Arhiva

Archive for 22 noiembrie 2011

Victor Ponta a câștigat. A reușit să spargă PSD

22 noiembrie 2011 Lasă un comentariu

Categorii:Haioşenii Etichete:

Dan Andronic: Cum a ajuns PSD la vorba lui Dan Voiculescu

22 noiembrie 2011 Lasă un comentariu

Cum a ajuns PSD la vorba lui Dan Voiculescu

E deja de notorietate faptul ca tema suspendarii presedintelui a fost reluata de opozitie de nenumarate ori. Nu toti liderii USL au sustinut insa de la bun inceput aceasta idee. Ba chiar din acest motiv, au iesit la iveala ceva dispute.

De exemplu, conflictul Victor Ponta-Dan Voiculescu a devenit vizibil in februarie 2011, in momentul in care presedintele PSD a afirmat ca liderul conservatorilor este o « vulnerabilitate » a USL. Declaratia lui Voiculescu ce a determinat reactia lui Victor Ponta a fost tocmai cea legata de suspendarea presedintelui. Iar acum cateva saptamani, acelasi presedinte al PSD sustinea ca suspendarea presedintelui nu se afla printre prioritatile aliantei social-liberale.

Ce s-a intamplat intre timp atat de radical incat sa se modifice cu 180 de grade opinia conducerii PSD?

Pentru cei care nu cred ca suspendarea invocata de USL este un scop in sine, explicatiile ar fi numeroase : acoperirea scandalului Geoana din PSD, “calmarea” lui Crin Antonescu a carui anuntata candidatura la prezidentiale a fost contestata in ultima vreme, gasirea unui motiv suplimentar pentru debarcarea lui Mircea Geoana de la Senat care altfel ar putea deveni presedinte al Romaniei. Cam acestea ar fi scenariile vehiculate in ultima vreme.

Direct sau indirect, toate drumurile duc spre Mircea Geoana. Si nu pot sa nu observ cum se repeta pasii in cazul suspendarii presedintelui Senatului daca ne gandim doar la episodul asa-zisei « rocade», care se pare ca este de neauzit in regulamentul Senatului si in general, in sistemul juridic romanesc. Spun asta pentru ca si circumstantele in care se poate declansa suspendarea sunt prevazute clar in Constitutie. Si pana in acest moment, nimeni din opozitie, in frunte cu liderii partidelor nu a putut spune care este articolul din Legea Fundamentala incalcat de presedinte care ar putea constitui baza initiativei de suspendare.

Pe termen mediu si lung, cred ca USL se va confrunta cu un dublu esec: cel legat de suspendarea presedintelui Senatului, care chiar daca reuseste isi va lasa puternic amprenta asupra imaginii PSD si cel legat de inca un esec in suspendarea Presedintelui, care de aceasta data nici nu va mai ajunge la urne. Iar in momentul votului de peste un an, inadecvarea prioritatilor USL cu prioritatile actuale ale romanilor, s-ar putea mai degraba sa coste opozitia …

Autor: Dan Andronic

Data:  22 noiembrie 2011

Dan Andronic: Viktor Orban, despre criză, politică externă si relaţia cu România

22 noiembrie 2011 Lasă un comentariu

Viktor Orban, despre criză, politică externă si relaţia cu România

Ungaria este statul vecin României cu cel mai mare risc de a intra în colaps financiar. Mai nou, guvernul de la Budapesta a anunţat că va cere ajutorul FMI, după ce acelaşi executiv a pus capăt acordului cu instituţia financiară în urmă cu doi ani de zile. Într-un interviu acordat The Economist, premierul ungur vorbeşte despre principalele probleme economice ale ţării, modalităţi de rezolvare şi relaţiile cu statele vecine. Deci, care este opinia sa asupra rezolvării problemelor economice ale Ungariei, dar şi în ceea ce priveşte politica externă ? Şi cum percepe relaţia cu România? Pe această temă, vă invit să citiţi materialul de mai jos, publicat de The Economist.

Puţine ţări din regiune stârnesc mai multă îngrijorare decât Ungaria şi puţini politicieni stârnesc mai multe controverse decât premierul ungar, Viktor Orbán. Criticii îl văd ca un mesager al guvernării autoritare, prezidând peste iminenta prăbuşire a economiei.

Merită însă precizat că cea mai mare parte dintre criticii săi (deşi nu toţi), sunt rivalii politici ai lui Orban. Dificultăţile economice din Ungaria sunt grave (mixul dintre datorii şi o slăbire a forintului este deosebit de alarmant). Este mult mai vulnerabilă la haosul din zona euro decât oricare alta dintre ţările din apropiere. Dar pentru a fi corecţi, Ungaria nu mai este în „salonul de îngrijire intensivă”, aşa cum era în 2008 atunci când FMI a părăsit ţara. In plus, Orban a moştenit un dezastru şi (datorită unor măsuri, unele dintre ele de pus sub semnul întrebării) a adus finanţele publice sub control.

Este de asemenea uşor să exagerezi cu criticarea abordării politice a lui Orban. Modul în care se comportă cu instituţiile publice poate părea o acaparare a puterii, însă sistemul politic din Ungaria se bazează pe principiul „câştigătorul ia totul”. Partidul Fidesz pe care îl conduce a câştigat un mandat solid la alegerile din 2010, şi de atunci, pe bună dreptate în ochii suporterilor săi, îşi duce la îndeplinire mandatul de stabilizare şi de reformă. Ce dacă asta înseamnă să împrumuţi bani din fondul pensiilor de stat şi să ataci banca centrală, dar şi câţiva bancheri străini?
Imaginea publică cumplită a lui Orban în străinătate este o sursă de mistificare şi de resentimente printre fanii săi. Ei dau vina pe tot, de la partizanatul anti-.maghiar la presupusele legături nesănătoase între elita liberală din Ungaria(care îl detestă) şi mass-media străină. Un motiv ar putea fi faptul că nu acordă multe interviuri mass-mediei străine şi micul său cerc de consilieri este la fel de taciturn.
Dar, într-o vizită la Londra, vinerea trecuta, a făcut un efort remarcabil de a-şi prezenta propria viziune, mai întâi într- un discurs la London School of Economics, şi apoi într-un interviu de o oră cu The Economist.
La prelegerea de la LSE a subliniat cele trei puncte principale ale gândirii sale politice: împărţirea greutăţilor, responsabilizarea şi restructurarea statului. Toate sunt interesante: împărţirea greutăţilor înseamnă lărgirea bazei de impozitare şi, de asemenea, a-i face pe bancheri să sufere consecinţele pentru creditele lor păguboase, mai degrabă decât a-i încărca mai mult decât pot duce pe debitori şi pe contribuabili. Restructurarea statului este o idee frumoasă, dar dificilă:reforma administraţiei publice este des menţionată în ţările ex-comuniste, dar numai Estonia (şi într-o oarecare măsură, Letonia şi Lituania) au făcut progrese serioase în reformarea birocraţiei din perioada comunistă. Responsabilizarea este o idee la fel de frumoasă, deşi este greu să ştii cine este împotriva ei în aceste zile.
Vorbind cu The Economist, a început prin a discuta despre ceea ce pesimiştii ar vedea drept criza capitalismului post-1989. El este de acord, în linii mari, cu diagnosticul. Ipotezele din 1989 au fost că civilizaţia occidentală a triumfat, ruşii au fost (“Slavă lui Dumnezeu”), daţi afară din Europa Centrală, că economiile de piaţă funcţionau mai bine decât cele planificate şi comerţul liber era în avantajul tuturor. Aceste ipoteze au fost corecte, dar incomplete. Un “subprodus” al modificărilor din 1989 a fost globalizarea, care a permis lumii sărace şansa unică de a concura. “Acele ţări, sub-dezvoltate, care au fost sub nivelul nostru cu 20 ani în urmă sunt acum mai competitive decât suntem noi. De asemenea, acele ţări emergente nu sunt democraţii.”
Pentru a rămâne competitiv, susţine el, democraţiile trebuie să se adapteze. Trebuie să devină mai puţin dependente de datorii: datoriile creează slăbiciuni şi împiedică luarea deciziilor. Trebuie să acorde mai multă atenţie sectorului manufacturier şi să furnizeze locuri de muncă decente pentru muncitori. Asta înseamnă o mare schimbare în gandire (el citează proverbul maghiar pentru copii: “învaţă mult sau poate fi necesar să lucrezi atunci când eşti mai în vârstă”).

Acest lucru a condus la întrebarea, dacă este ceva fundamental în neregulă cu modul în care democraţiile occidentale iau decizii. Orban spune că nu are nicio legătură, şi ruşii, chinezi şi brazilienii iau decizii prea lent. Ele doar se descurcă mai bine decât bătrânul Occident în momentul de faţă. Cei în căutarea unui sâmbure de Putinism în gândirea liderului maghiar nu vor găsi mare lucru.
Orban este însă în formă atunci când este întrebat în legătură cu, „curăţarea” membrilor vechiului regim din instituţiile publice. Pentru început, susţine el, guvernul socialist (ex-comunist) din 2002 a fost “mai brutal” decât este Fidesz. „Epurarea” acestora a fost apoi însoţită de 144 anchete penale împotriva oficialilor guvernului anterior. Şi curăţenia este departe de a fi completă: “Ar trebui să facem mai mult”, spune el ferm.
Pentru a justifica acest lucru, argumentul său se bazează mai puţin pe precedent şi mai mult pe patologie. Pentru el, “post-comunismul”, nu este doar un adjectiv, ci este o structură politică, care implică instituţii politice fragile, partide slabe, şi o economie în care vechea elită, şi în care cartelurile sale puternice sunt înrădăcinate. De asemenea, subliniază faptul că o mulţime de alte ţări au oficiali numiţi pe criterii politice: nu în ultimul rând Statele Unite ale Americii. Şi insistă asupra faptului că nominalizaţii Fidesz la funcţii publice importante sunt foarte competenţi şi nu neapărat loiali ai partidului.
Rugat să numească o serie de oficiali din guvernul său, care nu intră în categoria politicienilor oportunişti, se gândeşte o clipă la întrebare şi apoi răspunde. Zsigmond Járai, nu a fost niciodată un membru al Fidesz şi este în prezent preşedinte al consiliului bugetar. La Oficiul Naţional de Audit, VicepreşedinteleTihamér Warvasovszky, un socialist, este directorul adjunct (directorul este de la Fidesz). La Curtea Constituţională, profesorul Mihaly Bihari. Plus preşedinte al consiliului de supraveghere al societăţii de administrare a activelor de stat este Árpád Kovács, un alt socialist.

Revenind la economie, primul ministru este de acord că succesul pentru stabilizarea la nivel macro-economic nu a fost însoţit de progrese în micro-economie: debirocratizare, reforma pieţei forţei de muncă şi, în special reforma economiei subterane. El pune o parte din vină pe Uniunea Europeană, atât pentru creşterea economică redusă şi pentru incapacitatea de a plăti fondurile structurale mai repede.

Acest lucru nu este teribil de convingător. Alte ţări cresc mult mai repede decat Ungaria şi au făcut acest lucru acordând atenţie problemelor cu care se confruntă întreprinderile mici şi mijlocii. El admite că mentalitatea este cel mai mare obstacol pentru creşterea economică: “Problema principală este lipsa de încredere după 20 de ani de” post-comunism “. Trebuie să ne convingem managerii şi antreprenorii că statul nu este duşmanul lor şi că modificările pe care le facem nu sunt temporare. Este nevoie de timp. ”

Poate. Dar, aşa cum Ungaria se luptă cu un cinism înrădăcinat la nivel naţional, celelalte state merg mai departe. Este surprinzător faptul că Commerzbank a decis să păstreze creditarea în Polonia, dar în nici o altă piaţă europeană în afara Germaniei. Dacă această criză ar fi avut loc acum zece sau 15 ani în urmă, Polonia ar fi fost văzută ca prima victimă, şi Ungaria ar fi devenit preferata străinilor “.
Reforma pieţei forţei de muncă este descurajantă. Ungaria, cu doar 56% din populaţia cu drept de muncă pe piaţa muncii, stă cel mai rău dintre statele UE după Malta, spune el. Media UE este de 65%. “Ne dorim ca aceasta să fie 75%, cum este în Statele Unite”. Până acum, guvernul a interzis pensionarea anticipată şi a tăiat beneficiile sociale pentru cei care pot munci. Dintr-o populaţie de 10 milioane doar 4 milioane au locuri de muncă şi (până la reformele sale) 1 milion dintre aceştia nu plăteau impozite. Iar fondurile necesare pentru creşterea copiilor sunt scutite de impozit.

Cu toate acestea, acest lucru naşte un paradox. Dacă Orban este în favoarea asocierii dintre impozitare şi reprezentare prin lărgirea bazei de impozitare, de ce noua sa lege privind cetăţenia a acordat drept de vot mai multor (potenţial milioane) de etnici maghiari din ţările vecine care nu plătesc impozit la ministerul de finanţe din Budapesta (şi care, ar spune criticii săi, probabil vor vota pentru Fidesz în număr mare). Admite într-un final că taxa nu este singura bază pentru reprezentare: etnicitatea contează, de asemenea . În plus, subliniază el, ungurii străini au doar un singur vot, pentru listele de partid, în timp ce maghiarii din interiorul graniţelor Ungariei au, de asemenea, un vot pentru circumscripţii.
Acest lucru aduce discuţia la poate cea mai spinoasă întrebare pentru celelalte state: relaţia Ungariei cu vecinii săi. Întrebat de ce relaţiile cu România sunt atât de bune şi de ce cu Slovacia sunt atât de rele, Orban răspunde: ” Pentru că slovacii ne văd ca pe o ameninţare şi românii nu.” Maghiarii alcătuiesc 10% din populaţia slovacă şi trăiesc într-o zonă de-a lungul frontierei comune dintre cele două ţări. În România sunt doar 5% şi trăiesc în locuri mai puţin sensibile. La întrebarea aparent rezonabilă privind ceea ce poate el ca lider al Ungariei pentru a-i reasigura pe slovaci, Orban răspunde cu viteză că nu asta este treaba sa. Ungaria, explică el, s-a obişnuit să trăiască în Europa modernă, în ciuda faptului că a pierdut două treimi din teritoriul său . Slovacii trebuie să “se împace de asemenea cu situaţia lor”.
Co-existenţa într-un loc cu complicaţiile istorice pe care le are Europa Centrală presupune în mod necesar un grad de flexibilitate şi de compromis, şi dorinţa de a încerca să vezi şi celălalt punct de vedere. Aceasta nu este o abordare care pare să-i placă prim-ministrului maghiar. Lucru care se vede la întrebarea despre partidul interetnic Most-Hid( după cuvintele în slovacă şi maghiară care înseamnă pod), şi care încearcă să creeze o punte peste prăpastia între cele două comunităţi lingvistice şi care a înlocuit vechiul partid ungar mono-etnic SMK. Orban regretă tacit acest lucru. Partidele etnice, spune el, au un rol de jucat. “Nu trebuie să pretindem că diferenţele etnice nu sunt importante”, avertizează el. Trece apoi la criticarea legii lingvistice din Slovacia (obiectul unor multiple critici internationale, atenuate ulterior), precum şi lipsa unor structuri de autoguvernare pentru minorităţile etnice de acolo (ceea ce contrastează, susţine el, cu dispoziţiile mai elaborate pentru minorităţile etnice din Ungaria).
În ceea ce priveşte politica externă, Orban a declarat în discursurile din ultimele luni, că vântul”suflă dinspre est”. Ce înseamnă asta? Este clar entuziasmat de perspectiva unor legături mai strânse cu China şi respinge acuzaţiile că demonstranţii pro-Tibet au fost maltrataţi atunci când Wen Jiaobao a vizitat Budapesta, în luna iulie. “Nu am închis pe nimeni,” protestează el (adevărat, dar demonstraţiile au fost interzise şi tibetanii locali au fost citaţi să vină la birourile de imigrare ale guvernului în acea zi). Insistă: “Guvernul are dreptul de a opri demonstraţiile care perturbă relaţiile diplomatice. Statul maghiar are dreptul de a exercita politicaexternă în interes naţional.” Poate, dar alte ţări permit proteste, inclusiv cele la adresa intereselor Chinei, care este mai sensibilă la acest capitol. Statul maghiar nu a permis.

Dar cel mai notabil flipflop al politicii externe al Fidesz a fost legat de Rusia. În opoziţie, partidul a fost un critic sever al fostului regim KGB de la Moscova, acuzându-l de neo-imperialism, râzând de situaţiile comice din domeniul securităţii energetice, şi plângându-se de slăbiciunea Vestului faţă de ameninţarea din est. Acum, tonul este destul de diferit. Face unele precizări generale despre istoria de 300 de ani a Rusiei, spune că liderii au arătat semne de schimbare, şi apoi adaugă: “Cred că există o potenţială alianţă strategică intre Rusia şi UE.”Apoi, subliniază că astfel de apropieri au fost negative pentru Europa Centrală, şi că insistă asupra unor garanţii de securitate, energie şi comerţ (acestea din urmă trebuie să fie nord-sud, nu doar est-vest).

Astfel de garanţii ar fi de dorit, dar numai securitatea energetică se îmbunătăţeşte în mod clar (în special pentru Ungaria, care este în drum să-şi încheie dependenţa de petrol şi gaze din est, în termen de doi ani, spune el). Pentru imaginea de ansamblu asupra securităţii, speranţele ţărilor central-europene mai mici, şi ale ţărilor baltice, depind de Polonia, care pare a fi deosebit de neentuziasmată cu privire la orice fel de politică externă neo-Jagellonian. Crede el cu adevărat că Poloniei îi pasă de securitatea Ungariei? Face o pauză şi spune: “Sper că da.” Am putea adăuga că, la rândul lor oficialii polonezi deloc entuziasmaţi să-l aibă pe Orban ca interlocutor, resping ideea unei agende de securitate speciale pentru Grupul de la Visegard şi statele baltice. Orban continuă: “Fie că ne place sau nu acestea sunt state mari, iar noi sunt mai mici. ” Apoi, adaugă ferm că există un acord cu premierul Donald Tusk al Poloniei pe puncte strategice.

Nu pot să iau o decizie în privinţa sa. Sunt dispus să accept unele scurtături economice şi politice. Atunci când ţările din “vechea Europă”, încalcă în mod flagrant normele, şi atunci când bancherii se comportă iresponsabil, nimeni nu poate fi prea critic cu un politician cu un mandat puternic, care rescrie puţin regulile, mai ales în condiţii economice dificile. Aş fi mai degrabă îngrijorat de lipsa preocupării faţă de îngrijorările slovace şi ceea ce mi se pare să fie o preocupare exagerată pentru raison d’État în relaţiile cu Rusia şi China.

Autor: Dan Andronic

Data publicării: 19 noiembrie 2011

 

Dan Andronic: Nu aduce suspendarea ce aduce Dan Voiculescu

22 noiembrie 2011 Lasă un comentariu

Nu aduce suspendarea ce aduce Dan Voiculescu

Faptul ca aproape nimeni din opozitie nu are de fapt incredere in sansele reusitei procedurii de suspendare a presedintelui nu e niciun mister. Chiar si liderul PNL, cel care vorbea cel mai des despre suspendare spunea aseara ca USL nu are voturile necesare in Parlament si ca actiunea este de fapt o obligatie si o reactie politica a opozitiei.

Am spus ca discutiile despre o eventuala suspendare au fost lansate intr-o incercare de a pune capac mediatizarii si atentiei de care “s-a bucurat” scandalul din interiorul PSD. Mai exista si voci care spun ca totul nu este decat o incercare a conducerii PSD de a le demonstra liderilor partidului ca Mircea Geoana nu este omul potrivit pentru a ajunge interimar la Cotroceni. Ca o tentativa de influentare a votului, cu doar cateva zile inainte de decizia Comitetului Executiv al partidului.

Dupa o perioada de dispute cu liberalii si social-democratii, dar si plina de tensiuni interne pe fondul plecarilor din partid, in care PC a fost mai degraba tacut, ma astept ca lucrurile sa ia o alta turnura. Un articol recent dintr-o publicatie patronata de Dan Voiculescu are un ton mai mult decat critic la adresa initiativei sustinute de Crin Antonescu si Victor Ponta. Pe scrurt, intreaga incercare de suspendare este ridiculizata si odata cu ea, si cei doi lideri ai opozitiei. Nu inainte insa, de o trecere in revista elogioasa a propunerii lui Dan Voiculescu pe acest subiect.

In fine, nu articolul in sine este important, ci semnalul pe care il da. Doar la cateva luni de la formare, partidele constituente par ca se saboteaza reciproc si profita unul de slabiciunea celuilalt. PSD de derapajul spre stanga al liberalilor pentru a castiga titlul de principal motor al aliantei, PNL de scandalul in desfasurare din PSD pentru a obtine o reafirmare a sprijinului pentru Antonescu iar mai nou, PC, de actiunea suspendarii pentru a arunca niste sageti in directia colegilor de alianta. Iar in ceea ce-i priveste pe cei din urma, pentru a plati polite mai vechi, probabil conservatorii nu se vor opri aici, dinamitand si mai mult alianta si folosindu-se din plin de toate resursele de care dispun.

 Autor: Dan Andronic
Data publicării: 18 noiembrie 2011

Dan Andronic: România nu este izolată de restul lumii

22 noiembrie 2011 Lasă un comentariu

România nu este izolată de restul lumii

La prima vedere, datele economice ale României pe trimestrul III par mai mult decât încurajatoare. PIB-ul României a avut o creştere de 1,9%, prima de la nivelul Uniunii Europene, care a înregistrat o creştere medie de doar 0,2%.

Bunele rezultate economice şi la nivel anual în comparaţie cu alte state UE, nu numai trimestrial au dat apă la moară analiştilor şi politicienilor care au concluzionat că România îşi permite de fapt, indexarea pensiilor şi salariilor, dar nu există voinţă politică. Ca şi cum România ar trăi izolată de restul lumii şi nu ar depinde inclusiv de evoluţia celorlalte state europene.

Dar adevărul este că România este înconjurată de state care au grave probleme economice.

Ungaria se confruntă cu o inflaţie aflată în permanentă creştere, este aproape de a fi retrogradată în categoria „junk” pentru investiţii, iar cea mai mare problemă a sa este cea a deficitului scăpat de sub control în urma întreruperii acordului cu FMI. De aceea, într-o analiză recentă, Financial Times avertiza asupra riscului ca situaţia economică a Ungariei să indice un nou val de contagiune în Europa Centrală şi de Est.

Toţi ochii sunt îndreptaţi şi asupra noilor guverne tehnocrate ale Greciei şi Italiei care au de îndeplinit sarcini economice care au fost evitate de cei mai politici decât ei. Deja însă, au apărut dubii că un guvern tehnocrat are suportul necesar pentru a pune în aplicare măsurile necesare. Opoziţia conservatoare din Grecia este un exemplu în acest sens. Pieţe de export importante pentru România precum Germania, Spania şi Franţa au avut de asemenea, o evoluţie dezamăgitoare.

Cred că guvernanţii îşi doresc aproape la fel de mult ca salariaţii şi pensionarii să poată aproba o majorări. Dar totuşi, un guvern responsabil trebuie să aleagă soluţia potrivită pe termen lung şi nu să permită o soluţie cu efecte de moment, pentru care este probabil să plătească tot el costurile după o anumită perioadă, odată cu populaţia.

Data publicării: 17 noiembrie 2011

Autor: Dan Andronic

Sursa: Dan Andronic blog

Dan Andronic: Joaca de-a suspendarea, atunci când alianţa e pusă în dificultate

22 noiembrie 2011 Lasă un comentariu

Joaca de-a suspendarea, atunci când alianţa e pusă în dificultate

Raportul solicitat azi de liderii opoziţiei pentru iniţierea suspendării preşedintelui seamănă cu o încercare de a atrage atenţia de la scandalul din PSD. Întâmplător sau nu, ameninţarea cu suspendarea revine deseori pe agenda alianţei, tocmai când partidele din opoziţie se află în dificultate.

De această dată, însă, pe fondul scandalului din PSD, care a generat incertitudini şi asupra susţinerii lui Crin Antonescu pentru prezidenţiale de către social-democraţi, acţiunea USL pare întreprinsă la presiunile liberalilor.

Şi după toate informaţiile, tot Mircea Geoană a fost picătura care a umplut paharul…

Aseară, preşedintele Senatului a afirmat că la o întâlnire cu Victor Ponta din luna iunie a acestui an, liderul PSD i-ar fi spus că nu îl deranjează o eventuală candidatură a sa la prezidenţiale. Asta în condiţiile în care parteneriatul Ponta-Antonescu era dat ca stabilit de multă vreme şi trâmbiţat pe toate canalele posibile.

În acest cadru, desele promisiuni ale lui Crin Antonescu de suspendare ale preşedintelui Băsescu scot la iveală tocmai neîncrederea că PSD îl va susţine la 2 ani distanţă de alegerile legislative pentru postul de preşedinte.

Nu degeaba liderul PNL a fost cel care a spus aseară că preşedintele ar trebui să-şi dea demisia dacă opoziţia câştigă alegerile, iar în caz contrar alianţa social-liberală declanşează procedurile de suspendare. Dacă până acum suspendarea părea condiţionată de refuzul preşedintelui de a numi un premier de la USL în cazul în care alianţa obţine peste 50% din voturi, liderul PNL a susţinut acum că o coabitare între un guvern USL şi Traian Băsescu este imposibilă.

Astfel, ameninţarea cu suspendarea are ca scop şi reafirmarea suportului PSD pentru PNL în general, şi pentru Antonescu în particular.

Acest gen de declaraţii şi acţiuni au însă, efectul unui glonţ orb pentru electorat. Tema suspendării a fost reluată prea des şi la ora actuală, cred că se află departe de preocupările populaţiei. Şi pentru că sunt departe de a avea majoritatea, şi rezultatul politic o să fie 0. În final, totul o să pară o luptă eşuată pentru putere, aşa cum se va întâmpla probabil şi cu şefia Senatului.

Data publicării: 16 noiembrie 2011

Autor: Dan Andronic

Sursa: Dan Andronic blog

Apă lichidă pe Europa, satelitul lui Jupiter (O fi semn că e posibil să existe și forme de viață?)

22 noiembrie 2011 Lasă un comentariu

NASA a anunţat descoperirea anului: un lac imens cu apă pe un satelit al lui Jupiter!

O sondă a NASA a constatat că sub suprafaţa de gheaţă ce acoperă Europa, unul din sateliţii planetei Jupiter, se află un imens corp de apă subterană. Apa lichidă este un ingredient necesar pentru toate formele de viaţă pe care le cunoaştem, această descoperire sugerând că Terra nu este singurul loc din sistemul nostru solar în care există viaţă.

Lacul subteran descoperit de sonda Galileo are un volum similar Marilor Lacuri din America de Nord, iar cercetătorii spun că mai multe lacuri de acest tip ar putea exista în zonele subţiri ale scoarţei de gheaţă de pe Europa.

Suprafaţa de apă descoperită este acoperită de bancuri de gheaţă care se dezintegrează, iar cercetătorii cred că acest mecanism permite transferul de nutrienţi şi de energie dinspre suprafaţă către corpul de apă subteran, astfel că Europa este un habitat mult mai prietenos vieţii decât se credea până acum.

Britney Schmidt, geofizician la Universitatea din Texas, a explicat că „până acum, majoritatea oamenilor de ştiinţă credeau că gheaţa de pe Europa este prea groasă pentru a fi un habitat prietenos vieţii. Noile dovezi arată că există porţiuni mai subţiri, în care există lacuri gigant. Acest lucru sugerează că oceanul de pe Europa este un loc în care ar putea exista forme de viaţă”.

„Nu am fi putut înţelege procesele prin care aceste lacuri de apă de pe Europa s-au format dacă în ultimii 20 de ani calotele glaciare ale Pământului nu ar fi fost studiate intens”, a adăugat Don Blankenship, co-autor al studiului.

Europa nu este singurul corp ceresc din sistemul nostru solar care are potenţialul de a găzdui viaţă. Cercetătorii suspectează că şi Enceladus, unul din sateliţii lui Saturn, ar putea găzdui forme de viaţă.

Agenţiile spaţiale din SUA şi Europa plănuiesc misiuni spre lunile lui Jupiter, pentru a le studia la faţa locului. Acestea ar putea fi lansate spre finalul acestui deceniu sau la începutul deceniului următor.

Sursa: descoperă.ro

Categorii:Ştiinţă Etichete:, ,

Explosiv News: ”Stiam ca Ponta e mai prostanac decat Geoana, si ca Antonescu e mai tampit decat Voiculescu, iar amandoi sunt mai comici decat Stan si Bran.”

22 noiembrie 2011 Un comentariu

Arestarea suspendării … 

Stiam ca Ponta e mai prostanac decat Geoana, si ca Antonescu e mai tampit decat Voiculescu, iar amandoi sunt mai comici decat Stan si Bran. Dar nu stiam ca sunt concurentii ideali pentru un salon la Spitalul 9! Vor suspendare! Dar CUI ii foloseste suspendarea Presedintelui, nebunilor? Si pe-ai cui bani? In cazul initierii suspendarii Sefului Statului, doar organizarea referendumului ne-ar costa aproximativ 15 milioane de euro. Daca Basescu, prin absurd sa zicem, va fi intr-adevar demis, este obligatorie organizarea de prezidentiale anticipate. Deci, alte 40 de milioane de euro. Cu un alt presedinte, obligatoriu se vor declansa si alegerile parlamentare anticipate (PSD nu admite altfel), ceea ce va obliga bugetul de stat sa faca rost de inca 20-30 de milioane de euro. Adica, sa platesc eu, contribuabilul, tembelismele Po(A)ntei pesedeului care s-a aliat intru paranoia cu Mireille Mathieu porumbaca a peneleului? Ca orice criza politica, o noua suspendare ar duce la slabirea monedei nationale, la scumpirea creditelor, la degradarea ratingului de tara si la scumpirea finantarii. Efectele negative se vor resimti inainte de a se sti daca suspendarea lui Basescu va reusi sau nu. Iar ecourile vor rasuna imediat in buzunarele noastre, orice instabilitate politica afectind imediat si zona economica. Si parca vad deja cum si euro o ia copacel in sus, da’ sus de tot… Ori, daca euro va creste mai sus de 4,4 RON, o sa te sun pe tine, Victor Ponta, asa cum o sa te sun si pe tine, Crin Antonescu, sa-mi platiti voi inflatia si diferenta de curs pe care le-ati creat, reducandu-mi mie nivelul de trai prin tampeniile voastre! Sau interesele voastre. Ei, si am ajuns la interese. Ca, de fapt, ele stau la baza raguselii cu care ne impuiaza urechile cuplul de comici Crin-Victor. Si unul si altul au probleme penale grave. Unul trebuie sa dea socoteala la procurori ce-a facut – sau cati bani a facut intru contul personal – cu afacerea frauduloasa BTT si cu Sala Polivalenta, iar alalalt trebuie sa ne explice cum l-a asasinat pe procurorul Cristian Panait, dar si cum a bagat labuta dupa miere in clica baietilor destepti din Energie in Gorj, precum si daca mai racoleaza minore prin Valea Jiului sau despre amenintarile pe care le-a facut unor ofiteri SRI din aceeasi regiune. Eu zic, asadar, sa lasam glumele proaste ale pontacilor porumbaci despre suspendarea Presedintelui, si sa ne indreptam atentia catre alte lucruri, mult mai putin costisitoare. De exemplu, in loc de suspendare, sa facem o arestare. A celor doi dementi care, dupa ce si-au batut joc de propriile partide in care se poarta precum Voda prin loboda, vor sa-si bata joc de un intreg popor. Crin, Ponta, n-aveti treaba cu Nastase-n dormitor? Atunci, poate la vorbitor?…

Autor: 

Simona Ela Fica

Director General Exploziv-News, CEO Intell Defense

Sursa:

ExplosivNews  

Târfa Crinuța

22 noiembrie 2011 Lasă un comentariu

Luni, fiind invitat la Realitatea TV, Crin Antonescu a declarat că el crede că PSD va tranșa problema cu Mircea Geoană.

„Pe mine, preşedinte al PNL, în calitate de co-preşedinte al USL, de partener al PSD, mă interesează doar două lucruri: să acţionăm în permanenţă împreună, convergent şi eficient în scopul pe care ni l-am propus, pentru care ne-am asociat şi pe care l-am angajat în faţa cetăţenilor şi, doi, pentru ca asta să se întâmple, PSD să aibă o conducere autoritară – nu în sensul de a nu fi democratică, ci în sensul de a avea tot prestigiul, toată autoritatea şi toată eficienţa pe care un conducător sau o conducere trebuie s-o aibă”

Pentru ca apoi să precizeze: „Dacă PSD închide mâine – şi sunt convins că va închide episodul Geoană – respectând aceste două condiţii, din punctul meu de vedere el iese întărit, Victor Ponta ca lider al acestui partid şi oamenii din jurul său legitim aleşi ies întăriţi şi mergem mai departe foarte bine”.

De fapt, cine consideră că problema PSD-ului se reduce la persoana lui Geoană, face o mare greșală. Lucrurile sunt mult mai complexe, Geoană nefiind doar o persoană ci repezentantului unui curent din PSD care refuză să accepte că PSD are o conducere infailibilă, o conducere aflată în mâna unui grup relativ restrâns al cărui reprezentant este Victor Ponta.

Astfel de curente care se opun oarecum conducerii oficiale există și în partidul pe care Antonescu îl conduce, dar sunt deocamdată puse la respect de accentele dictatoriale cu care el își exercită mandatul.

De fapt care ar părea rezolvarea în scurt a acestei probleme?

Din două una, Mircea Geoană să se ducă umil cu ”săr-mâna boierule” și cu cavitatea bucală deschisă pentru a i se putea băga pumnul menit să-l reducă la tăcere. A mai avut de îndurat vreo șase luni o astfel de umilință, deci n-ar fi nici o noutate, cum nu ar fi o noutate nici din alt motiv. Și anume pentru că este un individ lipsit de o minimă demnitate, simplu fapt că pentru a se menține într-o funcție este capabil să fie terfelit și călcat în picioare ca o cârpă.

O altă variantă, pare a fi tranșarea definitivă și  brutală a problemei, prin  eliminarea lui din PSD, soluție care ar rezolva pentru viitor orice altă problemă care ar putea apărea  dacă lui Geoană îi mai vin idei.

Un aspect al aceste probleme insă este faptul că de fapt Geoană a fost împis cât mai departe de zona de decizie a PSD, asta deși deocamdată este personajul care a candidat din partea partidului la funcția de președinte și fie că îi place, fie că ba lui Ponta sau altora, Geoană este personajul din PSD cu cea mai înaltă funcție în stat.

În subtextul acestei declarații, Antonescu preactic se declară susținător al celor care doresc să-l termine pe Geoană. Asta ne arată și un alt lucru. Crin Antonescu are un caracter infect.

Nu demult, când Geoană era președinte al PSD, liderul liberal manifesta o afecțiune de ziceai că sunt logodiți, or a se arăta acum susținător al ideii de a-l termina pe Geoană mi se pare un gest de o impertinență demnă doar de oamenii la care nesimțirea este caracteristica definitorie a personalității.

Îmi amintesc efuziunile proape erotice pe care Geoană și Antonescu le maifestau în momentul în care semnau la Timișoara acel sinistru acord de colaborare.

Cred că prin aceste declarații, de fapt, Antonescu vrea să atragă atenția asupra faptului că este o persoană loială partenereului politic. O fi vorba de loialitate, dar de o loialitate împuțită, de bordel.

Dacă peste câteva zile, i-ar veni rândul lui Ponta la mazilire și Geoană  ar reveni la frâiele partidului, cred că Antonescu ar redeveni amatul politic oficial al lui Geoană, și cu aceeași seninătate s-ar duce pe la televiziuni și s-ar declara adeptul tranșării problemei cât mai repede.

Oricât am încercat să găsesc en alt termen pentru a devini comportamentul liberalului, nu reușes. Tot timpul îmi revine în cap un cuvânt. Curvă.  De fapt, dacă stau să mă gândesc, orice alt cuvânt aș căuta, Crin Antonescu tot ceea ce e rămâne, o curvă politică, și încă una de cea mai joasă speță.

Aici era să închei, dar mi-am amintit ceva.

Cu ocazia unei discuții de pe la Antena 3, în emisiunea lui Gâdea unde mai erau și Ciuvică, V.Stan, cred că și Sorin Roșca-Stănescu și nu mai știu cine, Antonescu vorbea extrem de natural  despre cât de nociv estre traian Băsescu.

Emisiune se desfășura cam la șase-șapte luni de la alegerea președintelui în al doilea mandat.

Spunea că este incalificabil ca după atâția anu de când este la conducerea țării, Băsescu să nu recunoscă faptul că e vinovat de nuștiu ce nu se rezolva.

Evident că se făcea că uită că PNL-ul avusese guvernul ăla de penali condus de Tăriceanu, Guvern care a trăit doar pentru că PSD-ul  îl susținea din umbră și că de fapt în acea perioadă Băsescu era practic izolat la Cotroceni.

Nu conta că ceea ce spune era de o nesimțire nenaivăzută. El era senin și încă mai amintea din când în când că este adeptul politicii bunului simț 😀 .

Da, Crin  Antonescu, pare tot mai clar o târfă dispusă să se pună la dispoziția oricui  dacă i se pare că astfel va găsi ceea ce caută. Susținere pentru îndeplinirea viselor sale erotice de mărire.

Problema e că tot curvă ar fi probabil și după ce și-ar atinge obiectivul, doar că uită ceva, se încrede în niște curve și mai mari decât el, curve care probabil își au planurile lor. Se pare că nu a observat că pentru unul din cei care trag sforile marionetei Ponta nu sunt foarte dedicați ideii de a susține un liberal în cursa pentru funția de Președinte al României. Mă refer evident la Adrian Năstase care vizează postul pentru fiul său politiv, Ponta, singurul care i-ar garanta lui funcția de Premier.

Cred că va afla și Antonescu faptul că nici măcar în politică peste un anumit nivel nu se mai poate urca doar prin astfel de prestații. Multe din curve se trezesc uneori cu un dos de pallmă carwe le trimite în șamțul de la marginea drumului unde își vând corpul trecătorilor.

Când se va vedea acolo, probabil Antonescu își va aminti că, în doferite momente a scuipat pe adevărații prieteni pe care s-ar fi putut baza în orice condiții. Grupul dur al PNL. Poate își va aminti și de puternica susținere pe care i-ar fi putut-o da Dinu Patriciu.

Dar va fi prea târziu….

%d blogeri au apreciat: