Arhiva

Archive for 18 iunie 2011

Ianos bacs are coşmaruri roşu, galbene, albastre …

18 iunie 2011 3 comentarii

HotNews.ro http://www.hotnews.ro/  zice că:

Budapesta isi va schimba steagul, deoarece cel actual, cu culorile rosu, galben si albastru, poate fi usor confundat cu drapelul national al Romaniei, a declarat joi primarul capitalei Ungariei, Istvan Tarlos, citat de politics.hu http://www.politics.hu/20110617/budapest-to-decide-on-new-flag-next-week/
Decretul privind noua emblema a Budapestei a fost definitivat si va fi supus votului martea viitoare, a precizat acesta.

Noul steag va fi alb si va avea pe margini triunghiuri rosii, albe si verzi, iar in centru stema Budapestei.
Schimbarea steagului Budapestei va costa 10 milioane de forinti (aproximativ 37.000 euro).

Sursa: http://www.hotnews.ro/stiri-international-8929367-budapesta-doreste-schimbe-steagul-deoarece-seamana-prea-mult-cel-romaniei.htm

Ce să zic, minte de ungur la Ianoş bacs… bolund ungur… D,  poate se va confunda dacă stai cu capul în damigeana de palinka şi asta se răstoarnă. Dar nici asta nu-i destul ci trebuie să mai fii şi beat muci ca să nu gezi că drapelul Budapestan are o stemă…

De fapt nu mă mir. Dacă mă uit la stema Budapestei văd un detaliu care îni spune şi că cel care a desenat stema asta şi-a scos cam greu capul din damigeană. Stema are sus, pe coroană, o cruce. Dacă acea cruce e dreaptă, apăi şi ungurii sunt naţie creştină şi europeană…

Gestul ameţitului de la Budapesta, evident că e unul provocator, destinat să irite românii. Da mă irită. Nu am avut limbrici niciodată, dar dacă i-aş fi avut, cred că simţeam aceeaşi iritare în zona cu care acum şed pe scaun. 

În fine, eu zic că decât să mai încerce primarul Budapestei să irite ar fi mult mai bine să îşi ceară scuze pentru comportamentul înaintaşilor săi faţă de românii din Ardeal… pentru Ip, pentru Trăsnea, sau poate pentru faptul că au murdărit această frumoasă combinaţie de culori cu împuţiciunea cu cele două mâţe balbebe şi cu crucea răsturnată…

Sau poate ar trbui să-şi amintească nişte momente din istorie când opinca românească. În caz că are oarece handicap în ceea pe priveşte ţinerea de minte îi recomand să citească articolul de mai jos. Aşa, de chestie, să vadă ‘mnealui cam cum e cu opinca pusă pe drapelul unguresc:

Cum au pus românii opinca pe Parlamentul din Budapesta 

… Şi-au intrat trupele noastre în Budapesta la începutul lunii august 1919. Palatul Parlamentului maghiar a fost pus sub paza unui pluton de vînători. Şeful gărzii de la intrarea principală era sergentul Iordan, un oltean de la Craiova, potrivit de stat, negru, uscat şi foarte vioi. Deasupra palatului a văzut Iordan cum fîlfîia în vînt flamura ungurească – roşu-alb-verde. Faptul acesta nu l-a supărat prea tare, dar nici nu i-a plăcut… Dîndu-şi capela pe ceafă şi scărpinîndu-se după ureche şi-a zis: „Să dau jos steagul unguresc şi să pun fanionul de la companie?… Asta ar şti şi madama de la popota domnilor ofiţeri s-o facă…” „Dar am să chibzuiesc în aşa fel ca să rămînă de pomină şi să fie şi talpa României răzbunată…”Zis şi făcut. Chemînd pe căprarul Bivolaru, s-au suit în norii Budapestei şi au coborît steagul în lungul sforii, drept la jumătatea steajerului şi, luînd apoi opinca răsuflată a căprarului, s-a urcat ca un pui de urs şi a pus-o drept căciulă în capul steajerului, lăsîndu-i nojiţele s-atîrne-n vînt. Şi aşa a fîlfîit multă vreme în cerul Budapestei steagul maghiar cu opinca românească deasupra lui… „Cine oare să fi făcut această tragică glumă? – îmi zise tovarăşul meu de preumblare, domnul Ferency, un distins avocat pe care îl cunoscusem în metropola maghiară; şi zicînd, îmi arătă cu mîna priveliştea originală şi neaşteptată, care oprea în drum şi întorcea capetele şi altor trecători, ca fiind cel mai caracteristic şi ironic simbol al îngrozitoarei realităţi, al catastrofalei prăbuşiri a unui organism orgolios şi despotic, tocmai sub călcîiul acelui organism pe care ţinuse genunchiul de fier atît amar de vreme, pe care întotdeauna l-a considerat nevrednic de lumina soarelui şi de care totuşi o viaţă-ntreagă s-a temut…” „Cine oare să fi dat vîntului şi să fi ilustrat cu atîta măiestrie şi atît de dureros dezastrul iremediabil al regatului Sfîntului Ştefan?”, mai rosti domnul Ferency, cu privirea tristă, pierdută în văzduh, întrebînd parcă cerul unguresc, dezolant de senin în ziua aceea. Apoi se întoarse cu privirea spre mine, şi deşi nu mai zicea nimic, am înţeles că ar vroi o lămurire.

Îmi era milă de el, căci era un om distins la simţire. „Mă voi interesa, domnule doctor”, îi zisei cu o nuanţă de înduioşare şi, apropiindu-mă de santinelă, îi spusei să strige pe şeful gărzii. „Este chiar acolea, domnule general”, îmi răspunse vînătorul mic şi îndesat, încordîndu-se şi făcînd cu capul un gest despre cheiul Dunării.

– Cum îl cheamă?

– Don sergent Iordan.

– Dar tu ştii cine a dat ordin de s-a aciuat opinca ceea deasupra steagului unguresc?

– Da, domnule general, chiar don sergent a dat ordin azi dimineaţă şi tot dînsul a şi executat ordinul… acum stă de un ceas acolo să vadă ce-o să zică lumea şi tot în cer se uită ca să îndemne şi pe alţii…

Mă-ntorc puţin spre stînga şi nu departe zăresc un sergent şi un căprar, care, fără să mă bage în seamă, gustau cu frenezie roadele isprăvii lor – ilustraţia magistrală a unui moment istoric. Priveau cînd la trecătorii enervaţi şi sanchii, cînd la opinca impertinentă, şi pe feţele lor tuciurii şi asprite de viforul vremilor se lămurea cea mai desăvîrşită satisfacţie. Păreau nişte inspiraţi şi nişte draci geniali. Întreaga oaste românească, întreaga naţie mi s-au părut că se oglindesc în aceşti doi zdrenţăroşi, sublimi chiar prin gradul de perfecţiune la care poate ajunge o zdreanţă… De-aş fi fost singur! O! i-aş fi privit ceasuri întregi fără să mă satur… Şi, poate, i-aş fi luat de gît şi i-aş fi sărutat! Dar… le-am făcut semn să se apropie şi, arătînd domnului Ferency pe sergent, i-am zis încet, foarte încet: „Acesta este glumeţul, care fără o intenţie răutăcioasă, desigur, şi cu toată naivitatea unui poznaş, te-a făcut poate să suferi…” Şi domnul Ferency, scăldîndu-şi ochii între genele-i umede, mi-a replicat cu adîncă melancolie:

– Dacă din sufletul şi mintea unui simplu ţăran ca acesta s-a desprins o asemenea poznă, atunci nu mă mir că sînteţi aci!

În după-amiaza aceleiaşi zile, m-am îndreptat din nou spre Palatul Parlamentului. Mă simţeam dator faţă de Iordan; trebuia să-i dau ceea ce în faţa durerii domnului Ferency, nu i-am putut da. L-am chemat – era nedespărţit de Bivolaru -, mi-a povestit cum i-a dat în gînd şi cum a înfăptuit isprava lui. L-am lăudat şi mi-am plimbat mîna mult pe faţa lui suptă şi radioasă şi i-am dat un pachet de ţigări regale. Şi nu ştiu cum, m-am pomenit că iau de nas pe căprarul Bivolaru, care se tot apropia de mine şi pe care, cu cît îl priveam, cu atît mai mult punea stăpînire pe firea mea. Era mic de statură, faţa îi era smeadă şi foarte pîrlită de soare şi vînt; în fundul capului purta nişte ochi mici, căprui şi scăpărători. Avea dinţi mărunţi, albi şi frumoşi, şi peste buza arsă de frigurile ostenelilor abia mijea o mustaţă roşcovană -, un vulpoi de Mehedinţi. Purta capelă pe sprînceană, iar în ce priveşte îmbrăcămintea părea înfăşurat cu totul într-un covor de petice, căruia expresia lui îi dădea ceva din prestanţa unor odăjdii de samurai japonez fanatic. O crestătură adîncă îi stăpînea obrazul stîng şi alta mai lată se răsfăţa pe gît sub urechea dreaptă; mai în sus de mînă, pe antebraţul stîng, se zărea o cicatrice respectabilă… L-am întrebat unde a fost rănit. Mi-a răspuns cu naivitate şi scurt: „Peste tot, domnule general”. Şi desfăcînd repede o moletieră, mi-a arătat o rană de schijă, abia vindecată, la pulpa dreaptă; apoi, descheind singurul nasture pe care îl mai avea la veston, puse degetul pe o dîră de baionetă în lungul coastelor din dreapta care se vedea în întregime printre cele cîteva şuviţe de pînză destrămată ce alcătuiau cămaşa lui Bivolaru. Şi era gata să-mi mai arate, dar l-am întrerupt: „Bine, bine… văd că eşti crestat ca un răboj; dar unde ai căpătat rănile? În ce lupte?…” Şi iarăşi cîntecul lui: „Peste tot, domnule general. În Carpaţi, la Răşinari, la Olt, la Siret, la Oituz şi chiar pe Tisa în aprilie, că eu, domnule general, am fost poate în patruzeci de atacuri mari şi, în adevăr, eu sînt răbojul isprăvilor regimentului nostru… pe mine sînt crestate toate de la 1916 încoace… şi nu mă las nici mort!…”

– Ei şi acum îţi pare bine că făcurăm România Mare şi că faci de gardă, tu, căpraru Bivolaru de la Mehedinţi, tocmai aci la Budapesta?

Şi el, încordîndu-se şi privindu-mă soldăţeşte drept în lumina ochilor, îmi răspunse sfătos şi cu mîndrie:

– E lucru mare, domnule general… Dar… am auzitără că mai e şi o Vienă!…

Acestui nebun în toate minţile, acestui prototip al zdrenţelor noastre glorioase de la 1917, care îşi da seama perfect pînă unde se poate întinde fiziceşte România Mare, nu-i intra totuşi în cap că numai pentru ce vedea s-a ostenit el şi atîţia au albit meleagurile cu oasele lor. El, Bivolaru, sinteza neamului său, elegant la simţire şi la gîndire, fără să poată exprima, înţelegea totuşi numai una: „faima şi duhul românesc cît mai departe, şi peste România-Mare, România spirituală, România fără hotare”. 

General Marcel Olteanu

Sursa: http://susopinca.net/

Mă gândesc că dacă tot  are nemuţumiri vis-a-vis de români, cum ar fi faptul că ne învecinăm, ar face un mare bine dacă a încerca să repare una din cele mai mari porcării ale istoriei şi să se ducă acolo unde îi sunt strămoşii… În Asia. Sau dacă nici acolo nu e bune că suntem în aceeaşi emisferă, n-ar fi rău să se ducă în Republica Congelată Antarctica… Poate pinguinii să fie de acord să le dea autonomie pe vreun gheţar mai mititel …

Spovedanie pe Mess…

18 iunie 2011 Lasă un comentariu

Că tot se vorbeşte de spovedanie pe Mess… 

Cum să te spovedeşti pe Messenger

Am văzut că au apărut acatiste și alte chestii bisericești online…Semn că în mintea unora, Dumnezeu lucrează prin oameni, dar wireless. Primul lucru la care m-am gândit a fost: “cum ar fi o spovedanie online?” Ce a ieșit vedeți mai jos…

Păcătoasa69: sărumâna, părinte

Părintele_jaguar: SAL, fiica mea

Păcătoasa69: sal???

Părintele_jaguar: Să Ai Liniște

Păcătoasa69: aaa, da părinte, iartă-mă, eu nu prea le știu astea că numa’ ieri ne-am băgat netu’

Părintele69: ești iertată…căci trebuie să iertăm chiar și online…spune-mi, cu ce te pot ajuta la ceas de seară?

Păcătoasa69: păi iubite părinte, aș vrea să mă spovedesc…și am zis că îți scriu aici ca să nu mă mai scol măine cu noaptea-n cap ca să merg la spovedanie

Părintele_jaguar: înțelept ai gândit…căci oricum dimineața e îngrămădeală mare că vin toate babele plictisitoare care nu au net. și mai au și păcate plictisitoare, fără un pic de cancan, nimic

Părintele_jaguar: că au înjurat, că n-au ținut post, că n-au stins televizorul când era furtună…din astea

Părintele_jaguar: așa că e o plăcere să asculți o enoriașă tânără așa ca tine, cu un id care te îndeamnă să gândești la cele lumești…

Păcătoasa69: da, părinte, mă bucur că mă înțelegi

Părintele_jaguar: atâta doar că va trebui să plătești mai întâi…căci așa e creștinește…mai ales că biserica e săracă, acuma că ne-am băgat și netu’, tre să ne luăm și un router de wireless…să-l ducem la oraș să-l sfințim…sper că înțelegi…

Păcătoasa69: da, sigur părinte, cât tre să plătesc?

Părintele_jaguar: fata mea, știi că pe noi nu ne lasă inima să cerem, sau să zicem sume…cât vrea sufletul tău și cât poți…știm că lumea e săracă, deci cât îți îngăduie inima

Păcătoasa69: bine părinte…50 de lei e bine?

Părintele_jaguar: 100 minim

Păcătoasa69: bine, părinte cât zici tu…da cum fac să-i plătesc online? deschid aicea unde se bagă cd-urile și îi bag acolo? sau ți-i scanez? că nu prea mă pricep…

Părintele_jaguar: ai card?

Păcătoasa69: are bărbatu-meu

Părintele_jaguar: e bun atunci, păi până duminică ne aduce părintele Conexiu de la RDS o cutia milei digitală și când vii la biserică, vii cu cardul și îl scanezi acolo,bagi pinul și cutia milei își ia cât crede de cuviință…

Părintele_jaguar: acuma poți să-mi zici păcatele

Păcătoasa69: bine părinte…am mințit

Părintele_jaguar: LOL =))

Păcătoasa69: ce înseamnă LOL?

Părintele_jaguar: adică “lasă odată lăbarelile”. zi păcate din alea mai serioase…ceva cu sex n-ai?

Păcătoasa69: aaa…ba da părinte :”> multe… îmi cam înșel bărbatul…

Părintele_jaguar: vai, ce urât…

Păcătoasa69: da, știu părinte, e foarte urât…de aia îl și înșel…nu știu cum naiba m-am putut mărita cu unu’ așa urât…

Părintele_jaguar: nu, măi, e urât ce faci…

Păcătoasa69: aaa…da scuze:) știu…de aia am și vrut să mă confesez…că mă simt prea încărcată de povara unui asemenea păcat…

Părintele_jaguar: păi de ce te simți atât de încărcată?

Păcătoasa69: păi este când îl înșel cu mai mulți din sat și știi cum e părinte…e mai mare încărcătura, că unde-s mulți, puterea crește:)

Părintele_jaguar: ai de plm=))

Păcătoasa69: ce înseamnă plm părinte?

Părintele_jaguar: adică păcatele lui moise

Părintele_jaguar: așa deci, îl înșeli pe fraier…și ce alte păcate mai ai?

Păcătoasa69: apoi părinte…de când cu internetu’ ăsta mă cam uit la filme din alea…știi dumneata…

Părintele_jaguar: omfg!!! ce tare!!

Păcătoasa69: cum adică omfg părinte? sau te-ai înecat?

Părintele_jaguar: adică ooo, maică fără de greșeală!!!

Părintele_jaguar: bine, fata mea…eu tre’ să plec imed…oricum cele mai interesante le-am luat la cunoștință, restul le știe Domnul oricum că el ne vede pe toți prin webcam…

Părintele_jaguar: o să îți zic ce să faci și apoi o să îți dau un canon

Păcătoasa69: bine părinte, mulțumesc…da’ avem deja imprimantă Canon, e bine?

Părintele_jaguar: da, e bine, atunci nu-ți mai dau canon, uite ce tre să faci acuma

Părintele_jaguar: ai Facebook?

Păcătoasa69: da, părinte

Părintele_jaguar: ok, atunci te duci la pagina Bisericii, și dai Like la pagină, apoi la toate icoanele puse acolo la Wall Photos și pupi ecranul de la laptop. Pe urmă postezi pe Wall “sunt o păcătoasă penală, mi-am înșelat bărbatul”. și după ce primești like de la ei înseamnă că s-a confirmat plata prin card și ai fost iertată

Păcătoasa69: bine, părinte da’ eu credeam că spovedania e confidențială…dacă pun pe perete vede toată lumea…

Părintele_jaguar: eee păi ce mai e confidențial acuma cu facebook-ul și cu astea…

Părintele_jaguar: eventual îți setezi acolo la Privacy să nu vadă toată lumea…oricum noi, userii de la pagina Bisericii nu arătăm la nimeni, râdem numai așa între noi la câte o beție de păcatele fraierilor și atât…deci poți sta liniștită

Păcătoasa69: bine, părinte, mulțumesc

Părintele_jaguar: stf de zdreanță…

Păcătoasa69: ce înseamnă stf,părinte?

Părintele_jaguar: adică “să te f*t de zdreanță ce ești”!

Părintele_jaguar: nu-i nici un părinte, îs eu bărbatu-tău, am venit să-i instalez windowsu’ aici la părintele și zic hai să intru un pic pe mess să văd dacă merge netu și să râd un pic de proastele din sat..

Părintele_jaguar: și pe când colo, surpriză…aflu că tu ești încărcată de păcate…fir-ai tu să fii…

Părintele_jaguar: în 5 minute îs acasă…poți să te pui să te rogi, că îți iei canoane grele astă seară…

Păcătoasa69: ooo, iartă-mă Grigore…am crezut că îi părintele…dacă știam că ești tu nu ziceam atâtea…

Părintele_jaguar: lasă că vezi tu…

Părintele_jaguar has signed out.

Păcătoasa69: Grigore…mai ești?? Iartă-mă, Grigore…

BUZZ!!!

Păcătoasa69: Grigore, să nu mă bați când vii!!!

Păcătoasa69 set her status to “idle”

Păcătoasa69 has now signed out…

The end!

Sursa: Epistemoblogul lui Zamfy

http://zamfy-blog.blogspot.com/2011/06/cum-sa-te-spovedesti-pe-messenger.html

 

 

Categorii:Haioşenii Etichete:,

Pontănel între maşinuţe electrice de partid şi limuzine social-democrate…

18 iunie 2011 Lasă un comentariu

Cum o iei, cum n-o iei, constaţi că Pontănel e un populist pur sânge. Dar nu unul obişnuit ci unul rasă pură.

După ce a fost acuzat că nici de răsturnat cu otomobilul nu s-a răsturnat ca prim solist şi ca secretară de şofer (pentru că un asistent de pilot de raliu cam asta e, un fel de secretară care îi spune cum să conducă), a apărut în public cu un  … otomobil care funcţionează ca vibratoarele Dacianei când el e la televizor ca să-l înjure pe Băsescu… cu baterii…

Spun cei de la Kamikaze   că în PSD, un banal prînz în oraș, între pesediști, se poate transforma într-o competiție auto cu efecte nebănuite pe termen lung.  Pontănel, secretarul şoferului de raliu s-a aflat la o masă la restaurantul “Casa Doina” împreună cu deputatul pesedist Cristian Rizea, ăla mic şi rău şi după ce au terminat ce aveau de făcut (cred că au băut şi au mâncat, nu cred că au spus poezele) , au plecat.  http://www.kamikazeonline.ro/

Afară, îi aşteptau doi … bolizi :D . Pe metrul şi jumătate de minideputat îl aştepta Mercedes-ul din clasa S, o adevărată hărăbaie, pe Pontânel, la cei 190 de centimetrii ai săi îl aştepta o minichestiuţă, vopsită în căcăniu cu alb, mai scurtă decăt e Mercedezul S de lat. 

Ei, dar haioşenia abia acum începe. Miniotomobilul e drept, are calitatea că nu poluează după cum zieai ce-i drept cei ce făceau astfel mărcii publicitate mascată (evident că în minţile lor nu contează că acea electricitate cu care funcţionează a fost obţinută prin arderea unor hidrocarburi sau prin fisiunea uraniului, important e miniscula că n-are ţeavă care scoate fum). Da, dar dacă te uoţi la nume descoperi că îi e predestinat: Citroen zero… Dacă nu mă înşel, în importul de Citroen era amestecat Tăriceanu, dar asta nu contează acum, contează zero-ul. Politicianul Zero se plimbă cu maşina Zero. Hehehe …

Şi acum bombonica de pe gogoaşă: 

La ieşirea din restaurant, Pontănel se uita la maşina lui Rizea de zici că să-l dorea să-l deoache… Nu înţeleg de ce nu-şi ia şi el unul. Poate foarte bine să facă aşa cum a făcut şi Rizea, că tot era bugetar şi el, dar un bugetar şmeker. A înceiat oarece contracte pentru care Românica a trebuit să ramburseze vreo două miloane de euroi  http://www.hotnews.ro/stiri-8923468-exclusiv-comisia-europeana-alte-2-milioane-euro-vor-trebui-rambursate-romania-urma-unor-contracte-semnate-tot-cristian-rizea.htm . Cât despre Marcedes-ul S nici vorbă să fie al lui Rizea. E al unei firme. Firma e a unuia Găzaru, şoferului lui Rizea, 5%, pentru că restul e a unei onorabile doamne, Maria Rizea, absolut întâmplătot, mama deputatului mic şi rău.

Vai, dar mi se pare normal să nu se înghesuie Rizea să treacă şi Mercedes-ul pe numele său. Ar fi urât să ţină actele în acelaşi sertar cu cele ale Ferrari-ului pe care,  Conform Roxanei Vîlcu, director de marketing la Forza Rossa (dealer Ferrari în România) cumpărat în primăvara lui 2008.  http://www.kamikazeonline.ro/2010/12/deputatul-rizea-si-a-trecut-mercedes-ul-si-nevasta-pe-numele-soferului/ . 

Deh, viaţă grea în opoziţie …

UPDATE:

Ponta renunță la mașina eco pentru un automobil hibrid

Președintele PSD nu a fost mulțumit de avantajele unui automobil complet electric, pe care l-a testat în ultimele zile, luând decizia să achiziţioneze unul hibrid, la mâna a doua, la un preţ estimativ de 20.000 de euro, plătit de partid, susțin surse din PSD citate de mediafax.ro.

Victor Ponta a testat în ultimele zile un model Citroen Zero, cu motor exclusiv electric. Potrivit unor surse din PSD, el a decis să nu achiziţioneze automobilul respectiv atât din cauza costului ridicat, cât şi a autonomiei reduse. 

Modelul amintit are o autonomie de 100 de kilometri sau două ore de funcţionare şi necesită, pentru o reîncărcare completă, o perioadă de aproape şapte ore de alimentare. 

Aceleaşi surse au relatat că Ponta a decis să achiziţioneze un model Toyota Prius, hibrid, care permite, prin rezervorul de 20 de litri de benzină, drumuri mai lungi şi are o autonomie ridicată. 

Automobilul va fi achiziţionat prin PSD, iar varianta agreată de Ponta este un model second-hand, la un preţ estimativ de 20.000 de euro, au precizat aceleaşi surse.

Sursa: EVZ.ro 

http://www.evz.ro/detalii/stiri/ponta-renunta-la-masinuta-electrica-pentru-un-hibrid-934072.html

%d blogeri au apreciat: