Prima pagină > Ilegal - Imoral - Indecent, Justiţie - Lege - Legislație > MAI AVEM JUSTIȚIE? MAI AVEM JUDECĂTORI?

MAI AVEM JUSTIȚIE? MAI AVEM JUDECĂTORI?

Motto: Justiția e oarbă, judecătorii ba …

 Avem noi Justiție? (Cu majusculă) … Avem noi Judecători? (Tot cu majusculă) … Sau avem o instituție unde sunt aduși tot felul de domnul X, sau domnul Y de profesie Grangure ca infractori și sunt scoși ca cetățeni curți și onești, după ce sunt spălați și parfumați de niște indivizi plătiți exagerat, pentru munca pe care o fac, mai murdari chiar decât infractorii înșiși?

Încă din copilărie am avut despre Justiție o părere care mi se părea destul de clară.

Pe scurt era cam așa: făceai o boacănă, plăteai. Te pedepsea adică…

La grădiniță de exemplu, educatoarea ne punea la colț. Evident, nu chiar în fiecare zi, deoarece Duminca și în vacanțe nu mergeam.

 Nu tot timpul pedepsele erau la fel. Când era binedispusă ne punea să stăm pur și simplu acolo, cu fața la perete. Evident, asta era bune deoarece ne putem întoarce să ne strâmbăm la colegi   ca să îi facem să râdă. E drept că uneori de punea să stăm cu mâinile la spate și să  ținem cu fruntea  o foaie de hârtie. Cum te mișcai un pic, cum foaia cădea și ți se prelungea pedeapsa.

 Forma de pedeapsă, evident nu inea cont de infracțiunea pe care ai comis-o. Era aceeași fie că ai tras fetițele de păr și ele te-au pârât, fie că le-ai dat cu păpușa în cap. Tot aia era. La colț (dacă se găsea un colț liber, dacă cu fața la perete, sau dacă aveai noroc, la geam de unde puteai vedea mașinile de pe stradă. Dar asta nu mai era percepută ca pedeapsă.

Evident că o mare discrimiare se întâmpla. Fetele nu erau pedepsite decât în cazuri excepționale, când se băteau între ele … nici măcar dacă ziceai că a scos limba la tine și de aceea ai reacționat bărbătște, că nu era să stai să te umilească o purtătoare de pampoane.

 Tot cam în acea vreme, am aflat că pedeapsa venea ca urmare a ceea ce ai făcut. După faptă și răsplată cum scria pe unul dn pereți între un dulap și un cuier.

Literatura e plină de astfel de exemple. Să zicem doar de Zdreanță cel cu ochii de faianță,  de Cățeluș cu părul creț, sau de fiorosul Zmeu.

Unul a înghițit un ou fierbine, altul a fost dus la Sfatul Popular iar celălalt o sfeclea când venea Fătfrumos și după o luptă în care Făt Frumos folosea tot felul de trucuri murdare îl scurta de cap pe sărmanul Zmeu. Deci erau pedepsiți,  dar nu se supăra nimeni pentru că erau răi, pentru că făceau rele, sau pentru că existau. Părea logic.

Ei bine, era greșit. 

Acei indivizi de care am pomenit, nu beneficiau de prezumția de nevinovăție, și ce dacă ăla avea rața-n gură și oul în buznar? Rezultă de undeva că el le-a furat? Există martori? Există stenograme care să ateste asta?  Există filmări? Nu … la toate întrebările nu.

În plus, pedeapsa care li se aplica de gospodină, de cei de la Sfatul Popular sau de Făt Frumos, era ilegală. De nicăieri nu am aflat că ar fi fost prezentați unui judecător care să le dea o hârtie semnată și parafată… nimic.

Evident, asta pentru că oamenii trebuie să fie considerați vinovați abia după ce sunt condamnați de judecători…

Pentru că judecătorii, contrar aparențelor, deși au și ei tot două picioare, două urechi ca să nu le cadă șapca aia șmeheră pe ochi în exercițiul funcțiunii și mâni cu care să dea cu ciocanul în masă, sunt speciali deoarece  au  bavețica aia albă, bavețică  la care ceilalți oameni au renunțat de obicei când au învățat să mănânce fără să se păteze.

Da, sunt speciali, deci, deși Constituția spune că ei sunt egali cu noi toți, sunt tratați diferit și au tot felul de privilegii. Și ce dacă atunci când se îmbolnăvesc se duc la un medic ce le salvează viața, sau dacă n-ar fi existat amărta aia de învățătoare să îi învețe să scrie și să citescă, lucruri fără de care nu ar fi ajuns judecători în veci, tot sunt mai special decât ei. Sunt speciali, și  așa rămân și după pensionare, fapt pentru care primesc pensii pe cate turma nici măcar nu știe să le numere.  Lor nu li se taie niciodată nimic, nici un privilegiu, pentru că dau o sentință, și gata, treaba e la loc. 

De asemenea, dacă Guvernul taie una sau alta, din motive de austeritate alta, vine judecătorul, zice că nu e legal și se rezolvă, omul primește la loc ce a pirdut, evident, neavând nici o importanță că banii ăia trebuie luați din altă parte.

Eu nu înțeleg de ce nu dau o sentință ca să avem salariul minim cât e salariul mediu în Suedia de exemplu, sau una care să interzică să mai fie criză în România… ar fi simplu dar cred că  nu vor, deoarece la salariile lor nu contează.

Eu cred că judecătorii nu sunt oameni, altfel ar fi și ei egali cu restul.

O știți pe Mona  Piniceru? Cum care Mona? Nu, nu, aia care mulge vaca pe malul lacului și în lac se vede invers. Mona aia care a fost în emisiune la ”Nașul” Moraru… da, da, aia cu unghiile murdare și fața, parcă, marinată în vodcă întărită cu sodă caustică …da, da, aia cu voce de doagă, voalată de gin și cu accent ca al lui Ștefan cel Mare când ieșea beat muci de prin  beciurile cu vin puterea ursului și se ducea să de bată cu turcii,  iar dacă nu erau turci se ducea să contribuie la sporul demografic de pe dealurile Moldovei… Blonda asta spunea odată, cu toată afectarea de care era capabilă având în vedere că trebuia să stea și în poziție erectă că dacc pica sub masă, nu o puteau filma, că judecătorii ăștia, au un obicei, gândesc și jugecă, și iar gândesc, și iar judecă. (Eu cred în capul meu, că dacă sunt ca și dânsa fiin colegi, din când în când, mai și vomită)

Ei, dar nu gândesc așa, omenește ci principilaist, după principii și după reguli, însă nu dinalea clare, ca la matematică unde uneori unu și cu cun se întâmplă să facă doi, ci după unele speciale…

 Fiind însă peronalități diferite, rezultatele, evident că sunt și ele diferite. Dacă te duci la unul și te condamnă la cazare și masă gratuite și obligatorii, nu-i nici un bai, te duci la altul și  dacă te scarpini în buzunar și miști din urchi, sistemul judiciar își cere scuze de la tine, ba mai mult, te mai și despăgubește pentru deranj. Dacă nici așa nu merge, faci rost de o jumătate de kil de zahăr, îl mănânci și imediat te lasă acasă, ba te mai și duc cu mașina statului pe cheltuiala lor ca să nu le mori în bătătură.

E drept, justiția se spune că e oarbă, dar juecătorii nu. Dacă în fața lor e un amărât de Neica Nimeni, justiția se aplică fără scrupule, timpul fiind direct proprțional cu banii de care poate să facă rost amărâtul ca să plătească la avocați, iar pedepsele sunt uneori mult mai mari decât merită…așa, ca să fie de exemplu și să se învețe minte.

Știu pe cineva care a stat șase luni la bulău pentru că a intrat într-o fabrică dezafectată de unde a ieșit cu o jumătate de sac de șurububuri ce rugineau în ploaie și oricum nu mai puteau folosite. E drept, fabrica, de fapt, fosta făbricuță, era  a cuiva, dar se spune că patronul a fugit în străinătate de teamă, deoarece nu avea cum să plătească niște datorii unor cămătari și și-a cam pierdut urma. Dar, parcă poți să te iei după ce spune lumea? Nu …  

Acuma, să fim corecți, prea rău nu i-a fost, deoarece dacă omul  stătea acasă răbda frig și foame peste iarnă… Dar vorbim de principii. Amărâtul ăsta n-a avut să dea nimănui nimic și a plătit cu libertatea. Asta în timp ce vedem cum domnul Grangurele, deși a furat nu o jumătate de sac de șuruburi ruginite ci câteva zeci de fabrici cum era aia, doar că în funcțiune, cu mare tam-tam mediatic e dus la arest preventiv de unde e eliberat pe motiv că are oarece inconfort și nu suportă detenția. Un  mafiot zicea că e claustrofob, unul că face nu știu ce tratament, altul că îi e dor de amantă sau dracu mai știe ce motive…

Poate e normal așa , judecătorii  știu mai bine.

 Dacă o secretară greșește o virgulă, fapt  ce schimbă sensul unei fraze, omul e eliberat de asemenea.  Ce vină avea el dacă secretara tocmai își admira oja pe de pe unghii, ojă evident, cumpărată de aparținătorii judecatului?  Niciuna…

Mă gândesc la încă un aspect. Acele principii de care vorbea madam Beci.. pardon, Pivniceru sunt cred extrem de complicate. Oamenii judecă după niște reguli care nouă, turmei, ne sunt inaccesibile.

Nu odată, oameni care aveau sicriul în construcție au primit condamnări în locuri unde criminali notorii își petrec restul zilelor; sau unele chestiuni, cum ar fi ca unu să intre cu plugul în terenul vecinului, lucru ușor de verificat și care s-ar poate rezolva pe loc dacă petenții nu ar fi căpoși, generează niște  procese interminabile care îi face pe cei implicați să cheltuiasă, întru bunăstarea avocaților, sume cu care ar putea cumpăra hectare de teren, ba ar mai avea și de unde să-i plătească fostului președinte de CAP, ajuns patron de societate comercială după ce afurat tractoarele declarate casate, dar care după două decenii funcxționează mai mine decât când erau noi.

 Ba unii mai și mor și procesul cotinuă. Știu un caz unde un bătrân era chemat în justiție pentru un diferend pe moștenire cu fratele lui bolnav pe pat. Omul nu s-a putut deplasa la tribunal, ba nici măcar a vrut să semneze pentru primirea citației.

 Nesimțitul, ca să le facă necazuri celor din justiție, a murit, de boală și de bătrânețe … Nu s-a gândit în ce încurcături bagă el sistemul judiciar.

Interesant e că, aceste principii de care ziceam, sunt atât de speciale și de greu de înțeles încât turma nu pricepe nimic.

Unii oameni, cu pensii ca vai de ele, oameni care nu ezită să își plătească taxele și impozitele, nu înțelg cum se poate ca la Tribunal să fie tratați cu dispreț de niște judecători care iau salarii plătite tocmai din banii pe care ei,  amărâții,  îi plătesc sub formă de impozite și taxe, salarii mai mari decât suma pensiilor tuturor amărâților de la ei din sat. Nu înțelg nici cum, acei oameni cu salarii uriașe prin comparație, mai au tupeul să ceară tot felul de sporuri și prime, precum și tot felul de privlegii.

Odată m-am nimerit cu treabă la cineva.. o femeie trecută bine de 70 de ani. Femeia trăia dintr-o jumătate de pensie minimă, moștenită de la soț, fost paznic pe undeva. Femeia scotea niște cartofi deoarece dorea să se ducă să îi vândă în piață. Era mica ei afacere. Ce vindea  de prin grădină o ajuta să nu devină muritoare de foame.  Era mulțumită și se simțea fericită că mai poate lucra nu ca vecina ei, bolnavă și cu pensie, tot de jumătate, dar pe care aceea o lua după  un soț pensionat cu vechime incompletă, deci foarte mică și când era întragă și care vecină nu avea nici grădină deloc. O vânduse când soțul ei răgea să moară, ca să aibă ce să dea la doctori în speranța că vor face ceva și omul ei ca scăpa. Banii i i-au luat, dr tot nu au rezolvat nimic. Omul tot a murit. Poate s-a mai chinuit vreo sâptămână sau două. Până când banii de pe grădină suau terminet. Dar asta poate va fi altă problemă.

După  ce am vorbit cu bătrâna ce aveam de vorbit, dau să plec…  mă oprește și mă întreabă:

–         Am auzit la televizor că  un judecător zicea că trebuie să ia spor la salariu pentru că lucrează cu hârtii pe care sunt microbi? Adevărat să fie?

Am dat din umeri…

–         Că pe hârtiile alea sunt microbi, adevărat să fie – a ținut ea să precizeze…

I-am privit mâinile pline de pământ… nu am putut spune nimic, nu știa dacă acei microbi există. Știam însă că e adevărat că doreau acel spor… Și mai știam că femeia aceasta nu primea nimic în plus pentru pământul de sub unghii, că niciodată nu întârze cu facturile și cu taxele, că și din basnii ei se constituie acele sporuri, că deși acum era murdară pe mâini de pământ, era mult mai  curată decât toți judecătorii la un loc.

Mai avem oare nevoie de judecători?

Da, dar unii care să împartă dreptatea, care să-i pedepsească pe cei vinovați, nu unii care să mimeze  doar că judecă și care să se considere un fel de zei intangibili … niște judecători care sunt înainte de toate, oameni… Și ei pot greși, și ei trebuie să plătescă atuci când e cazul…

P.S. Îmi amintesc acum  de judecătoarea aceea beată muci … povestea se cam cunoaște … 

  1. Lulu
    10 noiembrie 2011 la 21:23

    „O știți pe Mona Piniceru? Cum care Mona? Nu, nu, aia care mulge vaca pe malul lacului și în lac se vede invers. Mona aia care a fost în emisiune la ”Nașul” Moraru… da, da, aia cu unghiile murdare și fața, parcă, marinată în vodcă întărită cu sodă caustică …da, da, aia cu voce de doagă, voalată de gin și cu accent ca al lui Ștefan cel Mare când ieșea beat muci de prin beciurile cu vin puterea ursului și se ducea să de bată cu turcii, iar dacă nu erau turci se ducea să contribuie la sporul demografic de pe dealurile Moldovei…”

    Cum dracu sa n-o stim pe cea mai sinistra femeie din Romania? Si as putea continua cu „superlativele” dar ai spus tu suficient….Yakkkkkk!

  2. 10 noiembrie 2011 la 21:28

    Excelent text!

  3. 10 noiembrie 2011 la 22:10

    Mă bucur că a început să te intereseze acest subiect. IN Justiția.

    • 10 noiembrie 2011 la 22:26

      dictaturajustitiei :

      Mă bucur că a început să te intereseze acest subiect. IN Justiția.

      M-a interesat tot timpul, dar nu prea am date din domeniu. Totuși, unele chestii sunt bătătoare la cer… E o nucă tare greu de spart Justiția asta.

  4. 10 noiembrie 2011 la 22:26

    deutchebrak :

    Excelent text!

    Mulțam

  5. 10 noiembrie 2011 la 22:29

    Lulu :

    “O știți pe Mona Piniceru? Cum care Mona? Nu, nu, aia care mulge vaca pe malul lacului și în lac se vede invers. Mona aia care a fost în emisiune la ”Nașul” Moraru… da, da, aia cu unghiile murdare și fața, parcă, marinată în vodcă întărită cu sodă caustică …da, da, aia cu voce de doagă, voalată de gin și cu accent ca al lui Ștefan cel Mare când ieșea beat muci de prin beciurile cu vin puterea ursului și se ducea să de bată cu turcii, iar dacă nu erau turci se ducea să contribuie la sporul demografic de pe dealurile Moldovei…”

    Cum dracu sa n-o stim pe cea mai sinistra femeie din Romania? Si as putea continua cu “superlativele” dar ai spus tu suficient….Yakkkkkk!

    Recunosc, am avut o poftă nebună … așa mi-a venit… Oricum, vedeți cum sunt pervertiți copii? Și ce dacă Zdreanță avea rața în gură? Poare a intrat singură … Iar educatoarei am să îi cer socoteală. Avea ea hârtie de la judecător? Ba… să plătescă fire-ar ea …

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: