Prima pagină > Politicăraie - Partide - Politicieni, Presă > Cazul Borbely, exemplu de cârdăşie transpartinică

Cazul Borbely, exemplu de cârdăşie transpartinică

Motto:  El se jura ca nu fură  / Şi l-am prins cu raţa-n gura 

Nu a trecut chiar o eternitate de când UDMR defila cu o imagine de lebădoi şamponat şi parfumat. Ei erau desupra micilor mizerii româneşti, erau oneşti şi nu se amestecau în viermuiala politică românescă.

Din păcate pentru ei şi-au păstrat conducătorii prea mult timp şi din timp în timp se auzeau tot felul de mizerii. Se vorbea de amestecul unora din ei în mafia lemnului de exemplu.

Acum câteva zile a căzut ca o bombă povestea cu Laszlo Borbely.

Care o fi adevărul, dracu ştie… şocul fiind maxim tocmai pentru că Borbely avea o imagine relative  curată.

Povestea a stărnit un fel de val , aproape nimeni nerămânând fără a avea o părere.

UDMR a spus că îşi va apăra membrul, ceilalţi, fiecare cât îl duce capul conform … intereselor.

În argumentarea poziţiei faţă de povestea cu Borbely, fiecare aduce argumentele care îi convin.

Eu personal consider că Borbely este nevinovat atâta timp cât nu există o sentinţă judecătorească definitivă care să spună altfel.Un fapt care pune povestea pe nişte baze stranii mi se pare evocator. Vorbim de un traffic de influenţă transpartinic. Laszlo Borbely, Ministrul Mediului, , este suspectat  de trafic de influenţă în care este deja pus sub acuzare consilierul său, Szepssy Szabolcs. Potrivit Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Borbely ar fi beneficiat de lucrări de amenajare a unui apartament pentru a favoriza o firmă.

Firma, care aparţine lui Ioan Ciocan, ginerele deputatului PSD, Gheorghe Ciocan, ar fi realizat lucrări de amenajare în valoare de 20.000 de euro la apartamentul cuscrei lui Borbely. Ministerul Mediului nu a confirmat până în prezent informaţiile, ba mai mult spune că el nu-l cunoaşte pe Ciocan. Poate nu-l cunoaşte, dar îl cunoaşte pe socrul lui, fostul prefect social-democrat de Satu Mare şi actual deputat.  

Începând din 2005, firma lui I. Ciocan a devenit o prezenţă constantă la inundaţii obţinând contracte din care şi-a “tras”  zeci de milioane de euro.

De şase ani, firma lui I. Ciocan,  Lescaci Com SRL, acuzată că a renovat un apartament al lui Laszlo Borbely, câştigă de şase ani lucrări cu încredinţare directă şi licitaţii de la Apele Române.

Ioan Ciocan, având  filiaţie PSD , a făcut  primele afaceri cu Ministerul Apărării Naţionale, pe vremea lui Ioan Mircea Paşcu, în guvernarea PSD. A continuat cu lucrări mari câştigate în Dobrogea, fiind un apropiat al grupului Mazăre-Nemirschi, când PSD deţinea ministerul Mediului. A primit lucrări prin încredinţare directă şi din partea guvernului PNL, după inundaţiile din 2008, prin HG-uri semnate de premierul Tăriceanu.

După inundaţiile din 2010, suma pusă la bătaie de Administraţia Naţională Apele Române (ANAR) a fost de 25 de milioane de lei pentru obiectivul: „îndiguire mal drept râu Siret pe tronsonul Şerbeşti, Siretu, Schieni, Săuceşti”. În total 18 kilometri de diguri care să protejeze în viitor zona de inundaţii. Un alt contract guvernamental atribuit direct de către Ad­ministraţia Bazinală Bacău firmei Lescaci Com SRL se referă la „îndiguirea malului stâng al râului Siret în zona localităţilor Negri şi Prăjeşti, judeţul Bacău”, estimată la 5,4 milioane lei.

Lesaci Com din Satu Mare a făcut afaceri profitabile în toate guvernările ultimilore 11 ani, doveind a avea o profitabilitate de invidiat, contractile sale având o valoare de 16,9 milioane lei (în jur de 4,2 mil. euro).

În perioada lui guvernării Tăriceanu, după inun­daţiile iulie-august 2008, guvernul de atunci a emis două hotărâri, 833 şi 834 din august 2008, prin care s-au alocat aproximativ 20 de milioane de euro pentru lucrări de refacere a digurilor şi alte construcţii hidrotehnice.

În 2009, secretarul de stat pentru relaţia cu Parlamentul, Valentin Iliescu, atrăgea atenţia asupra existenţei unui raport al Curţii de Conturi în care se semnalau ilegalităţile comise privind acordarea de contracte unor firme, între care şi Lescaci Com SRL. Acum, Valentin Iliescu spune că nu mai ştie nimic de acel raport şi că toţi i-au sărit în cap pentru că a avut curajul să pomenească de un document care nu a mai ajuns la Parlament niciodată.

În raportul Curţii de Conturi se făcea referire la modul cum se furau banii publici destinaţi consolidării sau reconstrui­rii digurilor. Un exemplu este „Consolidare de mal râu Tisala Săpânţa, judeţul Mara­mureş“. În zona respectivă, din cauza presiunii râului a apărut o breşă de 380 de metri. Comisia de specialişti a aprecizat că pentru repararea acesteia erau nevoie de 510.000 lei.

Surpriza uriaşă a venit în momentul în care ANAR a trimis la Ministerul Mediului un raport în care breşa s-a mărit la 1.200 de metri. Valoarea reparaţiilor alocată de Ministerul Mediului a fost de 11.8 milioane de lei. La fel s-a întâmplat şi în cazul consolidării „mal râulTisa, la Lacul Raţelor”.

În zonă a existat o breşă de 240 de metri care a devenit de 2.250 metri, valoare iniţială de 590.000 de lei ajungând la 10.5 milioane lei. Evenimentele aveau loc în timpul guvernării PNL. Printre subcontractanţi se afla şi Lescaci Com.

Firma Lescaci Com SRL a decontat de la Administraţia Naţioanlă Apele Române (ANAR), din 2005 şi până în prezent, lucrări în valoare de aproximativ 36 de milioane de euro. Aceasta a încheiat 50 de contracte în perioada 2005-2009 şi 14 contracte din 2010 şi până în prezent, potrivit directorului ANAR, Csaba David. Contractele au fost parafate fie în urma unor licitaţii, fie în urma unor hotărâri de guvern, care au fost date de Executiv din cauza unor inun­daţii. Cele din urmă, prevedeau încheierea unor contracte de lucrări de urgenţă, adică prin încredinţare directă.

„Contractele sunt multianuale, nu au fost toate încheiate anul acesta sau în 2010. Nu este singura societate care reabilitează lucrări de protecţie împotriva inundaţiilor. Sunt 15-20 mai importante. În funcţie de an, unele au mai multe, altele mai puţine”, a explicat directorul Administraţiei Naţioanle Apele Române.

Numai anul acesta, până la sfârşitul lunii iunie, societăţii i-au fost decontate aproximativ 11 milioane de euro, bani care sunt şi pentru contracte încheiate în anii anteriori. „Aceştia au respectat o documentaţie de licitaţie. Din moment ce nu s-a contestat licitaţia, nu văd nici o problemă”, a mai spus David Csaba directorul ANAR.

Revenind la povestea noastră cu  Laszlo Borbely, nu putem să trecem cu vederea reacţia unuia din indivizii cei mai fericiţi în perioada în care UDMR era parte a grupului 322. Deputatul UDMR, Peter Lakatos. Individul, de departe, udemeristul cu cea mai mare trecere în zona televiziunilor moguloide, duşman aproape declarat al preşedintelui Băsescu, evident că a găsit către cinew să arate cu degetul,   Preşedintele României s-ar afla în spatele scandalului în care este implicat ministrul Mediului, Laszlo Borbely. „Cred că domnul preşedinte a avut timp de reflecţie. Probabil că şi alţii s-au gândit că s-a deschis sezonul de vânătoare la liderii UDMR şi asta este consecinţa. Deci nu este vorba despre o coincidenţă”, a declarat el  pentru Antena3.

Culmea în povestea asta este că am auzit pe unul sau altul din jurnalişti şi politicieni că e clar că e o lucrătură politică din partea lui Băsescu de vreme ce e vorba de nişte amărâte de lucrări de amenajare în valoare de doar 20.000 de euro. Mă întreb cam câţi din votanţii acelor politicieni, sau câţi din amărăţii care cumpără ziarele unde scriu acei pseudojurnalişti consideră că cei 20.000 de euro sunt tocmai un mizilic. Trebuie precizat că cei cărora li se aresa respectivea afirmaţie sunt aceiaşi oameni oameni cărora li se adresau şi lamentările de prin toamnă,  legate de faptul că unii urmau să moară că nu vor avea cu ce să-şi plătească încălzirea. Evident că respectivilor politicieni li se pare un mizilic dacă se are în vedere,  spre exemplu,că îşi permit să ţină ocupate la hotel camere care ne costă pe toţi 80 de milioane pe lună deşi stau neocupate. Dacă le plăteau ei din leafă, evident că Meriot-ul rămânea fără oastepţi politici. Dar nu despre asta e vorba aci.

Să zicem că la sumele ce se bănuiesc a circula prin subteranele corupţie noastre de toată ziua, cei 20.000 de euro, n-ar fi tocmai un capăt de ţară. În fond, suntem mult prea obişnuiţi ca cei care umblă cu miere să-şi lingă degetele din când în când. Porcăria mare e că această poveste ridică iar colţul pledului care acopere mizeria cotidiană românească. Vedem că atunci când vorbim de bani sau altte interese, nu mai contează partidul din care e cineva, sau că partidul respective, oficial e prieten sau adversar al partidelor spre care au filiaţie cei implicaţi.

Ne amintim că în urmă cu câţiva ani, Năstase şi alţi fruntaşi ai partidului  nu au ezitat să meargă să îşi apere colegul Bivolaru (beneficiar al sistemului penitenciar românesc), fratele lui Pipi Bivolaru. De asemenea, ne amintim că Victor Ponta a spus atunci când a fost ales că şi el se va duce să îi apere pe colegii de partid de “abuzurile poliţiei şi ale procuraturii”. S-a văzut cum arestarea mafioidului pesedist de la Argeş a fost considerată de Ponta drept o astfel de agresiune. Atât Năstase  cât şi Ponta, dacă avem în vedere faptul au pregătire juridică ştiu cam care e presiunea ce se crează atunci când nişte indivizi cu greutatea lor politică apar la Parchet, anchetele e care se interesează nemaiputând să se desfăşoare normal. Dar asta nu i-a interesat pe niciunul.

Cred că un lucru extreme de grav este că de fiecare dată când apare un caz de corupţie, politicienii sar ca unul pentru a-şi apăra tagma.

Implicarea politicienilor în dosarele de corupţie este subliniată şi de Daniel Morar şeful DNA.

Domnina sa declară referintor la politicieni care, deşi “în necunoştinţă de cauză” , se implică în dosarele de corupţie că: „Aceste personaje care fac acuzaţii nu cunosc nici situaţia de fapt, nici situaţia juridică şi nici normele juridice aplicabile în materie, fără ca asta să-i impiedice să facă acuzaţii de genul «DNA este o instituţie abuzivă». Problema se pune atunci când acest climat pune presiune pe procuror, în condiţiile în care oricum instrumentarea unui astfel de dosar este dificilă” dând  ca exemplu de presiuni politice declaraţiile vicepreşedintelui PNL, Mihai Voicu, care a spus că „DNA este ca Petrică cu lupul”, o „instituţie necredibilă care aruncă bombe”, şi cele ale liderului UDMR, Kelemen Hunor, care a susţinut că „DNA este o instituţie care distruge cariere şi că de cele mai multe ori s-a dovedit că acuzaţiile sunt false”. Nu în ultimul rând, Daniel Morar a indicat ca exemplu de presiuni politice şi afirmaţiile lui Victor Ponta, care spunea că şeful DNA face jocuri politice, pe de altă parte, CSM s-a autosesizat în urma declaraţiilor şefului DNA şi a anunţat că a dispus să se facă verificări. 

Acuzaţiile lui Morar nu au rămas fără replica celor incriminaţi. Preşedintele PSD a spus că „şeful DNA face, de şase ani încoace, prea multe ştiri şi breakingnews- uri, nu şi dosare penale”. „Domnul Daniel Morar este printre primii oameni din această ţară care ar trebui să ştie că acuzaţiile trebuie şi dovedite”, a spus şi vicele PNL, Mihai Voicu. 
La rândul său, Kelemen Hunor, a precizat că afirmaţiile sale nu pot fi catalogate drept presiuni politice asupra DNA. „Dacă domnul Morar vine cu dovezi clare despre cine a făcut presiuni şi asupra cui şi în ce modalitate, atunci va fi credibil. Atâta timp cât face declaraţii politice, va fi considerat un om politic în haine de procuror”, a spus liderul UDMR. 
Personajul principal, Laszlo Borbely, nu crede că poate fi vorba de presiuni politice asupra justiţiei, dar a subliniat că îl deranjează că „justiţia se face la televizor”. 
Şi premierul Emil Boc a dat o replică şefului DNA. „Nu cunosc declaraţiile şi nu le comentez. (…) Cine are lucruri de spus să le spună, atât pot să vă spun din această perspectivă. Independenţa Justiţiei este asigurată în România, iar din punct de vedere al declaraţiilor fiecare să răspundă pentru ceea ce declară„, a spus şi premierul Emil Boc.

Evident că politicienii cre se implică vor spune că ceea ce face un lucru bun, normal din punctual lor de vedere. Deci, ca o extensie logică ei consideră că şi alţii fac la fel astfel, deşi de cele mai multe ori nu au dovezi, consideră că şi ceilalţi fac la fel. Astfel se ajunge la declaraţiile legate de implicarea preşedintelui.

O chestie asemănătoare a fost şi la alegeri când Geoană sau alţi colegi de-ai lui acuzau că sa-a făcut turism electoral. S-a făcut, zburdau autocarele pesediste de zici că eram naţia cu cea mai mare densitate de turişti. Extrapolând “acuzatorii” arătau cu degetul spre adversarii lor şi povesteau de fapt ce făcuseră ei şi ai lor.

USL vorbeşte de curăţarea societpţii românşti dacă vin ei la putere? Cum? Eliberând din aresturile poliţiei sau ale parchetului ori ale DNA pe cei arestaţi dacă le sunt colegi de partid, indiferent ce au făcut? Făcând cerc în jurul unor indivizi de teapa lui Rizea, Dragnea, R.Negoiţă şi a multor altora doar pentru că sunt asmici politici? Dpre onoarea sa, PDL este deocamdată singurul partid care, la putere fiind, a lăsat justiţia să îşi urmeze cursul, în timp ce cei sin USL spun dacă le e arestat lor un membru că e vorba de răzbunare politică iar dacă e arestat unul din PDL e vorba de o chestie de imagine… Asta să fie alternativă propusă?

Ei, dar corul de politicieni nu strigă tocmai în pustiu.

Absulot haios mi se pare modul în care mi se pare modul în care interpretează ceea ce se întâmplă.

Nu am cum să trec peste un articol al lui Cornel Nistorescu.

Acesta, fost journalist de marcă, ajuns să fie realmente paranoic în interpretări, într-un articol ce poate fi văzut integral la finalul acetui text, spune că: “…afacerea modernizării apartamentului (care ar putea fi și adevărată. Eu unul nu am însă nici o informație credibilă din nici o parte!) ascunde un război politic în toată legea. Traian Băsescu a aflat de la răspândacii săi că ungurii se pregătesc de drum. Nu merg pe mâna sa nici la modificarea Constituției, nici la proiectul de împărțire teritorial-administrativă și nici la votul prin corespondență. Adică la nici una din șmecheriile majore cu care președintele încearcă să-și mențină handicapații în funcții. Şi atunci a dat verde unui plan verificat în multe împrejurări. Demolarea unor personalități politice cu buldozerele statului de drept. A funcționat și cu Tudor Ciuhodaru, și cu Alexandru Athanasiu, și cu Codruț Şereş și cu mulți alții. Adică a scos din inventarul său de turnătorii și delațiuni povestea unuia dintre cei mai osoși lideri ai UDMR, povestea apartamentului soacrei, cuscrei, mă rog, ce-o fi cu Borbely, și a umflat scandalul în presă. Bineînțeles, trompetiștii de serviciu l-au amplificat până la asurzitor”. Adică nu ştie dacă afacerea e adevărată, dar consideră că asta e posibil, ce ştie însă e că Băsescu s-a amestecat. 😀

Cred că dacă Nistorescu sau alţii ca el şi-ar da seama cât de penibili au ajuns să fie din caura urii şi a temerii că într-o zi le vine rândul să dea socoteală precum şi din cauză că speră că într-o zi cei pe care ei îi susţin fără inhibiţii vor ajunge la putere şi vor fi răsplătiţi, cred că s-ar sinucide. Din păcate nu ştiu, deoarece, dacă ar face-o,ţaraasta ar arăta mult mai curată fără ei…

În fine …

 Iată mai jos articolul importat cu copy-paste din Cotidianul  şi scris de Cornel Nistorescu:

Se clatină șandramaua lui Băsescu

de Cornel Nistorescu 

 Pentru cine n-are lupă și soft pentru politică, scandalul Borbely pare un soi de episod din fabuloasa și inexistenta luptă anticorupție dusă acum de tăticul hoților din România. Copoii președintelui au luat urma unui apartament zugrăvit în barter politic.

– Tu dai contracte, noi dăm cu humă și culoare!
Şi poporul, sătul de golăniile politicienilor, să răbufnească supărat:
– Auzi, dom’le, să-i aranjeze apartamentele pe contracte cu statul! Nenorociții nenorociților din căruța cu nenorociți!
Când colo, afacerea modernizării apartamentului (care ar putea fi și adevărată. Eu unul nu am însă nici o informație credibilă din nici o parte!) ascunde un război politic în toată legea. Traian Băsescu a aflat de la răspândacii săi că ungurii se pregătesc de drum. Nu merg pe mâna sa nici la modificarea Constituției, nici la proiectul de împărțire teritorial-administrativă și nici la votul prin corespondență. Adică la nici una din șmecheriile majore cu care președintele încearcă să-și mențină handicapații în funcții. Şi atunci a dat verde unui plan verificat în multe împrejurări. Demolarea unor personalități politice cu buldozerele statului de drept. A funcționat și cu Tudor Ciuhodaru, și cu Alexandru Athanasiu, și cu Codruț Şereş și cu mulți alții. Adică a scos din inventarul său de turnătorii și delațiuni povestea unuia dintre cei mai osoși lideri ai UDMR, povestea apartamentului soacrei, cuscrei, mă rog, ce-o fi cu Borbely, și a umflat scandalul în presă. Bineînțeles, trompetiștii de serviciu l-au amplificat până la asurzitor.
Ungurii, ai dracului nevoie mare, n-au băgat coada între picioare și n-au dat fuga la Cotroceni să ciugulească din palmă. Așa că Traian Băsescu l-a împins la rățoială și pe Daniel Morar. Amărâtul acesta a dat și el fuga la presă să reclame solidarizarea opoziției cu Laszlo Borbely. Adică să atace. Și procurorul de pe care hainele cad ca citațiile din geanta poștașului ne-a anunțat că, vezi Doamne, Borbely n-are încă dosar deși pre dânsul îl tulbură presiunea opoziționiștilor. Blambec cum este, bietul Morar nici n-a înțeles ce trebuie să demonstreze și pe cine trebuie să sperie. Lui nu i s-a explicat băbește că UDMR trebuie băgată la 220 de volți ca nu care cumva să se alieze cu USL și să provoace marea tragedie. Iar Morar, care nu pricepe nici cum a ajuns la DNA și nici de ce a rămas, încă nu a realizat că fără UDMR, și el, și Elena Udrea, și delicata doamnă Kovesi, unul după altul, ca puii de rățușcă, se vor încolona după președinte și vor pleca spre noul sediu al DNA.
Scoaterea lui Morar la tv a avut efectul contrar. Şeful DNA sperie mai mult când tace și când nu apare. Când se dă orator și încearcă să demonstreze ceva, se umple de umor involuntar, de ilogică și de penibilul omului păpușat și dirijat cu telefonul mobil. În schimb, folosirea lui Morar și a DNA pentru a băga groază în UDMR ne arată cât de groasă este situația. Traian Băescu este dispus să sacrifice orice și pe oricine pentru a nu aluneca în mașina de tocat a opoziției și a populației nemulțumite. Spaima de o dezertare a UDMR îi provoacă vise urâte. Chiar și speranțe pentru care se aplaudă singur. Cică în mecanismul democratic super-rafinat inventat de el pe mare și din scăfârlia sa de conducător cu orice preț, salvarea ar putea veni de la o halcă din PSD și de la o ciosvârtă din PNL. Cu marii „oameni de caracter” care mai sunt prin cele două partide ar alcătui o nouă majoritate. Şi cu aceasta să ne treacă prin Parlament un premier care arată ca desenul acesta de Goya, numit și Sebastian Lăzăroiu.
Adică Albă ca Zăpada a avortat săptămâna trecută și ne-a cadorisit cu un creier luminat din care se aud numai ordinele, poeziile și înjurăturile lui Traian Băsescu!

 

Pentru conformitate, lincuri necesare:

http://www.evz.ro/detalii/stiri/ciocan-zeul-apelor-prietenul-tuturor-guvernelor-938221.html

http://www.cotidianul.ro/151891-Peter-Lakatos-S-a-deschis-sezonul-de-vanatoare-la-liderii-UDMR

http://www.ziare.com/laszlo-borbely/dna/laszlo-borbely-mai-curat-ca-maica-tereza-inocenta-bubuie-in-emil-boc-1107732

http://www.evz.ro/detalii/stiri/ponta-hunor-si-voicu-acuzati-ca-preseaza-dna-938207.html

http://www.cotidianul.ro/152092-Se-clatina-sandramaua-lui-Basescu

  1. 16 iulie 2011 la 18:37

    HOTIA transparinica,nu are limite e trist ca unii jurnalisti o apara cu indarjire si avat patriotic ! RUSINE Nistorescu,CTP,si alte lichele si slugi bolsevice,care au profitat din plin,in trecut de aceste HOTIII facand cardasie cu HOTII !!

    • 17 iulie 2011 la 19:35

      Aedelene, cei care o apără sunt doar nişte pseudojurnalişti. Încearcă să aflii cam cu au evoluat averile unora ca Nistorescu sau Roşca-Stănescu după ce au început să scrie „cu adresă”…

  2. 16 iulie 2011 la 22:56

    M-am cam săturat de șantajul UDMR-ului. Sincer. Au făcut averi , nu i-a întrebat nimeni nimic.

    • EVA
      17 iulie 2011 la 11:35

      norocul e ca numai ei au facut averi,nu si romanii…

  3. 17 iulie 2011 la 20:36

    *Dictaturajustiţiei*, *Eva*. – UDMR a pozat într-o formaţiune politică ce se ghidează după nişte principii europene în ochii majorităţii în paralel cu un revizionism în ochii eletcoratului maghiar. Tot timpul făcea un belet între a spune că ei îşi doresc o Românie europeană şi trimiteau în teritoriu, neoficial minorităţii pe care o reprezintă, semnale care spun explicit că ei nu respectă Tratatul de la Trianon. Nu odată 1Decembrie a fost taxat drept „comemorare” (Atenţie, când îi strâgea câte cineva de ouă ziceau că de fapt e o greşală de traducere) Cine se uită din când în când la canale de televiziune ungureşti (M2, Duna tv etc) vede că liderii UDMR sunt foarte prezenţi. Atenţie, nu sunt filmaţi în România ci în Ungaria. Atenţie la felul în care Ungaria a gestionat conflictil din fosta Yugoslavie. Minoritatea maghiară şi serviciile secrete de la Bubapesta au susţinut conflictul care a început în Slovenia ca un fel de antrenament pentru adevărata bomboană de pe tort: Croaţia. Îmi amintesc câteva documentare unde se arătau transporturi de arme venite din Ungaria. Camioane. Logistic, cel puţin în proima fază, Ungaria a gestionat povestea. Oficial era şi acolo o organizaţie culturală ca UDMR la noi. Pe mine m-a mai şocat ceva. Se vorbea tot timpul de gropi comune. Inevitabil responsabilitzatea e aruncată asupra sârbilor. Povestea a murit când un reporter a întrebat de ce cei găsiţi în groapă aveau uniforme ale armate sârbe. Victimele deveneau criminali. De asemenea cineva a întrebat de ce în unele gropi există tuburi de cartuşe e AKM neproduse în Yugoslavia. Am mai văzut filmul ăsta la Tâţgu Mureş. Întreaga lume a văzut, filmat de un presupus reporter francez cum un ungur era măcelărit de nişte manifestanţi sălbatici, culma, toţi erau băieţi tineri, bine făcuţi care arătau cam ca cei din Legiunea Secuiască


    Atenţie, atunci, după ce s-a văzut că victima era Cofariu, etnic rămân, presa internaţională a devenit complet dezinteresată. UDMR trebuia să fie braţul politic al unei acţiuni nerecunoscute niciodată de Ungaria, acţiune care urmărea recrearea Ungariei Mari chiar cu riscul ieşirii din UE, prin denunţarea Tratatului de la Trianon. Schema e simplă. Organizaţii de genul Legiunii Secuieşti sunt ilegale în Ungaria deoarece altfel ar avea probleme cu Occidentul, deci nu pot nici să le susţină financiar. Pe de altă parte UDMR trebuia să fie cât mai mult la putere pentru crearea unor persoane foarte potente financiar. (Încearcă de exemplu să înţelegi de ce SkinHead-ul Arpi Pascani, patronul CFR Cluj este mai mult la Budapesta decât la Cluj). Trebuia de asemenea ca, prin controlul pe care în exercită în zonele locuite majoritar de maghiari, să fie promovate doar interesele economice ale unor firme ungureşti sau cu profunde legături în Ungaria. Treaba e că politicienilor îmbogăţiţi li se cam rupe de dorinţele revizioniste ale ţării vecine, unii din ei spunând că Transilvania istorică nu a făcut niciodată parte din Ungaria, i-a fost doar vasală, deci în relaţii de subordonare. Asta a enervat pe cine trebuie, astfel, în zonele zise secuieţti s-a născut Partidul Civic Maghiar, partid care are adetrenţi doar din rândul zonei extremiste a minorităţii, duşman al Unui UDMR pro Ungaria dar mai moderat, adept al poloiticii paşilor mărunţi. Se spune că şi reacţia ecologiţtilor faţă de povestea de la Roşia Montană e tot din acest film. De multe ori acolo sunt văzuţi „ecologişti” venind cu maşini cu numere ungureşti. Pe te miri unde, personalităţi cu filing spre Ungaria Mare sunt auzit declarând că aurul de la Roşia Montană e verde (unguresc) deci exploatrea trebuie să o facă Ungaria, evident, după ce va încorpora zona. Din păcate „ajutoarele” (bani, haine, alimente). Din acest angrenaj se pare că prin îmbogăţirea unor lideri, deci prin câştigarea de către ei a unei… nedependenţe faţă de Budapesta, Uniunea pare a-şi reduce obedienţa faţă de Ungaria. Deci trebuie înlocuită. Îmbogăţirea lor nu se putea face fără a avea relaţii cu economia gri, relaţii care se dovedesc a fi mai puternice decât cele cu „ţara mamă”.
    Mai vrei un argument? Asta e ceva personal. Eu nu vorbesc ungureşte şi nimeni din familia mea. De vreo lună încoace am primit cinci telefoane în care mi se spunea într-o română cu puternic accent că sunt de la o organizaţie caritabilă şi doresc să ofere asistenţă medicală gratuită. Dar numai vorbitorilor de ungureşte. Ultima dată, aceeaşi voce, mi-a spius că dacă cineva se înscrie la un curs de învăţarea limbii maghiare va beneficia de consultaţii medicale şi de orice tratament e necesar complet gratuit. Evident că n-am înjurat. În ungureşte că nu ştiu, dar am înjurat în româneşte şi ca nu cumva să nu înţeleagî am şi tradus în engleză.
    P.S. Ce legătură crezi că e între nişte fapte: Tăriceanu avea un coleg în afaceri, fost ofiţer al unu serviciu secret Unguresc (gurile rele spun că şi Hurley-ul cu care şi-a rupt piciorul, l-ar acea de la ăla), faptul că, tot Tăriceanu petrecea de multe ori clipe foarte plăcute la Budapesta, în aceeaşi perioadă UDMR având o puternică simpatie spre zona 322 şi Guvernul făcând şedinţe comune cu cel unguresc … ghici. Poate vei înţelege de ce se întâmplă unele lucruri…

  4. 17 iulie 2011 la 20:58

    Sunt de acord cu tot ce ai scris. Întrebarea mea este de ce serviciile secrete românești nu descoperă nimic ?

    Și eu mă tot întrebam atunci în legătură cu ședințele de guvern comune ce reprezintă de fapt.

    • 18 iulie 2011 la 17:29

      Şi eu am tot încercat să găsesc o logică la şedinţele alea comune… Dar… ????
      E cam ca povestea cu „Cer deschis” când unul sau mai multe avioane militare străine de observare survolează teritoriul unei ţări… de parcă avioanele charter nu ar putea face fotografii… Ca să nu mai spunem de faptul că Google oferă imagini de satelit de o rezoluţie de invidiat. O chestie de imagine probabil.
      Adică încrederea merge până la a face astfel de şedinţe, dar preşedintele Ungariei încearcă să vină la bordul unui avion militar? Mă întreb dacă data viitoare nu va avea pretenţia să vină lcu o divizie de tancuri, sau vorbind de această deschidere, când Steaua Bucureşti a jucat cu o formaţie din Budapesta, un suporter stelist a fost ridicat de poliţie ca-n filme că avea un tricou pe care scria pe româneşte: „Ardealul, pământ românesc”.
      Interesant e altceva. Atât în România cât şi în Ungaria, neplăcerile sunt doar la nivelul autorităţilor, oamenilor li se rupe. Ştiu pe cineva care anul trecut a făcut un concediu în Ungaria şi Austria, până la Budapesta a fost oprit de poliţie de trei ori, ultima dată a fost amendat pentru „comportament ireverenţios”. Asta a constat în faptul că i-a spus poliţaiului că nu i se pare OK să fie oprit atât de des. La întoarcere s-a orit trei zile într-un sat lângă lacul Balaton. Acolo nu cunoştea pe nimeni, acolo a dat cumva peste cineva care avea rude în România şi vorbea româneşte, astfel a reuşit să afle că un locuitor avea o casă pe care o închiria. Gazda s-a comportat ireproşabil. Se înţelegeau doar îl „limba gimastică” individul nu ştia nici româneşte, nici englezeşte nici franceză. Dermană, cam cât au uitat nemţii. Totuşi totul a fost în regulă. La plecare încă două opriri din partea poliţie. Nu e vorba de faptul că l-a oprit, ci de atitudinea sfidătoare a poliţiei.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: