Prima pagină > Analize - Întrebări - Ipoteze - Păreri > Dan Andronic: Aşteptări şi realitate la summit-ul G20

Dan Andronic: Aşteptări şi realitate la summit-ul G20

Aşteptări şi realitate la summit-ul G20

La summit-ul G20 de la Cannes trebuia să se discute printre altele, despre finanţarea Chinei către EFSF, reforma Sistemului Monetar Internaţional sau ocuparea forţei de muncă la nivel european. Dar instabilitatea politică din Grecia a dat totul peste cap. Şi nu numaipolitica economică, dar şi pe anumiţi lideri europeni. Care au fost aşteptările de la summit-ul G20 ? Si cine va fi primul afectat de eşecurile summit-ului ? Pentru a afla mai multe asupra acestui subiect vă invit să citiţi articolul de mai jos, publicat de revista Time şi scris de Bruce Crumley.

Acestea pot fi clişee, dar expresiile “viata nu este intotdeauna dreaptă” şi “lucrurile nu merg neapărat în modul în care ai dori” sunt realităţi crude pe care preşedintele francez Nicolas Sarkozy trebuie să le ia în considerare. În loc să se bucure de summit-ul G20, prezidat chiar de Franţa şi în loc să anunţe majore reforme mondiale, Sarkozy găzduieşte reuniunea grupului de la Cannes axat pe obiectivul mult mai restrâns de a salva pur şi simplu euro de la o dureroasă implozie. În loc de a schimba proactiv lumea pentru a preveni tulburările din viitor, Sarkozy a fost forţat să-şi limiteze eforturile de a păstra un status quo european considerat odată incontestabil. Şi chiar dacă în cele din urmă se dovedeşte că planul de salvare a fost unul de succes, realizarea în totalitate defensivă nu va face mult pentru a-I aduce preşedintelui realegerea la scrutinul de anul viitor, iar alegătorii francezi simt că summit-ul de la Cannes a arătat din nou un Sarkozy ce nu se ridică la asteptarile lor privind modul în care ar trebui să arate un lider.

Şi este foarte dificil mai ales atunci când viaţa este nedreaptă.

De ce nedreaptă? Deoarece criza datoriilor ce pune în pericol moneda euro nu este creaţia lui Sarkozy (sau cel puţin, nu numai a lui). Dar el nu este singurul lider european care se confruntă cu consecinţe politice dezastruoase datorită crizei. Primul-ministru italian Silvio Berlusconi pare condamnat politic de răspunsurile sale ineficiente la problemele Italiei datorate crizei, care au prelungit lunga listă de probleme şi scandaluri, şi despre care analiştii prezic că îi va provoca în curând debarcarea. Furia alegătorilor din Spania în ceea ce priveşte gestionarea economiei este atât de mare încât liderul socialist José Luis Rodriguez Zapatero nici nu se mai deranjează să participe în alegerile pe care partidul de stânga aflat la putere pare sigur că le va pierde. Şi premierul britanic David Cameron, a cărui ţară nici măcar nu foloseşte moneda euro- se confruntă cu revolta colegilor săi conservatori care doresc să se folosească de actuala criză pentru ca Marea Britanie să se retragă din Uniunea Europeană.

Dar deturnarea agendei summit-ului G20 de situaţia disperată în care se află euro este deosebit de dureroasă pentru realegerea lui Sarkozy. Atunci când Franţa a preluat presedintia G20 şi G8 în urmă cu un an, Sarkozy a stabilit o agendă activă de modificare a elementelor care au contribuit la criza globală a sectorului financiar din 2008-2009 şi care au rămas încă de atunci surse de instabilitate. Sarkozy şi-a planificat să implementeze noi reguli revoluţionare în sectorul financiar, inclusiv mult mai multă transparenţă , şi de a impune, eventual, un nou sistem de impozite pe afaceri şi profituri.Preşedintele francez a sperat, de asemenea să negocieze noi reguli pentru a limita volatilitatea preţurilor la mărfuri esenţiale şi să limiteze paradisurile fiscale off-shore şi punctele bancare fierbinţi.

Poate cel mai semnificativ, Sarkozy a promis să reformeze întregul sistem monetar internaţional pentru a-l face mai stabil-un efort care i-ar fi oferit yuan-ului chinezesc o evaluare mai precisă, şi acordându-i euro un statut ce rivalizează cu dolarul american ca monedă internaţională de rezervă . Evident, promovarea monedei euro nu se află printre obiectivele acestei perioade, la fel stau lucrurile şi cu cerinţele europene în privinţa ratelor de schimb în timp ce China este acum curtată cu disperare pentru a finanţa cel mai recent plan de salvare european.

Dar pentru că a trebuit să limiteze obiectivele G20 la furtuna economică ce a lovit Europa, Sarkozy este văzut de către alegătorii francezi ca ducând lupta de care este nevoie. Dar până de curând, publicul francez nu a avut niciun motiv de îngrijorare faţă de liderii săi, până recent. Departe de a fi aplaudaţi pentru noile măsuri curajoase luate pentru a preveni o viitoare răsturnare a ordinii mondiale, Sarkozy şi alţi lideri UE vor primi doar o minimă apreciere, chiar dacă vor rezolva criza.

Acest lucru va avea consecinţe politice, mai ales pentru şefii de stat care doresc să fie realeşi. Deşi pare nedrept, alegătorii au tendinţa de a recompensa o conducere care demonstrează îndrăzneală, determinare şi iniţiativă mai mult decât mutările defensive care împiedică declanşarea unui dezastru. Acesta este un considerent deosebit de raţional cu şase luni înainte de alegerile franceze. Departe de reformele monumentale pe care Sarkozy spera să le obţină de la Cannes, cea mai mare realizare pe care probabil o poate folosi pentru campania sa electorală din 2012 este: “Ar fi putut fi mai rău.” Acesta nu este un argument care îi poate impresiona pe majoritatea alegătorilor şi cu siguranţă că păleste în faţa planurilor de schimbare a lumii pe care Sarkozy le promitea pentru summit-ul la Cannes.

După cum s-a menţionat, drama îi va determina şi pe alţi lideri ai UE să se retragă sau să fie înlocuiţi de la putere. Sarkozy, prin contrast un exemplu fericit, va rămâne în funcţie pentru şase luni înainte de următoarele alegeri franceze. Deci, de ce aduce prejudicii preşedintelui francez această întrunire minimalistă de la Cannes?

Pentru că este încă o demonstraţie publică a eşecului lui Sarkozy de a pune în aplicare majoritatea propunerilor şi a promisiunilor prin care a câştigat puterea în2007-cu apeluri şi poziţii vizionare, care nu s-au materializat. La început, el a triumfat prin readucerea liderilor paria ai Libiei şi Siriei înapoi în comunitatea internaţională, şi ştim cum s-au terminat lucrurile. Apoi, Sarkozy a răspuns la lăcomia şi iresponsabilitatea şocantă care aproape a produs distrugerea întregului sistem financiar internaţional promiţând să “moralizeze” mediul de afaceri din rolul său de “reformator al capitalismului global.” ” S-a terminat cu laissez-faire”, a promis Sarkozy în septembrie 2008.” S-a terminat cu pieţele atotputernice care au întotdeauna dreptate.”

Societatea franceză, încă precaută în privinţa capitalismului şi oarecum antagonistă faţă de cei bogaţi şi puternici-a salutat cu aplauze cruciada lui Sarkozy care s-a intins peste întreg spectrul politic, şi a avut ecouri chiar şi în străinătate. Dar Sarkozy nu a reuşit să ducă la bun sfârşit promisiunea de a părăsi summitul G20 de la Washington din decembrie 2008, dacă nu se ajungea la o reformă radicală a pieţelor financiare. Nu şi-a dus la bun sfârşit nici promisiunea de a boicota reuniunea G20 de la Londra din anul următor, deşi Sarkozy ştia că nu se va ajunge nici atunci la acorduri importante asupra finanţelor mondiale. Şi chiar şi acasă, reformele promise de a face Franţa mai productivă şi mai bogată nu au reuşit să se materializeze. Rezultatul este că, marea majoritate a alegătorilor francezi intervievati spun acum că nu au încredere în conducerea lui Sarkozy, nici în capacitatea sa de a ajuta la rezolvarea crizei monedei euro şi nici în privinţa unor serii de provocări cu care se confruntă preşedintele.

Toate aceste lucruri explică de ce  criza zonei euro- şi dominaţia sa asupra summit-ului G20- aduce prejudicii eficienţei şi capacităţii de reacţie a liderilor UE şi aduce în atenţie ambiţiile lui Sarkozy pentru această întâlnire, ambiţii din ce în ce mai mici şi care în cele din urmă vor dispărea. Cu doar şase luni înainte de următoarele alegeri din Franţa, acest lucru reprezintă o grea lovitură pentru un preşedinte nepopular care a planificat să-şi folosească priceperea pe scena internaţională pentru a-şi impresiona alegătorii nemulţumiţi de realizările sale interne.

Autor: Dan Andronic

Data publicării: 5 noiembrie 2011

Sursa: http://www.danandronic.ro/asteptari-si-realitate-la-summit-ul-g20.html

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: