Arhiva

Archive for 24 iulie 2011

Medeea Marinescu – o minune de actriţă

24 iulie 2011 Lasă un comentariu

În spaţiul mediatic românesc, infestat de tot felul de pseudovedete care nu se dau la o parte de la nici un fel de compromis pentru a mai apărea odată la televizor, uneori, cu timiditatea dată de bunsimţ şi cu forţa dată de valoarea lor incontestabilă, atât ca oameni cât şi ca adevăraţi  profesionişti în ceea ce fac, apar personalităţi care ar trebui considerate adevăratele noastre vedete, personalităţi cărora nu suntem capabili să le aducem atâtea omagii câte merită.

Nu am pretenţia ca ceea ce spun să fie luat drept literă de lege, doresc doar ca, din când în când să ne amintim de aceşte admirabile personalităţi cărora România trebuie să le fie recunoscătoare că există şi nu o părăsesc plecând spre zări unde valoarea lor  l–ar aduce bogăţii la care în ţara asta nu pot spera şi poate, recunoaşterea pe care o merită.

Sper că ceea ce urmează să fie considerat un mic omagiu la adresa Medeei Marinescu. Cu ce ocazie? Cu ocazia bucuriei că suntem contemporani.

Cred că o carte de vreo mie de pagini ar fi fost mult mai indicată…

De când am văzut-o pentru prima dată, la Medeea m-a fascinat privirea aceea care a reuşit să păstreze inocenţa copilăriei şi talentul său pe care eu îl consider formidabil.

Este o actriţă care niciodă nu şi-a bătut joc de harul său, nu a apatat, nu am văzut nimic ce ar putea categorisit ca fiţoşenie, aroganţă, ori încercarea de a face să se vorbească de ea cu orice preţ. Niciodată nu am văzut un tabloid sau o televiziune cu accente tabloidizante încercând măcar să-i murdărească în vreun fel imaginea sau să o lege de un capăt de scandal cum fac de obicei… Poate pentru că nu cred că ar fi putut găsi ceva de care să se lege.

Este o actriţă care, atunci când o vezi, ţi se lipeşte de suflet… o femeie din privirea căreia se revarsă o candoare pe care nu am mai văzut-o la altcineva.

E Medeea o femeie frumoasă? Eu zic că da, are, după părerea mea, o frumuseţe specială. O frumuseţe care s-a conservat păstrând intactă frumueţea de copil pe care le-am văzut la personajul pe care îl care juca la trei ani, copil precoce fiind, din „Iarna Bobocilor” sau, pe la şase ani în „Maria Mirabela” ori la maturitate în „Une mère comme on n’en fait plus”, „Une femme piégée”,” Je vous trouve très beau etc.

Era să o pun în categoria: “monştrii sacrii” dar după ce i-am privit  poza m-am gândit că Medeea  nu are loc în aceeaşi propoziţie  cu termenul “monstru”, fii el şi sacru… J

Poate o fi ceva subiectiv, dar dacă ar trebui s-o definesc, aş spune că pendulează cumva între un înger cu trup de femeie şi o femeie ci privire de înger.

Dar, mai bine cred că ar trebui să vorbească despre ea alţii care ştiu mai multe decât mine…

http://www.cinemagia.ro/actori/medeea-marinescu-4949/

Biografie

Impreuna cu cele doua surori gemene, Medeea Marinescu face parte dintr-o familie de cineasti si din aceasta cauza poate spune ca s-a nascut pe platoul de filmare si intreaga copilarie si-a petrecut-o la Buftea intre aparate de filmat, reflectoare si decoruri. La trei ani debuteaza in film in comedia „Iarna bobocilor” si devine alaturi de interpreta Veronicai, Lulu Mihaescu, si interpretul Pistruiatului, Costel Baloiu, unul din copiii minune ai filmului romanesc care, spre deosebire de ceilalti, o data cu trecerea anilor, nu s-a pierdut in uitare ci este una dintre cele mai apreciate actrite de teatru si film din generatia ei.

Rolul oferit de Ion Popescu Gopo in „Maria Mirabela”, la numai sase ani, o face celebra iar interpretarea ei fara inhibitii, temeri, restrictionari, joaca ei cu animatiile din film: Oachi si Scaparici etc., naturaletea si talentul a ramas pentru totdeauna in inima iubitorilor genului. Concomitent cu interpretarea altor roluri, incepe sa studieze pianul la Liceul George Enescu, se gandeste sa urmeze Conservatorul dar cand era in clasa a XII i se incredinteaza rolul Simina din horror-ul/drama „Domnisoara Christina”, dupa romanul scriitorului Mircea Eliade… si Medeea alege teatrul si filmul.

In 1996 absolveste Academia de Teatru si Film, clasa profesor universitar Florin Zamfirescu, are la activ deja cateva filme, jucase inca de pe bancile facultatii pe scena teatrelor Casandra, UNU, Romano-american si Odeon, prezentase cateva emisiuni de divertisment la TVR 1 si Antena 1 si avea sase premii de interpretare. Joaca mult pe scena Teatrului National din Bucuresti alaturi de Radu Beligan si Carmen Stanescu pe care-i admira: „Am invatat foarte multa meserie de la Carmen Stanescu si de la Radu Beligan, am invatat ce inseamna personalitate puternica, rigoare artistica, disciplina in profesie, respect pentru profesie. Carmen Stanescu e una din marile doamne ale culturii romanesti.”

Pe plan personal, timp de sapte ani (2001 – 2008) a trait o pasionala poveste de dragoste cu doctorul Dan Acaru, un renumit chirurg de origine romana, stabilit la New York. Dupa intoarcerea din America se casatoreste cu George Dascalescu, pe care-l cunoaste pe platoul de filmare si devine in 2009 mama unui baietel pe nume Luca.

In ultimii ani a jucat in filme frantuzesti („Une mère comme on n’en fait plus”, „Une femme piégée”,” Je vous trouve très beau”) si in prezent filmeaza tot in Franta = ” Un homme très recherché „, are un impresar strain dar nu se gandeste sa paraseasca tara, joaca pe scena TNB in patru piese si asteapta cu nerabdare ecourile privind ultimul ei rol din „Weekend cu mama” si comedia regizoarei Isabelle Mergault.

Filme cu Medeea Marinescu

Filmografie – coordonator casting

Filmografie – departament casting

Mai jos am încercat să comit o mică galerie foto cu actriţa Medeea Marinescu. Ordinea în care s-a nimerit să fie pozele, precum şi ce poze ampus este complet întâmplător şi sunt poze luate de pe internet. Precizez că nu am avut acordul său ori a siteurilor de unde le-am descărcat.

Dacă anumite lucruri din ceea ce am scris mai sus deranjează sunt dispus să schimb dacă actriţa mi-o va cere. De aemenea dacă va considera că există lururi care ar fi trebuit spuse nu voi ezita să le adaug în cazul în care îmi va face onoarea să îmi spună asta.

Cred că mai lipseşte ceva: un nume pentru mica mea galerie foto.

„Medeea Marinescu, actriţa pe care nu ai cum să nu o iubeşti…”  

Categorii:Personalităţi Etichete:

Radu Tudor între abjecţie şi infracţionalitate

24 iulie 2011 41 comentarii

Văd acum o emisiune pe care o face Radu Tudor…

Discută despre povestea cu neînceperea urmăririi penale împotriva Robertei Anastase pentru povestea cu numărarea voturilor la Legea Pensiilor.

Constat că Radu Rudor nu e doar o jigodie ci şi un adevărat imbecil.

Atenţie? Îi are invitaţi în emisiunea pe care o comite, „Punctul de întâlnire”, pe Mădălin Voicu şi pe deputatul Mihai Voicu… 

E drept că lumea s-a cam obişnuit să-i vadă  tot timpul ca pe  nişte mercenari oralişti, dar a-i invita pe ei la acest subiect depăşeşte nu doar limitele normalului   ci chiar limita bunului simţ.

Mădălin Voicu, corcitura româno-ţigănescă, (nu merită onoarea de a i se spune ţigan din cauza repetatelor cazuri când s-a exprimat cel puţin cu lipsă de respct faţă de etnia respectivă), fiul ceteraşului lui Ceaşcă, este acelaşi individ care se judeca nu demult cu Ministerul Culturii care îi cerea să returneze vioara ce i-a fost dată tatălui său Ion Voicu să presteze, vioară extrem de scumpă. Îmi amintesc stupefacţia lui în perioada respectivă pentru „lipsa de respect faţă de memoria tatălui său” de parcă e normal ca un mecanic de locomotivă, sau un pilot de avion, să zicem, ar trebui să considere că locomotiva sau avionul pe care au prestat li se cuvin la pensionare.

Celălalt invitat, Mihai Voicu, este unul din cei doi secretari de şedinţă din ziua cu votul incriminat. Cel din partea Opoziţiei. Una din obligaţiile secretarilor de şedinţă este acela de a număra voturile, număr pe care îl raportează preşedintelui care centralizează rezultatul şi care, la final, îşi pune semntura pe procesul verbal. Păi dacă în cazul Robertei Anastase vorbim de o încălcare, limbricul ăsta este cel puţin coautor al faptei.

Faptul că vorbim de o chestie ce depăşeşte bunul simţ, mai e dat de ceva. La telefon au intervenit două persoane care au fost numite „liderii USL”. I-auzi? Avem noi ceva ceva care să se numească USL? De când? S-a dat cumva o hotărâre judecătorrească de legalizare a unei astfel de chestii? Din câte ştiu eu nu.

În afară de astea, limbajul folosit în emisiune şi neasigurarea echilibrului de opinii (chiar dacă PDL nu îşi mai trimite oamenii la împuţiciunea mediatică, Antena3, obligaţia de a asigura echilibrul de păreri există), face din Radu Tudor un infractor dearece încalcă flagrant legea audiovizualului. 

Aştept ca, în zilele următoare, cei de la Consilul Naţional al Audiovizualului să ia atitudine.  Având în vedere că la individul ăsta încălcarea Legii audiovizualului nu este un accident ci o regulă, cred ca, în cazul în care nu i se va interzice definitiv apariţia în spaţiul public mediatic, măcar o suspendare de câteva luni fie dată. O amendă de rahat dacă luăm în considerare sumele care se învârt în media, amendă care e plătită de respectiva televiziune până la urmă e u fel de frecţie la un picior de lemn.

Dacă acestă măsură tranşantă nu se va lua înseamnă că avem un CNA care ar trebui să intre in vederea DNA deoarece este clar că închiderea ochilor de către membrii CNA nu poate avea deât o singură explicaţie: şpaga… 

P.S. Update: În aceeaşi emisiune, în partea a doua, sunt invitaţi Andrei Marga şi Iulia Hossu-Longin.  Dacă prestaţia lui Marga se înscrie în cotidian fiind unul din lătrăii liberali cei mai prezenţi la televizor, prezenţa Luciei Hossu-Longin, al cărei serial “Memorialul Durerii” mi se pare cel puţin mirabilă având în vedere că televiziunea Antena3 îi aparţine unuia din cei mai odioşi indivizi în ceea ce priveşte trecutul lor, atât cel din perioada comunistă cât şi după… Şi se mai şi miră ca noroada de ce unii intelectuali o atacă. Păi să fie mândră că o mai bagă cineva în seamă… prezenţa ei la Intact face ca tot ce a reuşit să clădească în ceea ce priveşte imaginea proprie cu “Memorialul durerii” a reuşit să dărâme în momentul în care a păşit peste pragul Antenei3 …

Mda… jeg la jeg trage …

%d blogeri au apreciat: