Arhiva

Archive for 24 iunie 2011

Fabulos: Infractorul nejudecat, Ion Iliescu, recunoaşte implict că e un mare mincinos

24 iunie 2011 7 comentarii

Incredibil…

pe blogul său, cel mai nociv personaj din politica românească post Decembristă,  Ion Iliescu,  scrie că:

  (voi comenta la finalul articolului deoarece sunt prea stupefiat şi vreau să las ca şi alţii să savureze spusele jegului)

REACŢIE LA ATACUL ÎMPOTRIVA REGELUI MIHAI

By Ion Iliescu 

Nota Blue:

(Aşa zice de engleză vorbitoriul;

parcă ar zice by Monica Columbeanu 😀 )

Am rămas surprins de violenţa atacului verbal al preşedintelui Traian Băsescu împotriva Regelui Mihai, atac de nimic justificat. Acest atac dovedeşte o crasă necunoaştere a realităţilor istorice, şi adaugă un nou factor de tensiuni interne, într-un moment extrem de delicat pentru România.
Domnul Traian Băsescu şi-a făcut un obicei penibil din a-i ataca pe foştii şefi de stat ai României, pe care îi tratează cu un dispreţ nedemn de poziţia pe care o ocupă în stat. Acest comportament este excesiv până şi pentru un preşedinte care se declară „jucător”. Este expresia incompetenţei şi iresponsabilităţii.
Da, mi s-a reproşat, şi mi-am reproşat, atitudinea pe care am avut-o faţă de Regele Mihai imediat după decembrie 1989. Contextul era altul, şi nu putem nega, nici eu, nici Regele Mihai, că sfătuitorii noştri mai mult au turnat gaz peste foc, în momente delicate. Am exprimat aceste lucruri Regelui Mihai, şi am făcut tot ce a depins de mine pentru a îndrepta acele erori.
Regele Mihai, familia regală şi-au asumat, alături de toţi cei angrenaţi în procesul de integrare europeană şi euro-atlantică, o serie de responsabilităţi, şi trebuie să apreciem contribuţia lor la adevărata sa valoare.
În august 2004, cu ocazia împlinirii a 60 de ani de la evenimentele de la 23 august 1944, în cadrul manifestărilor dedicate acelui moment, la care a participat şi Regele Mihai, spuneam: „Dacă vom judeca fără patimă şi cu obiectivitate faptele istorice, dacă nu vom mai folosi istoria ca instrument al luptei politice, vom putea cădea de acord asupra adevăratei semnificaţii a evenimentului de la 23 august 1944: aceea de act de salvare naţională.
Desprinzându-se de Puterile Axei, România a reuşit să evite transformarea teritoriului său naţional în teatru de război. Violenţa şi ferocitatea cu care s-au purtat luptele în cel de-al Doilea Război Mondial ne fac să credem că o mare parte a României ar fi devenit un uriaş câmp de ruine, că sute de mii de civili ar fi fost victime în plus ale confruntărilor armate.
Venirea la putere a generalului Antonescu, în septembrie 1940, a fost produsul unor eşecuri politico-militare, în plan intern şi extern, imputabile atât slăbiciunilor clasei politice şi fragilităţii democraţiei româneşti, cât şi neputinţei comunităţii internaţionale de a se opune revizionismului, militarismului şi agresivităţii unor puteri totalitare din Europa şi din Asia.
Destrămarea Ligii Naţiunilor, cedarea în faţa forţelor revizioniste au fost consecinţele directe ale modului în care Marea Britanie, Franţa şi Statele Unite au reuşit să gestioneze pacea în Europa, după Trianon.
Prin participarea la război alături de puterile Axei, regimul Antonescu a pus România într-o situaţie extrem de dificilă, chiar dacă o parte dintre motivele intrării ţării noastre în conflict erau justificate şi legitime.
Decizia curajoasă de la 23 august 1944, de arestare a mareşalului Antonescu şi de întoarcere a armelor împotriva Axei, alături de Naţiunile Unite, s-a impus ca urmare a agravării situaţiei de pe front, unde Armata Roşie declanşase o amplă ofensivă pe direcţia Iaşi-Chişinău. Aceasta a fost singura decizie posibilă, în condiţiile date, pentru a asigura supravieţuirea Armatei Române şi continuitatea statului român.
În înfăptuirea actului de la 23 august, un rol decisiv i-a revenit Majestăţii Sale, Regele Mihai – a cărui prezenţă o salutăm cu gratitudine – sprijinit în acţiunea sa de cele patru partide care la 20 iunie 1944 formaseră Blocul Naţional Democrat şi de conducerea armatei.
În Proclamaţia Majestăţii Sale Regele Mihai către ţară şi armată din seara zilei de 23 august 1944, se spunea:
“În ceasul cel mai greu al istoriei noastre am socotit că nu este decât o singură cale pentru salvarea ţării de la o catastrofă totală: ieşirea noastră din alianţa cu Puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite. Alături de armatele aliate şi cu ajutorul lor, mobilizând toate forţele naţiunii, vom trece hotarele impuse nedrept la Viena, pentru a elibera pământul Transilvaniei noastre de sub ocupaţia străină.
De curajul cu care ne vom apăra, cu armele în mână, independenţa împotriva oricărui atentat la dreptul nostru de a ne hotărî singuri soarta, depinde viitorul ţării noastre…”
Cei care văd în actul de demnitate naţională de la 23 august 1944 începutul “comunizării” României interpretează incorect şi abuziv faptele. Evoluţia postbelică a României a fost consecinţa raportului de forţă şi al acordurilor multiple dintre marile puteri învingătoare în cel de-al Doilea Război Mondial. Politica “sferelor de influenţă” a făcut ca România să fie, alături de alte ţări central-europene, victima unui experiment politic tragic, care ne-a scos timp de peste patru decenii din cursul firesc al dezvoltării istorice.
Faptul că 23 august 1944 rămâne un eveniment controversat se datorează şi modului deformat în care a fost prezentat în perioada comunistă. Revine istoricilor datoria să analizeze faptele cu instrumentele omului de ştiinţă şi să elucideze acele controverse care ne împiedică să înţelegem momentul 23 august 1944 în toată complexitatea sa.”
Preşedintele Traian Băsescu a început să atace cu violenţă tot ceea ce am construit cu mare greutate în anii din urmă: reconcilierea naţională, asumarea trecutului, reconcilierea româno-maghiară, pacea socială, statul de drept, stabilitatea internă. Acest elan destructiv este pus în slujba unui singur ţel: exercitarea arbitrară şi autoritară a puterii, pentru atingerea unor obiective care nu au nimic în comun cu interesul naţional.

Ion Iliescu

Fost Preşedinte al României

Sursa:

 http://ioniliescu.wordpress.com/2011/06/24/reactie-la-atacul-impotriva-regelui-mihai/

Deci aşa … Bravo Bunicuţo…de câte ori vorbeşti vorbeşti  reaminteşti oamenilor  cât de împuţit ţi-e sufletul şi cât de ordioasă şi nesimţită ţi-e mintea…

 Când l-ai fugărit pe Mişu pe şosea cum a fost, sau când nu i-ai permis nici să coboare din avion era un gest de respect faţă de Old Mişu?

Zici că: „Da, mi s-a reproşat, şi mi-am reproşat, atitudinea pe care am avut-o faţă de Regele Mihai imediat după decembrie 1989. Contextul era altul…” Adică cum adevărul este în funcţie de context? 

Beavo comunist ramolit ce eşti… ştii ce inseamnă asta? este recunoaşterea implicită a faptului  că eşti un mincinos ordinar, un păduche care nu ezită să mintă cu seninătate şi cu zâmbetul de Dacie afişat, în funcţie de interesul dintr-un anumit context…

– Ai minţit tot timpul … acum te-ai ramolit şi simţi că te arage pâmântul şi e vremea unltimei spovedanii?

Ai fost, ieşti şi vei râmâne în istorie ca unul din cele mai malefice personaje care au infectat politica românească, principalul vinovat pentru ceea ce vedem în jur…

Mai ai totuşi o şansă sa faci un pustiu de bine ţării ăsteia sărmana:

Împuşcă-te dracului  infractor nejudecat ce eşti… 

Odios individ … 

„Cotidianul” între jegoşenie şi ilegalitate

24 iunie 2011 16 comentarii

Într-un acces de jigodism, Cotidianul  publică un articol cu titlul: „Amanunte de sub si de langa fusta doamnei Elena Udrea!”

Am mai văzut aceste afirmaţii publicate acum câteva luni pe blogul unui cretin care zica că l-a primit pe mail de la … un prieten…  😀

De asemenea iată-le publicate li de un alt cretin, deţinător al unui jwegos blog numit „Teoria Ţăranului” unde ca sursă este dat: „Acest articol reprezinta Comentariul nr. 27 al unui anonim la la articolul “STENOGRAMELE MARELUI MITING” publicat in newslettergandul@mpg.ro din  27.10.2010. Am ajuns in posesia comentariului prin e-mail. La finalul acestui articol, fiecare crede ce vrea.”

http://teoriataranului.ro/12/totul-despre-elena-udrea/

Ce comod, „Cineva mi-a trimis un mail”, „Am văzut pe un newsletter”… Unii pot să sponă că le-a fost dictat de gorilienii de care vorbeşte Lorin Forună… Este la fel de verificabil.

Ei, dar alea ai tice că sunt nişte bloguri unde orice imbecil poate scrie cam tot ce-i fată mintea sau ce îi cer şefii lui…

Ei, dar la fiţuica jigodiilor, Cotidianul http://www.cotidianul.ro/ traba se schimbă. Conform legii când în presă apare un articol trebuie să se precizeze autorul iar dacă se citează, trebuie să se precizeze sursa, autorul etc. Neprecizânduse responsabilitate îi revine conducerii mizerie…

Ei bine iată: http://www.cotidianul.ro/149468-Amanunte-de-sub-si-de-langa-fusta-doamnei-Elena-Udrea ca sursă: „Circulă pe net”, adică fără…

================================================================================

Deci, te apuci, scrii o porcărie, aştepţi ca cineva să o preia, tu ştergi ce ai scris şi spui că ai văzut undeva… Dacă te strânge cineva de ouă indici ca sursă locul unde ai fost citat … şi gata, ai scuipat cu noroi şi ai fugit ca Organu e la locul accidentului. Specific jigodiilor…

Păi hai să ne amintim ce am mai văzut că circulă prin blogosferă, (evident că nu pot să arăt unde am văzut deoarece nu mai ţin minte siteul şi nici nu afirm că e adevărat). Să luăm la întâmplare pe cineva. Un nume care nici nu cred că există: Nornel Cistorescu… să zicem că ar fi o persoană cunoscută… să zicem jurnalist mare sculă  la un ziar care nici el nu există Goditianul…. 

– Cineva, nu mai ştiu cine, zicea că acest Cistorescu, pe vremea când încă era informator la Securitate şi-a violat o colegă, într-un oraş care nici el nu există … să zicem  Borăştie… De asemenea, cică  de mic fura cam tot ce prindea. Unii spun că asta se datorează faptului că de mic a suferit din cauză că aflase că mă-sa se prostitua într-o staţiune numită să zicem Beoagiu Găi…

– Ei dar după ce a mai crescut şi a devenit informator la Securitate ar mai fi avut de-a face cu miliţia, tot pentru  furturi şi violuri, iar după ce a ajuns mare sculă mediatică ar fi fost autorul unor grave accidente de circulaţire muşamalizate la vreme ca să nu se afle. Nu toate, de unul s-a aflat dar a dat vina pe copilul pe care în transporta. Îi distrăsese atenţia… Evident că trebuie să precizez iar, eu nu spun că e adevărat… spun că doar am auzit şi eu, şi nu prea ştiu ce să cred, în fine, fiecare să creadă ce doreşte….

Ei bine, în caz că cei de la Cotidianul (ăsta există) nefiind profesionişti ai presei  nu ştiu cum se face ca să se importe legal  un articol,  iată:

Să luăm  absolut întâmplător de pe un site un articol, îl aducem cu copy-paste, apoi scriem şi de unde a fost luat, precizâm data şi dacă e posibil numele aiutorului. Să zicem că luaă tot o biografie secretă: A lui Cornel Nistorescu. Cum nu există un jurnalis cu acest nume? Evindent că nu, nici nu spun asta. Nu e un jurnalist ci o jigodie după cum se vede în poza alăturată care şi ea circulă prin blogosferă.

Evident că nici pe asta nu mai ştiu de unde am descărcat-o… circula şi ea aşa, neprecizat pe unde, neprecizat de unde venea şi unde se ducea… doar circula… anonim… 😀

O biografie secretă pe zi: ziaristul Cornel Nistorescu

Cornel Nistorescu s-a născut la 15 decembrie 1948, în satul Turmaşi, comuna Mărtineşti, judeţul Hunedoara. Este fiul lui Aurel Nistorescu şi al Ilinei (n.Popa), agricultori. A făcut şcoala primară la Mărtineşti, iar apoi liceul “Aurel Vlaicu” din Orăştie absolvind în 1965. Studiile universitare le-a săvârşit în cadrul Facultăţii de Filologie a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, la secţia română-italiană (absolvent în 1974).
Actualul consilier al lui Sorin Ovidiu Vântu debutează în presă în ’74, la terminarea Facultăţii de Filologie de la Cluj. Este redactor şi redactor şef adjunct la Viaţa Studenţească şi revista Amfiteatru, între ’74 şi ’80. Promovează către Scânteia Tineretului şi între ’85 şi ’89 semnează în revista Flacăra, călătorind în afara ţării pentru diverse reportaje, lucru greu de realizat în acea perioadă de restricţii.
Cornel Nistorescu, fostul gazetar al revistei Flacăra, a avut o ascensiune fulminantă în domeniul afacerilor, în ultimii 15 ani. El deţine în România acţiuni la 10 firme cu diverse obiecte de activitate şi câştiguri importante, după ce şi-a vândut acţiunile la societatea Expres, cea care editează Evenimentul Zilei.
Alfa Cont, o firmă importantă din care deţine 60%, şi care se ocupă cu monitorizarea publicităţii în mass-media. Expresiv SA, unde mai deţine numai 7% şi are poziţia de preşedinte al CA, are activităţi legate de publicitate dar şi de radio (operează licenţa Radio Total).
Prin Expresiv, Nistorescu deţine firmele Bernis Art (la Timişoara) şi Expresiv Consulting la Bucureşti (activităţi radio dar până la plecarea sa şi plata salariilor pe lângă cartea de muncă jurnaliştilor de la Evenimentul Zilei).
Nistorescu mai este administrator la firma Info Presa Română (care se ocupă cu editare de carte), unde proprietar este trustul Expres şi JMC Investments din Cipru. JMC este şi acţionară la Amerinvest, societate creată în 2004 şi care se ocupă cu administrarea imobilelor. Nistorescu deţine 3% din postul de radio Europa FM (prin firma Europe Development International România).
Urmează un pachet important de acţiuni, la diverse firme importante de publicitate. Nistorescu deţine încă din 1994 10% din firma TBWA Bucuresti, companie care deţine integral alte trei firme de publicitate: Optimum Media Direction, Mediwise şi Tequila Romania, înfiinţate între 2000 şi 2005.
De menţionat că Nistorescu a fost cel care s-a ocupat în paralel de gestionarea editorială a Evenimentului Zilei cât şi de gestionarea economică a ziarului, inclusiv de vânzarea spaţiului publicitar, de multe ori atrăgând publicitate direct şi primind comision pentru această operaţiune.
TBWA este un brand internaţional, o agenţie de publicitate recunoscută. Revenind la Expresiv SA, trebuie menţionat faptul că în octombrie anul trecut, o mare parte din acţiunile lui Nistorescu au ajuns prin vânzare în posesia a două entităţi ce deţin acum 90% din Expresiv: sindicatul din domeniul petrolier FSLI Petrom şi un off-shore din Cipru, Comac Ltd.
Aceste două entităţi conduc în primul rând către Liviu Luca, proaspăt mogul al presei româneşti (a achiziţionat prin sindicatul său ori prin Petrom Service Realitatea TV, Radio Total, Ziua, Gardianul şi Averea). În al doilea rând, ele conduc către Sorin Ovidiu Vântu. Comac Ltd a apărut ca acţionar misterios la un nou jucător pe piaţa de capital (GM Invest) din 2002, la câteva luni după ce Gelsor a fost suspendată de CNVM şi declarată falimentară.
Dintr-o firmă moartă, GM Invest ajunge rapid în top 10 al clasamentului SVM, întocmit de Bursa de Valori Bucureşti. Consiliul de administraţie al GM Invest cât şi cenzorii provin din fosta structură a Gelsor. Comac Ltd mai apare acţionar la Editura Ziua deţinută de Petrom Service, şi la Comservil, unde administrator este Gheorghe Raţiu (colonel de Securitate, om de încredere şi asociat cu Sorin Ovidiu Vântu) cel care a pus pe picioare pentru Vântu întreaga reţea Gelsor.
În prezent, este director al publicaţiei Cotidianul şi editorialist la cotidianul local “Foaia transilvană” din Cluj-Napoca.

Sursa:Napoca News

 http://www.napocanews.ro/2009/10/o-biografie-secreta-pe-zi-ziaristul-cornel-nistorescu.html

Data publicării: 20 Octombrie 2009

Ah şi să nu uit ceva, ce au făcut cei de la Cotidianul e ilegal, evident că nefiind profesionişti nu au de unde să ştie…

Notă:  Taci bre că nu-i pamflet…. Poate bamflet, eu semnez Blue nu Păunescu …

%d blogeri au apreciat: