteau fi deturnaţi…

Populismul e colorat frumos, dar poate fi a dracului de toxic.

Acrelaşi populism de doi lei a dus Grecia în situaţia de a fi aproape asemenea unui asistat social al Coanei Europa. Multe state sunt deja nemulţumite că trebuie să pună umorul la scoaterea din failment a Greciei. Acolo s-a ajuns la lucruri pe care le vedeam în România unde PSD-ul lui Geoană se comporta ca un veritagim partid e Opoziţie deşi deţinea jumătate din portofoliile guvernului, avea şi scaunul de Preşedinte al Senatului şi critica pentru că Geonă trebuia să îşi profileze o imagine de luptător, cam ca şi clovnii cu săbii de burete… în fine.

Revenind la Grecia… valoarea tuturor proprietăţilor statului grec  este de numai 280 miliarde de euro iar datoriile statului se ridică la 327 miliarde de euro… Sinistru nu? Poate şi mai sinistru era faptul că unele televiziuni arătând imagini din Grecia îşi permiteau să-i facă tâmpiţi pe oameni că nu ies în stradă, ce frumos era că acolo oamenii se băteau cu poliţia nu ca la noi unde oamenii stăteau la televitor şi făceazu haz de turma de măscărici, manifestanţi plătiţi de profesie, măscărici care mici dacă-numărai  de trei ori pe fiecare nu ajungeau la numărul pe care ni-l spuneau televiziunile că sunt sau vor fi acolo. Marius Pieleanu  invitat  odată într-o emisiune a Danei Grecu se mira cum de oamenii nu ies în stradă… Era ca  un laitmotiv… Să iese în stradă pentru a demola guvernul, să iese în stradă pentru a impinge ţara spre alegeri de unde Opoziţia de centru-stânga-dreapta să poată prelua puterea pentru a readuce “viaţa de huzur” din epoca “duduielii” lui Tăriceanu, duduială fără consistenţă, “duduială” menită  însă să fie argument pentru şpaga electorală.  Populismul deh…

Ar fi  fost o fericire ca Opoziţia să fi reuşit, prin blocajele repetate, să împingă România în prăpastia falimentului? Sincer, nu prea cred…

Iată mai jos un articol apărut în The Guardian, scris de Helena Smith şi publicat Vineri 3 Iunie 2011 pe guardian.co.uk

După săptămâni de negocieri intense cu creditorii săi internaţionali, Grecia va anunţa noi măsuri de austeritate,  într-un efort de a restabili încrederea aflată în scădere în performanţa sa economică la un an după ce a obţinut 110 miliarde de euro în împrumuturi de urgenţă, cel mai mare ajutor financiar din istoria Occidentului.
Prim-ministrul George Papandreou, care se confruntă cu opoziţia internă, ​​
va prezenta noi politici de reducere a costurilor, considerate vitale pentru ca FMI şi Fondul Monetar Internaţional (FMI) să acorde a cincea injecţie de capital în valoare de  12 miliarde de euro în ţara lovită de datorii.
Planul, care este probabil să includă reduceri de cheltuieli dure, majorări de taxe şi accelerare unui imens program de privatizare, îşi propune să taie bugetul cu  6.4 miliarde de euro numai in acest an. Oficialii au declarat că paşii vor fi stabiliţi de  Papandreou în Luxemburg, în discuţiile cu Jean-Claude Juncker, şeful miniştrilor de finanţe din zona euro.
Deşi iniţial a câştigat aplauze pentru determinarea sa de a pune în aplicare reforme draconice, liderul socialist a fost aspru criticată pentru abordarea Greciei în privinţa consolidării fiscale din ultimele luni. FMI a mărit miza săptămâna trecută avertizând că ar putea refuza să acorde următoarea tranşă din împrumut.
Atena a mai primit o lovitură atunci când  agenţia de rating Moody’s a scăzut ratingul Greciei cu trei trepte de la B1 la Caa1, cu efecte negative şi asupra obligaţiunilor greceşti. Probabilitatea ca Grecia să dea faliment este de 50%.
Aflată într-o recesiune mai gravă decât s-a aşteptat vreodată şi cu un şomaj plasat  la un maxim istoric de 16%, perspectiva unor măsuri de austeritate suplimentare a fost întâmpinată cu mânie. Într-o atmosferă din ce în ce mai tensionată, cu zeci de mii de protestatari adunaţi zilnic în pieţe publice şi politicieni şicanaţi în public,  sindicatele au avaertizat că reacţia va fi rapidă şi dură.
Yiannis Panagopoulos, şeful confederaţiei sindicale GSEE, a declarat: “Aceste măsuri se ridică la nivelul unei crime fără sfârşit … reacţia noastră va fi imensă. Acesta este doar începutul. Ei [guvernul] nu au văzut încă nimic…”
Planul, care i-a determinat pe oficialii greci să negocieze dur cu inspectorii de la FMI, UE şi Banca Centrală Europeană timp de  aproape o lună, a divizat, de asemenea, PASOK partidul de guvernământ. Numeroşi miniştrii au cerut extinderea supravegherii externe a finanţelor publice greceşti, gestionate inacceptabil. Creditorii ţării au insistat ca programul de privatizare să fie supravegheat de o agenţie străină.
Cu tensiuni din ce în ce mai serioase, socialişti de marcă au sugerat că ar putea vota împotriva măsurilor de austeritate atunci când vor merge în faţa Parlamentului săptămâna viitoare. “Un an de la semnarea memorandumului (planul de salvare economic de anul trecut), suntem iarăşi într-un moment crucial. De ce?” au întrebat 16 parlamentari ai PASOK care au semnat o scrisoare destinată primului-ministru cerând ca programul de austeritate să fie mai întâi dezbătut în parlament. “Aceasta nu este doar o chestiune de responsabilitate politică [faptul că măsurile sunt discutate]. Aceasta este o chestiune de patriotism şi democraţie.”
Dar cu o datorie a Greciei în valoare de 340 miliarde de dolari ce pare imposibil de gestionat fără un nou ajutor financiar, presiunea asupra lui Papandreou de a pune în aplicare planul fără alte formalităţi este imensă.
Sfârşind săptămâni de speculaţii, Juncker a confirmat joi că Atena va primi, probabil, un al doilea ajutor financiar până pe 29 iunie atunci când liderii UE vor ţine următorul summit. “Opinia mea este aceea că Grecia va avea un nou ajutor”, a spus şeful finanţelor din zona euro. Dar el a subliniat faptul că ajutorul ar fi acordat numai „în baza unor condiţii stricte.” “Asta înseamnă că Grecia va trebui să demonstreze că va fi în măsură să-şi îndeplinească obiectivele bugetare pentru 2011. Grecia va trebui să pună în aplicare un program de privatizare.”

Articolul original poate fi văzut:

http://www.guardian.co.uk/business/2011/jun/03/greece-debt-crisis-second-bailout-talks

Traducerea articolului (cu verde în textul de mai sus) este preluată de pe blogul interzis proştilor al  lui Dan Andronic:

http://www.danandronic.ro/grecia-incotro.html

Elena Udrea: Modificarea Constituţiei este un test pentru clasa politică …

4 iunie 2011 Lasă un comentariu

Acest articol este importat de pe siteul Elena Udrea.ro 

MODIFICAREA CONSTITUŢIEI ESTE UN TEST PENTRU CLASA POLITICĂ.

ACUM SE VA VEDEA CINE RESPECTĂ VOTUL ROMÂNILOR ŞI CINE SE COMPORTĂ ÎN CONTINUARE SAMAVOLNIC

Modificarea Constituţiei este un obiectiv al întregii clase politice. În ultimii ani, toate partidele s-au pronunţat asupra nevoii de schimbare a unora dintre prevederile constituţionale. Şi asta pentru că au apărut extrem de multe blocaje cauzate de ambiguităţi şi chiar contradicţii existente în Constituţie. Curtea Constituţională a fost chemată în repetate rânduri să se pronunţe asupra unei interpretări sau alteia. Fie şi numai din acest punct de vedere, dezbaterea publică a proiectului este necesară.

Pe lângă blocaje însă, există şi lucruri extrem de concrete. Spre exemplu, referendumul din 22 noiembrie 2009 a arătat clar că românii îşi doresc un parlament unicameral, cu maximum 300 de parlamentari. Membrii legislativului sunt datori în faţa celor care i-au trimis în parlament să le respecte vrerea. Dacă problema numărului de aleşi poate fi reglementată prin lege, ajungerea la o formă unicamerală trebuie neapărat reglementată prin Constituţie. Modificarea Constituţiei, aşa cum spun liderii USL, în următorul mandat legislativ ar atrage după sine un efect extrem de simplu şi de clar: aplicarea noii legi fundamentale abia din 2016. Or, la momentul respectiv vor fi trecut deja 7 ani de când românii au votat pentru un parlament unicameral, cu maximum 300 de aleşi.

În altă ordine de idei, faţă de 1991, România a evoluat foarte mult. Modificarea Constituţiei din 2003 nu a fost una de fond şi acest lucru s-a văzut în ultimii ani. Realităţile sociale, economice şi chiar politice s-au schimbat considerabil, chiar radical. În această logică, noua Constituţie nu poate fi decât un demers care să îmbrace noul statu-quo. Să transpună în lege o stare de fapt. Poate fi etapa cea mai importantă a reformei statului.

Iată trei argumente extrem de importante pentru care modificarea Constituţiei este o temă de maximum interes naţional şi trebuie tratată ca atare. Politizarea unui asemenea subiect nu este nici pe departe de bun augur. Eu cred că e nevoie de o dezbatere reală asupra felului în care putem să-i oferim României o Constituţie europeană. Anul viitor, nu în 2016 sau 2020.

Proiectul ale cărui principale idei au fost enunţate de Preşedinte este un punct de pornire în această dezbatere, bine articulat şi consecvent cu viziunea şefului statului. Nu este însă Constituţia lui Traian Băsescu, pentru simplul fapt că prevederile sale nu se vor aplica Preşedintelui în funcţie sau actualului legislativ. Deci, nu există nici măcar o logică politică pentru care USL să se opună demersului. Simplul câştig de imagine din opoziţia ab initio faţă de proiect, prin raportare la importanţa unui asemenea demers, ar fi dovada neseriozităţii opoziţiei.

Ideea că prin proiectul prezentat de Traian Băsescu ar fi întărită poziţia Preşedintelui în raport cu Executivul şi chiar cu parlamentul nu este adevărată. Doar se repun lucrurile în matca lor firească: Preşedintele să nu mai poată fi suspendat de un parlament ostil, decât dacă se pronunţă în acest sens Curtea Constituţională. Dacă ne amintim, în 2007, CCR a spus că Traian Băsescu nu ar fi trebuit suspendat şi românii i-au sancţionat prin vot în 19 mai pe cei care au considerat că pot face ce vor ei. Mai mult decât atât, revin cu ideea că această prevedere va fi aplicată exclusiv următorului şef al statului, nu celui în funcţie.

Clasa politică se află acum în faţa unui test de maturitate şi normalitate. Putere şi opoziţie deopotrivă. Vrem să mergem în direcţia pe care o doresc românii sau vrem să ne comportăm în continuare samavolnic şi să spunem că votul lor nu contează? Îmi doresc sincer ca răspunsul să fie că actuala clasă politică vrea cu adevărat reforma statului, vrea cu adevărat ca România să aibă o Constituţie europeană.

PDL, ca principal partid de guvernământ, susţine ideea modificării Constituţiei în 2012. E un gest de responsabilitate politică şi de normalitate. Personal, cred că ar aduce mult mai multă claritate în politica românească şi ar ajuta România să meargă în direcţia bună.

Sursa: http://www.elenaudrea.ro/modificarea-constitutiei-este-un-test-pentru-clasa-politica-acum-se-va-vedea-cine-respecta-votul-romanilor-si-cine-se-comporta-in-continuare-samavolnic.html

%d blogeri au apreciat: