Nou Scandal în PSD

 Ion Iliescu a mai lansat o carte pe care n-o citește nici dracu deoarece viziunile penalei dar nejundecatei mumii pesediste asupra trecutului  sunt arhicunoscute de toată lumea, probabil o carte plictisitoare și de necitit, dar în care face ce vace de două decenii: Încearcă să își spele imaginea tot mai terfelită cu fie care detaliu al mineriadelor, a Loviluției, a execuției cuplului Ceașcă&Sinistra, a duplicitarismului său,  a oamenilor de care s-a înconjurat, i-a protejat și au reușit să facă din România o țară care arată cum arată.

Răul făcut de Iliescu și cei din jurul său fost atât de mare și de profund încât probabil avea mare dreptate Brucan cxând spunea că avem nevoie de 20 de ani pentru a scăpa de comunism, ani care vor începe să se numere atunci când Iliescu va fi la cimitir cu floarea în gură. Deoarece fa trebui să dispară din prim plan și urmașii celor care au fost frâna reală în reformarea româniei, în drumul ei spre Europa, în implementarea acesteia.

Trebuie să menționez un fapt, articolul pe care l-am adus aici, pe blog îmi profoacă o profundă repulsie. Este vorba de un articol adus de pe Ziua Veche.ro, articol care pare a face parte din campania de curățare a imaginii unuia din cei mai siniștrii indivizi care au invectat această sărmană țară. 

Ion Iliescu și ”Fragmente de viață și istorie trăită”

 Ion Iliescu, şi-a lansat, la librăria “Mihail Sadoveanu”, volumul “Fragmente de viaţă şi istorie trăită”, în prezenţa a numeroşi bucureşteni, colaboratori, membri de partid şi prieteni, între aceştia fiind fostul ministru al Apărării, Gheorghe Tinca, consilierul Ionuţ Vulpescu şi preşedintele PSD Sector 1, Dan Tudorache.

Am scris aproximativ 20 de volume, câteva dintre ele consacrate Revoluţiei din 1989. Volumul ‘Fragmente de viaţă şi istorie trăită’ reprezintă o trecere în revistă a evoluţiei noastre în ultimii 20 de ani, cu bune, şi cu mai puţin bune, este o biografie succintă, ce acoperă anii de dinaintea Revoluţiei din decembrie 1989, alături de câteva texte publicate în anii ’80. Volumul conţine şi un text elaborat în martie 1989 pe care am intenţionat să-l transmit la postul de radio Europa Liberă şi care nu a mai ajuns la destinaţie”, a spus Ion Iliescu.

Volumul “Ion Iliescu – Fragmente de viaţă şi de istorie trăită” cuprinde fragmente de viaţă din cariera politică a fostului şef de stat, evenimente care unele au schimbat cursul istoriei, o biografie succintă ce acoperă anii de dinaintea Revoluţiei din decembrie 1989, alături de câteva texte publicate în anii ’80, legate mai ales de preocupările fostului şef de stat din perioada activităţii la Consiliul Naţional al Apelor şi la Editura Tehnică. Autorul prezintă în carte principalele momente ale Revoluţiei Române din decembrie 1989 şi consacră un capitol important eforturilor pentru promovarea noilor relaţii internaţionale ale României. El scrie şi despre cele două alternanţe la guvernare din 1996 şi 2000, ca expresie a funcţionării principiilor şi mecanismelor politice democratice.

Totodată, fostul preşedinte face o analiză a partidului pe care l-a fondat, în anii 1990, şi a trecut totodată în revistă şi schimbările pe care formaţiunea politică social-democrată le-a suferit până în prezent. Fostul şef de stat spune că a “învăţat democraţia la locul de muncă” şi că acest lucru nu a fost uşor deoarece “reflexe totalitare au existat întotdeauna în aceşti ani, în toate mediile, nu doar în politică şi printre politicieni“. El opinează că aceste “reflexe totalitare” s-ar manifesta şi în rândul elitelor intelectuale, al jurnaliştilor şi formatorilor de opinie şi chiar la nivelul cetăţenilor “care au devenit intoleranţi la diversitate şi la opinie”.

Ion Iliescu a mărturisit că nu l-a interesat puterea în sine şi că nu a folosit puterea pentru a face rău sau în interes personal. “Nimic nu corupe mai mult decât puterea. Şi trebuie să fii, din punct de vedere moral, extrem de puternic pentru a nu te lăsa corupt de putere. Îmi place să cred că pe mine puterea nu m-a corupt. (…) Nu mi-am dorit puterea în 1989, ci mi-am asumat o responsabilitate“, afirmă el. Referindu-se la prezent, liderul de onoare al PSD consideră că politica formelor fără fond şi modernizarea fără dezvoltare sunt marile slăbiciuni care împiedică România să progreseze, deşi este o ţară membră a Uniunii Europene.  “Nu ştiu să existe o soluţie miraculoasă care să ne vindece de aceste păcate. Cred doar că libertatea de circulaţie şi dreptul românilor de a munci în Europa vor permite, în timp, schimbarea profundă a României,” apreciază fostul preşedinte.

Fostul preşedinte abordează şi subiectul crizei financiare, afirmând că aceasta a produs o generaţie de deziluzionaţi. “Este generaţia pe care se putea construi clasa de mijloc a României, oameni care puteau să-şi proiecteze imaginea în viitor, să-şi asume o familie, o ipotecă pentru casă, să se gândească mai liniştiţi la viitorul copiilor lor. De data aceasta, criza va fi aici pentru mai multă vreme. Şi preţul pe care îl vom plăti cu toţii va fi foarte mare“, a argumentat Ion Iliescu.

El crede că există o ieşire din situaţia actuală: “Se poate ieşi din aceasta involuţie? Da, cu o condiţie: să nu uităm pentru ce am avut o Revoluţie în 1989 şi care a fost preţul libertăţii”. Fostul şef de stat spune că a adunat în volumul “Ion Iliescu – Fragmente de viaţă şi de istorie trăită” mai multe texte pe care le-a scris şi publicat în decursul anilor şi care “ca un puzzle incomplet” prezintă o imagine a evoluţiei sale în cele opt decenii de viaţă.

Potrivit acestuia, Revoluţia din decembrie 1989 a adus o schimbare fundamentală României şi a trecut în revistă, în acest context, evenimentele din acea perioadă, între acestea fiind apariţia primelor formaţiuni politice, decizia privind organizarea primelor alegeri în 1990, adoptarea noii Constituţii, eforturile de tranziţie către economia de piaţă şi demararea reformelor pentru aderarea la NATO şi Uniunea Europeană. Fostul preşedinte a reafirmat că ”mulţi inculţi” contestă Revoluţia Română şi a subliniat diferenţele dintre conceptele de revoluţie şi lovitură de stat.

 Sursa articolului:

http://www.ziuaveche.ro/actualitate-interna/politica-interna/ion-iliescu-si-%E2%80%9Cfragmente-de-viata-si-istorie-traita-50278.html

N-aș vrea ca cineva să creadă că am fost apucat de oarece porniri masochist maladive și să mă apuc să citesc articole de preamărire a Bunicuței pesediste și a producțiilor literare a Bunicuței pesediste, ori că nu mai găsesc șampon și m-am apucat să mă spăl la creiere cu manipulările ordinare a unor pseudojurnaliși de doi bani, gata oricând să presteze ceea ce le cer jigodiile care îi plătesc.

Îmi cer scuze de la cei care au fost oripilați de articolul de mai sus ce pare adus din defuncta Scânteia, brend care am înțeles că acum îi aparține Corinei Drăgotescu și ale cărei acte le ține în același sertar cu Carici Pogonici.

Am vrut doar să fie ca un fel de  decor, pentru contrast, deoarece la respectiva lansare, mult clamata unitate a PSD a fost lăsată de-o parte, interesele individuale izbucnind în forță, sibliniind zic eu ceea ce e important. La PSD și implicit la USL unitatea și buna înțelegere nu sunt decât niște chestii de fațadă, niște forme fără fond.

Această lansare de carte a bolșevicului zombi pesedist a dat apă la moară nemulțumirilor din partid, i-a prilejuit celui mic, negru și rău, Vanghelie, în speță,  o ocazie să-i tragă una peste botul celui mare și infanitil, președinte de partid și secretară de șofer de raliuri Ponta, și nu doar lui.

Lansarea ultimului volum semnat de Ion Iliescu (Sper că va rămâne ultimul) s-a transformat într-o ședință de înfierare a președintelui partidului Victor Ponta, cel care vrea să-l schimbe pe Marian Vanghelie din fruntea PSD București. Pe parcursul a cinci ore, social-democrații de la sectorul 3 i-au cerut socoteală lui Ion Iliescu și Miron Mitrea. Ținta principală a fost Robert Negoiță, vicepreședintele pe care Ponta l-a pus să coordoneze filiala bucureșteană.

„Nu mai putem accepta lideri care se urcă în spatele nostru, îi ducem mai departe, îi facem deputați și miniștri și apoi nici să nu mai treacă pe aici, să nu răspundă la telefon sau să dezerteze”. Declarația Danielei Croăciun secretarul executiv al organizației,  s-a referit direct pe Robert Negoiță, bănuit că vrea să candideze la primăria sectorului 3. Pesedeii au repetat  în fața lui Ion Iliescu, Miron Mitrea şi Marian Vanghelie că nu vor o altă conducere la PSD Bucureşti. Ei au reproșat că de o lună de zile de când Victor Ponta a impus înfiinţarea Consiliului de Coordonare a filialei, totul e anapoda  în cadrul organizaţiilor. Cea mai tare chestie mi se pare intervenția unei cucoane din sală: „A ştiut să împartă dreptatea, de asta îl iubim pe domnul Vanghelie”.

Negoiță, prins cumva cu chiloții în vine o replică rapidă: ”Nu vreau să intru cu nimeni în polemică. Respect prea mult partidul, îl respect prea mult pe domnul președinte Ion Iliescu. (…) Noi, de aici, nu trebuie să luptăm unii împotriva altora, noi nu trebuie să ne iubim. N-am nici o problemă cu nimeni căruia nu-i place de mine aici. N-am nici o problemă cu cineva care nu mă iubește de aici. Noi nu suntem MISA. Noi nu suntem îndrăgostiți unii de ații”, a spus Negoiță, citat de Agerpres. El a mai  spus că nici prin cap nu-I trece să candideze, dar Marian Vanghelie, oportunist în esență și săritor la beregata celor din fața lui fără nici un fel de reținere (dealtfel, acesta e modul în care a și ajuns ceea ce e, înfigăndu/și colții în beregățile care I se ofereau):  ”I-am spus lui Robert Negoiţă, încă de când a venit prima dată la organizaţia sectorului 3, că, pentru a se înţelege cu membrii acesteia, trebuie să le fie prieten, să nu fie agresiv”, a punctat primatul (:D) pesedist…
Fără să se șteargă pe bărbie și beat de gustul lichidelor ce ieșeau din grumazul lui Negoiță, a sărit și la Ponta, dar realizând poate că își taie craca de sub picioare a încercat să dreagă oarecum busuicoul: ”Domnul Victor Ponta a fost ales pe statut şi trebuie să-l respectăm şi să mergem înainte este un statut la Bucureşti. Am fost ales în conferinţă de… presă”. Iar pentru că niciodată nu poate să se oprească la vreme, Vanghelie, a continuat ezitant: ”Mă emoţionez, sunt transpirat, mă grăbesc, mă grăbesc că vreau să nu plecaţi, vreau să-l ascultaţi pe domnul preşedinte Iliescu să dea un mesaj de forţă”, si-a justificat el ieșirea.
La rândul său, simțindu-se atacat, Miron Mitrea Mitrea, desemnat coordonator al campaniei electorale pe București, a încercat din să calmeze spiritele deoarece  discuția părea să devenereze să degenereze într-un conflict la scenă deschisă, un conflict în care se puteau spune mai multe decât și-ar fi dorit să audă în public. „Poate s-au luat niște măsuri care trebuiau înainte să aibă o consultare. Președintele partidului nu trebuie însă să fie atacat, ci sprijinit. Nu sunt frate cu cei care atacă președintele partidului înainte de alegeri”, a precizat M. Mitrea.

Ca de obicei, Iliescu a sărit și el, împăciuitor și  le-a spus celor de la sectorul 3 că nu trebuie acceptaţi „candidaţi paraşutaţi de nicăieri”, iar desemnarea candidaţilor trebuie să fie rezultanta consultării cu structurile de partid. 
Ion Iliescu, președintele de onoare al PSD, a ținut să scuată în evidență  că Marian Vanghelie nu va fi îndepărtat. „Problema-cheie este această stare conflictuală care s-a creat şi eu cred că s-a creat artificial. Nimeni nu are de gând să renunţe la Vanghelie. De altfel, Vanghelie face parte din acest Consiliu Coordonator”.

Dacă și la o astfel de adunare, pesediștii fac ce fac și transformă totul în măcel, mă îngrozesc doar când mă gândesc cam ce se spune la o întâlnire cu ușile închise pe care înșiși  pesedeii o numesc ”întâlnire unde s-au spus lucrurile așa cum sunt, unde s-au făcut afirmații grave și importante.

Dacă atâta își respectă pesedeii  guru-ul , este clar cam cât de respectat mai e scriitorul de ocazie.

 Revenind la carte. … A XX-a … wow … de fabuloasă răbdare dă Ileascu dovadă. Doar Ceașcă mai publica o grămadă de cărți care umpleau rafturile și pe care nu le cumpăra nimeni deât obligat.

Legat de cărțile pe care le comite nemuritorul Iliescu, am niște curiozită-ți. Niște întrebări.

Facem excepție de organizațiile PSD.

Oare câți au atins unul, cinci, zece sau toate 20 de volume scrise de Iliescu fără tema că se vor îmbolnăvi de ceva incurabil?

Oare câți or fi avut curajul să răsfoiască unul, cinci, zece sau toate 20 de cărți?

Nici nu știu dacă mai trebuie să întreb dacă există cineva care să fi citit unul, cinci, zece sau toate 20 de  cărți.

Stau și mă mai întreb dacă lui Iliescu nu ar trebui să i se interzică să mai consume hârtia pentru a-și așterne aberațiile cu cert rost manipulatoriu, că oricum se tot spune că trebuie să salvăm copacii.

De asemnenea tare aș vrea să știu cam care e tirajul acestor producții Iliescene.  

De asemenea, dacă în interorul partidului există asemenea disensiuni, oare care o fi cota reală la care acestea sunt in interiorul USL?

De câte ori văd chestii ca asta, îmi întăresc convingerea că nu peste mult, vom asista la mai schimbări poltice. Atenție, în PSD există încă nerezolvate, nemulțumiri legate de alegerea lui Ponta ca președinte al partidului precum există și nemulțumirile tot mai puternice acolo unde întietatea trebuie să revină liberalilor, pesediștii locali urmând să devină un fel de a cincea roată de la căruță.

E tare greu să funcționeze un partid sau o alianță atunci când pe primul loc sunt interesele personale și de grup, interesele superioare ale partidului nefiind în top zece…

 Recomand spre citire și articolul publicat pe EVZ.ro pe 14 OCT 2011:

Vanghelie câștigă o bătălie în războiul cu Ponta. PSD sector 3 îi ia la rost pe Mitrea și Iliescu
http://www.evz.ro/detalii/stiri/lansarea-de-carte-a-lui-iliescu-a-incins-spiritele-la-psd-sector-3-949699.html

  1. 15 octombrie 2011 la 21:12

    Cine poate sa creada ca Ilici ‘nu stie cine a tras DUPA 22’ ????!!

    • 15 octombrie 2011 la 22:03

      Cum să nu știe? A știu tot timpul …
      Dealtfel unii spun că a și ordonat oarece.
      Se vorbea de revoluția confiscată, sau furată. De fapt scenariul, în unele viziuni ar fi fost, pe scurt, cam așa:
      România fiind în sfera controlată de Moscova, ”scânteia”, impulsul ar fi venit de acolo cu largul concurs al KGM. ( E de notorietate prezența ”turiștilor ruși cu alură de playboy, prea erau mulți veniți fără neveste 😀 )
      Sub cortina acestor mișcări generate de KGB pe fondul tensiunilor deja existente și a infoemațiilor care veneau pe diferite căi, ex Europa liberă, care spuneau că Europa se scutură de Comunism, niște oameni care știau despre ce e vorba în propoziție, au considerat că e momentul unei lovituri de stat. Practic a fost vorba de o lovitură de stat cu acordul unor cercuri din interiorul Puterii de la acea oră.
      În momentul fugii lui Ceașcă, apărea pericolul ca lucrurile să se liniștească, lumea să mai stea puțin în stradă ca să comenteze și să sărbătorească evenimentul, dar asta ar fi făcut ca treaba să fie considerată doar o lovitură înmpotrica clanului Ceaușescu. Astfel, îmi amintesc cum spuneau unii că ar fi văzut un film pe care îl caut de 20 de ani. La un moment dat, se aude o voce: ”Mai tragem tovarășe Ilescu?” ”Mai trageți puțin să nu se prindă fraierii (în altă verisune ”proștii”).
      Atunci au existat câteva zile în care puterea încă nu era controlată de noua putere, mai exita riscul ca puterea să fie preluată de un alt grup, unul care să nu fi fost obedient față de Moscova deci necontrolat de aceasta. Știu că exista temerea că din Ungaria Transilvania a fost în pericol să fie invadată, dar numai în cazul în care planu lui Tokes, similar cu cel care a dus la dezmembrarea Yugoslaviei. Transilvania urmând a reveni Ungariei, iar moldova românească ar fi urmat să fie alipită Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești. În ambele cazuri, și preluarea puterii de grupul necontrolat de la Moscova, și cel al cu invazia dinspre vest ar fi putut avea efecte incalculabile. Previzibil dispariția României. Mai există zvonuri ca spun că americanii nu puteau accepta asta deoarece aveau mare nevoie de o țară mărișoară în zonă, o zonă controlată de Moscova prin intermediul Tărilor Slave. Moscovei îi convenea ca România să rămână întreagă, doar într-un singur caz: Această țară să fie preluată de un regim controlat de la Kremlin.
      Nu știu ce să zic, zvonistica era extrem de puternică.
      Ce irită însă, este faptul că Ilescu refuză cu obstinație două lucruri. Să recunoască faptul că sub masca Revoluției, a avut loc o lovitură de stat care s-a bazat pe trădarea unor personagii importante și puternice. Faptul că Iliescu nu e străin de ceea ce s-a întâmplat atunci se revelează la scena balconului. Deși se trăgea în draci, nimeni nu a fost rănit. Asta arată ceva: cei care trăgeau știau să tragă, dacă ar fi fost niște amatori, cel puțin din greșală cineva tot ar fi fost lovit.
      Iliescu s-a ferit de a se face legătura între el și cei care trăgeau, așa cum s-a ferit tot timpul să recunoască un gest pe care l-a făcut public, la televizor. Faptul că a chemat minerii la mineriadă, deși a întrerupt transmisia unui meci de fotbal de la Campionatul Mondial. Fiind singura televiziune, audiența era fantastică. Puțini sunt cei ce n-au văzut.
      În acest caz, explicația este că se teme de legăturile care s-ar face. Marile mase de muncitori relativ bine plătiți, care știu că sunt mai bine plătiți decât alții, si care se tem să își piardă acest privilegiu, reacționează imediat și foarte hotărât. Schema e folosită peste tot în regimurile de comandă. Dacă ar recunoaște, Iliescu se teme de faptul că Loviluția ar fi considerată ceea ce a fost în realitate: O lovitură de stat în cadrul căreia cei din planul secund i-au fi înlăturat pe cei din prim plan.
      Astfel de schimbări s-au mai întâmplat în România. De exemplu atunci când a preluat partidul Ceașcă și ai lui. Probabil a mai fost și când a venit la putere Gh. Dej.

      Dacă i-aș lua un interviu lui Iliescu, l-aș întreba cum își permite să spună că a fost marginalizat când a fost numit Director la Editura Tehnică? A fi director de editură, era un privilegiu destul de însemnat.
      De asemenea l-aș întreba cum se explică prezența în prim plan a unor indivizi ca Petre Roman, fiul lui Walter Roman, Oana Niculescu Mizil, nepoata lui Niculescu Mizil, ministrul de finanțe al lui Ceaușescu, ascensiunea lui Voiculescu, fost ștab la Intreprinderea de Comerț Exterior Dunărea, principala sursă de finanțare a Securității și, spun unii, intreprinderea ai cărei conducători administrau așa zisele conturi al lui Ceaușescu, a lui Bogdan Olteanu, nepotul Giselei Vass care avea misiunea de a ușura implantarea în România a agenților KGB … De asemenea, l-aș mai întrebacum se explică vizita pe ascuns lui Geoană, la acea oră președinte al PSD, în Rusia unde s-a întălnit cu un ofițer, agent al NKVD serviciul secret al armatei ruse… l-aș întreba multe, dar nu m–aș aștepta să răspundă. Probabil că ar muri de inimă…. 😀

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: