După Grecia urmează SUA ?

Este SUA noua Grecie?

Autor: Dan Andronic

Cu o datorie de şapte ori cât PIB-ul ţării, deficitul bugetar dă bătăi de cap şi Statelor Unite. Aşa au apărut zvonuri privind falimentul statului american sau apariţia unei noi crize mondiale care ar veni tot dinspre Vest. In acest context, comparaţiile Grecia- Statele Unite sunt inevitabile. Dar care sunt diferenţele dintre cele două state? Şi care este răspunsul politic al celor două partide politice americane la criza economică în general şi la problema plafonului de îndatorare în particular? Vă invit să citiţi o  radiografie a situaţiei economice a  SUA, din perspectiva lui Fareed Zakaria într-un articol publicat de revista « Time ».

Pe măsură ce Europa se confruntă cu un alt act din drama  greacă, mulţi  se întreabă:este  SUA următoarea? Este posibil ca dezbaterea noastră despre plafonul de îndatorare să fie începutul unei crize care ar  face lumea să-şi piardă încrederea în SUA ? Orice se poate întâmpla, dar sunt demne de remarcat  diferenţele dintre Grecia şi SUA.
Grecia se confruntă cu trei probleme. În primul rând, are o economie necompetitivă care nu poate genera creştere economică. Forţa de muncă este prea scumpă, exportă puţine produse şi  poporul său nu este suficient de bogat pentru a genera o creştere. Aceasta nu este o problemă recentă. Grecia nu a avut niciodată o  economie dinamică.

Grecia are de asemenea o istorie lungă de contractare a unor împrumuturi  prea mari pe care apoi nu a mai avut posibilitatea de a şi le plăti. În ultimii 179 de ani a fost în imposibilitatea de a-şi îndeplini îndatoririle financiare aproximativ 50% din timp. Datoriile sale sunt uriaşe şi nu au putut fi plătite luând în considerare niciun scenariu plauzibil. În cele din urmă, pentru că este parte din zona euro, Grecia nu are control asupra monedei sale, ceea ce inseamna că nu îşi poate ieftini produsele pe pieţe mondiale.

În contrast, Statele Unite rămân una dintre economiile cele mai competitive. Este casa companiilor de top din industriile cele mai avansate, casa celor mai mari pieţe de capital şi continuă să dea naştere unor noi companii şi, într-adevăr, unor noi industrii. Exportă totul în întreaga lume, de la avioane la divertisment. Structura sa demografică e izbitor de sănătoasă: va fi singura ţară bogată din lume unde populaţia va creşte  în următorii 30 de ani – ceea ce înseamnă  angajaţi mai tineri, producători, întreprinzători şi contribuabili. Deţine, de asemenea, controlul asupra monedei sale. În cele din urmă, istoria creditelor americane este impecabilă. Statele Unite nu a avut niciodată probleme  în îndeplinirea îndatoririlor financiare.

Grecia se confruntă cu un set de alegeri aspre. Pentru a obţine mai multe fonduri pentru a-şi plăti împrumuturile are nevoie să facă reduceri draconice de cheltuieli şi creşteri de taxe ce vor sufoca cu siguranţă creşterea economică. Situaţia în SUA este cât se poate mai diferită. Soluţiile pentru problemele deficitului american sunt clare, aproape simple.
Să vă ofer câteva exemple. În cazul în care Congresul ar  pune în aplicare recomandările

comisiei Simpson-Bowles, ar reduce deficitul cu 3.8 triliarde de dolari pe o perioadă de 10 ani. Până în 2015, Statele Unite ar avea un deficit de 2,2% din PIB, care ar fi printre cele mai scăzute ale marilor economii ale lumii. Dacă Congresul nu va face nimic si va  lăsa  să expire reducerile fiscale din timpul lui Bush  şi se va reveni la ceea ce se întâmpla în timpul erei Clinton, s- ar genera în următorul deceniu o sumă estimată la 3.6 triliarde de dolari ce ar rezolva în mare măsură  problema deficitului pe termen scurt.

Marele adevăr cu care se confruntă Statele Unite nu este faptul că ne lipsesc soluţii la problemele noastre, ci faptul că sistemul nostru politic pare incapabil să facă ceva. Cu un deficit la fel de mare ca cel cu care ne confruntăm, ar trebui să fie clar că lucrurile nu se pot aranja doar prin reduceri de cheltuieli sau doar prin creşterea impozitelor. (Cheltuielile pentru asigurări sociale, Medicare şi Medicaid sunt aşteptate să crească de la 10% din PIB cât sunt în prezent la 15% până în 2030. Asta este pur şi simplu nesustenabil.)Şi totuşi, cele două partide par a fi blocate în fantezii juvenile, unul dintre ele excluzând  creşterea taxelor şi celălalt excluzând reducerile serioase de cheltuieli. Sigur, într-o ţară de 312 milioane, oamenii nu vor cădea de acord între ei. Dar pe deficit, dezacordul nu este unul teologic. Dezbaterile asupra banilor sunt întotdeauna supuse unui compromis.

Lumea nu şi-a pierdut încrederea în economia americană. Oamenii împrumută SUA mai mulţi bani în termeni mai  avantajoşi decât cu oricare alt stat. Pieţele noastre rămân puternice.Companiile noastre continuă să prospere. Dar, dacă urmăreşti jocul periculos de  la Washington este uşor să concluzionăm că Statele Unite nu mai are o clasă  de conducere veritabilă şi a devenit un loc în care ideologia şi retorica au înlocuit arta guvernării. Că republicanii ar lua în considerare să se joace cu solvabilitatea SUA nu este pur şi simplu o foarte proastă politică publică, aşa cum a demonstrat Richard Stengel în numărul precedent al TIME, dar aproape sigur este şi neconstituţional.
Chiar acum, am putea învăţa ceva de la Grecia. Actualul guvern grec şi-a recunoscut problemele şi a iniţiat o serie de reduceri de cheltuieli şi creşteri de taxe, precum şi vânzarea activelor de stat. Ceea ce şi-a propus minimalizează tot ceea ce s-a luat în considerare să se realizeze în SUA. Şi guvernul grec a făcut apel la cetăţenii săi cu răbdare şi insistenţă fără a folosi populisme – în ciuda  gălăgiei de pe  stradă. A luat de asemenea decizia de a adopta un program pe termen lung pentru a face economia mai competitivă.

În acest sens, din păcate, America nu este deloc asemeni Greciei.

Sursa: Dan Andronic blog

http://www.danandronic.ro/este-sua-noua-grecie.html?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+blogdanandronic+%28Dan+Andronic+Blog%29

BAC-ul, oglinda ineficienţei unui sistem de învăţământ făcut varză de politicieni

 

Azi am văzut ceva care m-a uimit.

O fată zicea că ea a fost elevă isterizată de nouă şi zece şi a picat la BAC.

O femeie era extrem de enervată că cei care au supraveghiat s-au comportat ca nişte poliţişti.

În primul caz, fata considera probabil că faptul că dacă avea note mari în timpul şcolii înseamnă că era automat trecută la BAC. Interesant.

Oare cum o fi obţinut acele note mari şi foarte mari dacă în scăfărlie nu  i s-au adunat destule cunoştiinţe nici măcar să facă o lucrare de cinci?

De fapt care e sensul şcolii? Să le dea note elevilor, sau să le bage în cap nişte cunoştinţe?

Acum contează pe la admitei şi notele obţinute pe parcusul şcolii.

Cred că fiecare tie cazuri în care un elev primeşte note mai mari decât merită. Ba profesorul consideră că e păcat să-i strice media, ba ă este fiul sau fiica lui Nenea Importantu’, al Domnului Coleg, al directorului ori al dracu mai ştie cui.

Dar mai e un obicei. Meditaţiile. Adică se duce elevul la şcoală bou şi vine vacă. Tatăl său se „scarpină” în portofel, îl trimite acasă laprefesorul care e plătit şi de stat, a doua zi, elevul ştie sau ba, primeşte o notă care să recompenseze nu faptul că el ar şti ceva ci „scărpinarea” în portofel al părintelui.

Vin însă examele unde se vede un fapt, Miuntea elevului e la fel de goală ca înainte de a merge la şcoală.

Dar există şi pentru asta leac. Facultăţile cu plată. Se duce acolo nărodul, plăteşte, la final ăprimeşte diploma dar nu ştie să zice ecuaţia de gradul doi. Cui îi pasă? Fiecare îşi îndeplineşte ceea ce şi-a dorit. Fostul elev, apoi student, e la fel de necunoscător, dar are o diplomă ca să se împopoţoneze, prof-ii şi-au luat „mălaiul” şi gata.

Ne place mult să spunem că prin spitalele arabe se vorbeşte româneşte deoarece mulţi medici au absolvit în România… Da, pentru că aveam o şcoală care era respectabilă.

Atnci, elevul de ducea la şcoală şi era fix egal dacă avea în carnetul de note cinci sau zece, important era ce rămânea în cap.

Elevul îşi lua pixul şi se ducea la un examen. Acolo scria ce ştia şi dacă obţinrea o notă suficientă era deasupra liniei, dacă nu, sub aceasta. De multe ori cei de desupra liniei avau per total, în şcolile absolvite până atunci, medii mai mici decât unii care picaseră. Important era cu ce rămăsese…

După 90 am văzut că fiecare ministru a considerat că trebuie să-şi lase amprenta. Regulile s-au schimbat… astfel am ajuns ca un elev semni analfabet să ajungă să intre la o facultate doar pentru că venea de la Crăcănaţii din deal şi era fiul primarului ori al directirului şcolii astfel că avea doar nouă şi zece, iar unul care a făcut şcoală undeva unde profesorii îşi făceau datoria la modul serios, iar notele aratau întradevăr ce ştie elevul, să vedem cu semnianalvabetul ocupă un loc la care celălalt, caremai ştie câte ceva nu mai are loc. Am văzut cum un Gigi Becali are o diplomă universitară pentru că a avut de unde să „pompeze” ori că, tot datorită „pompării”,  o Monica Gabor (sau Columbeanu), a fost pur şi simplu adunată de prin baruri şi făcută doamnba cu diplomă de minisoţul său.

Sunt oare vinovaţi acei profesori care au făcut-o pe poliţaii? Sau sunt vinovaţi pe de o parte părinţii, care îşi lasă copii de capul lor? Ori poate cei care au distrus în cei 20 de ani sita care cernea valorile şi care separa  care elevii care au învăţat ca să ştie şi nu ca să obţină note, pe cei care au acumulat cunoştiinţe de cei care au băgat în ei un camion de „etnobotanice”.

Am văzut profesori care urlau ca din gură de şarpe că nu au venituri… niciunul nu s-a legat de uşă la Guvern care să spnă că  sitemul de învăţământ e varză. S-au oripilat când Băsescu a spus că învăţământul nostru scoate tâmpiţi, dar nu se strofocă de fapul că munca lor aremult mai multe rebuturi decât normal.

Da. Pentru că un elev care la Bacalaureat nu „scoate” măcar notele de trecere e un rebut al sistemului de învăţământ.

Un strungar care greşeşte o piesă o plăteşte… Un profesor al cărui elevi nu iau bacul nici vorbă de aşa ceva…

 Culmea tupeului. Acum, când scriu asta, la televizor o văd pe Abramburica ca cu două mandate de ministru la activ… şi tot culmea… critică…

Cei interesaţi pot vedea aici câteva din subiecte. Unii spun că a fost incredibil de greu. O fi fost, dar … nu mi se pare că trebuia să fii geniu ca să iei notă de trecere… bine, dacă ai mai pus mâna şi pe un manual între două doze de etnobotanice… 

Subiecte matematica

Puspha … o minune de căţel

Puspha … o minune de căţel.

Siteul original de unde le-am luat este blogul „Lumea lui Arm”

 http://lumealuiarm.wordpress.com/2011/07/03/puspha-o-minune-de-catel/

Rugăminte … de la nişte pisoi

Cineva m-a rugat să promovez un linc. Îi rog şi eu pe cei care citesc să facă acelaşi lucru.

Este vorba de acesta: http://www.hobby-zoo.ro/anunt/brosa-si-soricica-1519.html

 

E vorba de nişte animăluţe care au nevoie de un stăpân asupra căruia să-şi reverese dragostea  necondiţionată.

Pe linc se poate citi:

Broşa şi Şoricica

Sunt doua surioare nascute de Florii, teribil de dragalase, haioase, energice si iubitoare! Mananca orice, isi fac \”treburile\” in locul special (o cutie cu carpite, dar foarte usor pot fi invatate la nisip)Ar fi grozav ca cineva sa le adopte pe amandoua, deoarece tot ceea ce fac de cand s-au nascut fac impreuna, dar s-ar putea obisnui si sa traiasca separat. Mai am 3 pisoi (doi baietei si o fetita) nascuti pe 1 Martie si 4 pisoi (3 baietei si o fetita) nascuti pe 15 martie.Unul dintre baieteii nascuti pe 1 Martie este tigrat. Toti ceilalti sunt negri. Sunt frumosi si vigurosi,obisnuiti cu oamenii. Am sa pun si o poză cu toti 7. Articolele despre ei au fost publicate mai demult, dar nu am reusit sa-i dau. Pisicuta din castron este Soricica . Cea de langa palarie este Brosa. Ceilalti 7 se numesc Martisor, Vrabioi, Bufnita, Marmotica, Grasu, Piscotel si Negrutu. Pot fi adusi/trimisi in Pucioasa, Targoviste şi Bucuresti si oriunde, pe drumul dintre Pucioasa si Bucuresti.

 

Sursa: Hobby-Zoo

 http://www.hobby-zoo.ro/anunt/brosa-si-soricica-1519.html

 

Alte detalii se pot găsi intrând pe pe siteul   de la capătul lincului de mai sus…