Arhiva

Archive for ianuarie 2012

Sub masca democrației, zgomotacii protestatari încercau, conștient sau nu, să își instaureze propria dictatură

31 ianuarie 2012 6 comentarii

Când cei puțini încearcă să-și impună voința celor mulți, chiar dacă o fac vorbind de deocrație și de principiile acesteia, de fapt, în esență, conștient sau nu, nu încearcă decât să instaureze o formă de dictatură. A lor.

Democrația (în traducere literală „conducere de către popor”, din grecescul δημοκρατία – demokratia, de la demos, „popor” + kratos, „putere”) este un regim politic care se bazează pe voința poporului. Principiile de bază ale democrației sunt votul universal și suveranitatea națiunii.

De esența democrației moderne ține respectarea drepturilor omului (egalitatea în fața legii, dreptul la opinie etc.), pluripartidismul, limitarea și separația puterilor în stat.

În ziua de azi termenul este de cele mai multe ori folosit cu sensul de democrație liberală, dar există multe alte varietăți iar metodele de a guverna pot diferi. Cu toate că termenul democrație este utilizat de obicei în contextul unui stat politic, principiile sale sunt aplicabile și altor organisme sau entități, cum ar fi universitățile, sindicatele, companiile publice sau organizațiile civice. Pe plan politic, democrația se definește ca regimul politic fundamentat pe principiul suveranității naționale (națiunea conduce statul prin reprezentanții săi aleși, pe principiul separării puterilor în stat, pe principiul egalității tuturor în fața legii. Democrația este inseparabilă de respectarea drepturilor omului și ale cetățeanului. Democrația modernă are la bază trei modele istorice din sec. XVII-XVIII (englez, american, francez)

Un element important al democrației este constituția. Acest document, votat de către popor prin referendum organizat în mod liber, reglementează drepturile și libertățile individului într-un stat și definește limitele puterii a conducătorilor aflați în diferite funcții din stat și din guvern, definește politicile fundamentale și stabilește structura, datoria și puterea guvernului.

 Sunt stupefiat să constat că zgomotacii care făceau scandal prin piețele României înainte de a fi alungați de generalul Iarnă, ori nu înțelegeau că jonglează cu termini pe care nu-i înțeleg, ori o făceau sperând că ceilalți nu vor înțelege aceste … finețuri.

Extrem de multă lume comentează pe unde vrei și unde nu vrei ceea ce crede că ar putea fi motivele care au scos în stradă grupurile gălăgioase de prin diferite orașe.

Fiecare interpreta acele întâmplări după cum înțelegea, după cum avea interesul și după cum trebuia să o facă.

S-au vehiculat prin acele locuri diferite lucruri legate de democrație, se vorbea de partid unic de dictator și de dictatură.

De fapt ce este o dictatură?

Ca definiții de dicționar, pentru cuvântul ”dictatură” avem:

DICTATÚRĂ – dictaturi, s. f. 1. (În Roma antică) Demnitatea, puterea, autoritatea exercitată de un dictator. 2. Instituție politică, putere de stat în care o persoană (sau un grup de persoane) este învestită  cu autoritate nelimitată prin legi și adesea bazată pe violență. ♦ Dictatura proletariatului = concept din filozofia marxistă care preconiza exercitarea  puterii de stat de către proletariat în perioada cuprinsă între revoluția socialistă și instaurarea  societății socialiste.
DICTATÚRĂ  – 1) Conducere a unui stat, în fruntea căreia stă un dictator. 2) Putere despotică, tiranică. 3) (în Imperiul Roman)Demnitate a unui dictator. 4) Timpul cât acesta își exercita puterea.

DICTATÚRĂ s.f. 1. Demnitatea de dictator în vechea Romă; timpul cât un dictator exercita puterea. 2. Formă de guvernământ în care puterea supremă aparține unui dictator; guvernare exercitată de o clasă dominantă. 3. (În filozofia marxistă) Dictatura proletariatului = putere de stat a clasei muncitoare întemeiată pe alianța dintre clasa muncitoare și țărănimea muncitoare, rolul conducător deținându-l clasa muncitoare prin partidul ei marxist-leninist. [< lat. dictatura, cf. fr. dictature]. 

DICTATÚRĂ s. f. 1. (în Roma antică) demnitatea de dictator; timpul cât acesta exercita puterea. 2. formă de guvernare în care puterea supremă aparține unui dictator. 3. conducere a socității exercitată de o clasă socială dominantă. ◊ (fig.) putere absolută, fără control; purtare despotică, tiranică.

 

Care pare a fi sensul dat de manifestanți unor termini ca „dictator”, „dictatură”?

Se vorbește de un comportament dictatorial al Puterii atunci când se vorbește de impunerea ei în fața Opoziției. Interesant este că această împunere vine în urma faptului că se adoptă anumite legi prin votul în Parlament.

De ce în confruntările parlamentare Puterea are succes în impunerea propriei voințe? Deoarece când se numără voturile, se constată că are mai multe voturi.

Cineva definea democrația în sensul general acceptat azi ca fiind dictatura majorității asupra minorității. Deci e vorba de impunerea celor mai mulți asuper celor mai puțini.

Cei care sunt în Parlament sunt legitimați de votul popular care i-a trimis acolo. La fel, și prezența lui Traian Băsescu în funcția de președinte, este legirimată de faătul că la un moment dat a primit mai multe voturi decât oponentul său.

Din dorința de a delegitima, moralicește vorbind, Puterea, unii spun că la vot nu a existat o formațiune politică din actualul arc guvernamental. Este o șmecherie. Nu cu mult timp în urmă, aceiași indivizi spuneau că noul sistem electoral este un sistem uninominal. Or un sistem uninominal presupune faătul că electoratul nu acordă mandadul unui partid ci  unei persone.

Revenind la zgomotaci, ei spun că reprezintă voința poporului. Greșit. Pentru a reprezenta pe cineva ar trebui ca ori să aibă un mandate explicit dat cei pe care îi reprezintă. Eu nu-mi mintesc să fi existat în acest sens vreo acțiune, referendum, alegeri, etc. În piețe s-au dus oameni, unii de bună voie, ații trimiși de anumte entități care au preferat sî stea în umbră pentru a nu fi obligate să își asume ceva. Au apărut doar pe ici colo încercând să arate că ei ar trebui să tragă oarece foloase.

Revenind ladefiniții, de fapt ceea ce vedem este o tentativă e impunere a voințai unei minorități în fața unei majorități. Adică exact ceea ce se acuză. Dictatura, pentru că asta este definiția dictaturii, impunerea voineși minorității în fața voinței majorității prin mijloace care pot fi considerate de forță. Îna cazul nostrum vedem cun câteva sute sau câteva mii se oameni încearcă să își impună voința unor milioane. Lucrul este și mai grav deoarece se poate vedea ceva. Aparența haotică a manifărilor respective.

Nu toți cei de acolo militează pentru aceleași idei, unii vor înlăturarea acestei puteri, alții a întregii clase politice, unii vor readucerea monarhiei, alții vor blocarea proiectului de la Roșia Montană, unii vor să se liberalizeze (a nu se confunda cu ”legalizarea” care înseamnă adoptarea unui sistem de reguli care să pună ordine în domeniu), alții vor să se desființeze legea care pedepsește scandalagii din sport. Mulțmea se împarte, asfel cei care vor o anumită chestie sunt și mai puțini. Democrație? Hehehe …

Tor referitor la ce se întâmplă prin Piața Universității și alte locuri unde se desfășoară acele dezordini ilegale (fără autorizație cum prevede legea), cred că mai trebuie clarificate încă niște lucruri.

În principiu, funcționarea unei formațiuni politice, este dată de niște reguli, de un fel de linie directoare, doctrinele. În timp,  au apărut câteva doctrine care aplicate dau principiile de funcționare, principii pe care, dacă partidul respective le încalcă, practic își neagă esența și devin altceva.

Una di formațiunile care încearcă să se impună este Uniunea Social Liberală. Aceasta pare definiția unui termen pe care l-am întâlnit nu mai știu pe unde: varza politică.

În principiu vorbim de o năzbătie unde o alianță între liberali și conservatori s-a aliat cu un partid social democrat.

Cred că o imagine oarecum interesantă a acestei … cârdășii politice ar putea fi  o mașină grea, o Volgă de trei tone să zicem. Dar nu una făcută după cum a gândit-o proiectantul ci una cătria i se pune un motor de Mobră, i se trage frâna de mână, apoi este pusă să tragă în sus, pe un deal, o remorcă grea numită România. Performanța maximă pe care alcătuirea ar putea să o atingă ar fi aceea de a rămâne pe loc și de a nu o lua la vale.

Pentru a argument cele spuse până acum, am încercat să sintetizez câteva lucruri pe care ar trebui să le știe cei care încearcă să protesteze pentru ca prestația lor să aibă un sens și să nu mai pară o abureală electoral în favoarea cui sare cu banul.

Am găsit câteva chestii care zic eu că sunt destul de bine arătate. E vorba de niște scurte  definiri ale unor termini și concepte.

Locul de unde le-am adus, este un site al ProDemocrația, organizație care se declară apolitică, dar prin comportamentul ei a demonstrate că are o puternică afinitate pentru zona liberală.

http://partide.resurse-pentru-democratie.org/general.php

Partidele politice – generalitati
– index-

  01.   Definire, caracteristici si clasificare   02.   Functiile partidelor politice 

  03.   Sistemul de partide  

Definirea, caracteristicile si clasificarea partidelor politice

Partidele pot fi definite:  ca organizatii: Edmund Burke considera ca „partidele politice sunt un ansamblu de oameni uniti pentru a lucra in comun in interes national dupa un principiu asupra caruia s-au pus de acord”.

  prin intermediul rolurilor: conform lui Merke partidele indeplinesc urmatoarele roluri:
1. recrutarea de personal de conducere;
2. generarea de programe politice;
3. coordonarea si controlul organelor guvernarii;
4. partidele politice satisfac si impaca cererile de grup;
5. integrarea sociala a indivizilor;
6. partidele deviaza particularitatile revolutionare.


Pe scurt, partidele politice au urmatoarele caracteristici:

1. au scopul de a obtine puterea, singure sau intr-o coalitie;
2. cauta sa obtina sprijinul popular prin intermediul alegerilor;
3. sunt organizatii permanente.


O clasificare a partidelor politice:
Maurice Duverger clasifica partidele politice in partide de masa si partide de cadre.

  Partidul de cadre reuneste personalitati. Acestia sunt oameni influenti in sustinerea candidatului, pentru castigarea voturilor, ei sunt oameni de afaceri necesari in finantarea campaniei si tehnicieni initiati in arta de a manipula votanti si de a conduce campanii. Intr-un partid de cadre este foarte importanta calitatea membrilor, ce se traduce prin prestigiu, abilitate si avere.

  Partidul de masa a aprut odata cu aparita votului universal.

Functiile partidelor politice

Clasificarile functiilor partidelor politice difera in functie de criteriile folosite. O prima clasificare atribuie partidelor 3 functii:

1. Functia de elaborare de doctrine, ideologii si programe politice care se manifesta prin:

  redactarea de platforme, programe sau a unui discurs politic coerent si sistematizat;

  propaganda politica;

  actiune politica nemijlocita, concreta.
Din acest punct de vedere se poate vorbi despre partide liberale, conservatoare, crestin-democrate, de centru, socialiste si social-democrate, comuniste, ecologiste si extremiste de dreapta.

2. Functia de exercitare a puterii politice care urmareste:

  buna desfasurare a activitaii tuturor institutiilor si cetatenilor;

  stabilirea regulilor de conduita dintre intreprinderi si oameni;

  siguranta si stabilitatea nationala;

  cooperarea cu alte state.

3. Functia de control si de critica asupra asupra autoritatii executive si legislative:

  aceasta functie revine de obicei opozitiei, care are tentative de a bloca sau de a revizui anumite initiative legislative prin: interpelari si discutii cu partidele aflate la putere, prin conducerea spre solutii de compromis sau prin temporizare.

O alta clasificare atribuie partidelor 6 functii, indeplinite in majoritatea sistemelor politice:

1. Reprezentarea ideilor politice

  Multi indivizi si grupuri politice au interese si cerinte legate de alocarea valorilor (morale, sociale, economice, politice). O functie cruciala este aceea de a agrega si a simplifica aceste cerinte numeroase in cateva pachete alternative clare.

2. Facilitarea socializarii politice a indivizilor in cadrul culturii politice respective.

3. Legarea individului de sistem

  Mai mult decat in cazul oricaror alte grupuri, functia partidului este de a formula, agrega si comunica un pachet coerent de cereri si de sustinere. Majoritatea indivizilor se bazeaza pe pe un grup politic sa le reprezinte interesele in cadrul sistemului politic.

4. Mobilizarea si recrutarea activistilor politici

  Partidele politice sunt cele care selectioneaza candidatii pentru pozitiile din cadrul sisitemului politic.

5. Coordonarea optiunilor guvernamentale

  Partidul politic poate incuraja sau solicita membrilor sai sa lucreze impreuna pentru atingerea telurilor politice comune.

6. Rolul de opozitie

  In sistemele multipartidiste, partidele politice care nu participa la guvernare pot servi ca sursa explicita de opozitie si au rolul de a mentine treaza atentia electoratului asupra alternativelor de guvernare.

Sistemul de partide

La ora actuala in lume exista 4 tipuri majore de sisteme de partide. 1. Sistemul bipartit
Este caracterizat prin alternarea la guvernare a doua partide politice principale. In sistemul cu doua partide exista de obicei o diferenta ideologica semnificativa intre cele doua partide. Cele mai bune exemple il constituie sistemul de partide din Marea Britanie – cu partidele Laburist si Conservator, si cel din Statele Unite ale Americii – cu partidele Democrat si Republican.

2. Sistemul multipartit
Este caracterizat de existenta a mai mult de doua partide, a caror participare poate fi esentiala pentru formarea guvernului si activitatea acestuia. Astfel in crearea unei majoritati legislative poate fi necesara coalizarea a doua sau mai multe partide. Este sistemul de partide care functioneaza in cea mai mare parte a Europei Occidentale si este caracteristic democratiilor cu sisteme electorale proportionale.

3. Sistem cu partid dominant
Este caracterizat prin acapararea puterii de catre acelasi partid. Acest fapt se datoreaza capacitatii sale de a acapara suficient de multe voturi si locuri in parlament cu toate ca in competitie pot intra mai multe partide.

4. Sistem cu un singur partid
In acest caz partidul aflat la putere este singurul partid legal.

Și acum, de pe același site, câteva al ProDemocrația  definirea conceptelor stânga-dreapta, lieberalism, consevatorism, social-democrație și creștin-democrație.

(Dacă cineva  va reuși să găsescă niște puncte de reăr pe care să construiască o doctrină care ar trebui să stea la baza Uniunii Social Liberale fără a contrazice în vreun fel doctrinele celor trei partide care o compun, are din start respectul meu. Eu zic că nu se poate )

http://partide.resurse-pentru-democratie.org/doctrine.php

Clivajul stanga-dreapta

Acest concept isi are originea in modalitatea prin care s-a adoptat o decizie majora in cadrul Adunarii Constiuante a Frantei, in anul 1789. In ideea simplificarii procedurii de numarare a voturilor, adeptii conservarii prerogativelor regelui s-au asezat in dreapta Presedintelui Adunarii, in timp ce adversarii lor s-au asezat in stanga. Stanga
Astfel inca de la inceput stanga a fost asociata ideii de transformare, facea apel al modernizare, la progres. Deci, in conformitate cu semnificatia initiala, stanga contesta ordinea sociala existenta la acea data, luptandu-se pentru schimbare. Adeptii ei se inspirau din conceptiile filosofice ale perioadei iluministe (Locke, Montesquieu, Rousseau), conform carora omul este, prin natura sa, bun, perfectibil, insa sistemul in care traieste nu ii este favorabil.
Zona stanga a spectrului politic a forst ocupata cu timpul, de partide din familia socialista, aparute catre sfarsitul secolului trecut. Valorile care i se atribuie in prezent stangii sunt: reforma, dreptate sociala, egalitate, libertate.

Dreapta
Adeptii dreptei au fost cei ai sustinerii status-quo-ului, facand apel la traditie, ordine, morala. Spre deosebire de viziunea optimista a stangii, dreapta are o viziune mai pesimista asupra naturii umane si, fara sa considere ca omul este neaparat rau, pleaca de la ideea ca ceea ce este rau in interiorul sau constituie o primejdie permanenta.
Ideile care i se atribuie in prezent dreptei sunt cele de ordine, morala, credinta, familie, iar liberalismul este considerat principalul exponent al dreptei.

Liberalismul

Doctrina liberala are cea mai indelugata istorie, exercitand o influenta covarsitoare asupra vietii politice a secolului trecut. Liberalismul este centrat pe individ si:

  are drept premise libertatea individuala, initiativa privata si limitarea puterii statului;

  se bazeaeza pe increderea in virtutile „mainii invizibile” care regleaza relatiile dintre oameni fara interventia inoportuna a statului;

  privilegiaza mecanismele de piata, considerate ca fiind singurele forme ce permit existenta unei societati capabile sa asigure libertatea individuala;

Din punctul de vedre al adeptilor liberalismului interventia statului trebuie limitata in baza unor reguli clar stabilite. John Locke considera ca „menirea legilor este aceea de a veghea nu la pluralitatea doctrinelor sau veracitatea opiniilor ci la siguranta si securitatea comunitatii si ale bunurilor si integritatii personale a fiecarui cetatean”.

Conservatorismul

Este considerat ca fiind o tendinta cu totul fireasca a gandirii politice, ca reactie la liberalism.
Esenta conservatorismului este continuta in faimosul dicton al contelui Falkland: „Atunci cand nu este necesar sa schimbi nimic, este necesar sa nu schimbi nimic”. Pentru Edmund Burke, fondatorul gandirii conservatoare, trasaturile credo-ului conservator sunt:
a. omul este fundamental o fiinta religioasa si religia este fundamentul societatii civile;
b. societatea este produsul natural,organic al evoultiei istorice treptate; institutiile existente intruchipeaza intelepciunea generatiilor trecute;
c. omul presupune, alaturi de ratiune, instinct si emotie; prudenta, judecata, experienta si obiceiul sunt calauze mai bune decat absractia;
d. comunitatea este mai presus de individ; drepturile oamenilor deriva din indatoririle lor;
e. raul este inradacinat in natura umana,nu in instituiile sociale;
f. exceptand sensul moral,oamenii sunt inegali; organizarea sociala este complexa si presupune existenta diferitelor clase si grupuri;

Social-Democratia

Conceptul a fost insotit de-a lungul timpului de termenul de socialism si chiar se confunda cu socialismul sau mai bine spus cu anumite forme ale acestuia.
Ideile socialiste izvorau din dorinta de a se gasi modalitati de a fi conciliate libertatea si egalitatea, astfel incat sa aiba loc o distribuire echitabila a avutiei nationale catre toti cetatenii. Ascensiunea partidelor de stanga a fost determinata de cresterea numerica a proletariatului industrial.
Un moment important pentru familia socalista europeana l-a constituit primul congres al Internationalei Socialiste de dupa cel de-al doilea Razboi mondial, care a avut loc la Frankfurt pe Main. Decalaratia emisa la sfarsitul acestui congres a marcat indepartarea ideologica de marxism.

Crestin-Democratia

Originile doctrinare al acestui curent trebuie cautate intre pricipiile si ideile propovaduite de catolicismul politic. Partidele crestin-democrate au aparut ca reactie la atacurile asupra bisericii si catolicismului.
Democratia crestina a facut cariera in Europa, dupa cel de-al doilea Razboi mondial, incercand sa umple golul dintre liberalsm si socialism, dintre individualism si colectivism, avand, in acelasi timp, si valori independente de aceste curente de gandire, cum ar fi morala crestina sau subsidiaritatea.
Crestin democratia este asociata in multe tari ideii de neoconservatorism, putandu-se semnala un corespondent functional intre cele doua curente dat fiind ca promoveaza respectul fata de valorile traditionale: credinta, familie.

E timpul ca Victor Ponta să-şi pună pantalonii de băiat mare

30 ianuarie 2012 Lasă un comentariu
Opoziţia se face de râs în faţa oficialilor europeni. Crin Antonescu le trage clapa de câte ori are ocazia, iar în Parlamentul European au fost prinşi cu minciuna.
Repulsia faţă de guvernul Boc şi faţă de PDL nu s-a transformat în simpatie pentru tabăra adversă, aşa cum sperau cei doi lideri USL. Alchimia nu funcţioneză şi în politică. Nu numai că relaţia lor cu electoratul român s-a răcit, dar şi raporturile cu delegaţii europeni încep să meargă prost. Liderului PSD nu i se poate reproşa nimic. A luat masa cu Zapatero, a stat la taclale cu Papandreou şi avea în plan un whisky la Washington, cu senatorul John McCain. În ţară, Ponta aleargă de la o întâlnire oficială la alta. Ştie că premierul este cartea de vizită a unui stat. Preşedintele, dacă nu poate ţine frâiele ţării trebuie, cel puţin, să dea bine. 

Antonescu nici măcar atât nu face.

Liberalul absentează de la întrevederi-cheie. Una a fost cerută chiar de USL, cu ambasadorii statelor UE, cealaltă era cu delegaţia FMI în România. În PE şi-au dat cu stângu’ n dreptu’.
S-au dus chitiţi să denunţe derapajele democratice din România, nu înainte de a le flutura celor de la putere asul din mânecă: articolul 7 al Tratatului UE. Antonescu şi Ponta au avut ideea, dar nu şi curajul să o spună cu voce tare. Au trimis-o pe Rovana Plumb. Înainte de anunţ, europarlamentarul viteaz care l-a acuzat de discriminare pe ditamai ministrul francez de interne, Claude Gueant, şi-a făcut încălzirea cu câteva cereri deşănţate la adresa Mariei Băsescu. Plumb a precizat însă că USL va lăsa membrii UE să decidă dacă aplică sau nu temutul articol 7. Odată ajunsă la Strasbourg, departe de urechile celor cărora le vor votul, Opoziţia s-a dezbrăcat de bună-credinţă. USL a cerut sancţionarea României. La Bucureşti, Crin şi Ponta au luat o faţă smerită, fericiţi că vorbiseră europenilor şi despre reorganizare, şi despre „pensionara nesimţită” Culcer şi despre Anastase. Despre cererea-kamikaze de pedepsire a întregii ţări, nici un cuvânt. Adevărul a ieşit, curând, la suprafaţă. Ai naibii, Populari!
Cel care i-a demascat pe social-democraţi a fost liderul grupului PPE din Parlamentul European, Joseph Daul, un susţinător al actualului cabinet de la Bucureşti. 

Cu ce s-a ales USL-ul din maleficul lor plan de alungare a lui Băsescu? Socialiştilor li s-a dus vorba că sunt mitomani, după ce scandalul cu Adrian Severin le adusese eticheta de corupţi. 
Toate încercările USL-ului de a şi izola cel mai mare adversar politic au dus la automutilarea imaginii Uniunii. Şi la noi, şi peste hotare. Schimbarea momentumului actual ar trebui să vină tot de la Ponta.” Imaturul” e capabil de schimbare.

 

Autor: Andreea Ciulac

Sursa:  hydepark.ro

De aceeași autoare:

Lista afacerilor cu statul ale familiei patronului Antenei 3, Dan Voiculescu

”Trofeul calității” – doi ani cu executare. Bravo Bombonel, mulți înaine!

30 ianuarie 2012 3 comentarii

Se spune că în presa română lucrurile negative sunt mult mai puternic reflectate decât cele pozitive. Sunt de acord cu asta.

Pe acest principiu puteam vedea c acum vreo lună, când Bombonel era achitat în cazul ”Mătușa Tamara” era ccea mai știre dintre știri, toată lumea vorbea pe la televiziuni doar despre asta. Atunci, fostul premier Adrian Năstase a fost achitat, luna trecută, în dosarul în care era acuzat de dare de mită. DNA îl acuza pe Năstase că l-ar fi numit în funcţia de preşedinte al Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor pe Ioan Melinescu. În schimb, Melinescu s-ar fi angajat să facă pierdut un dosar în care soţia fostului premier ar fi avut un cont suspect cu 400.000 de dolari. Judecătorii au constatat însă că în acest caz nu esti elementele constitutive ale infracţiunii.

 Știre negativă…

Când apare o știre pozitivă toată lumea tace precum dânsul în păpușoi.

Știrea e că același Bombonel a fost condamnat la doi ani de închisoare, atenție, CU EXECUTARE, pentru corupție în dosarul ”Trofeul Calității”, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis condamnarea lui Adrian Năstase la doi ani de închisoare cu executare şi interzicerea unor drepturi în dosarul „Trofeul Calităţii”, în care  este acuzat de folosirea influenţei sau autorităţii funcţiei de preşedinte al unui partid, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase.

Nastase e condamnat la plata în solidar cu alţi inculpaţi la plata unor despăgubiri civile (cam trei milioane de lei), către Inspectoratul de Stat in Construcţii, lui Năstase i-a fost interzisă pentru o perioadă de doi ani și exercitarea mai multor drepturi.

Irina Jianu, inspector general de stat în cadrul Inspectoratului de Stat în Construcţii (ISC), în același dosar, a primit o condamnare la şase de închisoare şi cinci ani de interzicere a unor drepturi, pedeapsă la care i s-a aplicat un spor de un an, astfel că aceasta va executa, dacă sentinţa va rămâne definitivă, şapte ani de detenţie.

Diana Gasparovici, fost inspector general de stat adjunct la ISC, Mihail Cristian Vasile, director general al SC Eurografica SRL şi soţii Marian Ioana şi Bogdan Popovici au primit fiecare câte şase ani de detenţie la care s-a aplicat un spor de un an, astfel că pedeapsa finală care ar urma să fie executată este de şapte ani.

Adrian Năstase, în solidar cu Irina Paula Jianu, Diana Gasparovici, Marian Ioana şi Bogdan Popovici şi Cristian Mihail Vasile au fost obligaţi, de către instanţa supremă, la plata în solidar cu societăţile Arond SRL şi Eurografica SRL, a peste trei miliarde de lei vechi despăgubiri către ISC.
Jianu, Gasparovici, soţii Popovici şi Vasile au fost obligaţi de judecători la plata a alţi peste trei miliarde de lei către ISC.

Totodată, instanţa a decis confiscarea sumei de 38.217,220 Ron de la Adrian Năstase, bani presupus obţinuţi prin fapta penală comisă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că sechestrele puse de procurori pe 24 octombrie 2009 trebuie menținute. E vorba de sechestrele sechestrele pe un apartament din Bacău al Irinei Jianu, un altul din Brăila al lui Gasparovici şi pe două apartamente din Bucureşti ale lui Vasile şi soţilor Popovici. În final, instanţa a dispus ca Jianu, împreună cu Gasparovici, să achite câte 1.467 de lei, ceea ce reprezintă un rest de onorariu expertului contabil din caz.

Adrian Năstase, Irina Paula Jianu, Diana Gasparovici şi Cristian Mihail Vasile vor trebui să plătească și câte 50.000 de lei, iar soții Popovici vor avea de plătit 50.800 de lei cheltuieli de judecată către stat. Judecatoarea Cristina Rotaru a avut o opinie separată, în care a susţinut achitarea lui Adrian Năstase. Decizia poate fi contestată la Completul de cinci judecători al ICCJ. Completul de judecată din acest dosar este format din magistraţii Ionut  Matei, Cristina Rotaru si Ioana Bogdan.

Judecătorul Ionuţ Matei este unul dintre magistraţii „supremi” care  a soluţionat mai multe dosare catalogate de mare corupţie. El a decis achitarea lui Paul Păcuraru (fond), condamnarea fostului deputat PSD, Mihai Sireţeanu (recurs), condamnarea deputatului PDL Cosmin- Mihai Popescu (fond),  condamnarea (fond) a fostului ministru PNŢCD Ioan –Avram Mureşan şi a deputatului PDL Eugen Bădălan (fond).

Cristina Rotaru este magistratul care a decis (fond) achitarea lui Paul Păcuraru, condamnarea (recurs) Dan- Ilie Morega, condamnarea (fond) a fostului ministru PNŢCD Ioan –Avram Mureşan şi a deputatului PDL Eugen Bădălan (fond). Cristina Rotaru s-a pronunţat, în octombrie 2010, pe când lucra la Curtea de Apel Bucureşti pentru menţinerea în arest a lui Sorin Ovidiu Vîntu, acuzat de favorizarea „ţeparului” FNI, Nicolae Popa.

Ioana Bogdan a decis achitarea (recurs) a lui Paul Păcuraru, condamnarea (recurs) lui Dan-Ilie-Morega, şi condamnarea (fond) lui Eugen Bădălan. Ioana Bogdan a promovat la Curtea Supremă de Justiţie, după ce a lucrat consilier la Direcţia Naţională Anticorupţie.

Năstase se apăra spunând că acuzația nu e doar absurd, dar și lipsită de orice suport probator, iar ca argument publică pe bogul său ceea ce a numit ”Note scrise în Trofeul Calității” 

Preşedintele PSD, Victor Ponta, se declară „dezamăgit” de verdictul de condamnare a fostului premier Adrian Năstase în procesul „Trofeul calităţii” şi este convins că acesta va face recurs şi „îşi va putea demonstra nevinovăţia”, potrivit Mediafax.

„Personal, sunt dezamăgit de acest verdict. Cunosc dosarul şi ştiu cât de multe presiuni politice s-au făcut în construcţia sa. Sunt însă convins că domnul Năstase va face recurs, şi cu acest prilej îşi va putea demonstra nevinovăţia. Până la un verdict definitiv, nu vreau să comentez mai mult. Şi cred că nu este cazul ca noi, politicienii, să comentam prea mult un verdict înainte ca el să fie definitiv”, precizează Victor Ponta.

Secretarul general al PSD, Liviu Dragnea, a declarat, că este dezamăgit şi afectat de condamnarea lui Adrian Năstase şi speră ca acesta să îşi dovedească nevinovăţia, potrivit Mediafax.

Dragnea a afirmat că este foarte „afectat şi dezamăgit” de verdictul ICCJ în procesul „Trofeul calităţii”.

„Nu este vorba de PSD, Adrian Năstase rămâne la fel în partid. Eu sunt foarte afectat, foarte dezamăgit şi sper din tot sufletul la recurs să îşi dovedească nevinovăţia. Am fost convins că va fi achitat. Adrian Năstase rămâne acelaşi lider politic”, a spus secretarul general al PSD.

Fostul premier Adrian Năstase a fost condamnat la doi ani de închisoare, luni, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în procesul „Trofeul calităţii”, în care este acuzat în legătură cu strângerea de fonduri pentru campania electorală din 2004, când a candidat pentru Preşedinţie din partea PSD.

DNA spune că, „în cursul anului electoral 2004, Inspectoratul de Stat în Construcţii (ISC), sub conducerea Irinei Jianu, fost inspector general al ISC, „a iniţiat organizarea unui simpozion intitulat «Trofeul calităţii în construcţii». În realitate, simpozionul reprezenta un cadru în care, prin instituirea unor taxe de participare, se masca strângerea unor sume de bani pentru campania electorală prezidenţială a inculpatului Adrian Năstase”.
Taxele de participare la simpozion – peste 1,6 milioane de euro – ar fi ajuns, susţin procurorii anticorupţie, la patru companii controlate de doi dintre apropiatii familiei Nastase. De aici, banii ar fi ajuns la o firma care a prestat diverse servicii în campania prezidenţială a liderului social-democrat.
Irina Jianu, inspector general al Inspectoratului de Stat în Construcţii, a fost organizatoarea simpozionului. Taxele de participare au fost de aproximativ 125 de euro pentru persoanele fizice, şi de aproape 400 de euro pentru persoanele juridice. Una peste alta, s-a adunat suma de 67,4 miliarde de lei vechi.
Procurorii spun că, în urma ”exercitării de către Adrian Năstase a influenţei si autorităţii decurgând din funcţia de preşedinte al Partidului Social Democrat asupra unor persoane, fie membri PSD cu funcţii importante în cadrul unor instituţii publice (Agenţia Naţională pentru Protecţia Consumatorului, Regia Naţională a Pădurilor ROMSILVA, Agenţia Naţională Sanitar Veterinară, Compania Naţională a Lignitului, Complexul Energetic Turceni, Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare), fie lideri de partid locali, primari şi presedinţi de consilii judeţene, aceştia au impus achitarea unor importante sume de bani sub formă de taxe de participare pentru un simpozion irelevant pentru activitatea instituţiilor respective”.
Banii strânşi din taxe, ar fi trebuit, potrivit legii, să devină venituri la bugetul ISC care era instituţie publică.

La fel ca oricare din curvele care infectează spațiul politic românesc, Adrian Năstase se consideră curat ca un lebădoi din cei haliți de conaționalii noștrii cu aspect ruginit, și că totul nu e decât ”o încercare de a mă ţine în afara vieţii politice”.

Iată mai jos doar câteva declarații ale lui:

– Practic, după primul dosar în care s-a pronunţat achitarea, presiunile judecătorilor de la Înalta Curte au fost imenese din partea celor care au orchestrat procesul

– Gândiţi-vă că Daniel Morar este în campanie electorală. Dacă s-ar fi dat achitare în aceasta fază, probabil că ar fi avut anumite probleme. Bătălia a fost clară între DNA şi judecătorii de la ICCJ

– Eu îl iau ca o pe o confirmare a acţiunii politice, într-un dosar în care nu există nicio probă împotriva mea

– Deocamdată voi formula un recurs şi sper ca judecătorii să fie sub o presiune mai mică

– La recurs lucrurile vor fi schimbate pentru că este incredibil să nu se ţină seama de expertiza decisă chiar de către judecători care spunea că nu există prejudiciu

– Este vorba de o încercare de a mă ţine în afara vieţii politice. Ăsta este de fapt sensul acestor procese care nu au avut niciun fel de justificare, unde nu există niciun fel de probe împotriva mea

– Acesta a fost obiectivul lui Băsescu din 2005, pentru că sunt un adversar incomod

– Sentinţa are o dimensiune politică fiind legată de campania electorală din 2004, când eu discutam aderarea la NATO. Acum preşedintele Băsescu este la Bruxelles vorbind despre relaţiile noastre în interiorul Alianţei, iar eu trebuie să mă bat cu procurorii săi. Într-un asemenea moment, adversarii politici sunt consideraţi extrem de periculoşi, aşa cum am fost considerat de către Traian Băsescu şi oamenii săi

– Au fost 970 de martori în proces, 60 dintre ei au fost iniţial învinuiţi în proces şi au fost scoşi de sub acuzare numai în momentul în care dosarul a fost trimis în instanţă

– (Întrebat fiind dacă va trebui să execute pedeapsa – n.r.) Am trecut prin foarte multe în viaţă, după şapte, opt ani de bătălie cu un sistem condus de Băsescu, nu mă mai tem de nimic. Încă mai sper că există un spirit de justiţie şi se va face dreptate.

În închere nu am cum să nu îmi amintesc de moștenitorul său politic, Victor Ponta, fost student al lui Năstase. Este destul ca cineva să-l audă vorbind și să vadă în spate, cu ochii minții, magistrul său.

Bravo PSD… bravo. Ai niște conducători care sunt exact ceea ce trebuie ca să se poată menține imaginea de patid putred, mâncat de corupție care în ultimele două decenii a blocat sistematic transformarea României în țară civilizată europeană. Bravo …

 

Ce se va alege din povestea aceasta până la urmă? Nimic, avocații își vor face treaba, se vor ivi inerentele erori și Bombonel va fi iar curat și uscat.

Până una alta, având în vedere că în acest moment se vorbește de doi ani cu executare, nu pot decât să-i urez lui Bombo mulți înainte și pentru orice eventualitare să își cumpere un săpun cât mai fin pentru a fi cât mai ușor de scăpat la duș…  

Unii spun că și oarece unt ar fi bun … dar nu pentru scăpat. 

Antonel&co nu-și mai dau demisia. Acum intră în grevă… La serviciu tot nu se duc …

29 ianuarie 2012 Lasă un comentariu

După ce s-a făcut de râs cu acele demisii fâlfîite de liberali, gata, s-au răzgântit… hehehe … 😀 …  cică sindicatele nu erau pregătite… bravo… sindicatele sunt deci o anexă a PNL. Parcă nu exista o legătură explicită … și ce mă mai înjura unul că ziceam că ar mitingurile zise sindicale erau de fapt campanie electorală PSD – PNL …

Păi eu știam că sindicatele sunt de-ale PSD-ului …

Pentru că tot veni vorba, aș fi extrem de curios în ce constă răsplata pentru prestația sindicatelor? Funcții pentru șefii sindicali; protejarea lor în jața justiției? Bani? În fine…

Ei, dar faptul că demisiile nu se mai dau nu ne vor putea facă să vedem în Parlament liderul liberal. Nu. Acum cică intră în grevă … hehehe … Pănâ acum chiulea pur și simplu, acum va chiuli pentru că va fi în grevă … hehehe …

Personal mai am o curiozitate. Oare când va dovedi păduchele că este onest și va returna banii pe care i-a primit pentru zilele în care nu s-a dus la serviciu? Măcar pentru alea în care în loc să fie la Parlament, de unde își încasa mălaiul de fapt se dădea rotund pe la televizor. Așa, ca gest …

Antonescu cedează în faţa tacticii propuse de Ponta: Grevă parlamentară accentuată.

Sindicatele, nepregătite în stradă, pentru o demisie în bloc a parlamentarilor USL

Liderul PNL, Crin Antonescu a abandonat ideea demisiei în bloc a parlamentarilor USL pentru forţarea alegerilor anticipate. Confruntat cu nemulţumirea colegilor din PSD şi cu rezervele exprimate de partenerul Victor Ponta, Antonescu a dat uitării demisiile în alb lăsate pe masa lui de către colegii de partid. Motivul? O demisie a tututor reprezentanţilor USL din legislative nu garantează o ridicare ulterioară în masă a sindicatelor în stradă. În aceste condiţii, parlamentarii Uniunii ar putea intra într-o grevă “accentuată”, care presupune renunţarea la toate drepturile băneşti ce le revin, nu şi demisia efectivă din aceste funcţii.

Liderul PNL, Crin Antonescu a abandonat ideea demisiei în bloc a parlamentarilor USL pentru forţarea alegerilor anticipate. Confruntat cu nemulţumirea colegilor din PSD şi cu rezervele exprimate de partenerul Victor Ponta, Antonescu a dat uitării demisiile în alb lăsate pe masa lui de către colegii de partid. Motivul? O demisie a tututor reprezentanţilor USL din legislative nu garantează o ridicare ulterioară în masă a sindicatelor în stradă. În aceste condiţii, parlamentarii Uniunii ar putea intra într-o grevă “accentuată”, care presupune renunţarea la toate drepturile băneşti ce le revin, nu şi demisia efectivă din aceste funcţii.

Antonescu a încercat să dreagă busuiocul, ţinând să sublinieze hotărârea care se va lua luni de către conducerea USL va fi o formulă de compromis între varianta radicală a PNL, cea a demisiei în bloc din Parlament şi soluţiile celor din PSD.

“Noi (n.r.USL) putem să facem un gest pe care îl vom şi face, vom vedea sub ce formă mâine (n.r. luni), cel privitor la retragerea din Parlament. Mâine se va lua decizia şi este o decizie care se va discuta cu parlamentarii fiecărui partid separat, după aceea, împreună, vom avea o decizie. (…) Haideţi să-i spunem o grevă accentuată, practic o retragere din Parlament cu renunţarea, ăsta-i un detaliu uşor jenant, dar contează, cu renunţarea şi la indemnizaţia de parlamentar, şi la celelalte beneficii, dar nu renunţarea la calitatea oficială politică de parlamentar, pentru a menţine cvorumul şi pentru a putea activa această calitate prin vot la o adică”, a declarat, în această seară, Crin Antonescu la Realitatea Tv.

Liderul liberal și-a exprimat temerea că un gest în bloc al Opiziției în această direcție nu va fi fructificat în stradă de mișcarea sindicală și de societatea civilă în asnsamblu.

„Plecarea totală din Parlament ar avea efect imediat dacă ar fi urmată de reacţii consonante la nivelul societăţii, de tipul grevă generală, manifestări ample de protest, cu 50.000 oameni, nu cu 500. Este, din datele pe care le avem, greu de anticipat o reacţie sindicală (…) Lumea e nemulţumită, dar protestul presupune structuri capabile să le organizeze. Mişcarea sindicală din România este într-o criză accentuată, pe multiple planuri”, a atras atenția Antonescu, justificându-și astfel răzgândirea în privința variantei demisiei în bloc.

El i-a dat dreptate lui Ponta, apreciind că că doar greva parlamentară este varianta cea mai bună deoarece permite Opoziţiei să revină în Parlament dacă va fi nevoie de votul ei.

“Poate veni un moment în care noi să avem nevoie de o majoritate în Parlament şi să n-o mai avem pentru că am demisionat …”, a explicat Antonescu.

 

Potrivit lui Antonescu, la alegeri anticipate se poate ajunge în mai multe moduri.

„Dar ca să nu fie discuţie, chiar pe gimnastica pe care o presupune Constituţia, până la 1 mai se pot face anticipate dacă toate forţele politice implicate sunt de acord. Chiar si respectând toate elementele calendarului”, consideră Antonescu.

Invitaţie către Putere la discuţii pe anticipate

Liderul PNL a susţinut că USL doreşte să se aşeze la discuţii pe tema anticipatelor cu orice partid care susţine această idée. În cazul în care nu va exista disponibilitatea în această direcţie din partea reprezentanţilor Puterii, opoziţia „poate aştepta liniştită şi până la toamnă”, întrucât scorul electoral al USL ar creşte, a avertizat Antonescu.

„Într-una din declaraţiile liderilor UDMR despre alegeri anticipate sunt nişte semnale politice importante. Se vorbeşte de dorinţa lor de a discuta şi cu opoziţia. Punctul meu de vedere este că, dacă vor să discute, şi UDMR şi oricare partid parlamentar, chiar şi PDL, să ne aşezăm la masă şi să discutăm, dar trebuie să avem întâi o decizie formală a UDMR. De când ne-am dus la întâlnirea cu reprezentanţii puterii, noi am fost foarte dornici să discutăm despre anticipate. Au respins ideea. Văd că prinde contur acum la UDMR, cred că şi în PDL ar putea fi oameni care să se gândească că nu e sfârşitul lumii, că e chiar o bună ieşire şi pentru ei”, a comentat, ironic, preşedintele liberal.

Primarii aleşi într-un singur tur, noul cui al lui Pepelea în USL?

În paralel, Antonescu a anunţat că PNL nu s-a „resemnat” cu alegerea primarilor într-un singur tur şi vrea rediscutarea acestei chestiuni, inclusiv cu PSD, spune Crin Antonescu.

“Nu ne-am resemnat cu faptul nefiresc că în România primarii se aleg dintr-un singur tur, asta e după părerea noastră….Este nefirească, e puţin discutabilă democratic, nu se poate! Încercăm să revenim la chestiunea asta”, a spus Antonescu, acuzând PDL că este în spatele acestei legi, deşi a beneficiat şi de susţinerea unor primari ai opoziţiei.

„S-a făcut confuzie între decizia politică aplicată de noi, dar şi de PSD de a vota împotriva acestei chestiuni cu câteva declaraţii mulţumite ale unor primari PSD, PNL…Decizia politică şi atunci când s-a votat a fost aceeaşi, PSD a avut aceeaşi opţiune ca şi noi, şi linia politică de vot a fost împotriva votului într-un tur şi acum cu atât mai mult… După părerea mea, nu e un lucru care să convină unui partid sau altul, cine este un primar puternic va câştiga şi din două tururi, cum va câştiga dintr-un tur, dar legitimitatea acestor oameni…..ca şi la consiliul judeţean. Cum ar fi ca preşedintele ţării să fie ales dintr-un singur tur?”, a dat ca exemplu preşedintele PNL.

Autor:  Marius Vulpe

Data publicării: 29 Ianuarie 2012

Sursa: evz.ro

Ei i-aș transmite lui Antonel ceva. Un gest cu adevărat de efect ar fi să îl ia prietenul său Pontănel și animăluțul lor de companie, Constatin și să emigreze în Republica Congelată Antarctica. Acolo să scoată la manifestație sindicatele pinguinilor, ale focilor și ale oamenilor de zăpadă.

Pentru a le porni, îi pot duce pe cei din piața Universității. Am văzut unii gata congelați…

Doamne, iartă-mă pentru repetiție…

Mircea Badea e pe cale să se sinucidă?

28 ianuarie 2012 6 comentarii

Atunci când un individ costată că în viața lui există câteva lucruri care concurează parcă pentru a-l împinge spre sinucidere, deci cumva că tot Universul pare a avea singura menire de a-l băga pe el în criză de nervi, are reacții stranii.

Dacă vede că nu are argumente, în mod normal se retrage. Asta dacă are un pic de demnitate. Când însă problema este agravată de o slugărnicie maladivă față se șef, lucrurile pot lua o întorsătură de un comic absurd dacă vezi lucrurile dinafară și pur și simplu dramatic dacă ești implicat.

Așa pare a fi Mircea Badea. Lipsit de o minimă inteligență necesară, obediebt până la maladiv față de Felix, stăpânul lui, tot mai des i se întâmplă să nu găsească nici o replică de bunsimț sau măcar rațională.

Așa că face ce l-a învățat ma-sa în cei șapte fără câțiva ani de educație pe care i -a oferit. Înjură ca un jeg. (Era să spun birjar, dar asta însemna să ți fac lu Badea un compliment neneritat).

Pe 19 Ianuarie, jurnalistul (jurnalist deoarece citește jurnale, la fel cu alții, tot jurnaliști, care le vând pe la chioșcuri) scria pe bolgul său:

VIERMII DE CACAT MANANCA CACAT

January 19th, 2012 

Unul dintre cele mai abjecti hemoroizi basisti se zbate in chinuri si molfaie. Cine o fi oare?
Ghici ghicitoarea mea!

P.S. Stai linistit, cacatule, nu mai ai mult.

Cuvântul care îi place atît de mult lui Badea, ”căcat”, pare a se regăsi cam pe tot blogul lui. Iată mai jos încă un exemplu despre modul lui de a reacționa atunci când nu are argumente (tot timpul adică)

http://www.mircea-badea.ro/blog/viermii-de-cacat-mananca-cacat/

HIDOSUL CA O CURVA VIRGINA

 January 26th, 2012 

Vai, hidosule, ce sa ne mai facem, cum sa ne mai dam ochii peste cap si sa mai luam bani de la udrea ca sa-l pupam pe base-n bas, vaaaai, cuuuui laaaaasi tuuuuu toti gainatii din troglosfera, toti muritorii de foame care dau seara o limba pe tastatura, poate a mai ramas pe ea niste jeg mai consistent, vai cum iti mai dai tu ochii boccii peste capul bocciu, sa te implore blanoasele duhnind a branza veche sa te intorci.

Vai, dar ce fite de cacat faci ca sa se asorteze, desigur, cu fazta de cacat, dovada ca ai iesit din locul gresit.

P.S. Oamenii zdraveni la cap habar n-au la ce vierme ma refer si e normal, nu e necesar sa aflati. Am si eu micile mele preocupari tembele in legatura cu niste gandaci absolut insignifianti si nerelevanti nici macar pentru gramada de rahat in care viermii viermuiesc. Si da, aveti dreptate, sunt cam nebun sa pierd chiar si secunde in legatura cu ei.

http://www.mircea-badea.ro/blog/hidosul-ca-o-curva-virgina/

Cele două articole pot fi văzute în fotocopie la final.

Și acum iată ce l-a zgândărit la glanga din cutia craniană pe imbecilatuci când a comis primul articolaș (evident, mintea nu îl duce să scrie și el un articol măcare de o jumătate de pagină, așa că înjură și a rezolvat nasulia).

Este vorba de un articol din România Liberă scris de CRISTIAN CAMPEANU și publicat pe 20 Ianuarie 2012.

(Contra)revoluţia lui Badea, Ciutacu şi Voiculescu

Demonstraţiile care au loc zilele acestea în ţară nu sunt o reeditare a Revoluţiei din 1989, nici a Pieţei Universităţii din 1990. Sunt exact opusul lor, o contrarevoluţie marca Dan Voiculescu, care încearcă să uzurpe treptat toate simbolurile luptei anticomuniste, creând confuzie morală cu sprijinul nefericit al ONG-urilor. Protestele din ianuarie 2012 sunt mai degrabă reeditarea mineriadei din ianuarie 1999 decât a revoluţiei din decembrie.

În presa occidentală există o regulă nescrisă: Dacă vrei să fii credibil, nu compari niciodată un politician contemporan cu Hitler pentru că ceea ce obţii nu este decredibilizarea politicianului pe care doreşti să-l ataci, ci diluarea crimelor lui Hitler, care prin însuşi actul comparaţiei se relativizează. Acelaşi lucru este valabil în cazul comparaţiei dintre Traian Băsescu şi Nicolae Ceauşescu. Lozinca „Băsescu=Ceauşescu” nu este doar imorală, este de-a dreptul obscenă, pentru că îl umanizează pe Ceauşescu şi relativizează crimele (reale) ale dictatorului şi ale regimului comunist pentru a obţine efectul retoric de sublinia crimele (simbolice) ale preşedintelui. Din acest motiv, nu vom auzi nici un fel de scandări legate de comunism în Piaţa Universităţii, ba dimpotrivă. Ideea că „era mai bine pe vremea lui Ceauşescu” pare să fie dominantă printre „revoluţionarii” anului 2012. Or, nu poate exista o Piaţă a Universităţii autentică fără o revoltă împotriva comuniştilor şi securiştilor care domină clasa politică, mediul de afaceri şi o bună parte din mass-media. O Piaţă a Universităţii care recuperează legitimitatea comunismului şi delegitimează anticomunismul este un fals ordinar.

Recuperarea legitimităţii comunismului este un obiectiv pe care publicaţiile şi televiziunile lui Dan Voiculescu l-au urmărit constant, susţinând în mod repetat şi sistematic că nu există nicio diferenţă între regimul comunist şi guvernarea actuală, între Băsescu şi Ceauşescu, între Securitatea căreia i-a aparţinut Voiculescu şi actualele servicii secrete, în pofida apartenţei la NATO şi Uniunea Europeană. Întregul demers vizează să înlocuiască treptat şi sistematic simbolistica luptei anticomuniste cu una nouă relativizantă în care crimele comunismului sunt estompate până la dispariţie iar crimele presupuse ale „regimului Băsescu” sunt îngroşate până la caricatură. Rezultatul este o confuzie a valorilor care şterge diferenţa dintre bine şi rău, dintre vinovaţi şi nevinovaţi, dintre victimă şi călău.

Or, exact la acest fenomen asistăm astăzi în Piaţa Universităţii. Primul obiectiv al noii (contra)revlouţii este ştergerea semnificaţiei istorice a Revoluţiei din Decembrie. Mijlocul? Asimilarea demonstraţiilor din 2012 cu revolta din 1989. Adevărul care se doreşte escamotat este că în 1989 în Piaţa Universităţii au murit oameni ucişi de gloanţelor regimului comunist. În 2012, avem câteva încăierări între ultraşi şi jandarmi. Orice comparaţie nu face decât să dilueze sângele cât se poate de real al celor căzuţi cu apa chioară a propagandei anteniste. Instrumentele? Asociaţiile de „revoluţionari” deposedaţi de privilegii.

Al doilea obiectiv este ştergerea semnificaţiei istorice a Pieţei Universităţii 1990 ca mişcare de rezistenţă împotriva confiscării Revoluţiei de către regimul neocomunist al lui Ion Iliescu. Mai întâi, faptul că demonstraţia din 2012 a ocupat acelaşi loc este o uzurpare simbolică a Pieţei Universităţii originare. Apoi, l-am văzut, deloc întâmplător, pe Mircea Badea în noua Piaţă a Universităţii, încercând să „popularizeze” o „adaptare” a Imnului Golanilor. A doua uzurpare. Ulterior, au apărut în mod convenabil pancarte pe care scria „Băsescu=Iliescu”, „Jandarmii=Minerii 1990”. Nimic mai inept, dar serveşte scopului. În sfârşit, asistăm în ultimele zile la o încercare de a recupera în favoarea „neorevoluţiei” memoria lui Cristian Paţurcă, unul din simbolurile Pieţei Universităţii. Până şi pretenţia imposibil de demonstrat de altfel, a lui Victor Ponta că ar fi participat la demonstraţia din Piaţa Universităţii serveşte aceluiaşi scop.

Dovezile manipulării sunt peste tot, dar, cumva, nu pare să le vadă nimeni. Asistăm la un simulacru de revoluţie în care protagoniştii nu sunt demonstranţii, ci personaje de genul Badea, Ciutacu sau Ciuvică. Suntem martorii unei revoluţii patronate de Voiculescu. Nici măcar nu este prima oară când se întâmplă. Ziarele şi televiziunile voiculesciene au mai susţinut o dată o mişcare „revoluţionară” anti-guvernamentală. S-a întâmplat în ianuarie 1999, când Antena 1 a susţint cu entuziasm marşul minerilor lui Miron Cozma spre Bucureşti. Atunci, ca şi acum, Voiculescu a profitat de dificultăţile sociale (închiderea minelor) pentru a instiga la răsturnarea violentă a guvernului. Nu e nicio surpriză, aşadar, că acelaşi Miron Cozma a anunţat acum două zile că doreşte să vină împreună cu minerii să se alăture protestelor din Piaţa Universităţii. Cozma a înţeles că Piaţa Universităţii 2012 este Piaţa Universităţii în care minerii au triumfat.

Fără îndoială că printre protestarii anului 2012 se numără oameni oneşti, care au nemulţumiri reale. Fără îndoială că există reproşuri perfect rezonabile privind politicile actualei guvernări, în special în ceea ce priveşte corupţia, incoerenţa, lipsa de transparenţă şi alocările aberante de fonduri marca Elena Udrea (apropos, dacă Traian Băsescu şi PDL se gândesc să ofere poporului un sacrificiu ritual, Elena Udrea ar trebui să fie alegerea evidentă). Aceşti oameni oneşti precum şi ONG-urile care îi susţin trebuie să ştie însă că participă la o revoluţie contrafăcută în studiourile unei televiziuni patronate de un securist dovedit şi că scopul ei nu este buna guvernare, redarea bunăstării, mărirea salariilor şi pensiilor lor, ci conservarea privilegiilor clasei care parazitează ţara de 22 de ani.

Ce nu înțeleg eu, referitor la Badea, este de ce este lipsit de orice urmă de demnitate. Atuci când de exemplu Mădălina Manole și Mălina Olineascu au constatat că Universul nu mai e așa cum le plăcea lor, au făcut singurul gest care le-a trecut pe sub zulufi. S-au sinucis. Ele au greșit, cu mâna pe inimă o spun. Tot cu mâna pe inimă spun că și Badea greșește. El greșește că nu o face… 

Sau va avea un moment de demnitate și se va sinucide și el? Poate da, poate ba … 

Iată fotocopiile celor două articole care pot fi văzute pe blogul lui :

VIERMII DE CACAT MANANCA CACAT

HIDOSUL CA O CURVA VIRGINA

Locotenentul de la Câmpia Turzii vrea dictatură militară și reinstaurarea monarhiei. El a cerut 50% din puterea de decizie a Consiliului Militar ce ar trebui să preia “destinele României”

28 ianuarie 2012 4 comentarii

Mulți care lăudau gestul locotenentului de la Flotila 71 Aerienă din Câmpia Turzii, cât era ”caldă” povestea, au sărit să îl arate ca pe un erou.

Au făcut-o și Intact Media și OTV care nu mai conteneau cu laudele la adresa lui și cu invitații în studio. Ba, Radu Tudor pe blogul său  în sevilismul care îl caracterizeză deși pozează, vezi Doamne, în Domnul ANAListu (analistu lu pește) îi aduce omagii pentru curaj și compară faptul că a fost în uniformă la un miting cu faptul că Elena Băsescu (EBa) s-a îmbrăcat în niște haine care SEAMĂNĂ  a uniformă militară (seamănă doar, deoarece nu are nici un însemn al armatei), sau cu o poză folosită ca afiș electoral unde apăreau niște ofițeri, asta chiar dacă cei din poză nu anunțau o iminentă lovitură de stat.

L-a mai lăudat și colonelul Dogaru, om cu mari pretenții, dar care s-a dovedit unamețit, superficial în gândire.

Ce dorea, de fapt, locotenentul?

“1. Dizolvarea sau desfiinţarea Parlamentului;

2. Invocarea stării de urgenţă în ţară;

3. Conducerea ţării şi administrarea statului român de către Armată; locotenentul Gheorghe Alexandru să facă parte din Consiliul Militar care, în viziunea sa, ar urma să gestioneze destinele ţării, iar ofiţerului să îi revină 50% din puterea de decizie;

4. Aducerea regelui ca şef al statului şi instaurarea monarhiei constituţionale; Monarhia constituţională este o soluţie, având Armata ca garant al democraţiei şi suveranităţii, potrivit Constituţiei.”

Ce văd eu aici? O extrem de schematică, dar foarte clară lovitură de stat militară.

Faptul că e vorba de un imbecil care nu cred că știe ce vorbște, rezultă din ultimele două cuvinte ” potrivit Constituţiei ”.

Care Constituție prevede așa ceva, eu nu înțeleg. Eu știu că această Constituție nu permite ÎN NICI UN FEL schimbarea formei de guvernământ.

Statul Major General se delimitează, printr-un comunicat de presă, de opiniile exprimate de locotenentul Gheorghe Alexandru privind preluarea puterii de către Armată şi instaurea monarhiei. 

Conducerea Statului Major Generala luat la cunoştinţă, cu consternare, de activităţile locotenentului Gheorghe Alexandru, precum şi de datele cuprinse în raportul înaintat de comandantul Flotilei 71 Aerienă din Câmpia Turzii, privindsoluţiile locotenentului Gheorghe Alexandru pentru administrarea ţării în această perioadă”, se precizează într-un comunicat de presă primit din partea Ministerului Apărării Naţionale

După cum a declarat reprezentanţilor mass media, locotenentul Gheorghe Alexandru a fost primit, în data de 25 ianuarie a.c., la raportul comandantului unităţii militare în care este încadrat, pentru a-i expune acestuia gestul participării sale la mitingul de protest organizat în Piaţa Universităţii şi pentru a-i prezenta “viziunea sa asupra administrării statului român” şi “soluţiile sale pentru situaţia actuală

“În urma acţiunilor ofiţerului din data de 23 ianuarie a.c., în conformitate cu art. 55 din „R.G.-3, Regulamentul disciplinei militare”, comandantul Flotilei 71 Aerienă din Câmpia Turzii a ordonat, la data de 25 ianuarie 2012, constituirea Consiliului de judecată al ofiţerilor şi judecarea locotenentului Gheorghe Alexandru, în temeiul prevederilor art. 35 din Legea nr. 80/1995 şi ale art. 9 alin. (1) şi art. 11 din „R.G.-8, Regulamentul consiliilor de judecată”.

Locotenentul  a refuzat să ia la cunoştinţă, prin semnătură, de conţinutul ordinului comandantului unităţii prin care este trimis în faţa Consiliului de judecată, deşi acesta i-a fost citit şi prezentat spre semnare.

Evaluarea Consiliului de judecată va cuprinde elementele cerute de R.G.-8, iar în cadrul şedinţei de judecată analiza va viza încălcarea de către locotenent a prevederilor Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare şi a regulamentelor militare.

Toate acţiunile şi declaraţiile făcute de ofiţer se vor constitui ca elemente ale procesului de evaluare.

Hotărârea Consiliului de judecată al ofiţerilor din Flotila 71 Aeriană Câmpia Turzii va fi făcută publică, după pronunţarea acesteia.

Precizăm că Armata este o instituţie cu reguli şi norme foarte clare, cu regulamente militare care trebuie respectate de toţi militarii, iar încadrarea în serviciul militar impune asumarea respectării cu stricteţe a legilor ţării, a regulamentelor militare şi a normelor de disciplină specifice Armatei Române.  

În toate armatele statelor membre NATO există acte normative care trebuie respectate, disciplina militară constând în respectarea de către militari a normelor de ordine şi comportament obligatorii.”

După ce au apărut aceste reacții din partea armatei, am văzut cum cei care îl lăudau pentru gestul său ca să nu piardă momentul, sau împărțit brusc în două categorii:

Cei care îl acuză de lucruri grave, legate de âncălcarea regulamentelor militare (Acuzațiile merg până la a pronunța cuvântul ”trădare”),  alții îl acuză de inconștiență și de imaturitate.

Acesta a cerut nici mai mult, nici mai puțin decât 50% din puterea de decizie a Consiliului Militar ce ar trebui să preia “destinele României”.

Wow … Consiliului Militar ce ar trebui să preia “destinele României” … parcă e din știrile din unele țări  sudamericane unde loviturile militare de stat sunt modul de a se trece puterea din măna unuia în mâna altuia…

O fi ea și inconstiență și imaturitare. Adică ar fi dacă ofițerașul ăsta nu ar aea în armată un rol care prin definiție implică extrem de multă maturitate, un indiscutabil discernământ și foarte multă responsabilitate. Din câte am înțeles din emisiunea Sorinei Matei de la România tv locotenentul Gheorghe Alexandru se ocupă cu, atenție,  protecția documentele secrete, poziție care poate fi asimilată cu accesul la multe documente secrete pentru muritorul de rând, cumva în zona contrainformațiilor militate. În acea emisiune, amețita de Abramburica (Ecaterina Andronescu) nu mai contenea să îi caute scuze, ba că e tânăr și teribilist, ba că dracu mai știe ce… Nioci nu e de mirare că a făcut varză învățământul pe care l-a păstorit de două ori, deși ultima dat nu prea recunoaște deoarece deși în 2009 ea era ministru afirmă pe unde poate că PSD nu a fost la guvernare de prin 1004. Dar asta e altă poveste.

Ce cred eu că ar trebui să facă cei care îl anchetează pe tânărul locotenent? Să nu își restrângă cercetarea la el. Deși e pozibil ca întradevăr, omul să aibă mintea cam aburită, este posibil ca firele să ducă la lcruri cu mult mai grave, la existența unei conspirații.

Cred că ar trebui fie invitați la declarații până le transpiră pixuloameni din Intact Media, și de la OTV.

Ar mai fi necesar să se ia înregistrările de după momentul apariției nătărăului în Piața Universității și toți cei care și-au exprimat bucuria și l-au gratulat pe individ să se ducă să dea cu pixul.

Ca nume, cred că nu trebuie să lipsească în special colonelul Dogaru și ceilalți ofițeri care și-au exprimatr susținerea. Fiind militari înțeleg perfect, atât rolul pe care locotenentul în are la flotila aeriană din Câmpia Turzii, cât și importanța gestului său. Ar trebui chemați și oameni politici (neapărat cei trei lideri ai USL și oamenii din imediata lor apropiere) care și-au exprimat susținerea … dar și oameni din media electronică: Radu Tudor, Dana Grecu, Dan Diaconescu și ceilalți care au fost în studio în momentul prezenței locotenentului precum și oamenii din regiile acelor televiziuni.

Înainte de toți însă, cred că esre neapărat necesar ca la declarații să fie invitați  TOȚI membrii Consiliului Național al Audiovizualului care au dovedit susținere față de gestul ofițerului prin fatul că nu au reacționat în nici un fel, deși o televiziune care promovează și susține o lovitură de stat militară sau nu trebuie să își piardăd reptul de a mai aminte… 

Multe capete ar cădea într-o țară normală la cap. Într-o țară normală, în România cel mult  locotenentul va sta vreo trei zile la bulău, apoi se va constata că nu prezintă pericol  deoarece de mic a fost copil cumințel, nu bea, nu fumează, nu seduce la curve etc și va fi eliberat iar chestiunea va fi uitată. 

Surse:

http://stiridinziare.ro/mapn-lt-gheorghe-a-cerut-50-din-puterea-de-decizie-a-consiliului-militar-ce-ar-trebui-sa-preia-destinele-romaniei/

http://www.monitorulcj.ro/actualitate/10383-locotenentul-protestatar-de-la-campia-turzii-vrea-dictatura-militara-i-reinstaurarea-monarhiei

http://radu-tudor.ro/cazul-lt-alexandru-gheorghe/

http://www.ziuaveche.ro/top-secret/armata-2/locotenentul-gheorghe-alexandru-vrea-sa-imparta-puterea-cu-regele-71307.html

Antonescu și Ponta practică șpaga futures

27 ianuarie 2012 Lasă un comentariu

Există printre acei zgomotaci care deranjează liniștea publică, fiecare cerând cam ce îi fată lui mitea în momentele de reverie (bahică ori ba) sau de plictiseală, care se jură atunci când spui că au fost plătiți să presteze că ei nici usturoi n-au pus la lingirică, nici cavitatea bucală nu le pute.

De asemenea cei din USL se jură de sămoară mă-sa că ei n-au instigat pe nimeni (evident cu excepția celor care și-au făcut un titlu de mândrie di  a se duce acolo și a o încasa peste bot ca Roman sau Orban).

Ei bine nici nu trebuia să fi dat, ci e destul ca să existe o promisiune semnată, un acord cu o asociație pentru ca membrii acesteia să iasă … din proprie inițiativă și să presteze „Jos Băsescu” , „Jos Boc”.

Evident useleii se jură că așa ceva nu există, ei u fac astfel de chestii. Sta deși Năstase la vremea lui avea acorduri cu AJVPS (al cărei membru era), de asemenea pe vremea lui Geoană  PSD a semnat acorduri cu sindicatele încât prestează ăia pe la miting de zică că o fac din propie inoțiativă.

Dar iată că și Ponta și Antonescu apelează la un mod de a șpăgui ONG-urile. Ele prestează acum, ei le plăteac după ce se văd cu sacii în căruță (aleși adică). Și nu le cumpără cu bani din coturile proprii ci cu banii de la buget la care vor avea acces după ce ar fi aleși. Adică, îi cumpără cu banii românilor.

Victor Ponta şi Crin Antonescu vor să cumpere ONG-urile cu bani de la buget

Dacă ajunge la Putere, USL promite ONG-urilor finanţare de la bugetul de stat. Pentru asigurarea unui „grad ridicat de independenţă”. Până atunci, Ponta şi Antonescu trimit scrisori de curtoazie.

Într-o scrisoare adresată Fundaţiei Pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, Victor Ponta şi Crin Antonescu propun „atenţiei” un Pact cu Societatea civilă, „ca prim pas în vederea unui dialog sincer şi a unei colaborări sustenabile”.

„Dorim să vă împărtăşim viziunea şi principiile noastre în legătură cu parteneriatul structurat pe care USL îl propune societăţii civile şi, de asemenea, să afirmăm credinţa fermă că orice guvernare nu se poate realiza decât împreună cu societatea şi cu condiţiile unui dialog constant şi sistematic cu mediul asociativ. Ne dorim ca, printr-o colaborare durabilă cu societatea civilă organizată să reconfirmăm şi să consolidăm valorile democraţiei participative, bazată pe dialog, toleranţă şi incluziune”.

După o introducerea de curtoazie, semnatarii scrisorii înşiră 16 propuneri. Interesantă este cea de la punctul 11, în care ONG-urile ar urma să fie susţinute finaciar:

„Asigurarea unui grad ridicat de independenţă sectorului asociativ prin finanţarea sa publică, prin crearea unor mecanisme solide şi transparente, care să permită alocarea fondurilor de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, în baza unor criterii de performanţă asumate de autoritatea publică şi de sectorul asociativ”.

La punctele 13 şi 14 se plusează:

„Crearea unui fond special pentru sectorul nonprofit, care să fie gestionat independentat. Acces la alocarea cu prioritate a fondurilor publice, după consultări în cadrul dialogului social şi civic cu societatea civilă, pentru domeniile în care au fost identificate nevoi ale comunităţii pentru intervenţia organizaţiilor neguvernamentale”.

Vezi aici AICI documentul prin care USL vrea să cumpere ONG-urile

Autor: Cristian Şt. Vasilcoiu

Sursa:  evz.ro

Mișto, nu? Ca la frizerie. Plătești la sfârșit, dar numai dacă treaba e reușită. D-aia zic: Cei e prestează pein piețe, nu prestază gratuit. Dacă au fost plătiți, au fost plătiți, dacă nu, vor fi plătiți la urmă. Evident, mult mai baban…

E clar că USL nu înseamnă Uniunea Social Democrată cu Uniunea Șpăgarilor Liberi (încă liberi).

Dan Cristian Turturică: Revoluţia din ianuarie a înfrânt! Începe circul

27 ianuarie 2012 Lasă un comentariu

Revoluţia din ianuarie a înfrânt! Începe circul

Oricât s-ar strădui televiziunile de ştiri să pună lupa pe mitingurile din Piaţa Universităţii pentru a ni le prezenta drept o nouă revoluţie, tristul adevăr este că numărul celor ce ies în stradă pentru a sancţiona puterea pentru motive cât se poate de întemeiate scade pe zi ce trece. Iar ce rămâne în urma lor este un spaţiu public dominat, ca şi până acum, de apatie sau, şi mai rău, de manipularea politică menită să ne convingă că atât timp cât schimbăm feţele puterii nu mai este nevoie să schimbăm şi metehnele ei şi că aceiaşi activişti care au năruit ţara în trecut o vor salva în viitor.

De ce este trist? Pentru că, aşa cum am spus de nenumărate ori, România are nevoie ca de aer de cetăţeni care atunci când politicienii sau funcţionarii publici îşi bat joc de ei să nu întoarcă şi celălalt obraz. Să riposteze ferm, civilizat şi gradual, printr-o mulţime de metode care în democraţiile consolidate au devenit rutină, iar dacă puterea continuă să-i ignore, să nu le fie lene sau teamă să iasă în stradă şi să-i ceară demisia. În absenţa acestui tip de comportament civic, puterea, orice putere şi orice politician, va tinde să abuzeze.

Însă este vital ca presiunea sănătoasă a cetăţenilor neînregimentaţi politic să nu fie exercitată doar din când în când, atunci când se umple paharul – aşa cum a fost revolta împotriva modului incalificabil prin care preşedintele României l-a obligat să demisioneze pe unul dintre puţinii profesionişti care au făcut ceva remarcabil în reformarea instituţională a domeniului sănătăţii -, ci permanent şi asupra tuturor nivelurilor de autoritate.

Şi atunci când este numit un ministru incompetent sau mânjit, şi atunci când este schimbată o procedură de atribuire de contracte publice pentru a face un cadou firmelor clientelare, şi atunci când justiţia trenează cu anii rezolvarea unui mare dosar de corupţie, şi atunci când un şef de consiliu judeţean cheltuieşte milioane pe focuri de artificii şi chermeze, şi atunci când un primar intră cu buldozerele în clădiri de patrimoniu, ignorând deciziile justiţiei, şi atunci când partidele nominalizează candidaţi electorali sub standardele minimale de pregătire şi moralitate.

Marele avantaj al acestui tip de atitudine este că pune permanent în discuţie principiile pe care se fundamentează relaţia dintre cetăţeni şi cei ce îi conduc, modul în care ele sunt respectate sau încălcate şi creează un spaţiu de arbitraj al comportamentului şi soluţiilor politice. Însă, pentru ca „vocea străzii” să promoveze binele public, şi nu interesele vreunui partid sau ale unei categorii sociale sau profesionale, neutralitatea faţă de jocurile partidelor şi chiar ale sindicatelor este esenţială.

Din păcate, confiscarea politică din ce în ce mai evidentă a protestelor din toată ţara nu doar de către USL şi sindicate, ci chiar şi de către putere, care îşi infiltrează oamenii pentru a bruia mesajele „Jos Băsescu!” şi „Jos guvernul!” cu unele de-a dreptul hilare, este pe cale să anuleze şansa de renaştere a mişcărilor civice care să oblige întreaga clasă politică, dar şi funcţionarii publici la o reevaluare profundă a comportamentului lor. Iar de pierdut vom pierde, ca de obicei, tot noi. Iată de ce.

Cel mai încântat de acapararea Pieţei Universităţii de către opoziţie şi sindicate, începută făţiş după mitingul USL de joi, va fi, paradoxal, Partidul Democrat Liberal. O dată cu politizarea definitivă a protestelor, inclusiv cu sprijinul strident al unor organizaţii neguvernamentale arondate USL, PDL se va putea reîntoarce la retorica pe care a folosit-o ca să respingă şi protestele din trecut, bazată pe idei pe cât de simple, pe atât de valide: „Ce cădere morală au să ne ceară nouă renunţarea la putere Victor Ponta, Crin Antonescu, Dan Voiculescu, Ion Iliescu, Adrian Năstase, Relu Fenechiu, Radu Mazăre, Varujan Vosganian, Victor Hrebenciuc şi toată cohorta lor de activişti îmbătrâniţi în rele, acuzaţi în sute şi sute de dosare de corupţie, printre care singurele figuri luminoase şi promiţătoare sunt cele ale lui Nicu Bănicioiu, Robert Negoiţă şi Tudor Chiuariu?!”.

Sau: „Cum pot să ne acuze pe noi că am sărăcit România când am ajuns să fim nevoiţi să tăiem salariile, pensiile şi ajutoarele sociale datorită cheltuielilor uriaşe şi inutile pe care le-au făcut când erau ei la putere?!”.

Sau: „Cu ce drept pretind ei că apără interesele poporului când în campania prezidenţială din 2009 i-au vândut lui Ioan Niculae Ministerul Economiei pe 1 milion de euro?! Dacă ieşea preşedinte candidatul lor, astăzi românii ar fi plătit gaze mai scumpe pentru ca Niculae să le ia mai ieftin!”.

Cu astfel de replici pot răspunde uşor atacurilor politice ale USL. Le-ar fi însă incomparabil mai greu să explice unor protestatari neînregimentaţi politic de ce reducerea salariilor şi ajutoarelor sociale nu a fost dublată şi de o reducere pe măsură a cheltuielilor statului, de ce în continuare se atribuie contracte publice fără licitaţie, de ce nu renunţă la politizarea administraţiei, de ce nu îşi dau demisia din partid chiar şi şefii din PDL care i-au promovat şi susţinut pe miniştrii şi primarii cercetaţi pentru corupţie, de ce nu au fost date sancţiuni interne pentru încălcarea codului etic sau de ce au reînnoit în 2010 contractele de furnizare de energie electrică pentru băieţii deştepţi.

Dar şi USL are de câştigat din plecarea adevăratei societăţi civile din Piaţă. În absenţa ei, nu va mai exista nimeni care să-i oblige prin forţa a zeci de mii de voci incolore politic să explice care este strategia lor anticorupţie şi, dacă au una, cum se explică susţinerea pe care i-o acordă lui Adrian Năstase, sau mitingul de susţinere organizat de PSD în apărarea baronului de Argeş, Constantin Nicolescu.

Şi ce garanţii oferă că atunci când vor veni la putere nu vor pune pumnul în gură procurorilor anticorupţie, cum au făcut cu înverşunare înainte de 2005, şi că nu vor încerca din nou să anihileze Agenţia de Integritate. Şi ce credibilitate au aceste garanţii date la presiunea străzii, în condiţiile în care în Parlament, zi de zi, ei militează pentru blocarea tuturor instrumentelor anticorupţie adoptate cu greu, la presiunea Occidentului.

Şi de unde vor lua bani pentru măririle de salarii şi pensii pe care le promit. Şi dacă vor aplica criterii de integritate în selectarea candidaţilor cu care se vor prezenta la alegeri. Şi, dacă vor fi aplicate, ce rol vor mai juca în partide toţi cei acuzaţi de corupţie. Şi de ce a fost nevoie să ceară condamnarea României în Parlamentul European, în condiţiile în care o astfel de rezoluţie ar avea consecinţe grave asupra ţării, iar derapajele democratice din România, deşi existente, nu se compară, ca gravitate, cu cele din Ungaria. Şi dacă sunt dispuşi, în schimb, să condamne violenţele comise în urmă cu 22 de ani, în aceeaşi Piaţă a Universităţii, şi pentru care părintele spiritual al USL, Ion Iliescu, poartă o răspundere majoră.

Chiar şi Traian Băsescu are de câştigat. Este mult mai uşor să se răţoiască la USL atunci când vine vorba de reforma în Sănătate, reproşându-le, pe bună dreptate, că nici PSD, nici PNL nu au îndrăznit nici măcar să se atingă de SISTEMUL de căpuşare a banilor din medicină, când s-au aflat la putere, decât să răspundă la alte întrebări, cu adevărat incomode, cum ar fi:

Cum a putut să-şi imagineze că va reuşi să securizeze un sprijin popular pentru o reformă atât de dificil de implementat şi care va lovi greu în interese financiare cifrate la miliarde de euro, pornind un război împotriva lui Raed Arafat, singurul om care are la activ o victorie instituţională majoră împotriva anchilozatului SISTEM medical românesc?

Cum a putut să-şi imagineze că va convinge o ţară care suferă şi plăteşte un preţ enorm pentru incompetenţa şi corupţia administraţiei medicale că îi vrea binele forţând demisia unuia dintre foarte puţinii profesionişti care, cu o tenacitate extraordinară, a pus la respect această administraţie? Care a reuşit să o determine în decursul a 20 de ani să îşi retragă tentaculele birocratice şi lacome din sistemul de urgenţă. Care a determinat deja o reformă, o minirevoluţie, într-un SISTEM care până acum a făcut KO toţi politicienii, specialiştii şi societatea civilă care au încercat să-l oblige să se schimbe, să devină responsabil şi să dea socoteală pentru birul pe care îl pune pe vieţile noastre.

Avea nevoie Traian Băsescu de un personaj pe care să-l demonizeze pentru a lansa dezbaterea pe tema proiectului în aşa fel încât să-şi asigure susţinerea populară? Dacă da, nu putea alege mai neinspirat decât a făcut-o. De ce nu a început prin a înfiera cu nume, prenume, sume şi stenograme armata de firme conduse din umbră de mari securişti care au sifonat miliarde de euro din 1990 încoace prin comerţul cu medicamente la preţuri umflate? Sau nu ştie SRI şi, implicit, nici preşedintele, în detaliu, care sunt marile aspiratoare de bani din bugetul Sănătăţii?

Nu ar fi fost ele ţinta perfectă pentru lansarea unui proiect care este, implicit, şi unul justiţiar atâta vreme cât una dintre cauzele majore ale crizei din Sănătate este furtul calificat? Bineînţeles că da. Motiv pentru care rechemarea târzie şi nesinceră a lui Raed Arafat este insuficientă. Pentru a demonstra bună-credinţă este obligatoriu să ia în colimator adevărata mafie din Sănătate, indiferent de conexiunile ei în lumea pe care o cunoaşte foarte bine, a foştilor securişti. La „Ghici, ghicitoarea mea, care fost generalul DIE care a făcut peste un miliard de euro în ultimii 20 de ani din vânzarea de citostatice…” ne interesează să aflăm răspunsul.

A fost clar încă de anul trecut că alegerile din 2012 vor reduce semnificativ şansele de a mai construi ceva pe direcţiile prioritare de dezvoltare. Însă protestele de până acum şi cele ce vor urma le împing spre zero. Pentru că politizarea lor le va goli de întrebări fundamentale – motivul este simplu, nici unul dintre partidele româneşti nu are răspunsuri convingătoare la ele şi cu atât mai puţin soluţii – şi le va direcţiona spre tipul de revendicări populiste la care activiştii sunt gata să răspundă prin promisiuni, chiar şi fără acoperire.

Uşor, uşor, tot dialogul social va reintra în matca lui tradiţională, cu partide care nu vor face un efort sincer de a propulsa o nouă generaţie de politicieni, dar care în schimb se vor întrece în declaraţii demagogice, cu lideri sindicali care vor încerca să profite, ca în fiecare an electoral, prin obţinerea de creşteri salariale pentru cei ce îi reprezintă, chiar dacă asta înseamnă o îndatorare şi mai mare a ţării.

Cei ce vor avea de pierdut din eşecul coagulării unei mişcări de protest apolitice vom fi tot noi. Pentru că zarva acuzelor şi reproşurilor politice va acoperi din nou vocile firave şi izolate care vor pune, fiecare din colţul ei, întrebările cu adevărat esenţiale ale României:

Cum continuă reforma statului? De unde găsim resurse financiare pentru a investi şi a ne dezvolta, în condiţiile în care împrumuturile sunt din ce în ce mai scumpe? Cum poate fi primenită rapid şi consistent clasa politică? Dar magistratura? Prin ce instrumente poate fi accelerată lupta anticorupţie? Care ar trebui să fie ţintele pe termen lung ale României? Suntem dispuşi să facem sacrificii în continuare pentru a ne alătura clubului european condus de Germania sau mai bine luăm o pauză, ne tragem sufletul şi mai vedem?

Autor: DAN CRISTIAN TURTURICA

Sursa: România Liberă

După atăta menipularea grosieră, oare USL va apela iar la Flacăra Violet ca să își motiveze o eventuală înfrângere (orice scor sub 50%+1vot)

26 ianuarie 2012 Un comentariu

Despre ultimul discurs al Președintelui Băsescu, foarte pe scurt, cred că se pot desprinde două lucruri:

  1. A spus că se va adresa rămânilor, s-a adresat românilor, vorbind la televizor. Nu a spus că se va adresa zgomotacilor mitingiști și mitingizde… Marea majoritate a românilor era la televizor nu se făcea de râs în Piața Universității.
  2. A spus că va transmite un mesaj, și nu că va anunța schimbări mai mult sau mai puțin spectaculose.

Discursul a fost normal, corect, fără deviații populiste.

Ce este uimitor legat de acest discurs nu e discursul în sine ci modul în care au reacționat manipulacii ANALiști de pe la Intact, Realitatea Media, România TV și de la OTV (Orgasm TV – mizeria țiganului din Caracal).  

Văzând reacțiile de laa la acele televiziuni mi-am amintit de Prostănac.

În noaptea alegerilor a avut o scurtă perioadă în care era să moară de bucurie că era Președinte, nevastă-sa părea atât de fericită încât părea a veni de la o divizie de cavalerie unde a fost fictima unui viol la care au participat și caii.

Geoană chiar era convins că nu exista nici un dubiu că a câștigat lucru arătat de depresia care l-a cuprins după.

Cu a ajuns la concuzia aceasta? Simplu, i-a fost indusă de discuțiile de pe la televiziunile obediente și de sondajele făcute cu scop clar, manipulatoriu de organizații aflate în solda lui Felix cum e Avandarge-ul lui Pieleanu, sau acel CURS.

Crearea de iluzii false din motive de manipulare poate crea deziluzii uriașe.

La televiziunile pomenite mai sus a devenit un fel de șablon modul în care procedează.

Când începe o misiune se emit țontele de atins. Se pun sub formă de întrebări, sau sub formă  de teme care ar trebui analizate.

Apoi se pun întrebări și se răspunde nu despre cum cred cei prezenți că ar trebui să arate lucrurile, să evolueze situațiile ci așa cum, cei prezenți, cred că își doresc cei care i-au trimis acolo și îi plătesc.

Se dădea ca întrebare de exemplu dacă demisionează premierul, la finalul emisiunii concluzia este nu doar că acesta va demisiona, dar aceasta va fi chiar un lucru extrem de benefic pentru partidul său.

La fel s-a făcut și în cazul anunțatului discurs, momentul în care au realizat că Băsescu nu sare la Gâtul Premirului i-a descumpănit pur și simplu.

Același lucru s-a întâmplat și în momentul în care Ponta a realizat la Focșani că între mare dorință  a oamenilor de a-l vota, rezultată din discuțiile de pe la televiziunile obediente și realitate  e o mare diferență.

Așteptările pe care televiziunile astea unde tot felul de indivizi de teapa lui Mircea Badea, Victor Ciutacu, Dana Grecu, Radu Tudor, Mihai Gădea, Sorin Roșca Stănescu etc mercenarii orali ai lui Felix sunt prezentați ca analiști atoateștiutori se exprimă liber dar conform temei ce le-a fost dictată, fac ca pe moacele enervate și excitate să se cațere o uimire de parcă ar fi desprinși de pe afișele unor filme cu proști.

Am deja o formă de deja vu…

Parcă văd după urătoarele alegeri când se va dovedi că marele succes cu care deja se împăunează papagalii useliști va se va dovedi că toată munca lor a fost de fapt muncă în zadar, ”dezvăluirile” lor, se va dovedi că nu au fost decât niște baloane de săpun.

Va apărea iar câte o Michaela Monamour care se va plânge de atacuri cu flăcări violet, în părul celor direct implicați, care deja savurau victoria, de la groaza dată de înțelegerea faptului că s-au autoînșelat încercând să-i manipleze pe ceilalți, vor apărea multe, multe fire albe, iar pe fețele altădată zâmbitoare, se vor săa adânci riduri ale neputinței…

Din păcate nu vor înțelege cu nimic mai mult decât a înțeles Geoană, Antonel și Pontănel vor continua să comită tot felul de inepții populiste.

Chiar dacă USL va fi uitat nefiresc de repede fiecare va încerca să dea vina pe colegii săi în spirit profum proletar. Trendul coborâtor al USL, ceea ce contează, parcă începe să devină tot mai abrupt (optimiștii sondori de casă ai lui Felix înaintând procente de 45-48%  în măsura în care orice procent sub 50%+1 vot, înseamnă explozia USL, alte sondaje vorbesc de procente incredibile la lansarea USL, undeva pe la 38-40%, sub ce avea PSD în momentul în care au înceiat pactul prin care s-a născut Uniunea).

O parte din cei care nu mai au intența să voteze USL pare a se îndrepta spre PP-ul lui Diaconescu, alții par a renunța la ideea de a vota.

Neprezentarea oamenilor la vot, pare a fi în javoarea UDMR, deoarece votanții maghiari sunt disciplinați.

Problema ce pare nereconciliabilă este că maghiarii de îndreaptă în trei direcții.

Spre Partidul Civic Maghiar, spre Partidul Popular Maghiar din Ardeal (Al lui Tokes Laszlo) și spre tradiționalul UDMR.

Atâta timp cât Tokes era cumva un fel de perosană implicată dar neutră, avea autoritatea necesară să îi unească. Acum că și-a făcut partid, nu mai poate fi factorul unificator.

Asta cumulată ce aceleași miciuni pe care le tot spun de două decenii, probabil va face ca UDMR să nu mai ajungă la ciolan. Nici măcar în Opoziție.

Se va întoarce împotriva lor și sistemul de vot și faptul că nu sunt de acord cu votul uninominal în două tururi fără nuci un fel de prag electoral.

Conform Zodiacului Chinezesc, am intrat în anul Dragonului. Oreste s-a grăbit și el să își servească stăpânul. A spus că în anul Dragonului lucruri ascunse ies la inveală, pe fundal vedeam imagini din Piața Universității. Mesajul era explicit.

Dar dacă era greșit și vor ieși alte lucruri la iveală? De exemplu, zic și eu, dar dacă vom vedea legătura dintre averea lui Felix și conturile dispărute a lui Ceașcă?

De-om trăi, om vedea … de nu, nu mai contează …

Mircea Marian: ”… multe şmecherii se vor face în politica românească”

26 ianuarie 2012 2 comentarii

Crin şi Victor îşi dau palme în spatele Pieţei Universităţii

Luni seara, când plecam din Tvr, i-am spus colegei mele Ioana Lupea: multe şmecherii se vor face în politica românească, profitând de faptul că toată lumea stă cu ochii pe Piaţa Universităţii! La acel moment, mă gândeam mai mult la portofelele noastre, la mega-licitaţii trucate, la acte normative date pe şest în interesul clientelei, ş.a.m.d.

Deja am observat iuţeala de mână cu care Boc a numit un consilier personal, pe Adrian Vevera, în funcţia de presedinte al consiliului de administratie al Transelectrica, o companie care rulează vreun miliard de euro anual. Înainte de a fi consilier al premierului, Vevera a lucrat la direcţia de informaţii a ministerului de Interne! A făcut dreptul la o facultate privată şi şi-a luat doctoratul la academia SRI. Nimic nu părea să-l califice pentru a prelua conducerea Translectrica. Într-un final pe care nu ştiu dacă l-aş putea califica drept „fericit”, Vevera şi-a dat demisia de la Transelectrica, la doar patru zile după numire. 
Însă spectatcolul cel mai interesant este cel al bătăii care a început între Crin Antonescu şi Victor Ponta, preşedintele PNL mergând 100% pe mâna lui Dan Voiculescu şi fiind hotărât să-l dea jos pe Băescu, acum!, în timp ce liderul social-democrat este mult mai prudent. A început într-un crescendo care-mi aminteşte de aria calomniei. Mai întâi am avut un zvon despre o dispută dintre cei doi lideri ai USL în legătură cu organizarea unui miting de protest. Câteva zile mai târziu, acest zvon s-a adeverit, întrucât s-a văzut că PSD a avut o prezenţă redusă la acel miting. Apoi, la sfârşit de săptămână, oamenii lui Dan Voiculescu năpustit asupra lui Ponta, exact aşa cum au făcut-o pe vremea când preşedintele PSD refuza să stea în aceeaşi încăpere cu stăpânul trustului Intact. Motivul? Victor Ponta a afirmat că, dacă USL preia puterea, nu-i va schimba pe directorii SRI şi SIE, precum şi pe guvernatorul BNR. „A spune, mai ales în timp ce lumea (multă, puţină, atâta câtă e ea) e în stradă împotriva regimului, că vrei să-i păstrez în funcţii după alegeri pe şefii SRI şi SIE (alături de neurnitul din scaun guvernator al BNR) pentru că instituţiile conduse de aceştia funcţionează mi se pare gafa politică a începutului de an.”, a scris, pe blogul său, Victor Ciutacu ot Jurnalul Naţional. 
Conflictul dintre Ponta şi Antonescu a atins însă punctul culminant atunci când s-a ajuns la propunerea ca parlamentarii USL să-şi dea demisia din parlament. Degeaba a explicat Adrian Năstase că demisia parlamentarilor din opoziţie nu ar duce decât la alegeri parţiale, în colegiile în care aceştia au fost aleşi. Crin Antonescu nu a abandonat, iar mai mulţi parlamentari liberali şi-au scris deja demisiile. Într-un gest pe care nu-l înţeleg, printre primii care şi-au scris această demisie s-au aflat Adriana Săftoiu şi Ludovic Orban, două persoane care păreau că înţeleg să facă politică şi altfel decât ascultând orbeşte fanteziile liderului lor. Dar bănuiesc că Orban şi Săftoiu simt nevoia să-i arate lui Antonescu că îi sunt fideli şi nu au trădat. Ieri, la Iaşi, Ponta a părut că este dispus să discute cu liderul liberal ideea demisiei parlamentarilor, dar a intervenit primarul PSD al Iaşiului, Gheorghe Nichita, care a spus: “Eu sunt pentru demisii, dar trebuie să analizăm foarte bine şi să ascultăm ce spun oamenii. Aceştia spun că demisiile noastre nu duc la anticipate”. 
Pe scurt, eu cred că în curând se va auzi şi în Piaţa Universităţii zgomotul palmelor pe care şi le dau aliaţii Ponta şi Antonescu. Şi nici nu au început să gestioneze împreună bugetul ţării, ca să aibă de la ce să se certe!

Autor: Mircea Marian

Sursa: Hydepark

Angela pune ”decît” o întrebare

26 ianuarie 2012 Lasă un comentariu

„Decît” o întrebare

Aproape niciodată lucrurile nu sunt ceea ce par a fi, aparenţele înşeală mai mereu iar instinctul îmi spune că ceea ce se întîmplă zilele acestea face parte din categoria aparenţelor înşelătoare.

S-o luăm gradual: se ştie că romanul este greu de urnit să protesteze (unii vorbesc despre răbdare, alţii despre apatie şi dezinteres) iar dacă totuşi se urneşte, interesul îi dispare repede pe principiul „orice minune ţine trei zile”. Iată totuşi că „minunea” ţine de 11 zile şi pare puţin probabil să se încheie aici.

Ceea ce mie mi se pare suspect este că tonul revoltelor este dat zilnic de pensionari a căror unică nemulţumire de ani de zile încoace părea a fi pensia mică, medicamente scumpe şi ocazional nişte sperieturi rezultate din elucubraţiile lui Dan Diaconescu. Mulţi dintre ei au primit cadoul pensionării în `90 la doar 50 de ani, cadou menit să fidelizeze o parte a electoratului care de altfel a întors cadoul alegîndu-l pe Iliescu de trei ori la rînd.

S-a vorbit mult de măsuri populiste însă asta mi se pare de departe cea care a avut un impact moral uriaş. Să pensionezi un om la 50 de ani în condiţiile în care acum vîrsta pensionării se tot măreşte, de riscă oamenii să iasă din cîmpul muncii direct cu dricul, să-i oferi asfel ocazia să paraziteze statul cam tot atîţia ani cît a muncit , a fost poate cea mai mare lovitură dată economiei romaneşti. Foarte puţini dintre ei şi-au deschis o afacere, şi-au căutat un loc de muncă… majoritatea au primit această „lăsare la vatră” timpurie ca pe ceva cuvenit după „atîţia ani de muncă”, ca pe un drept binemeritat.

Nu vreau să fac inventarul măsurile populiste ale guvernelor anterioare, dar vreau să subliniez că această categorie socială care azi o face pe revoluţionara de serviciu, nu are credibilitate în faţa mea ştiind după cum am spus mai sus că, în pofida nemulţumirii legate de pensii, azi afişează cam toată sfera de nemulţumire populară, ca şi cum s-ar fi erijat în salvatorii naţiunii, vocea acesteia, dintr-un altruism de care să-mi fie cu iertare, nu-i cred capabili.

Ceea ce nu ştiu şi constituie de fapt marea mea enigmă e cine îi scoate în stradă, pentru că judecînd după comportamentul pensionăresc, e nevoie de un stimulent în bani, alimente sau chiar tigăi ca să fie smulşi din rutină. Nu există ca ei să stea în stradă zi de zi fără să fie ţinuţi acolo, motivaţi să stea acolo, să ţină pancarte, să strige „Jos” de 11 zile.

Revin la întrebarea mea: cine îi scoate şi-i ţine în stradă? Partidele, cu toate că au încercat să se lipească şi ele la avîntul revoluţionar, să-l căpuşeze şi să-l confişte, au fost alungate. E drept că astfel se induce ideea unei mişcări împotriva întregii clase politice, dar iertaţi-mă că am îndoieli că acei pensionari au decis de capul lor şi au perseverat în refuzul de a-şi vedea rîndurile îngroşate, din simplul motiv că este cunoscut faptul că reuşita oricărei revoluţii se bazează în primul rînd pe o participare largă şi abia apoi pe natura revendicărilor.

Mi se pare neverosimil refuzul de a accepta „întăriri” indiferent de motiv, pentru că acest gen de comportament NU este specific unei mişcări de masă. Nu este specific şi iese din tiparele oricărei „revoluţii”, revolte spontane sau organizate.

Pentru că nu pot crede în avîntul revoluţionar al unei generaţii care în tinereţe a pus umărul la clădirea şi consolidarea unei dictaturi prin acceptare, resemnare sau teamă şi exact aceia sunt prezenţi în Piaţă, nu intelectualii ci „oamenii muncii”, proletariatul, consider că dubiile mele sunt îndreptăţite şi dacă nu partidele din opoziţie îi ţin stradă, atunci cine? Să fie oare „agenturili” care l-au îngropat pe Ceauşescu, „sistemul” care l-a înfrînt pe Constantinescu, păienjenişul de servicii secrete care se luptă pentru supremaţie în mod similar clanurilor mafiote? 

Ceea ce se întîmplă zilele acestea pare a fi o conspiraţie bine organizată, pregătită de multă vreme, iar beneficiarii acesteia nu sunt politicienii, ei rămînînd ca şi pînă acum simple instrumente. În caz de reuşită, populaţia va fi trimsă acasă inducîndu-i-se iluzia că a învins, îmbătată de promisiuni şi de satisfacţia că ea, populaţia şi-ar fi impus voinţa asupra tuturor, că ea controlează tot şi contează cu adevărat . Va refuza să vadă că este doar o armă în mîna tuturor celor care reuşesc s-o înhaţe, chiar dacă arma nu este în momentul de faţă decît o praştie din lemn de alun şi o fîşie de cameră de bicicletă Tohan.

Autor: Angela Tocila

Sursa : Hydepark.ro

Manipulare, manipulaci …

26 ianuarie 2012 2 comentarii

În mod normal, analizele la fac analiștii, manipulările manipulatorii…

La Intact analizele le fac ANAL-iștii, iar  manipulările,  manipulacii …

Precizare:

Imaginea de mai sus este un decupaj din imaginea aceasta publicată pe blogul lui Powerwexxel sub numele: Manipulare la kil’ …

 

Dan Andronic: Patru personaje în căutarea unui autor: Ponta, Antonescu, Voronin, Voiculescu

26 ianuarie 2012 Lasă un comentariu

Patru personaje în căutarea unui autor: Ponta, Antonescu, Voronin, Voiculescu

Am mai vorbit despre manipularea grosolană înfăptuită de Antenele lui Voiculescu. O puteți vedea și singuri, seară de seară. Despre manevrele politice ale lui Antonescu care par inspirate din strategiile lui SOV. Motivațiile sunt clare și cinice, așa cum îi stă bine unui politician: dobândirea puterii cu orice preț. Dar deja lucrurile par să se lege.

Iar aici nu mă refer la visele președintelui PNL de a-l vedea demisionat pe Băsescu, ci la tentativa lui Ponta de a stopa scăderea USL în sondaje. Sunt conștient că atunci când vorbesc despre strategiile lui Ponta mă refer la el ca la un grup, format din Adrian Năstase, Viorel Hrebenciuc, Ion Iliescu, Ilie Sârbu, șamd. Pentru că dacă ar fi după mintea și sufletul lui am asista seară de seară la declarații incendiare, de tipul celei făcute cu ocazia ultimei moțiuni de cenzură: “Jandarmii au primit ordin să bage glonț pe țeavă!”. O declarație tipică pentru Victor Ponta, ceea ce mă face să înțeleg că strategia PSD nu este la ora actuală opera unui singur om.

Nu același lucru se poate spune despre PNL, Crin Antonescu fiind inspirat mai mult de SOV decât de colegii din PNL. Este drept că Antonescu i-a îndepărtat, rând pe rând, pe cei care l-au ajutat să ia puterea în partid, la care dacă îi adăugăm și pe cei învinși la Congres, mai rămâne doar o mână de oameni în jurul său, în frunte cu un secretar general parașutat de nicăieri. De aici și strategia slabă, rodul unei minți speriate. Mitingul de 7.000 de oameni, demisiile eșuate ale parlamentarilor USL, ruperea de realitate sunt bornele unei acțiuni dezlânate.
Ce vrea Voiculescu? În afară de dosarele care-i cresc precum aluatul prin tribunale, are o dorință de putere care se poate măsura foarte simplu prin proporția uriașă pe care o capătă afacerile sale atunci când este la guvernare și dezumflarea instant ce se produce o dată cu plecarea. Cred că cei 5 ani de opoziție i-au cam secătuit resursele financiare și ar vrea rezolve toate problemele dintr-un singur foc. Iar pentru asta orice aliat este bun. De la pensionarii militari, la ziariști, trecând prin ultrași.

Ce caută Voronin în toată povestea asta care cere și el :) demisia lui Băsescu? Păi abia acum putem discuta despre Autor.

Autor:Dan Andronic

Sursa: Dan Andronic blog

Dan Andronic: ”… nu cred că Opoziţia va demisiona în bloc”

26 ianuarie 2012 Lasă un comentariu

Crin Antonescu l-a pus pe Victor Ponta în faţa faptului împlinit.

De la miting la demisie.

Nu ştiu dacă l-aţi urmărit pe Crin Antonescu ieri. Nu contează unde: în Parlament singur, în Parlament versus Ioan Oltean sau la Antena 3. Dacă da, atunci aţi observat că preşedintele PNL a uitat de această dată că sunt microfoane peste tot şi vroia să se asigure că e auzit. Aproape zbierând, Crin Antonescu susţinea, pe oriunde mergea, că USL trebuie să demisioneze din Parlament. Ca o paranteză, ţin să spun că genul acesta de ieşiri nu mai sunt nicio noutate pentru modul în care reacţionează liderul PNL. Intelectuali, moderatori sau cum s-a întâmplat în seara trecută în emisiunea lui Mihai Gâdea, o participantă la proteste care a îndrăznit să-i spună preşedintelui PNL că s-a săturat de scandaluri politice şi vrea soluţii, toţi sunt certaţi dacă cred altceva.

Însă, cum se justifică acum iritarea liderului liberal?

Pentru a găsi o explicaţie de această dată, cred că ar trebui să ne uităm în interiorul USL. Fapt accentuat de la începutul protestelor de stradă, Crin Antonescu şi Victor Ponta acţionează din ce în ce mai diferit. Şi sunt din ce în ce mai îndepărtaţi. Iar Antonescu se vede nevoit să pluseze atunci când are o idee care nu e agreată de partenerii de coaliţie. Şi mai ales, să-i forţeze mâna „prietenului său”, Victor Ponta. Nu e la prima încercare de acest gen. Săptămâna trecută, l-a pus pe Victor Ponta în faţa faptului împlinit atunci când a anunţat mitingul USL. De nevoie, Ponta a înghiţit pastila, dar tot nu a putut să ascundă că printre cei prezenţi la mitingul USL erau numai membrii ai PNL strânşi de peste tot de prin ţară, şi cu excepţia revoluţionarului proaspăt întors din junglă, Radu Mazăre, niciun picior de lider pesedist.

Acum, prin încercarea de a forţa demisia parlamentarilor opoziţiei, Antonescu încearcă aceeaşi reţetă. Anunţă că demisia în bloc este singura soluţie viabilă, o prezintă ca atare şi speră că scenariul se va repeta şi Ponta va fi nevoit să execute. Pus în faţa faptului împlinit de către Antonescu, preşedintele PSD deja duce de luptă de convingere cu parlamentarii săi pentru a-i determina să accepte teza demisiei în bloc. Pentru a fi mai convingător, Ponta i-a ameninţat pe cei care nu doresc să plece din Parlament că nu vor mai prinde un loc în viitorul legislativ. Nume importante din cele două partide precum Adrian Năstase, Marian Vanghelie şi Theodor Meleşcanu se împotrivesc propunerii împinse de Crin Antonescu, fiind mai degrabă de acord cu o grevă parlamentară pe o perioadă determinată de timp.

Din diferite motive pe care le-am precizat ieri, cel mai important fiind dorinţa de a mai rămâne pe poziţii, în Parlament, încă 10 luni, nu cred că Opoziţia va demisiona în bloc. Şi dincolo de falia generată în interiorul şi dintre cele două partide, între cei pro şi cei contra părăsirii legislativului, se mai întâmpla încă un lucru important. Falia dintre cei doi lideri ai USL devine mai adâncă. Până în acest moment, Crin Antonescu a avut un oarecare succes, reuşind să impună punctul său de vedere, prin metode specifice, partenerilor de alianţă. Acum e rândul lui Victor Ponta să mute. Şi având în vedere că acesta nu este un episod pasager, ci unul care ar putea avea consecinţe serioase asupra opoziţiei şi mai ales, este clar că liderul liberal forţează public mâna PSD, mă aştept ca gestul PNL să nu rămână nepedepsit. Altfel, Ponta va avea de furcă cu oamenii din propriul partid…

Autor: Dan Andronic

Sursa: Dan Andronic blog

Dan Andronic: Teoria conspirației în Piața Universității

26 ianuarie 2012 Lasă un comentariu

Teoria conspirației în Piața Universității

M-am plimbat câteva ore prin Piața Universității încercând să înțeleg dacă tot ceea ce am auzit în ultimele zile este adevărat. Că locul este plin cu agitatori plătiți, care vin la protest ca pe vremuri la 23 August, în schimburi, că SRI manipulează, că sunt nu zeci sau sute, ci mii de oameni în fiecare seară, șamd.

Toate acestea bănuiesc că le-ați auzit fiecare dintre dumneavoastră sau măcar v-au trecut prin cap cel puțin o dată. Sunt, de fapt, locurile comune, ale oricărei teorii conspiraționiste.

Ce am văzut? Ceea ce cred că a văzut fiecare om care a trecut prin Piață. O manipulare grosolană orchestrată de televiziuni, în special vuvuzelele lui Dan Voiculescu, care prin transmiterea unor cadre de imagine cât mai strânse (înguste) pot amplifica senzația de mulțime. Care mulțime nu este importantă pentru media decât prin prisma lozincilor, care mi s-au părut elaborate în mod profesionist, de oameni cu experiență. Numărul manifestanților nu cred că a depășit niciodată 300, cel puțin cât am stat eu, dar asta nu a împiedicat televiziunile de care discutam să anunțe proteste de amploare în aceeași locație.

De ce sunt importante aceste lucruri? Pentru că se încearcă instituirea unei dictaturi a mass-media, colorată politic până la gingii, prin propagarea aceluiași mesaj. În mod real, oamenii sunt nemulțumiți, 8 din 10 români spunând în sondaje că țara merge într-o direcție greșită, că nu au speranțe pentru un viitor mai bun, dar ceea ce se evită este să se spună că, în nici o cercetare sociologică, nu există acel lider providențial care să poată rezolva tot. Îmi dau seama că Dan Voiculescu se visează viitor prim-ministru, că Victor Ponta face guverne dimineață, la prânz și seara, iar Crin Antonescu privește cu jind la poarta de la Cotroceni., dar nici unul dinre aceștia nu reprezintă Soluția. Mai mult, gradul lor de încredere a scăzut permanent, ceea ce nu reprezintă garanția succesului din perspectiva alegerilor.

De aici începe adevarata manipulare…

Autor: Dan Andronic

Sursa: Dan Andronic blog

 

Revolutie? Nu, INVOLUTIE!

26 ianuarie 2012 Lasă un comentariu

Editorial

Revolutie? Nu, INVOLUTIE! 

Pentru cei care s-au imbogatit – si continua sa se imbogateasca – in mod necinstit, fraudulos, in dauna a 90% din populatia Romaniei, de pe urma loviturii de stat din decembrie 1989, ei bine, da, pentru EI a fost cu adevarat o revolutie, a talhariei la drumul mare din avutul tarii, o sansa de a-si talhari semenii, condamnandu-i la saracie, la involutie! Desi o parte a societatii civile a fost reprezentata la mitingul maraton pasnic din Piata Universitatii in 1990, sub lozinca “Fara comunista!”,  cea mai mare parte a oamenilor au stat pe ulitele satelor sau prin carciumi, nefiind capabili sa inteleaga, deci nici sa se teama de pericolul revenirii la putere a celui mai perfid activist al CC al PCR, Ion ILIESCU, omul  stalinistilor ce au infaptuit colectivizarea fortata, tovarasul in jurul caruia s-au adunat ativistii  PCR-ului cu prim-secretarii lui cu tot – cei de dinainte de ‘89, acum actuali burghezi socialisti, de parca  Romania ar fi o Republica Burghezo-Socialista.
 
Ce mai putem spune astazi, cand strazile oraselor au ajuns – la indemnul aceleiasi ciume rosii nkvd-iste, adevarate teatre de lupte, cu posibile urmari grave pe plan intern si extern, la care vad ca participa tot cei care in iunie 1990 au aplaudat minerii, aceiasi care, in 1992 au votat in mod inconstient, rusinos, iresponsabil (desi marea majoritate nu erau analfabeti, erau doar neinformati, iar acum, cand ii vad din nou in strada, manifestand impotriva Statului de Drept, eu cred fie ca sunt prea manipulati, fie pera… afumati!). Cauza ratarii sansei de a porni Romania pe drumul cel bun inca din  decembrie 1989, dorit timp de cinzeci de ani de asuprire bolsevica, a fost arma care a lipsit  si lipseste si acum, in anul 2012, si anume comunicarea corecta prin mass media. Dar, pe societatea civila, si atunci, ca si in prezent, au pus monopol tot ei, activistii PCR-ului, activistii lui Iliescu, care din ’90, aveau ziare multe, iar acum au TELEVIZIUNI si moderatori care, pentru un pumn de arginti, isi vand si fratii, si parintii. Cred ca sunt suficiente motive pentru a fi potolite gastile de MODERATORI  INSTIGATORI LA REVOLTE POPULARE! Daca cineva din Romania ma va contrazice argumentat, sustinand ca decembrie 1989 a adus romanilor libertatea si prosperitatea, sa spuna cititorilor nostri care este cauza aparitiei clasei BURGHEZE SOCIALISTE si a clasei majoritare SARACE. De ce ne-ati saracit, tu Ioane si tu Emile? Iar tu ce faci, Traiane, cand ne scapi de hotii tarii? De cartitele care nu te informeaza? De tradatorii care te denigreaza pe tine si iti umilesc poporul? Poporul te-a ales, Traiane, NU Antena 3!
Autor: 

Col. (r) DSS Dumitru PRICHICI,

Director marketing Exploziv-News 

Sursa: Explosiv News

De fapt, iubirea poporului față de USL există doar în capul unora …

25 ianuarie 2012 6 comentarii

Victor Ponta face o greșală uriașă, greșală pe care a făcut-o și înaintașul său, Prostănacu, desface la șampanii de nu mai poate. Deja, el și logodnicul său, Antonescu desfac sticlelew cu șampanie.

Manifestațiile provocate și promovate de USL în cârdășie cu Intact-ul și alte năzbâtii media au făcut ca  deja să  jubileze, ca oamenii cu sacii în căruță.

Treaba e să oamenilor li se pare că sunt în pole position. 

Realitatea pare a fi alta. În Moldova, Ponta credea că se duce în fieful electoral tradițional al PSD. Ca să fie siguri au ”pompat” o mulțime de cârnați și vin cu ocazia sărbătoririi  Micii Uniri.

Ba liderul PSD și-a pregătit și un discurs bombastic și populist pe care fomiștii moldoveni să îl înghită printre îmbucături… Când a constatat la Focșani ostilitatea mulțimii era să-l lovească apoplexia, surse din apropierea sa ar fi spus că Ponta a fost aproape de o criză de nervi… 

Nu cred că a înțeles nici acum că iubirea poporului față de USL nu e decât un fel de lăbăreală cu care se satisfac ei, unul pe altul pe la Intact. 

<<Într-o declaraţie remisă presei, vicepreşedintele PDL, Traian Igaş afirmă că preşedintele PSD, Victor Ponta , a mers la Focşani pentru a face o baie de mulţime, dar a fost întâmpinat cu ostilitate de protestatari şi nu şi-a mai susţinut discursul pregătit cu aceea ocazie.

„Îmbărbătat de Antene, Victor Ponta s-a dus să facă o baie de mulţime la Focşani, într-un mediu pe care îl credea securizat de proteste. Insă, cu toată organizarea pesedistă, co-preşedintele USL a fost întâmpinat cu huiduieli. Surprins de reacţia oamenilor, Ponta şi-a inghitit pe loc discursul populist şi, vitejeşte, nu a mai spus nimic”, a susţinut Traian Igaş.

Conform ministrului de interne, acest lucru ar trebui să fie o lecţie pentru preşedintele PSD, iar protestele sunt îndreptate împotriva întregii clase politice.

Este o lecţie usturătoare pe care o primeşte Victor Ponta, căruia îi va fi greu de acum înainte să mai mintă că protestele sunt îndreptate numai împotriva Puterii.(…)Oamenii nu uită că şi liderii USL au fost la guvernare, că au ocupat poziţii importante în statul român şi au arătat cu prisosinţă nimicul de care sunt în stare. Din acest motiv, incercările socialiştilor de a poza in alternativă sunt sortite eşecului„, concluzionează Igaş.>> – spune Evenimentul Zilei.

Articol original: 

Igaş: După ce a fost huiduit la Focşani, Ponta şi-a înghiţit discursul populist şi a tăcut

Sursa: evz.ro

 

 

Opoziția încearcă să profite de iconștiența unui locotenent teribilist care își distruge cariera cu un gest necugetat crezând că e un fel de erou…

24 ianuarie 2012 13 comentarii

La manifestările de ieri din București apărut brusc, un ofițer în uniformă. Un tânăr inconștient care se numește Alexandru Gheorghe și este locotenent la Baza Aeriana 71 Campia Turzii

După ce a făcut circ și a femis tot felul de tot felul de afirmații și amenințări, pur și simplu a anunțat că armata e de partea ”mulțimii” revoltate, mie mi s-a părut că suna ca și cum omul ar fi fost trimis de un grup care ar pregăti în umbră o lovitură de stat militară, cred că și altora pentru că au început să scandeze ”Armata e cu noi”…

După ce s-a dat în spectacol, a fost plimbat pe la diferite televiziuni. Eu l-am văzut câteva minute la OTV, tocmai când își asuma faptul că a încălat Statutul Cadrelor militare prin prezența acolo în uniformă cu toate însemnele de grad și armă.

Nu am înțeles de ce spunea că ”Aveam dreptul să merg doar până la Sibiu, sunt conștient de ceea ce am făcut și sunt gata să suport consecințele.”

Gestul lui de a încălca regulamentele militare a fost salutat de televiziunile obediente  Opoziției și de OTV-ul lui Diaconescu. (Evident CNA-ul nu a avut nici de data aceasta nici o reacție, dar asta nu mă mai miră…)

Ce mă miră este că un colonel, Mircea Dogaru, liderul unui sindicat al foștilor militară care umblă cu onoarea în gură salută gestul unui ofițer de a încălca regulamentele militare.

Cine e de fapt acest clonel Dogaru? O lepră promovată la apelul bocancilor, un fost propagandist din gașca lui Ilie Ceaușescu cum  spune Vasile Surcel   în ziarul Curentul. Citiți articolul aici

Un alt susținător al teribilistului și inconștientului locotenent este Radu Tudor limbrucul ANAList mâncător de rahat pe la Antena3. El zice pe blogul său:

Cazul tinarului locotenent Alexandru Gheorghe, de la Baza Aeriana 71 Campia Turzii, a starnit o emotie uriasa. Imbracat in uniforma militara de infanterist, el si-a exprimat revolta in Piata Universitatii. Apoi a participat la emisiunea Sinteza zilei moderata de Mihai Gadea, unde a fost aplaudat la scena deschisa pentru curajul sau, pentru cuvintele frumoase pe care le-a spus si pentru imbarbatarea adresata celor care protesteaza in toate orasele tarii impotriva actualului regim.

Este evident pentru oricine ca locotenentul Alexandru Gheorghe a incalcat Statutul cadrelor militare. Si ca el va primi o sanctiune. De altfel a si recunoscut aseara acest fapt. 

Din informatiile mele, Ministerul Apararii Nationale are in vedere trecerea sa in rezerva si (eventual) trimiterea sa in judecata. In momentul de fata, el este anchetat la sediul unitatii sale din Campia Turzii de o echipa coordonata de comandantul Bazei 71, generalul Laurian Anastasof.

Militarii nu judeca precum noi, civilii, aspectele de natura umana, sentimentala si morala. Ei se raporteaza strict la regulamentele militare, care in orice tara din lume se executa, nu se discuta. 

Situatia de azi din Romania este insa una speciala. Revolta sociala impotriva celor care conduc azi tara continua si se amplifica. Multi romani extrem de nemultumiti de Basescu, Boc si echipa lor transmit mesaje de solidaritate cu locotenentul Alexandru Gheorghe. Unii il considera un soi de caz Arafat in varianta militara.

Conducerea MApN se afla intr-o situatie extrem de dificila. Dorinta de aplicarea exemplare a regulamentelor si de pedepsire a tinarului ofiter se loveste de un avertisment serios. Pe care ma simt obligat sa-l transmit.

O masura exagerata ar determina o reactie sociala pe masura. Distrugerea carierei si vietii acestui locotenent ar putea sa atirne extrem de greu in viitorul apropiat, pentru conducerea politica a MApN si a tarii.

Principala acuzatie adusa lui Alexandru Gheorghe este participarea in uniforma militara la un miting. Nu politic, asa cum incearca sa induca unii in mod fals ideea. In Piata Universitatii este o revolta spontana, unde oamenii striga impotriva conducerii unui stat care i-a umilit si i-a saracit. N-au favoriti, nu striga in favoarea unuia sau altuia. Vor schimbarea cu orice chip si asta e o revendicare cu un profund caracter social.

 Cei care judeca azi cazul lt. Alexandru Gheorghe sa nu uite doua aspecte foarte importante :

  • actualul ministru al apararii, Gabriel Oprea, a folosit in campaniile electorala precedente uniforma militara in afisele PSD din judetul Ilfov, impreuna cu Anghel Iordanescu si Florentin Pandele. Acest gest, mult mai explicit politic decit ce-a facut tinarul ofiter aseara, nu a fost nicicum sanctionat vreodata
  • fiica presedintelui Romaniei, Elena Basescu, a folosit o uniforma militara din stocul Armatei Romane in campania sa electorala pentru europarlamentare din 2007 . Nici fiica, nici tatal n-au suferit vreo consecinta in urma acestui demers evident ilegal

Aceste doua cazuri cu putere de precedent juridic si nu doar atit pledeaza pentru o sanctionare decenta a lt. Alexandru Gheorghe si mentinerea sa in rindul cadrelor active ale MApN, dupa ispasirea unei pedepse. In caz contrar, o masura mai dura ar trebui aplicata imediat si celorlalti, in spiritul egalitatii cetatenilor in fata legii.

Ce nu observă lepra mercenară oral a lui Felix este că mnealui rahatofilul amestecă lucruri extrem de diferite.

În mintea lui toate uniformele sau hainele care arată ca o uniformă militară SUNT uniforme militare. Uniforma unui ofițer de marină civilă e tot aia cu a unui ofițer al armatei. De asemenea, în mintea lui creață niște oameni prezenți într-o poză sunt același lucru cu un ofițer PREZENT FIZIC, în condiții pe care el însuși le recunoaște ca fiidn dincolo de limitele regulamentului militar. Cât despre faptul că niște haine care arată ca o uniformă militară, dar fără NICI UN FEL  de însemne de armă și grad sunt tot aia cu o uniformă cu care un ofițer se duce la serviciu. Cu asta, ANAListul Radu Tudor a scăzut în ochii mei de la gradul de limbruc mânător de căcat la cel de păduche lat trăitorlândă găoaza pe unde iese duhoarea de mațe stricate a stăpânului Intactului.

Personal nu mai comentez deoarece consideră că le-aș face o onoare prea mare scârbelor.

Totuși, am să pun câteva articole care vorbesc despre gestul ”eroic” al nărodului locotenent:

Cotidianul.ro citează și el articolul de mai sus de pe blogul lui Radu Tudor.

e.național.ro spune că:

Viitorul locotenentului Gheorghe Alexandru, decis la Campia Turzii!

 Autor: Valentina Deleanu

Situatia locotenentul Gheorghe Alexandru, care a protestat, luni, in Piata Universitatii, va fi analizata la nivelul unitatii sale militare, urmand ca o decizie sa fie luata de comandantul unitatii, a declarat, marti contraamiralul de flotila Tiberiu Fratila.

Seful Directiei Informare si Relatii Publice a MApN a mai spus ca “prin participarea in uniforma militara si prin declaratiile facute la mitingul de protest ce s-a desfasurat, in seara zilei de 23 ianuarie, in Piata Universitatii, locotenentul Gheorghe Alexandru, incadrat la Flotila 71 Aeriana din Campia Turzii, a incalcat prevederile articolului 29 litera g) din Legea 80 din 1995 privind statutul cadrelor militare si alte prevederi ale regulamentelor militare”.

“La nivelul unitatii militare in care este incadrat, se va analiza situatia participarii ofiterului la mitingul din Piata Universitatii si vor fi dispuse masurile legale corespunzatoare, potrivit legii statutului cadrelor militare si regulamentelor militare. Aceasta analiza se efectueaza, conform reglementarilor legale, de catre consiliul de onoare al ofiterilor, respectiv de consiliul de judecata, in baza unor proceduri clare, care prevad termene si principii ce trebuie respectate. In functie de rezultatele analizei care se va efectua in zilele urmatoare la nivelul unitatii, comandantul unitatii va lua o decizie si va propune masurile legale in consecinta”, a spus contraamiralul Fratila.

El a mai precizat ca “armata este o institutie cu reguli si norme foarte clare, cu regulamente militare care trebuie respectate de toti militarii, iar incadrarea in serviciul militar a oricarei persoane impune respectarea cu strictete de catre aceasta a legilor, a regulamentelor militare si a normelor de disciplina specifice Armatei Romane”.

“De altfel, in orice armata moderna, in orice armata din lume, exista astfel de reguli si norme care trebuie respectate, disciplina militara constand in respectarea de catre militari a normelor de ordine si comportament obligatorii pentru mentinerea starii functionale, indeplinirea misiunilor specifice si buna desfasurare a activitatilor”, a mai spus contraamiralul.

In uniforma militara la protestele de Universitate

Un militar in uniforma si-a facut aparitia, luni seara, in Piata Universitatii, cu declaratii de sustinere la adresa protestatarilor, afirmand ca “s-a saturat de batjocura din aceasta tara”. El le-a reamintit protestatarilor din piata ca 24 Ianuarie este Ziua Unirii, i-a indemnat sa nu aiba incredere in clasa politica si sa continue manifestatiile, precizand ca nu a venit sa scandeze impotriva presedintelui Traian Basescu, pentru ca acesta este comandantul suprem, insa “deasupra lui este poporul”.

Militarul s-a recomandat Alexandru Gheorghe, locotenent, in varsta de 27 de ani, incadrat la Flotila 71 Aeriana Campia Turzii.

“Stiu exact la ce ma expun venind aici, veti vedea si dumneavoastra maine”, a spus militarul, referindu-se la faptul ca va fi pedepsit pentru incalcarea regulamentului militar, care interzice participarea cadrelor militare la mitinguri si manifestatii si parasirea neautorizata a garnizoanei. El a precizat ca avea voie de la superiori sa mearga doar pana la Sibiu, insa a decis sa ia trenul pana la Bucuresti, asumandu-si toate consecintele, si ca nu a mai comunicat cu superiorii sai, ba chiar si-a dezactivat telefoanele si le-a scos bateria, de teama de a nu fi ascultat. El a afirmat ca exprima solidaritatea Armatei cu protestatarii si ca vorbeste in numele unui grup de colegi, carora le-a si incredintat “un document de 12 pagini pe un stick” in cazul in care el va fi arestat.

Locotenentul a declarat, intr-un interviu la un post de televiziune, ca a fost inspirat sa vina la protest de “gestul pe care l-a facut Raed Arafat”, care a fost catalizatorul actiunii lui, si de faptul ca Armata este institutia in care populatia are cea mai mare incredere. Mai multe persoane care au participat, marti, in Piata Alexandru Ioan Cuza din Craiova, la manifestarile dedicate Unirii Principatelor Romane au scandat numele militarului Alexandru Gheorghe, care a participat, luni, la protestele din Piata Universitatii.

Sursa: 

http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/Basescu-Diaconescu-juramant-ministru_0_633537180.html

Un articol din evz.ro

PROTESTE ÎN ROMÂNIA: Ofiţerul care a stricat emisiunea lui Mihai Gâdea:

„Am fost instigat să scandez împotriva preşedintelui”

Autor:  Adrian Pătruşcă

Alexandru Gheorghe a venit aseară la mitingul din Piaţa Universităţii. Îmbrăcat în uniforma Armatei Române, el a declarat că protestează pentru că „omul de bun simţ, muncitor, e batjocorit în ultimul hal” şi „deasupra lui s-au ridicat nulităţile absolute”.

Antena 3 atâta aştepta. La microfonul acestei televiziuni, protestatarul a spus că este locotenent, are 27 de ani şi este ofiţer activ de 3 ani. În prezent, lucrează la o unitate militară din Câmpia Turzii, la structura de protecţia a documentelor clasificate, pe o funcţie asimilată gradului de maior.

„Un grup de ofiţeri din armata română m-a ales pe mine să le reprezint nemulţumirile. Ei au familii, credite, obligaţii… Asta am simţit că trebuie să fac eu ca om, ca român, ca ofiţer”, susţinea acesta. 

Invitat la Antena 3, Alexandru Gheorghe a fost prezentat de Mihai Gâdea ca un erou.Numai, că, spre uimirea realizatorului, locotenentul a stricat emisiunea lui Gâdea. Întrebat ce părere are despre Traian Băsescu, ofiţerul a răspuns: „Nu am treabă cu dl preşedinte, încă este comandantul meu legal”. Şi Alexandru Gheorghe nu s-a oprit aici: „S-a încercat deturnarea gestului meu. Am fost instigat să vorbesc de rău preşedintele ţării, dar n-am făcut asta şi n-am s-o fac. Gestul meu e unul sincer!”

Ofiţerul n-a vrut să dea detalii despre identitatea instigatorului. 

El a mai declarat că a venit cu trenul în Bucuresti și că nu a dezertat din Armată: „Am vrut sa transmit mesajul românilor că încă mai există ofițeri dispuși să riște totul pentru țară, în conformitate cu jurământul depus”.

Alexandru Gheorghe a mai spus că nu a fost contactat de niciun superior: ” Telefoanele fiindu-mi ascultate, le-am dezactivat, le-am scos cartela, tot Am încălcat un pic legea, în sensul ca aveam voie să merg până la Sibiu. Riscul de a merge de la Sibiu până la București mi-l asum”.

Purtătorul de cuvânt al Ministerului Apărării Naționale, contraamiralul de flotilă Tiberiu Frățilă, a afirmat ca locotenentul Alexandru Gheorghe a încălcat prevederile legii privind statutul cadrelor militare și o serie de prevederi din reglementările actuale. Frățilă a invocat un articol din Legea nr. 80/1995 a Statutului cadrelor militare, care prevede interdicțiile și restrangerile exercițiului unor drepturi și libertăți, respectiv „participarea la mitinguri, demonstrații, procesiuni sau întruniri cu caracter politic ori sindical este interzisă, cu excepția activităților la care se participă în misiune”.  

Persoanele care îl inspiră pe ofiţerul Alexandru Gheorghe sunt generalul Ion Antonescu, Carol de Hohenzollern şi William Wallace, iar printre cărţile preferate figurează „Pădurea spânzuraţilor” de Rebreanu. Pe lista sa de prieteni figurează inclusiv Mişcarea Legionară, Noua Dreaptă Braşov şi Ziarul Tricolorul.

Sursa:

 http://www.evz.ro/detalii/stiri/ofiterul-care-a-stricat-emisiunea-lui-mihai-gadea-am-fost-instigat-sa-scandez-impotriva-96299.html

Să mă ierte Dumnezeu, dar dacă Opoziția și turma de sa de susținători a ajuns să profite de inconștiența unui tânăr terbilist care a vrut și el să fie vedetă pentru câteva ore comițând un lucru care îi poate face praf o carieră militară, este tare disperată…

Dumnezeu să-i ierte … 

După ce Pontănel a lăsat USL fără a doua funcție în stat, Antonel vrea să o lase și fără parlamentari. Poate data viitoare Constantin va propune să emigreze…

24 ianuarie 2012 6 comentarii

Motto: Doamne, dacă vrei să pedepsești proștii nu-i bate Tu. Îndeplinește-le dorințele și vor suferi cu mult mai mult

Unii se mirau cum de e posibilă o prietenie atât de mare între Ponta și Antonescu.

De fapt nici nu cred că e vorba de pritenie ci de o dorință comună de parvenire.

După ce absolut ilogic Ponta a recurs la eliminarea din partid a lui Geoană pentru că nu-i plăcea mutra lui, chiar dacă asta a însemat o uriașă pierdere pentru PSD, fotoliul de Președinte al Senatului, un alt gest absolut ilogic a văcut vâlvă. De data asta vine din partea lui Crin Antonescu.

Deși sai poate tocmai pentru că e ceva mai bătrân, minte pare să aibă tot cam la fel cu Ponta… adică nu prea.

Ce i-a fătat mintea? Să își dea demisia toți parlamentarii USL, cu peneleii în frunte.

Evident, în mintea lui de profesoraș ratat victoriile se obțin prin dezertarea în fața dușmanului.

Dacă se poate, există în acel moment posibilitatea unui acord politic cu care mergem la preşedinte şi îi cerem să dizolve Parlamentul. Dacă ni se impune de Constituţie un circuit complicat, de trei luni, mai există o soluţie: ne dăm demisia toţi parlamentarii. Atunci, nu se încalcă nicio Constituţie pentru că Parlamentul e dizolvat. Şi intrăm în alegeri anticipate. Rămâne guvernul actual în funcţie şi organizează alegeri. În 45 de zile avem alegeri, campaniea declarat Antonescu.
Spre deosebire de Italia, Grecia, Spania, noi, în România, avem un partid stat. Avem toată puterea concentrată la un om, ca la Mubarak, ca la Gaddafi. Ca schemă, manifestaţia ţinteşte acest cap al Puterii, acest susţinător al întregii puteri pentru că în continuare PDL se comportă ca un partid stat. Ce spun dânşii? Nici vorbă de anticipate, soluţia este dialogul, Adică noi rămânem la Putere, orice ar fi şi vedem ce mai vreţi, ce mai putem să vă dăm. Asta se întâmplă acolo unde sunt partide stat”, a susţinut Antonescu, la Realitatea TV.
Liderul PNL a cerut PDL să dea un răspuns clar legat de alegerile anticipate. „Aici lucrurile sunt destul de simple. Prima întrebare la care trebuie să dăm răspuns, şi noi, şi Puterea, este următoarea: vrem sau nu vrem alegeri anticipate? Le cere şi strada, ni le arată practica din alte ţări, şi din istoria politică democratică. Domne, da sau nu. Noi vrem. Puterea trebuie să ne spună foarte clar. Deocamdată a spus un „nu”, dar poate nu e definitiv, poate se mai gândesc. Măcar la sesiunea extraordinară vom vrea să avem un răspuns oficial: da sau nu. Dacă este da, dacă PDL, UDMR şi cine mai guvernează spun „da domne e o situaţie de criză, e oricum complicat, nu are rost să o târâim zece luni”, să mergem la urne, venim cu un Parlament reîmprospătat ca legitimitate. A doua zi după alegeri nimeni nu va mai putea spune: nu vă mai vrem. Suntem ăştia, apar partide noi, votează independenţi, cei care nu agreează actualele partide. Avem o competiţie electorală liberă, numărăm voturi şi vedem ce vor oamenii
– a mai declarat Antonescu.

Gheorghe Nichita, Liderul PSD Iaşi, a spus că că va cere luni conducerii USL să ia în calcul posibilitatea ca aleşii PSD şi PNL să îşi dea toţi demisia din Parlament, pentru a forţa organizarea alegerilor anticipate. El a subliniat  că deja toţi cei cinci parlamentari ieşeni ai PSD sunt de acord cu acest lucru.
Dacă nu facem nimic în acest sens, este clar că actuala putere nu va ceda numai la protestele din stradă ale populaţiei. Voi solicita conducerii USL să ia în calcul posibilitatea ca toţi deputaţii şi senatorii noştri să-şi dea demisia din Parlament, pentru a forţa organizarea în cel mai scurt timp a alegerilor anticipate„, a spus Nichita.

Deci, cum a comis limbricul șef rahatul, hop limbincuriștii ca să îl laude cât de aromat este.

Dacă de la Nichita nu poți aștepta mai mult pentru că doar atât îi poate glanda, umitor este  modul în care a sărit ”domnișorica” Gorghiu să-i tragă și ea vreo două limbi șefului ei.

Obiectivul meu general prin aceasta demisie, sau prin dorinta aceasta a grupului de a-si da demisia, este de solidarizare cu piata„, a declarat Gorghiu, pentru Ziare.com. Deci ea are un obictiv… hehehe

Ba a mai adăugat și că „nu tine nimeni de scaunele caldute de la Parlament, asa cum spune Puterea intotdeauna, ca nu ne prevalam nici de indemnizatiile de acolo, ci ca vrem in acest moment sa punem punct unui comportament abuziv„.

Ei, dar uimirea care te lovește fix în plex este faptul că zice că nu protesteaza fata de Putere, care „va face, indiferent ca ramanem sau nu in Parlament, acelasi lucru„, dar ca acesta este gestul pe care l-a considerat oportun, evident doar un exercițiu de genul dacă mușchiul meu vrea, poate. „Eu nu protestez fata de Putere – a mai spus ea – Nu te raportezi la Putere prin demisie, te raportezi la Parlament, te raportezi la strada, te raportezi la solicitari, la faptul ca Puterea e discretionara, e abuziva„, a mai declarat Gorghiu, prin Putere abuzivă înțelegând evident Puterea care nu se face preș în fața Opoziției  cum făcea partidul său care pentru a rămâne la putere se ploconea în fața PSD-ului…
Dar cum niciodată nu i se pare că a spus destul de multe prostii Alinuța a continuat să se își etaleze sclipirile gliterine ale inteligenței sale profunde: „A-ti da demisia inseamna a merge in fata plenului Parlamentului si a spune ca ‘de astazi nu mai sunt parlamentar, imi dau demisia’. Atunci produce consecinte juridice. Altfel, marea majoritate a colegilor mei, ieri, la grupul parlamentar, au anuntat ca sunt dispusi sa demisioneze. Si ati vazut si declaratiile lui Crin Antonescu. Asta este hotararea grupului nostru, urmeaza sa discute cu PSD-ul„, Deci , cam cum ar veni, demisia înseamnă că atunci când cineva își dă demisia înseamnă că și-a sat demisia… profundă muierea asta, culmea dom-le, dace dacă un nene sau o tanti își dă demisia se pune duar dacă o afirmă și oral și nu doar în scris, adică dacă i-o dă șegfului ei pentru a arăta cât de multă încredere are în el. Aha …
După ce ne-a lămurit deci că a-ți da demisia înseamnă a-ți da demisia și că asta e valabilă doar după ce o spune și în public.

Alina Gorghiu a scris, sambata, pe blog, ca este total de acord cu ideea ca senatorii si deputații Opoziției săîși dea demisia. O adevărat Mafalda  domnișorica.

Nici nu te mai miră faptul că pe blogul său  unde te privește prin  cu scula la gură

Am cerut convocarea acestei sesiuni extraordinare a parlamentului pentru că, din punctul nostru de vedere, al opoziţiei, în România, din a douăsprezecea zi a acestui ianuarie, se întâmplă lucruri grave, lucruri excepţionale şi astăzi, dacă tot aţi acceptat, şi salut acest fapt, să ne strângem aici, eu cred că trebuie să vedem dacă sunteţi de acord că avem o problemă şi dacă avem o problemă să vedem ce soluţii există. (…)

Pentru noi problema e asta şi soluţia este una singură în democraţie: alegeri anticipate. Deci, noi, la problema enormei nemulţumiri publice din România, vă cerem soluţia, singura democratică, a demisiei preşedintelui României Traian Băsescu, a demisiei Guvernului României Emil Boc şi a demisiei Parlamentului României, noi fiind primii care suntem gata să ne înaintăm demisia”.

Evident că acea sesiune extraordinară nu a avut doar rostul ca șuful ei, Antonescu, logodnicul lui Ponta și animăluțul lor de comanie, Constantin să poată să mai fie odată în centrul atenției…

Trebuie să spun că personal așteptam un pic mai multe de la  Alinuța. Am o simpatie față de ea care probabil provine de la vocea ai voalată, fix bună de angajat la linia fierbinte și la incredubil de excitantele ei r-uri. Când vorbește simți fizic la buric atingerea frunții ei nestrăbătută de vre-un rid…

Este evident că cei din PNL consideră că este o idee genială darea asta de demisie dacă sat  atât de repede să spună că sunt de acord.

Problema este că există un ANAList mare halitor de rahat de prin curtea lui Felix care își arodă paternitatea ideii. Se numește Radu Tudor și poate fi văzul în emisiunea Danei Grecu. Este ăla care îți tot încordează pectoraul de o bagă pe Dana la transpirații, isterii și reapirații orgasmice.

Radu ăsta zice pe blogul său:

”Demisia parlamentarilor USL din Camera Deputatilor si Senat este o chestiune de zile, a declarat Crin Antonescu, presedinte PNL, co-presedinte USL. Inteleg din surse politice ca Antonescu este cel care a cerut imperativ colegilor din PSD si PC acest lucru, cu aplicare imediata.

Eu personal cer de un an si jumatate acest lucru. Dupa noaptea neagra a democratiei romanesti, 15 Septembrie 2010, in care numita Anastase Roberta Alma a fraudat impreuna cu 80 de parlamentari ai puterii votul la legea pensiilor, opozitia pare sa fi inteles intr-un final ca nu mai poate sta linga hotii actualului regim.

Vad ca mai sunt unii pe la PSD care o scalda cu acest demers, care le-ar aduce un plus urias de imagine, incredere si intentie de vot.

Sunt foarte nerabdator si curios daca acest angajament al opozitiei va fi onorat.

Asta ar insemna o solidarizare deplina cu miile de nemultumiti care protesteaza in toata tara.

Ar fi probabil sprintul final, pe turnanta, pentru castigarea alegerilor.

Acum se cerne inteligenta de prostie. Sa vedem.”

Aha, adică de vreo jumate de an tot luptă el pentru ca cei din USL să își dea demisia…

Problema pentru Antonescu vine tocmai de unde nici nu visează. Din interiorul PNL.

Această idee sclipitoare în imbecilitatea ei nu e îmbrățișată de toți liberalii, urmarea putând fi alte plecări  din partid, asta în ciuda faptului că Ludovic Orban,  Alina Gorghiu și alți papagali  au scris niște hârtii pentru a măguli vanitatea leprei care îi conduce. Guri informate spun căcei care se opun cel mai tare inițiativei ar fi senatorii și deputații liberali din Ardeal.

Cred că și cei de la PSD sau PC au cam aceleași reacții.

Cât de tembel trebuie să fii ca fiin parlamentar să îți dai demisia pentru că așa consideră un nătărău că face un gest spectaculos care, crede el, i-ar aduce oarece beneficiu de imagine. Treaba e că orice ar spune Antonescu, ar reuși doar să ofere Puterii locurile pe care le au în Parlament. Regulile spun că un astfel de gest ar duce nu la Alegeri Anticipate ci la alegeri parțiale. Adică locurile respective ar trebui ocupate. Neparticiparea celor din PNL, PSD și PC la acestea și faptul că partidele neparlamentare nu pot participa, automat locurile ar reveni Puterii carew nu ar pune botul la prostiile unui liberal tâmpit.

Ce nu înțelug eu, este de ce nu și-au dat demisia imediat după alegeri ca să facă un bine țării prin faptul că nu mai blocau procesul legislativ cu prezența lor.

Mulți se cam rup în figuri cu dezastrul de imagine pe care un astfel de gest l-ar aduce României.

Am o veste: În afară de faptul că lucrurile ar merge ca într-un Parlament normal nu s-ar vedea nici o diferență. Antonescu și Ponta vor putea fi văzuți acolo unde sunt de obicei că la serviciu tot nu se duceau.

Și ar mai face un bine țării. Nu ar mai fi nevoie să le plătească niște bani pentru o activitate pe care oricum nu o prestează.

Dacă Ponta a reușit să lase USL fără funcția de Președinte al Senatului, Antonescu vrea deci să lase Uniunea fără parlamentari … marfă. Poate Constantin va propune să emigreze în Republica Congelată Antarctica… 😀

 Surse: 

http://radu-tudor.ro/demisia-usl-din-parlament-e-o-chestiune-de-zile/

http://www.alinagorghiu.ro/2012/01/23/mesaj-clar/

http://www.evz.ro/detalii/stiri/antonescu-despre-demisia-tuturor-parlamentarilor-usl-solutie-riscanta-si-iresponsabila-962540.html

http://www.ziare.com/pnl/crin-antonescu/un-palc-de-liberali-ardeleni-ezita-sa-demisioneze-1146707

http://www.ziare.com/politica/demisie/alina-gorghiu-demisia-parlamentarilor-usl-o-solidarizare-cu-piata-1146761

Georgica Miu – cadavrul din șifonierul familiei Lucescu

23 ianuarie 2012 Un comentariu

Crima ascunsă a familiei Lucescu: o fată a murit, iar dosarul – îngropat!

„Bă, te executăm cu Securitatea!”

EXCLUSIV. Georgica Miu a decedat într-un accident rutier în 1991. Oficial, la volan s-a aflat Ana Maria, soţia lui Răzvan. Martorii oculari au văzut că Răzvan a coborât de la volan. Depozițiile lor n-au fost însă luate în calcul.

Cel mai întunecat secret al familiei Lucescu confirmă renumele de „şoferi ai Iadului” pentru tatăl Mircea şi pentru fiul Răzvan. A fost nevoie de un nou accident rutier, provocat pe 6 ianuarie de „Il Luce”, pentru ca un episod horror, bine ascuns timp de peste 20 de ani, să iasă la iveală, iar cei care observă pe marginea DN 1 crucea cu numele Georgicăi Miu să afle cum şi-a găsit sfârşitul o fată de 23 de ani.


„Avea o gaură în cap”
 

EVZ vă dezvăluie o poveste cumplită despre moartea unei tinere, îngroparea unui dosar prin „metode specifice” şi, nu în ultimul rând, umilinţele îndurate de familia victimei. 

„Gina”, cum o alintau cei din familie, a plecat în dimineaţa zilei de 16 septembrie 1991 spre staţia de autobuz, ca să meargă la serviciu. Lincu Miu, tatăl victimei, susţine că martorii i-au spus că fata a traversat cele două benzi pe care veneau maşinile din direcţia Ploieşti şi s-a oprit pe banda de preselecţie, fiindcă veneau maşini dinspre Bucureşti. Refugiul era socotit „sigur”. Îl foloseau toţi locuitorii din zonă când traversau, deoarece prima trecere de pietoni era la 1,5 kilometri distanţă şi nici pasarelele nu existau. Atunci, Georgica a fost acroşată din spate de un BMW alb (înmatriculat cu numărul 1 B 68329) care gonea nebuneşte dinspre Ploieşti. Izbită de asfalt, Georgica a avut fracturi la bazin şi la ambele picioare, precum şi splina ruptă. „Avea o gaură în cap”, adaugă rudele.

Dosarul n-a ajuns în instanţă

Martorii susţin că au văzut cum Răzvan (pe atunci avea 21 de ani) şi-a pus soţia la volan, şoferii pe care i-a depăşit în drumul său nebunesc au confirmat că avea viteză mare, iar primele măsurători ale poliţiştilor au indicat că avea peste 103 de kilometri pe oră. După ce şi-a îngropat copilul, Lincu Miu a pornit în căutarea dreptăţii cu iluzia că legea se aplică la fel pentru toată lumea, indiferent de condiţia socială, mai ales că era un caz de ucidere din culpă. A vrut să afle din instanţă dacă fata lui a fost vinovată sau nu, ori dacă a fost vorba de culpă comună. Dar dosarul n-a ajuns niciodată pe masa judecătorilor: a fost îngropat! 

După o luptă de doi ani în timpul căreia şi poliţiştii, şi propriul avocat i-au spus că nu se poate pune cu familia Lucescu fiindcă „au banii şi relaţii” sau pentru că „e corupţia prea mare”, Lincu Miu a renunţat. Tatăl victimei este în continuare indignat de faptul că Mircea Lucescu a „rezolvat” dosarul şi răscolit de o mulţime de întrebări pentru Răzvan Lucescu. De ce a încercat să-i dea nişte „material” chiar în secţia de poliţie? De ce declaraţiile martorilor n-au fost luate în considerare? De ce s-a mai făcut o reconstituire şi de ce n-a fost invitat la noile măsurători nimeni din familia victimei sau avocatul familiei Miu? Cum de la reconstituire s-a ajuns la concluzia că viteza maşinii a fost de 80 de kilometri, şi nu de 103, aşa cum s-a stabilit prima dată? 

„Dialogul” cu Răzvan Lucescu s-a consumat doar printr-un schimb de sms-uri în care n-a negat niciun moment accidentul, ci a dat de înţeles că a fost inevitabil. La vremea respectivă, legea spunea însă că trebuie să conduci „până la evitarea oricărui pericol”. „Mă întreb cât veţi mai continua cu mizeriile…”, ne-a transmis Răzvan, printr-un sms.

TATĂL VICTIMEI ACUZĂ

Lincu Miu: „Răzvan a fost la volan. Umbla fără permis şi băut!”

EVZ: Domule Miu, am venit să discutăm despre un eveniment dureros, decesul fetei dumneavoastră, Georgica, ucisă într-un accident rutier.
Lincu Miu: Sunt amintiri dureroase… 

Când s-a întâmplat accidentul?
Pe data de 16 septembrie 1991, în jurul orei 7 dimineaţa. Fata pleca la serviciu. Lucra la IRMA (n.r. – Întreprinderea de Reparat Material Volant).

Cine v-a anunţat de tragedie?
Vecinii care mergeau la serviciu dimineaţa. Acasă, înainte să plece, fata a trecut pe la mine şi mi-a zis: „Ticule, eu plec la serviciu!”. Nici n-a durat un sfert de oră şi m-au anunţat că Gina – Georgica o chema, dar noi îi spuneam Gina – e lovită de maşină. Am crezut că o fi o mână, un picior. M-am dus repede. Băiatul a ajuns mai înaintea mea. Feciorul meu. A pus-o într-o maşină şi a plecat la Urgenţă. După ea, am plecat şi eu imediat. Când am ajuns acolo, au trecut cu ea îmbălsămată. Eu mă interesam să văd unde e, la ce salon, şi ei mi-au dus-o la morgă. Când m-am informat, mi-au zis numai: „A decedat”.

Cine a făcut accidentul? 
Lucescu Răzvan, el a fost la volan. A sărit de la volan. Martorii care au fost mi-au spus asta, se găsesc declaraţiile în dosar. Mi-au zis că a sărit de la volan şi a lăsat-o pe nevastă-sa în locul lui.

De ce ar fi expus-o pe ea?
S-a dat jos pentru că el n-avea nici permis, era şi băut! Şi cu două luni înainte mai făcuse un accident, mai omorâse o persoană. Şi umbla fără permis, şi băut la volan!

De unde ştiţi că a mai omorât pe cineva?
M-au informat şi pe mine alte persoane. Am auzit. 

Unde a făcut accidentul? Cine a fost cealaltă victimă?
Nu ştiu, pentru că atunci eram atât de zăpăcit, de supărat, că nu m-am mai interesat. Mi-au spus alţii. 

Unde s-a petrecut accidentul fiicei dumneavoastră, pe terecerea de pietoni?
Nu era trecere de pietoni, însă aici, la pod, întorcea şi maşina 449, care mergea înspre Bucureşti. Era locul de refugiu de la mijloc. Erau două benzi dinspre Snagov, două benzi dinspre Bucureşti. Şi la mijloc mai era o bandă, ca „zebra” aşa. Stătea şi poliţaiul acolo, de mai făcea ordine. Tot acolo se încadra şi autobuzul 449, când întorcea spre Bucureşti. Şi ea a ajuns acolo, pe zebra asta. A depăşit astea două benzi (n.r. – cele pe sensul de mers dinspre Ploieşti spre Capitală) şi se uita să nu vină vreo maşină de la Otopeni. Răzvan a venit de dinspre Snagov, unde a fost la un chef, a pierdut controlul volanului, a luat-o pe botul maşinii şi a izbit-o de asfalt.

Fata era într-un refugiu? 
Da, era în refugiu. 

Şi ce a urmat?
Când am ajuns acolo, au sosit şi poliţiştii de la circulaţie şi când au măsurat urma de frână, care era de 70 de metri, au spus că avea o viteză de peste 130 de kilometri la oră (n.r. – din dosar rezultă că a fost vorba de o viteză de 103 km/h, dar bătrânul s-a încurcat). Aşa spuneau poliţiştii. Până la urmă, au venit şi au făcut din nou reconstituire, în lipsa mea. Şi au scos-o că a avut viteză de 80 km/oră. 

Martori au fost? Ce le-au declarat anchetatorilor?
Au fost săteni de aici şi nişte persoane care lucrau la nişte vile, care veneau de la Bucureşti cu maşina şi au văzut exact cum s-a întâmplat tot.

Dar cum de în dosar a apărut ca „vinovată” soţia lui Răzvan, deşi martorii au spus că el a fost la volan?
Răzvan a lăsat-o pe ea, că era însărcinată în cinci luni şi că nu avea alcool în ea, iar el a fugit. Când m-am dus acolo, el nu mai era. A dat telefon, a anunţat repede poliţia, pe nu ştiu cine. Nu îi era frică.

Nici măcar n-a dus-o la spital?
Maşina nu mai era acolo, o luaseră şi au dus-o la…

Nu i-a acordat nici măcar primul ajutor, nu s-a uitat la ea?
Nu, băiatul meu a ajuns şi a luat imediat o maşină, o Dacie, şi a plecat. 

STRIGĂT DE DURERE

„La ei, un mort e ca o minge”

Răzvan a fugit?
S-au predat la postul de poliţie. De frică pesemne că iese cu scandal, că dacă îi prindeam acolo nu ştiu ce făceam cu ei.

Poliţia nu i-a luat alcoolemia?
(Se enervează) Domnul Lucescu (n.r. – Mircea) a fost beat că a venit atunci noaptea cu avionul din Italia şi, până dimineaţa s-au aranjat toate treburile! El cum a fost acum, la accidentul cu tramvaiul? Treaz? Trebuie să te fereşti de nebuni, că te omoară şi te plătesc cu bani. Aşa sunt nenorociţii ăştia.

De unde ştiţi că a fost băut?
De unde ştiu? Toată lumea a spus asta. Am mai stat eu să iau probe? Cine să-i mai ia probe, dacă e băiatul lui Mircea Lucescu? La ei, un mort e ca o minge. Cum dau cu piciorul într-o minge, aşa dau şi într-un om.

INCREDIBIL

Tatăl victimei susţine că rapidistul a vrut să-i ofere nişte „material” chiar în secţia de poliţie! „Nu dau viaţa copilului pentru bani”, i s-a răspuns sec

Ce s-a întâmplat după aceea?
Am deschis proces, m-am judecat doi ani de zile şi n-am rezolvat nimic. Când mergeam la Poliţia Capitalei, mi-a spus căpitanul care a încheiat dosarul: „Nea Miule, nu mai umbla, că n-o scoţi la capăt cu ăştia. Au relaţii mari”. Şi aşa a fost. 

Cum s-a terminat: s-a muşamalizat totul?
Da, domne, s-a aranjat, s-a muşamalizat toată treaba. Răzvan m-a chemat o dată la poliţie. S-a dus la secţie în lipsa mea, m-a chemat acolo şi a vrut să-mi dea „material”. A vrut să-mi dea nişte „material” ca să-i fac obiceiurile fetei, tot ce trebuie, dar eu am refuzat. Nu dau viaţa copilului pentru bani. N-am vrut să primesc un leu.

De ce nu aţi luat banii pe care a vrut să-i ofere Răzvan?
Domne, noi suntem o familie cu suflet. Dumneata, dacă-ţi omoară copilul, te bucuri să iei o sumă de bani, să iei un milion de euro? Atunci nu era nici euro, mergeau numai leul şi dolarii. Îţi dă acum două milioane de euro, că acum aşa se vorbeşte, de milioane, dai viaţa unui copil? Dacă poţi să-i dai copilul pe bani, dă-l! Eu n-am putut să fac treaba asta. Am muncit şi am făcut datinile cum se fac, creştineşte. Ştiţi că se fac parastase, pomeni, îl duci la locul lui aşa cum se cuvine. 

AVOCATUL S-A „ÎNMUIAT”: „Nea Miule, mai stăm, că e prea mare corupţia!”

Cât a durat procesul?
Doi ani. Au făcut reconstituire în lipsa mea şi au spus că a avut 80 la oră, nu 130 (n.r. – de fapt, 103). Au venit ei cu cine au ştiut. Au făcut ei ca la Tribunalul Bucureşti să spună că fata a trecut prin loc nepermis. A scos-o nevinovată (n.r. – pe Ana Maria Lucescu) şi la Procuratura Generală. Procurorul General era bun prieten cu domnul Lucescu ăsta bătrân care a făcut bravura asta acum. Îmi spunea cineva de la Poliţia Capitalei atunci: „Nea Miule, vezi de treaba dumitale, că vinzi şi casa, vinzi tot, şi cu ăştia tot n-o scoţi la capăt!”. Şi aşa a fost. La urmă, după toate astea, s-a „înmuiat” şi avocatul. Ori că i-a dat şpagă, ori l-a ameninţat: „Bă, te executăm cu Securitatea! Te împuşcăm şi terminăm!”. Că s-a „înmuiat” avocatul: „Nea Miule, mai stăm, că e prea mare corupţia!”.

Dosarul a ajuns în instanţă?
Am fost numai la Poliţia Capitalei, unde am dus toţi martorii, ne-au luat toate datele, dar în instanţă n-a mai ajuns dosarul. Niciun minut. S-a aranjat, s-a muşamalizat frumos. 

Din acel punct aţi încetat să mai căutaţi adevărul?
Da. Dacă ăştia de la Capitală mi-au spus aşa, de ce să mai mă apuc iar să mai deschid dosarul, să mai merg iar cu judecată? E cheltuială şi n-aveam putere. 

Şi-au prezentat măcar scuze?
Când m-am întâlnit cu Răzvan la Poliţia Capitalei, când a vrut să-mi dea ceva „material”, şi-a cerut scuze. Mi-a zis că n-a vrut, că a fost tânără fata, că el e tot tânăr, că îi e frică să mai treacă pe aici, că are aşa, nu ştiu ce. Asta a fost tot.

A recunoscut măcar neoficial că el a fost la volan? 
N-a recunoscut, de atunci nu m-am mai întâlnit cu el şi n-am mai vorbit. Căpitanul îmi spunea: „Nea Miule, să nu-mi faci vreun scandal, că după lege, nu am voie să vă las să vă întâlniţi aici”. Dar ei (n.r. – Luceştii), cu intervenţia lor, ne-au întâlnit. Dar Răzvan n-avea voie să vină acolo când ne-au luat toate datele să facă dosarul. 

Ce aţi simţit când l-aţi văzut?
Ce să simt? Nu mai vedeam nimic. M-aş fi repezit în el să-l strâng de gât, să termin cu el, cum a terminat el cu viaţa copilulului, aşa terminam şi eu cu el.

Cu soţia lui Răzvan v-aţi întâlnit?
Nu. Nicio legătură.

Martorii ce mai fac? Mai pot spune ce s-a întâmplat atunci?
Nu ştiu dacă-i mai găsesc. Era unu Lungu Ştefan, care era şef, lucra aici la nişte construcţii. El a fost primul care a văzut accidentul şi a mers şi a dat declaraţie la poliţie şi dacă nu s-a mai continuat… 

Şi la Poliţie ce a declarat?
Că el (n.r. – Răzvan) a fost la volan şi a sărit şi a rămas ea. El făcea la dreapta la benzinărie, lucra aici, la Fermele Otopeni, şi a văzut totul cum s-a întâmplat.

Ne daţi şi nouă documentele pe care le mai aveţi?
Luaţi, domne, luaţi, că ştiu eu că fata nu mi-o mai aduce nimeni înapoi. Eu voiam să mă judec, să văd dreptatea care este, dacă ea a fost vinovată. Voiam să ajung în instanţă, dar nu s-a putut ajunge cu ei.

Îl consideraţi vinovat pe avocat?
Avocatul s-a prăpădit acum un an sau acum doi ani. S-a recunoscut învins şi el. Alexandru Grama îl chema, era şeful Baroului în Bucureşti pe nu ştiu ce sector. Mi-a zis: „Mă, Lincule, fii atent, eu am avut de-a face cu nişte securişti şi până la urmă n-am scos-o la capăt. Hai să încercăm, să ne ţinem. Dar cu ăştia e de luptă!”

A fost securist Mircea Lucescu?
Cam aşa se aude, că n-a fost numai cu fotbalul, pleca în străinătate şi cu probleme d-astea. 

DESTINUL FRATELUI VICTIMEI

S-a oprit să ia nişte roşii şi a scăpat

Accidentul din 1991 putea provoca o rană dublă în familia Miu. Georgica şi fratele ei Marian, cu patru ani mai în vârstă, lucrau împreună la IRMA şi făceau naveta, de obicei, cu maşina personală. În acea zi fatidică, fata a plecat la autobuz deoarece autoturismul familiei era în service. Fratele Marian trebuia să meargă cu ea, dar a mai întârziat puţin acasă, ca să-şi mai pună la pachet şi nişte roşii. „Dacă erau împreună, îi omora pe amândoi”, ne-a spus cu voce stinsă Lincu Miu. Bătrânul în vârstă de 72 de ani spune că n-a mai râs din acea zi. 
„Fiecare caută să-şi apere copilul, să nu facă puşcărie. Domne, n-a vrut să dea peste fata mea! Dar de ce pleci fără permis şi băut?“ 
LINCU MIU, tatăl victimei accidentului din septembrie 1991

CITIȚI ȘI:

Orgoliosul Lucescu a fost lovit de un vatman stelist, care în 19 ani nu a avut niciun accident

Cazul Lucescu. „Dovada Poliției pentru asigurare spune că vatmanul nu e de vină”

CINE ESTE DE VINĂ? Mircea Lucescu dă vina pe vatman: „Parcă a vrut să dea peste mine!”. Vatmanul: „Poliţia va decide”

Mircea Lucescu, aproape de externarea din spital

Lucescu o ţine pe-a lui: vatmanul este de vină!

Lucescu a pozat şi a vorbit doar pentru fanii ucraineni

FOTOGRAFII:

RĂZVAN VĂLCĂNEANŢU

Autori: 

 Horia Tabacu Octavian Cojocaru Daniel Conţescu

Sursa:

evz.ro

%d blogeri au apreciat: