Arhiva

Archive for 23 octombrie 2011

Octavian Paler: Omul de dupa pacat

23 octombrie 2011 Lasă un comentariu

Omul de dupa pacat

(Octavian Paler, Polemici Cordiale)

“Doamnelor și domnilor,

Mi-am propus să vă vorbesc astăzi despre păcat ca formă de libertate și vă rog să nu vă grăbiți să vă arătați indignați. Vă avertizez că nu mă las intimidat ușor. Și chiar dacă nu vă place, voi continua să spun tot ce am de spus. Așa că nu vă mai foiți pe scaune în zadar. Mai bine ciuliți urechile să nu pierdeți nici un cuvânt. S-ar putea să nu vă spun doar prostii.

Oricum, aveți o șansă rară. Ați auzit atâtea baliverne pe tema asta încât vă puteți socoti norocoși că ascultați, în sfârșit, un om sincer. Sinceritatea, doamnelor și domnilor, este azi o calitate și mai rară decât caracterul. Eu mi-o permit pentru că sunt un original, dar câți sunt ca mine ? Așa că bucurați-vă de această baie de sinceritate și scutiți-mă, vă rog, de priviri scandalizate […] Din moment ce ați venit aici înseamnă că ați vrut să mă ascultați. Și dacă ați presupus că la mijloc e o glumă, ei bine, nu sunt eu vinovat că v-ați obișnuit să vi se spună una și să credeți alta. […]

Există inși care fug de dragoste ca de o durere de dinți. Îi privește. Eu nu le semăn și vă sfătuiesc și pe dumneavoastră să le întoarceți spatele. Sunt ori mincinoși, ori fac asta din alte pricini. Am ascultat în viața mea atâtea prostii solemne încât acum mă mir foarte greu de ceva. Mă mir totuși de cei care își închipuie că fericirea trebuie să fie aseptică. Dacă dragostea e un păcat, eu cred că fără păcat nu există fericire. Și poate chiar ar trebui să lămurim de la început lucrurile. Cei care cred că fericirea e posibilă renunțând cu totul la dragoste și disprețuind-o pot părăsi sala. Ei n-au ce aștepta de la mine. Eu voi încerca să demonstrez tocmai contrariul credinței lor.

…Bun. Așadar, am rămas între noi, cei care n-am pierdut încă orice speranță. E mai bine așa, vă asigur. Cu cei care sunt capabili să trăiască fără dragoste nu se poate găsi un limbaj comun.

Iata de ce, între o morală care recunoaște păcatul de a iubi și alta care-l consideră un stigmat, eu nu ezit să aleg. Cu atât mai mult cu cât am visat totdeauna nu să mă mântui, ci să fiu fericit. Nu credeți că un paradis fără dragoste nu mai e paradis, ci infern?

Înțelepții strâmbă din nas când aud asemenea lucruri. A iubi lumea li se pare prea puțin. A înțelege lumea, iată ce ne trebuie, zic ei. Cine fuge însă de dragoste și de viață, crezând că astfel va avea timp pentru înțelepciune, nu-și dă seama, că, de fapt, renunță tocmai la ceea ce caută. De aceea, eu glorific, doamnelor și domnilor, omul de după păcat. Omul care s-a lepădat de inocența singurătății, care și-a câștigat libertatea de a iubi; care e dezgustat de tot ce murdărește lumea în care trăiește, dar nu renunță la convingerea că singura sa bogăție e păcatul de a iubi ceea ce nu e murdărit și trebuie apărat. Știu astfel că iubirea există, chiar dacă ea e mereu în pericol.

Anumite popoare din antichitate nu socoteau decât zilele fericite. Și se citează cazul unui înțelept care în pragul morții și-a făcut acest epitaf : “Am străbătut cincizeci și șase de ani și am trăit patru”. Eu nu știu ce cifră ar trebui să invoc dar știu destul de bine că n-am trăit cu adevărat decât în zilele în care m-am simțit păcătos. Zilele când m-am simțit inocent le-am uitat. Tot ce mai țin minte sunt păcatele mele.” 

Sursa: 

Siteul realizat în memoria lui Octavian Paler

http://octavianpaler.ro/comentarii-si-citate/omul-de-dupa-pacat/

Categorii:Personalităţi Etichete:

Oana Zăvoranu e tristăăăăăăăă, tristă… Nu mai are noroc nici măcar de un viol serios …

23 octombrie 2011 Lasă un comentariu

După ce că nu o mai prea bagă în seamă tabloidele și pseudoemisiunile tv unde, în perioada divorțului  de Pepe era  la mare concurență cu Viri&Moni în etalarea vieții intime, acum ala pe capul ei sărmana.

A fost victima unui viol nereușit. Deh, nimic nu-i mai reușește de la o vreme, sărmana…

Propietarul apartamentului în care locuiește cu chirie,  Toni Haljin, om  de 70-75 de ani,ar fi încercat să o violeze. De fapt, omul interpretând faptul că e îmbrăcată în chiloți și sutien, spun unii că erau chiloți și sutien mititele și transparente, ca o invitație la zbenguială.

Cred că  în povestea asta, marea tristețe a Oanei  este că omul avea cu vreo 45-50 de ani peste ce și-ar fi dorit ea…

Radionoise.ro, http://www.radionoise.ro/stirimondene/oana-zavoranu-a-scapat-de-viol-cu-dintii-salvatori.html  zice că  Oana a declarat că  s-ar fi întâmplat acest lucru, spune ea, dacă nu s-ar fi apărat, muşcându-l de deget.

„Trăim într-o ţară în care orice este posibil. Orice derbedeu care îşi spune proprietar îşi permite să intre peste tine în casă. S-a întâmplat în seara asta, în jurul orei 7. Eram în sutien şi chiloţi în dormitor. Îmi luam la revedere de la menajera mea şi de la o cunoştinţă când m-am trezit la uşă cu acest individ. S-a furişat pe uşă. Chiria era plătită prin intermediul menajerei. Am luat acest apartament acum trei luni şi i-am adus îmbunătăţiri. Eu ca şi chiriaş nu trebuie să am grijă să fie termopanele în regulă, ca instalaţiile sanitare să fie în regulă sau să pun eu calorifere. I-am adus la cunoştinţă că nu se poate continua aşa. Adică eu să îi plătesc chiria şi el să nu se ocupe de aceste lucruri. Ultima dată când i-am dat menajerei bani pentru chirie, i-am transmis că eu nu mai plătesc chiria pe octombrie dacă nu repară caloriferele şi alte reparaţii. El a refuzat. Azi s-a năpustit asupra mea în casă, după ce s-a asigurat că sunt singură. Ulterior am auzit că a pus un fotoliu în faţa uşii. M-am trezit cu un moş libidinos, slinos, cu părul vâlvoi care a început să tragă de mine, de chiloţi şi de sutien. M-a făcut ţigancă, iar eu nu am nici 1% sânge de ţigan. M-a făcut prostituată, că ştie el ce tarif am eu”, a declarat Oana la Cancan Tv.

Evident, proprietarul are propria lui versiune. „Am cerut chirie, am bătut la uşă şi mi-a zis să stau în bucătărie să aştept. Mi-a prins degetul şi m-a muşcat de deget şi eu am luat-o de păr. M-a făcut în toate felurile. M-a întrebat dacă am de gând să o violez. Cine s-o violeze pe ea?! În fiecare seara vine cu unul, cu altul, ţipă. Este Antihristul! N-am văzut aşa ceva”.

Cei doi au depus plângeri unul împotriva altuia la Secţia 1 de poliţie. 

Acuma, să mă ierte Dumnezeu, dar are și ea o oportunitate și tocmai atunci să i se scoale spritul de mușcăcioasă? Nu e bine. Poate ea o fi încerecat să o facă la modul incitant, darăla fiind obișnuit ca partenerele sale să aibă dinții în pahat când sar să-l muște de una sau de alta.

Eu aș zice să mai încerce odată, să renunțe la acuzații, apoi Oana să renuțe la jumătate din lenjeria cu care era îmbrăcată atunci, iar propietarul să renunțe la a se speria când Oana îl atringe cu buzele. Ar trebui să se gândescă la faptul că o eventuală mușcătură este cu mult mai puțin periculoasă față de ceea ce ar urma să se întâmple după…

Faptul că pentru Oana Zăvoranu, apariția pe prima pagină a tabloidelor, este ca și vorbitul pentru Gigi Becali, este revelat și de o declarație a lui Tudi Ionescu, tânărul care se ocupa într-o vreme de  calmul și … fericirea ei fizică făcând-o să uite că era măritată.

Amândoi (Pepe şi Oana) şi-au revigorat notorietatea după asta. Totul e o poveste, servită pentru a se vinde, pentru bani. La un moment dat au fost nişte sentimente. Şi din partea ei. Mai departe, mi-am dat seama că mai importante sunt apariţiile. Eu, până la urmă, am fost un instrument. Relaţia a durat vreo şase luni. Nu era despărţită de Pepe şi, sincer, la început, nu ştiam cine e Oana Zăvoranu” – a povestit Tudy cf aceluiași site. http://www.radionoise.ro/stirimondene/tudy-ionescu-a-rupt-tacerea.html

Cum era și normal,  Oana find o femeie plină de imaginație, lucrurile nu s-au terminat aici. Pentru ca nu cumva individului să îi vină iar ideea de a o lăsa baltă la viitoarea tentativă de viol, a trecut la măsuri de forță. Și-a scos toată lenjeria la atac. De fapt, a spălat-o și a pus-o la uscat taman în ușa nesimțitului violator care nu duce la capăt o treabă începută.


Cum totuși  sângele apă nu se  face, mama rămânând tot mamă, Mărioara a fost şocată când a văzut în ziarul Click! fotografiile cu chiloţeii şi sutienele fiicei sale, puse la uscat în faţa apartamentului în care locuieşte proprietarul acuzat, exact cu un etaj mai sus de cel al ei: 
„Nu cred că şi-a pus Oana lenjeria intimă la uşa omului, mai degrabă cred că uscătorul a fost pus acolo de menajera ei. Dar, dacă, cu adevărat, fata mea a făcut acest gest, a avut un scop, acela de a-l sâcâi pe bărbat. Însă, stau şi mă gândesc, ce naiba să îi facă moşul ăsta? Din câte o cunosc, nu o duce mintea la aşa ceva, probabil că cineva a învăţat-o”
Și cum nu se putea ca ținutul adipos al Marianei Zăvoranu, mama Oanei este la fel de aprig ca silicoanele fiică-sii, aceasta a intrat și ea în discuție. Mama Oanei este de părere că bărbatul de peste 60 de ani nu avea de gând să-i violeze fata şi că aceste acuze grave sunt de fapt doar nişte minciuni gogonate marca „Zăvo”.Mărioara, care cunoaște marfa pe care au produs-o năbădăioasele ei tinereți, sare în apărarea bărbatului care s-a trezit cu o plângere de agresare şi tentativă de viol:
 „Oana minte cu violul, eu cred că, la cât e ea de nebună, s-o fi luat la harţă cu proprietarul şi normal că omul a luat-o de păr. Bine i-a făcut! Dar, de viol, nici vorbă!”conform Click.ro. http://www.click.ro/vedete/romanesti/marioara_zavoranu-oana-chilotii-mosului_0_1271273002.html .

Deh, știu eu ce să spun vis a vis de povestea asta?

Cred că dacă are o atăt de mare sete de publicitate, poate Oana ar trebui să facă și ceva cu adevărat interesant … De exemplu să spele manual una din acele perechi de chiloți, poate își rupe o unghie. Astfel va putea să apară vreu lună la OTV și să se lamenteze …  

Cetățean în Anomalia

23 octombrie 2011 Lasă un comentariu

Cred că încă e actual…

Cetățean în Anomalia

Zilele trecute citeam, şi nu-mi venea să cred, că vecinii lui Cireaşă (patronul celebrului şi zgomotosului club din centrul Constanţei) încă se luptă, în justiţie, pentru a putea dormi liniştiţi în casele lor proprietate personală. Cunoscând problema de ani de zile, m-am revoltat, gândindu-mă că ar fi trebuit rezolvată până acum, dreptatea fiind atât de evident de partea celor care nu cer decât linişte.
Apoi mi-am revenit, amintindu-mi în ce ţară şi în ce oraş trăiesc, amintindu-mi zecile de anomalii care ne revoltă zilnic. Zic mersi că restaurantul de vizavi este închis, altfel aş fi făcut şi eu nopţi albe, ca vara trecută, ascultând ţimbalele de la nunţile ţigăneşti sau „strigatul darului” de la nunţile româneşti şi telefonând în zadar la poliţie. Acum mai am „doar” disconfortul provocat de zecile de motociclişti care fac curse pe Traian, rulând, cu viteze ameţitoare şi zgomot incredibil, în creierul nopţii, fără ca poliţiştii sau codul rutier să fie în vreun fel deranjaţi. Şi mai trebuie să-i ascult, tot la ore târzii, pe şmecherii care şi-au pus megafoane pe maşini şi se distrează purtând conversaţii care se aud până la gară. Sau pe băieţaşii care petrec în parcare şi pun manele la casetofonul autoturismului. Dar ce le pasă poliţiştilor?!
Ce le pasă poliţiştilor că maşinile sunt parcate pe trotuare, iar pietonii circulă pe carosabil?!
Ce le pasă guvernanţilor că sunt prea puţini poliţişti în Constanţa pentru câte încălcări ale legii ar trebui pedepsite?!
Ce le pasă alegătorilor că preşedintele CJC doarme în intersecţie sau în alte locuri publice?!
Ce le pasă edililor că cel mai scurt drum pe care o pot apuca ambulanţele spre spital (strada Nicolae Iorga) are doar o bandă pe sens, aglomeraţia de maşini aproape îl blochează, iar bolnavii au de suferit?!
Ce le pasă că unul sau altul construieşte blocuri în parc, fără a avea autorizaţie?!
Ce le pasă legiuitorilor că, în România, copiii fac copii?!
Ce ne pasă nouă că judecătorii protejează reputaţia interlopilor audiindu-i în şedinţe secrete?! Ce ne pasă că o judecătoare prinsă matoală la volan a ajuns să acuze de abuz în serviciu poliţiştii care au prins-o?!
Ce ne pasă că jurnaliştii care au curajul să exprime adevărul sunt puşi să plătească daune imense unor inşi dubioşi?!
Ce ne pasă că la noi alimentele sunt de două ori mai scumpe decât în Europa, salariile, de trei ori mai mici, iar pensiile, jenante de-a dreptul?!
Ce ne pasă că băncile şi societăţile de asigurări îşi bat joc de noi cu tot felul de comisioane, taxe şi cu dobânzi ridicol de mari?! Că plătim procent din salariu pentru sănătate, dar, când ajungem în spital, trebuie să ne cumpărăm medicamentele?! Că plătim procent din salariu pentru asigurări sociale, dar alocaţia de creştere a copilului este egală, indiferent de salariul respectiv?!
Ce ne pasă că, sosiţi în vacanţă, pe litoral, turiştii sunt jecmăniţi de-a dreptul, la fiecare colţ de stradă, cu preţuri care sfidează bunul simţ?!
Ce ne pasă că unii se cred stăpânii plajelor şi ne împiedică să ne aşezăm umilul cearşaf printre şezlonguri?
Ce ne pasă că s-a umplut România de super-maşini, că ultimele noutăţi pot fi admirate, mai întâi, pe bulevardele din Bucureşti sau din Constanţa, pe când nivelul de trai şi puterea de cumpărare ale oamenilor de rând scad zi de zi?!
Ce ne pasă că automobiliştii care poluează mai mult plătesc o „taxă de poluare” mai mică?!
Ce ne pasă că se copiază pe rupte la bacalaureat, iar profesorii şi părinţii fac front comun pentru perfecţionarea sistemului corupt?!
Trebuie să recunosc că mi-am bătut puţin capul pentru a elabora această listă de anomalii – unele mici, altele însemnate – pentru că, pur şi simplu, cu multe dintre ele ne-am obişnuit, normalitatea ar fi de necrezut. De câte ori n-am dojenit câte un prieten revoltat, spunându-i „ce naiba, ai uitat în ce ţară trăieşti?!” O ţară cu fundul în sus!
Le constatăm, le arhivăm, nu ne mai revoltăm, ce aşteptăm? Pentru că nu mai aşteptăm normalitatea, este departe, este de nesperat, ca în cazul cu barul lui „Cireaşă”… Aşteptăm să se umple paharul, aşteptăm o minune, aşteptăm poate o ocazie de a părăsi această ţară care şi-ar binemerita un supranume: Anomalia. (iulie 2008)

Publicat: 23.12.2010

Autor: Alina-Ioana Vasiliu

Sursa: AlinaVasiliu.ro – weblog

http://alinavasiliu.ro/comentarii/cetatean-in-anomalia/

%d blogeri au apreciat: