Arhiva

Archive for 10 august 2011

IMPORT: Deputatul liberal Raymond Luca flegmează peste cadavrul lui Trosca

10 august 2011 2 comentarii

Precizare Blue: Acest articol e un fel de urmare sau explicitare  a articolului Niels Schneker, ANAListul cu urechii …  publicat ieri pe Românica Blues

 

Articolul care urmează este un import de pe siteul „BARICADA DE LA INTER 1989 ” – Adevărul aşteaptă, numai minciuna este grăbită… şi a fost scris de George Roncea  publicat la 19 martie 2011

 

Deputatul liberal Raymond Luca flegmează peste cadavrul lui Trosca

La aproape trei săptămåni de la controversata acţiune a preşedinţiei de ridicare a titlului de erou martir colonelului Gheorghe Trosca, lichidat printr-o manevră operativă de generalul trădător, cadru al GRU – Nicolae Militaru, måna înarmată a cârpei kaghebiste Ion Ilici Iliescu, deputatul PNL Raymond Luca iese la rampă cu încă o serie de minciuni şi murdării la adresa lui Gheorghe Trosca. Raymond Luca a simţit nevoia să justifice gestul său aruncånd cu noroi în Trosca, despre care a afirmat vrute şi nevrute, într-o conferinţă de presă, unde a susţinut că notele informative ale lucrătorilor USLA Gheorghe Trosca şi Trandafir Cotună, puse la dispoziţie de CNSAS, indică „fără putinţă de tăgadă“ că aceştia au făcut poliţie politică.
Liberalul este şeful Comisiei parlamentare care a propus preşedinţiei, alături de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (SSPR), semnarea decretului de anulare a calităţii de erou-martir a colonelului Trosca, ucis în ambuscada creată de generalul Militaru în data de 23 decembrie, în faţa sediului MApN.
Interesant este amănuntul că atåt George Costin, actualul şef al Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, cåt şi Raymond Luca au fost colegi în cadrul guvernării pesediste servind sub Năstase amåndoi în perioada 2000-2002. Raymond Luca slujea guvernul Năstase din funcţia de ministru-consilier, şef al secţiei economice la ambasada României la Washington, iar George Costin era exact în aceeaşi perioadă subsecretar de stat al SSPR.
Precizările lui Raymond Luca aveau ca scop explicarea motivelor pentru care Comisia pe care o conduce a dat un aviz favorabil propunerii  lui George Costin ca titlul de erou-martir să le fie retras celor doi. Raymond Luca a spus că avizul comisiei, adoptat cu unanimitate de voturi şi care a avut drept consecinţă retragerea titlului de erou-martir pentru Trosca şi Cotună, prin decret, de preşedintele Traian Băsescu, s-a bazat pe faptul că în ambele cazuri există o hotăråre CNSAS definitivă şi irevocabilă.
Totuşi, senatorul PNL a menţionat că, „din informaţiile pe care le deţine până în prezent, respectiva hotărâre nu a fost comunicată nici de către CNSAS, nici de Secretariatul de stat pentru revoluţionari urmaşilor celor decedaţi, care primeau pensie potrivit Legii 341/2004 şi care erau părţi interesate, în termenul de 15 zile, astfel încât ea să poată fi contestată“ şi în plus a admis că „în acest caz a existat „un viciu de procedură“ prin necomunicarea hotărârii CNSAS“.
Minciunile lui Raymond Luca
Acest pasaj scoate în evidenţă mârşăvia acestui specimen, mincinos congenital. Iată ce declara în „Adevărul“, imediat după data de 28 februarie: „În cazul lui Gheorghe Trosca, lucrurile sunt cât se poate de clare: CNSAS i-a dat verdict de poliţie politică, iar instanţa a confirmat verdictul, printr-o decizie definitivă şi irevocabilă“. După ce ziarul „Curentul“ a arătat că lucrurile nu sunt cât se poate de clare şi a publicat decizia CNSAS nr. 2987 din data de 25.09.2007, şi fotocopia sa din „Monitorul Oficial al României“, unde se arată că decizia a rămas definitivă prin necontestare, Raymond Luca îşi îmbunătăţeste memoria şi-şi dă seama că de fapt parcursul legal nu a fost respectat, ceea ce am afirmat tot noi, ziarul „Curentul“, la data de 3 martie.
 „Necontestarea putea să se datoreze unui milion de motive – fie familiei nu i-a fost adusă la cunoştinţă decizia, fie „lucrarea“ s-a făcut pe şest, astfel ca „să treacă“ rapid etc. Trosca nu a beneficiat post-mortem de o judecată dreaptă, care să pună în ecuaţie în ce măsură este „poliţie politică“ executarea sarcinilor militare de prindere a spionilor sovietici, ai URSS, de teapa lui Nicolae Militaru ori Ştefan Kostyal, partenerul de pârnaie al lui Sorin Ovidiu Vîntu, şi mulţi alţii, dintre care unii au ajuns la vârful puterii în România după 1989“.
Raymond Luca nu se opreşte la detalii şi continuă prin a măscări cât îl duce pe el capul de liberal născut în URSS. Raymond Luca a spus că, în urma verificării de către membrii comisiei a notelor informative scrise de Gheorghe Trosca şi Trandafir Cotună, au putut constata că era vorba despre „delaţiuni mizerabile“ şi de şantaj în scopul determinării unor militari să semneze angajamente. Liberalul a spus că notele informative indică faptul că Trosca şi Cotună au făcut poliţie politică şi că informările lor nu aveau nimic de a face cu deconspirarea de spioni.
Iată-l şi pe Raymond Luca expert în istoria Securităţii, ca şi alt coleg al său cu rădăcini în URSS, Vladimir Tismăneanu, cel care l-a împins din spate, de altfel, pe George Costin la şefia SSPR. A citit el tot-tot, ştie el întreaga activitate a lui Trosca, cunoaşte el în detaliu acţiunile operative ale unităţii din care a făcut parte Trosca, înainte de a ajunge la USLA, unitate care l-a prins şi documentat de spion sovietic pe generalul trădator Nicolae Militaru? Evident că nu.
Raymond Luca nu este nici istoric, nici specialist în ale spionajului, este doar un pion al Sistemului post-revoluţionar creat de complotiştii moscoviţi în frunte cu Ion Iliescu. Sistem al cărui beneficiar este (şi) el alături de alţi „acoperiţi“devoalaţi în ultimii ani prin chiar faptele lor, de o evidenţă strigătoare la cer. Dinu Patriciu, capul de crimă organizată, conform Parchetului, partenerul de afaceri al lui Raymond, made in URSS, nu degeaba a oferit pe tavă Rompetrolul CSI-ului creat şi controlat de Moscova. Traiectoria lui Raymond Luca este mai puţin cunoscută, el devenind „celebru“doar prin mizerabila„combinaţie operativă“ marca Ion Iliescu, de profanare, a doua oară, a lui Gheorghe Trosca, cel pe care l-au urât atâta cartiţele made in URSS de teapa lui Militaru şi Ilici.
 Born in URSS, back to USA
Născut la Sverdlovsk, în Rusia Sovietică, unde părinţii săi „studiau“, Raymond Luca intră imediat după „revoluţie“, alături de Dinu Patriciu, în afaceri şi politică, ajungând deputat de Sibiu în legislatura ‘92-’96, în tandem cu Nicolae Manolescu, ales senator PAC de Sibiu (în 1992, PAC împreună cu PL’93 au înfiinţat Alianţa Naţionala Liberală – ANL). Aripa Patriciu Tăriceanu, bunii amici ai lui Raymond Luca, erau doar fesenişti deghizaţi, participând la guvernarea FSN. De fapt, încă din 1990 Patriciu, Tăriceanu şi alţi câţiva au propus o alianţă între PNL şi FSN-ul lui Petre Roman, tentativă care nu s-a finalizat, însă în iulie 1990, imediat după Mineriadă, când încă nu se uscase sângele studenţilor de pe pereţii Institutului de Arhitectură, unde îşi făcea veacul Dinu Patriciu, acesta perseverează: în iulie 1990 apare PNL Aripa Tânără (PNL-AT), printre fondatori aflându-se Viorel Cataramă, Dinu Patriciu, Călin Popescu-Tăriceanu şi Horia Rusu.
Tot în iulie 1990 Nicolae Manolescu îl spală meticulos de sânge în publicaţia sa pe Ion Iliescu, oferindu-i criminalului bolşevic două pagini de tămâieri greţoase. În aprilie 1991: PNL-AT, Partidul pe care-l conduce Patriciu, semnează, alături de FSN şi Iliescu, aşa zisa Cartă pentru Reformă şi Democraţie, întrând în guvernul Român remaniat, iar Dinu Patriciu devine ministrul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului în guvernul lui Iliescu. Mereu aproape de Patriciu, în legislatura ‘92-’96 Raymond Luca ajunge secretar al comisiei de „industrie şi servicii“, apoi pentru câteva sesiuni a fost secretar al Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor. Raymond din URSS se cară apoi vreo zece ani în Statele Unite, cu afaceri, regăsindu-l însă pe o funcţie tip SIE, între iunie 2000 şi februarie 2002, în perioada guvernării pesediste acesta ocupând funcţia de ministru-consilier, şeful secţiei economice la ambasada României la Washington. Revine tocmai bine în România pentru a ajunge din nou deputat, al aceluiaşi pseudo PNL.
O carieră interesantă. Am făcut această scurtă trecere în revistă a cadrului din care a emanat Raymond Luca pentru a contura un tablou contextual. Fiecare dintre cei pomeniţi mai sus au avut tangenţă cu Sistemul, în diferite forme. Sistemul Aparatului de Partid şi al Securităţii, să fim bine înţeleşi, iar o parte dintre aceştia au migrat sau au lucrat (lucrează) simultan pentru mai multe instituţii nu neapărat autohtone. Cât despre partenerul său în „operaţiunea Trosca“, George Costin am mai scris dar merită reamintit profilul său.

George Costin, partenerul lui Raymond Luca, un fesenist/pesedist sadea

Personajul care i-a impus preşedintelui să semneze odiosul decret, alături de Raymond Luca este un fesenist/pesedist sadea, activist al aşa-zisului Bloc Naţional al Revoluţionarilor, al cărui preşedinte de onoare era Ion Iliescu. Costin făcea parte, în iunie ‘90, din gărzile muncitoreşti feseniste care ne dădeau la cap mie şi colegilor mei, în iunie 1990, când muncitorii platformei IMGB au devastat Facultatea de Arhitectură. Citez dintr-o scrisoare deschisă asumată de reprezentantul victimelor mineriadelor, Viorel Ene, trimisă preşedinţiei, în noiembrie 2010, după numirea de către Emil Boc a lui George Costin în scaunul SSPR.
George Costin este una din «căpuşele revoluţiei», omul de casă al lui Constantin Râşnoveanu, un traficant de certificate de revoluţionar ajuns prin manevre oculte preşedintele Asociaţiei «Decembrie 1989 – Metrou» şi autointitulat prim-vicepreşedintele Blocului Naţional al Revoluţionarilor. Spun autointitulat, pentru că acest individ îşi arogă acest titlu fără să îl deţină.
La revoluţie, acest mic securist numit George Costin, care îndeplinea funcţia de şef de Stat Major al Gărzilor Patriotice la I.M.G.B., s-a făcut remarcat prin încercarea de a închide porţile uzinelor pe 22 decembrie 1989, pentru a nu permite ieşirea coloanelor de muncitori care doreau să mărşăluiască spre Piaţa Revoluţiei.
Vă reamintim că aceste «Gărzi patriotice» au apărat cu arma în mână dictatura ceauşeştilor. Sunt aceleaşi gărzi patrotice imeghebiste care scandau pe 13 iunie 1990: «IMGB face ordine» şi «Noi muncim, nu gândim» – aflate sub conducerea acestuia şi care au vandalizat Universitatea Bucureşti, bătându-i cu sălbăticie pe studenţi şi profesori.
După revoluţie, acest individ s-a făcut remarcat prin traficul intens de adeverinţe false de revoluţionar, introducând în ţară maşini străine care au beneficiat de scutiri de taxe vamale, prejudiciind astfel statul român de importante sume de bani. O altă infracţiune de care se face vinovat acest George Costin este sustragerea unor importante sume din contul «Libertatea», despre care nici astăzi nu se cunoaşte cu exactitate unde au ajuns.
Astfel, din cele circa 17 milioane lei vechi pe care fiecare revoluţionar trebuia să le primească lunar, infractorul George Costin le dădea jumătate, restul fiind dirijat către propriul buzunar sub pretextul unei mai bune administrări, precum şi sub pretenţia că datorită lui s-au obţinut aceste drepturi. Acei revoluţionari, care iniţial au refuzat semnarea unor astfel de procuri, au fost ameninţaţi că nu li se va mai reînnoi certificatul de revoluţionar şi au sfârşit prin a semna ceea ce le cerea acest impostor al revoluţiei: bani“.

Acesta este omul care a pistonat preşedinţia să semneze un decret care desfiinţează calitatea de erou martir al colonelului Trosca. Presiune imperativă atât de copleşitoare încât preşedintele nu a găsit nicio cale de a nu-şi aşterne semnătura pe o astfel de samavolnicie strigătoare la cer. 
Că de aia umblă Dreptatea cu dinţii sparţi, că n-are sânge în venă Traian Băsescu şi se lasă căpuşat de cârtiţele lui Iliescu şi ploşniţele lui Tismăneanu, parazitare benevolă care-l va goli de ultima picătură de sânge. Românesc.      

                              
Curentul.ro  sambata 19 martie 2011

 

Categorii:Blogosfera, Presă Etichete:

Ponta în viziunea DEX online… :D

10 august 2011 Lasă un comentariu
PÓNTĂ, ponte, s.f. Proces de depunere a icrelor la pești și a ouălor la păsări, la insecte, la reptile etc.; p. ext.icrele, ouăle depuse în urma acestui proces. – Din fr. ponte.
póntă s. f., g.-d. art. póntei; pl. pónte
PÓNTĂ f. 1) Proces de depunere a ouălor sau a icrelor. 2) Ouă sau icre depuse în scopul procreației. /<fr.ponte
PÓNTĂ1 s.f. (Biol.) Totalitatea ouălor depuse de o femelă. ♦ Depunerea ouălor de către păsări în cuib, de artropode și unii viermi sau a icrelor de către pești. [< fr. ponte < pondre – a oua].
PÓNTĂ2 s.f. Cel care joacă contra bancherului (2) (la ruletă sau la bacara). [< fr. ponte].
PÓNTĂ s. f. depunere a ouălor în cuib, de către păsări, de artropode și de unii viermi, sau a icrelor de către pești. (< fr. ponte)
PONTÁ3pers. 3 pontează, vb. I. Intranz. (Despre câinii de vânătoare) A se opri în loc (cu capul ridicat, cu urechile ciulite) pentru a adulmeca sau a aținti vânatul. ♦ tranz. A pironi cu privirea, a aținti animalul urmărit. [Var.: (rar) poantá vb. I.] – Din fr. pointer.
PONTÁ2pontez, vb. I. Intranz. și tranz. A miza o sumă de bani la un joc de noroc. – Din fr. ponter.
PONTÁ1pontez, vb. I. Tranz., Intranz. A-și înregistra prezența la locul de muncă în vederea calculării salariului. ♦ Tranz. A marca, a înregistra timpul de muncă sau cantitatea lucrului efectuat în vederea plății. – Din fr.pointer.
PONTÁ vb. v. miza.
PONTÁ vb. v. areta.
pontá vb., ind. prez. 1 sg. pontéz, 3 sg. și pl. ponteáză
pontá vb., ind. prez. 3 sg. ponteáză
A PONT//Á1 ~éz tranz. 1) (muncitorii, funcționarii unei întreprinderi, instituții etc.) A trece în listele de prezență la locul de muncă. 2) (timpul de muncă, volumul muncii prestate) A înscrie într-un registru special (în vederea retribuției). /<fr. pointer
A PONT//Á2 ~éz 1. intranz. A participa la jocurile de noroc mizând; a paria. 2. tranz. (sume de bani) A pune în joc drept miză; a miza. /<fr. ponter
A PONT//Á3 pers. 3 ~eáză intranz. (mai ales despre ogari) A se opri (brusc) locului, adulmecând vânatul. /<fr.pointer
PONTÁ vb. I. intr. 1. A marca în vederea plății prezența la locul de muncă a muncitorilor din întreprinderi. 2. A miza la jocurile de noroc. [< fr. ponter, pointer].
PONTÁ1 vb. tr., intr. a(-și) marca, în vederea calculării plății, prezența la locul de muncă cu ajutorul fișei de pontaj. (< fr. pointer)
PONTÁ2 vb. intr. a miza o sumă de bani la jocul de noroc. (< fr. ponter)
PONTÁ3 vb. I. intr. (despre câini) a se opri în loc pentru a adulmeca vânatul; a areta. II. tr. a ținti (un animal) cu privirea pentru a-l prinde. (< fr. pointer)
Sursa copy-pasteului:
Categorii:Haioşenii Etichete:

Mircea Badea cu ‘ntelijenţa la cântar

10 august 2011 Un comentariu

Ce face omul când nu mai are rating? Face şpagatul pe două scaune, se dă mare cu maşina pe care o are povestind cum intră barierele de la mall-uri în erecţie când vine el cu otomobilul din dotare, se laudă cu curajul de a umbla noaptea printre câini, evident, pentru a fi credibil mai precizează că are şi pistol pentru cazul în care vreunui câine îi vine ideea de a-şi împlânta colţii în depozitul lui de inteligenţă (unii îi spun celulită). Ba mai face şi mitinguri pentru dreptul de a înjura liber, sau îşi pune un şorţ pe care as lipit nişte pene şi se duce în oraş ca să se facă de râs, în caz că cei zero virgulă la sută telespectatori pe care îi are nu au aflat cât e de penibil.

Ei, dar mai nou, narcisistului i s-a năzărit că problema naţională a României este de a-i evalua lui cantitatea de slănină…

„… voi candida la supranumele de Mircea SlimBoy Badea.”  Zice mircea Badea pe blogul lui…Adică Băiatul subţire cum ar veni

Da aşa scrie Mircea Badea pe blogul său  http://www.mircea-badea.ro/blog/ , sau mai pe larg, Badea scrie într-un articolaş numit „Cântarul oficial” că:  „Vaaaai, am urmat modelul de succes al europarlamentarului Eba. Niste cetateni au declarat foarte agresiv aseara cum ca as fi puhav. Aoleu!
Prin urmare am intrat in panica si m-am grabit sa depun toate diligentele necesare intru indreptarea unei astfel de perceptii care mi se pare extrem de importanta. Doar voi candida la supranumele de Mircea SlimBoy Badea.”

Sursa: Mircea Badea Blog

http://www.mircea-badea.ro/blog/cantarul-oficial/

Vaaai, dar asta e o mare măgărie să spună cineva că narcisitul ar fi peste greutatea admisibilă. Din câte spunea cântarul, 85,2 kile, dacă luăm în considerare că prostia din capul lui are o densitate incredibilă, chestie subliniată de el însuşi cu ceva vreme în urmă când pentru că musculosul gât nu-i mai putea susţine tărtăcuţa. Ziceam atunci că probabil ar trebui premiat pentru faptul că a demonstrat că prostia are masă fizică, iar cum la el densitatea era uriaşă, era normal ca gâtul său să aibă nevoie de ajutor. 

Având în vedere acest aspect, e clar, Mircea Badea este mult sub greutatea normală. 😀 

P.S. Mă  întreb cam câtă minte poate să aibă ăla de-i zice antrenor ca să se coboare la mintea lui Badea…

Filmuleţul cu Badea pe cântar…

http://www.youtube.com/watch?v=E-eKwmlLEGQ&feature=player_embedded

Hmmm … grea boală narcisismul …

Categorii:Blogosfera, Haioşenii, Presă Etichete:

Oprescu. Ce este în spatele ambalajului?

10 august 2011 4 comentarii

 

Oprescu. Ce este în spatele ambalajului?

 

Sorin Oprescu a ajuns una dintre marile vedete ale acestei veri. Numele primarului general s-a lipit ca adezivul de ultimele realizări ale Bucureştiului – Pasajul Basarab sau Stadionul Naţional – şi nimeni nu mai pare dispus să-l contrazică. De unde atâta respect pentru Oprescu?

În ultimul an, primarul Bucureştiului a avut o evoluţie spectaculoasă în spaţiul public. De la omul politic luat în băşcălie pentru promisiunile umflate făcute în campania electorală, dintre care cea mai cunoscută este legată de autostrada suspendată, ni se arată acum un primar serios, credibil, care se ţine de treabă şi construieşte lucruri măreţe pentru oamenii care l-au ales. La această imagine contribuie o mare parte din mass-media care se comportă de parcă ar fi angajată să-i facă PR lui Oprescu, mare parte din analiştii politici, reprezentanţii opoziţiei şi, culmea, chiar reprezentanţii puterii. De la inaugurarea Pasajului Basarab, aceştia din urmă nici măcar nu mai mimează lupta politică cu Oprescu, deşi ar avea, slavă Domnului, suficientă muniţie cu care să-i detoneze credibilitatea.

De asemenea, trebuie să recunoaştem că Oprescu are de partea sa două atuuri importante. În primul rând, pragmatismul politic, mai exact capacitatea de a specula foarte bine momentele de glorie ale unei administraţii locale (finalizarea Stadionului Naţional este, fără îndoială, un astfel de moment). În al doilea rând, este vorba pur şi simplu despre norocul pe care-l poate avea un primar în mandatul căruia se termină câteva investiţii uriaşe care au necesitat însă mulţi ani de disconfort major pentru locuitorii oraşului, disconfort pentru care însă predecesorii săi au fost înjuraţi (uneori pe bună dreptate, alteori gratuit) şi au plătit scump din punct de vedere electoral. 

Dincolo de această imagine, Sorin Oprescu nu înseamnă însă prea multe. Chiar nu trebuie să-i cauţi nod în papură ca să remarci că, pentru un primar care are la dispoziţie un buget anual de un miliard de euro, edilul Capitalei a făcut foarte puţine lucruri. Câinii vagabonzi sunt la locul lor pe străzile oraşului, bucureştenii se omoară în continuare pentru locurile de parcare, Centrul Vechi este tot plin de gropi ca şi înainte de mandatul său, iar numărul clădirilor cu bulină roşie – la fel de mare, în ciuda fondurilor substanţiale care pot fi atrase de la bugetul central pentru consolidarea blocurilor. Nu s-a schimbat nimic nici în ceea ce priveşte contractele istorice, şi extrem de scumpe, plătite de Primăria Generală – RL a dezvăluit, de exemplu, că Bucureştiul plăteşte de 28 de ori mai mult decât Budapesta pentru dezinsecţie şi de 3,5 ori mai mult pentru deratizare -, deşi Oprescu a promis ferm, imediat după învestire, că „va face ordine” în acest domeniu. 

Cu toate aceste eşecuri, primarul general punctează foarte bine la capitolul încredere. Potrivit ultimului sondaj de opinie (realizat luna trecută de CCSB, la solicitatea Asociaţiei Pro Democraţia), 58% din bucureşteni sunt mulţumiţi de activitatea lui Oprescu, iar 55% din respondenţi au declarat că au încredere în acesta. 

Ce ne arată aceste procente?
În primul rând, că strategia lui Oprescu de a-şi asocia imaginea cu marile investiţii finalizate din Bucureşti a dat rezultate pe termen lung. În al doilea rând, avem astfel şi explicaţia atitudinii noncombat adoptată de toţi politicienii la adresa primarului Capitalei:

„E mai bine să fii prieten cu un politician bine cotat electoral decât să fii duşman”. 
În concluzie, ca produs politic, Oprescu are o strategie de marketing imbatabilă: are o poziţie bună pe raft (au grijă televiziunile de asta), iar ambalajul este cel mai colorat şi mai strălucitor din magazin. În calitate de cumpărători, trebuie însă să ne întrebăm serios: merită să plătim doar pentru ambalaj?

Autor: Gabriel Bejan

Sursa: romanialibera.ro 

http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/oprescu-ce-este-in-spatele-ambalajului-233653.html

 

Mutu şi Tamaş au comis-o iar ….

10 august 2011 Lasă un comentariu

Abia s-au stins ecourile neonorării de către Argentina  a amicalului cu România când nimeni nu părea să-şi amintească de faptul că, doar cu puţin timp înainte, unii jucători nu au fost cu Naţionala în America de Sud preferând să-şi ia vacanţă.

Scandalurile nu ocolesc naţionala României nici de la revenirea lui Piţurcă! Conform unor surse din anturajul echipei naţionale, Adrian Mutu şi Gabi Tamaş nu au respectat regulile impuse de selecţioner şi au întârziat peste termenul impus de Piţurcă pentru a sosi la hotel. Imediat cum au ajuns la hotel, celor doi li s-a reproşat că au consumat alcool. Jucătorii au negat, motivând că au fost în oraş să mănânce.

Cei doi ar fi trebuit să fie la hotel la ora 22.00, dar au venit în jurul orei 00:00. Se pare că escapada a venit la iniţiativa lui Mutu, iar cei doi ar fi consumat o sticlă de vin la masa de seară.

Prosport, care citează surse din anturajul echipei naţionale, scrie că cei doi jucători au ajuns mai târziu la hotel, iar acestora li s-a reproşat că au consumat băuturi alcoolice. Aceştia au negat acest lucru, susţinând că au fost în oraş să mănânce. Selecţionerul a decis să nu-i folosească pe Mutu şi Tamaş în meciul amical cuSan Marino pentru această abatere.

Contactat telefonic de MEDIAFAX, ofiţerul de presă al FRF, Paul Zaharia, a declarat că cei doi jucători se află, la ora transmiterii acestei ştiri, la masă alături de ceilalţi jucători din lotul naţional. „În momentul de faţă Mutu şi Tamaş sunt la masă împreună cu restul lotului. Ştiu ce a apărut în presă, dar eu nu am cunoştinţă de aşa ceva. În momentul în care selecţionerul Victor Piţurcă sau preşedintele Mircea Sandu îmi va comunica un punct de vedere legat de acest lucru îl voi face public”, a spus Paul Zaharia.

Prima măsură luată de Piţurcă a fost excluderea din lot pentru meciul cuSan Marino, ce va avea loc diseară de la ora 21.30.

Astăzi jucătorii au fost la masă, iar Mutu a fost primul care a intrat în hotel: „Nu e nimic adevărat, sunt la echipa naţională!”. Întrebat dacă a fost exclus din lot, Tamaş a răspuns ironic: „Nu vedeţi că sunt îmbrăcat în tricoul echipei naţionale?”

„La mine nu se face aşa ceva! Nu mă interesează dacă aţi băut sau aţi mâncat! V-am comunicat ceva, trebuia să respectaţi programul!”, le-a spus Victor Piţurcă jucătorilor.

Eu chiar nu înţeleg ce mai caută în evidenţele Naţionalei. În special Mutu…

O fi el licurici pe acolo prin Italia, dar la Naţională, dacă vine, vine cel mult în vacanţă. Nu joacă deloc cu tragere de inimă …

Eu m-am săturat de imbecilii ăştia şi de cei ca ei, din cauza lor România a ajuns să nu mai fie respectată… Să joace cu SanMarino în loc de a juca împotriva Argentinei…

Dacă nu se taie în carne vie, declinul Naţionalei nu doar că nu se va opri, dar se va şi accentua…

 

http://www.prosport.ro/fotbal-intern/nationala/mutu-si-tamas-exclusi-din-lot-cei-doi-au-baut-si-nu-au-respectat-programul-impus-de-piturca-reactia-selectionerului-8596978

http://www.mediafax.ro/sport/scandal-la-nationala-mutu-si-tamas-exclusi-din-lotul-pentru-meciul-cu-san-marino-8597120

Categorii:Sport
%d blogeri au apreciat: