Prima pagină > Politicăraie - Partide - Politicieni, Presă > Occupy Romania – Revolutia lichelelor

Occupy Romania – Revolutia lichelelor

Prima analiza profesionista asupra “revoltei” anti-Basescu: Occupy Romania – Revolutia lichelelor

A aparut prima analiza profesionista asupra “revoltei” anti-Basescu, operatiune stradala iesita din tiparul “revolutiilor” finantate de George Soros, in cazul nostru sub titulatura perfect aleasa chiar de catre protagonisti, de “Occupy Romania”. Analiza, pe care o publicam integral, este realizata de o minte stralucita, cu o evidenta cunoastere a mecanismelor razboiului secret impotriva Romaniei. “Bu­cu­reştiul a devenit un teatru de război în care două grupări din cadrul elitei politice şi economice americane îşi rezolvă disputele interne. Ultimele ac­ţiuni ale preşedintelui Băsescu au vizat distrugerea fluxurilor financiare prin care se alimentează “băieţii deş­tepţi”, care până nu demult au beneficiat de o protecţie internaţională imbatabilă”, se scrie in prima analiza coerenta asupra situatiei actuale. Concluzia si previziunea ei: “revolta” esueaza din cauza ineptiei organizatorilor.  Redam integral textul ce poarta titlul editorial “Revoluţia lichelelor”, cu felicitarile noastre colegiale adresate autorului/autorilor nu fara a face insa precizarea ca “baietii destepti” in cauza sunt conectati nu numai la Washington ci si la Moscova si Tel Aviv.

Revoluţia lichelelor

Pentru un observator care nu a văzut îndeaproape o “revoluţie colorată”, ce­ea ce se petrece la Bu­cureşti poate părea un “protest al oamenilor răbdători”, “o răbufnire a societăţii civile” sau “o acţiune în stil indignados”. Pentru niş­te observatori care au văzut în­de­a­proa­pe câteva “revoluţii colorate”, in­clusiv din spaţiul ex-sovietic, ceea ce se pe­trece la Bucureşti nu poate fi ca­talogat drept altceva decât o tentativă jenant de stângace de a reproduce un algoritm adus din exterior, dar neînţeles de către cei care încearcă să-l im­ple­menteze.

Situaţia ultimelor zile reproduce sche­ma “implementării accelerate a unui regim democratic” descrisă în “ma­nualele” scrise de cunoscutul specialist american Gene Sharp. În cazul protestelor de la Bucureşti asistăm la o situaţie paradoxală, în care de pe ambele părţi ale baricadelor politice şi stradale se află personaje cu pregătire americană şi ambele tabere mizează pe sprijin extern. Se vede clar că elita politică de la Bucureşti este divizată şi conducerea PD-L l-a trădat pe pre­şe­din­tele Băsescu, lăsându-l aproape sin­gur îm­potriva unei tentative de schimbare a regimului. Este clar că organizatorii pro­testelor au mizat pe un succes ră­sunător şi acum liderii PD-L se află într-o situaţie deosebit de dificilă, ei devenind ţinte sigure pentru represalii ulterioare din partea loialiştilor băse­s­cieni. Orice ar face, liderii PD-L care s-au făcut nevăzuţi în perioada de criză nu vor mai fi iertaţi. Judecând după comportamentul liderilor opo­ziţiei politice, se poate spune că nici ei nu prea cred în succesul operaţiunii de răsturnare a regimului lui Traian Băsescu şi sunt uimiţi de lipsa spriji­nului exterior care să influenţeze în mod semnificativ raportul de forţe pe plan intern.

Pentru a face o analiză coerentă a situaţiei create merită să facem câteva observaţii de ordin tehnic.

1. Protestele au urmat algoritmul clasic prin care se urmăreşte iniţierea unui avânt protestatar pe baza unui motiv concret şi, ulterior, “genera­li­za­rea” acestor proteste în vederea schim­bării regimului politic. De cele mai multe ori, organizatorii “revoluţiilor co­lorate” utilizează pretextul unor pre­su­puse (sau reale) falsificări ale ale­ge­ri­lor, dar ca pretext poate servi aproa­pe orice, începând de la presupuse abuzuri ale forţelor de ordine (Libia) şi terminând cu conflicte de muncă (Ka­zahstan). În cazul României s-a uti­lizat la maxim pretextul “privatizării serviciilor de ambulanţă” ceea ce nu este altceva decât o manipulare informaţională grosolană. Invităm pe toţi care nu sunt de acord cu această apreciere să arate concret (articol, paragraf, pro­po­ziţie) o asemenea prevedere în pro­iec­tul legislativ propus de comisia pre­zidenţială. Preşedintele a procedat absolut corect din punct de vedere tehnic atunci când a retras proiectul modificărilor legislative, reducând astfel posibilitatea organizatorilor pro­tes­telor de a coopta mai mulţi susţinători şi forţându-i să treacă accelerat la re­orientarea protestelor pe făgaş strict politic. Evident, tentativa de a reforma sistemul sanitar a fost întreprinsă la un moment greşit şi a avut o susţinere in­formaţională absolut execrabilă. Pre­supunem că cei responsabili de aceas­tă operaţiune au fost demişi pentru că sunt fie incompetenţi şi irecuperabili din punct de vedere intelectual sau au acţionat în interesul oponenţilor po­litici ai preşedintelui. Pe cei care consideră că reforma sistemului sanitar a fost întreprinsă pentru facilitarea furtului banilor publici de către “baronii PD-L din sănătate” îi invităm să gă­seas­că prevederile din actuala lege care îi opresc pe zişii “baroni” de la fur­tul banilor publici şi îi invităm să se gândească dacă nu cumva starea de­plo­rabilă a sistemului de sănătate ara­tă că acolo deja se fură practic tot ce se poate fura. Modificarea sistemului sanitar ar fi dus doar la reorientarea flu­xurilor financiare, şi aceasta era mi­za conflictului din jurul iniţiativei le­gislative prezidenţiale.

2. Protestele au beneficiat de sprijin informaţional masiv din partea unor structuri de media care au participat activ la răspândirea dezinformării şi au creat o imagine foarte favorabilă a protestelor. Din perspectiva unui specialist în manipulările mediatice, tentativele de a convinge populaţia să iasă în stradă erau foarte evidente şi au fost făcute sârguincios, dar fără o pricepere tehnică deo­se­bită. “An­te­ne­le”, Realitatea TV şi RTV preferau să transmită imagini filmate sub unghiuri verticale (0 grade sau 15 grade) care creează impresia vizuală a unei mul­ţimi mari, chiar şi în condiţiile în care este filmat doar un grup dispersat de oa­meni. Periodic, se lan­sau ştiri des­pre mii de protestatari care vin la Bu­cu­reşti din alte oraşe sau mii de studenţi care vin să se alăture protesta­tarilor din Piaţa Uni­ver­si­tăţii. Ulterior, aceste ştiri nu obţineau nicio confirmare, dar în condiţiile unei operaţiuni de manipulare informaţională este foarte important ca per­soanele care se gândesc la participarea la proteste să simtă că nu sunt singure şi că, de fapt, la proteste deja participă un număr mare de persoa­ne. Mesajele transmise de invitaţii din studiourile TV aveau un subtext clar: puterea se teme de pro­testatari şi pu­terea este lipsită de legitimitate. În li­te­ratura de specialita­te, acest proce­deu se numeşte “transfe­rul legitimităţii” şi constă în crearea unei impresii că autoritatea legitimă se află în mâinile protestatarilor, iar statul nu mai are nicio autoritate în afara celei formale. Specialiştii cunosc un aspect interesant al psihicului uman, aspect pe ca­re îl avem în co­mun cu cimpanzeii şi alte primate: per­cepţia autorităţii la nivel individual este legată de comportamentul indivizilor din jur şi nu de o apreciere obiectivă a realităţii. În cazul “revo­luţiilor colorate”, acest aspect este fo­losit în felul următor: individului i se sugerează în repetate rânduri faptul că cei care deţin pu­terea formală în stat nu mai au autoritate reală, iar cei care reprezintă sau sunt asociaţi cu pro­testele sunt trataţi cu reverenţa şi res­pectul rezervat persoanelor care deţin autoritatea reală. Această teh­nică se realizează prin sugestii verbale şi non-verbale, sco­pul final fiind spargerea barierei psihologice care îi împiedică pe indivizi să intre în conflict deschis cu autorita­tea. Spargerea acestei ba­riere psiholo­gice la nivelul maselor populare este necesară pentru a ob­ţine o participare activă a populaţiei la proteste. În cazul situaţiei de la Bucureşti, tentativa unui “transfer de autoritate” a exis­tat, dar a eşuat la­mentabil din câteva motive printre care se numără lipsa de pricepere din partea specialiştilor autohtoni în ma­nipularea mediatică şi lipsa unui lider vizibil, carismatic şi îndeajuns de curajos să-şi asume rolul de “recipient” al “transferului de au­toritate”. Lideri noi nu există, liderii actuali s-au eschivat de la participare activă (Vic­tor Ponta a fugit la Stras­bourg, iar Crin Antonescu este agitat verbal şi impotent organizaţional), iar liderii din garda veche s-au făcut ne­văzuţi sau s-au internat de urgenţă. În stil clasic securistic, liderii opoziţiei îşi doresc ca “revoluţia” să fie făcută de altcineva, iar ei să participe doar la împărţirea ulterioară a ciolanului bu­getar. Avem o simpatie nulă faţă de personaje gen Yushchenko, Saakash­vili sau Yusuf al-Qaradawi, dar aceşti lideri au avut decenţa să stea în frig împreună cu protestatarii şi să respire gaz lacrimogen împreună cu ei. Li­de­rii opoziţiei româneşti preferă să vadă “protestele” în confortul unei camere de hotel de la Strasbourg sau al unei vile de protocol, ceea ce îi descalifică total din punct de vedere profesional.

3. Este evident că protestatarii au căutat în mod intenţionat confruntă­rile violente cu forţele de ordine. Fie­care “revoluţie colorată” are nevoie de victime, de morţi şi răniţi care “să dea bine pe sticlă” şi să devină simboluri mediatice cu rol de martiri ai luptei împotriva regimului. De fiecare dată, protestatarii violenţi provin din rândul unor organizaţii formale sau in­formale de tineret şi au o anumită pre­gătire în domeniul luptelor de stradă. Ideea de a folosi galeriile echi­pelor de fotbal în calitate de “trupe de şoc” ale revoluţiilor colorate nu este nouă şi a mai fost pusă în practică la Kiev şi la Belgrad, însă în cazul Ro­mâ­niei există o particularitate interesantă. În cadrul operaţiunilor similare din alte ţări, ultraşii erau doar “vârful de lance”, în timp ce nucleul dur al protestatarilor era format în mare mă­sură de membrii unor organizaţii de tineret cu caracter po­litic sau social (“Otpor!” din Serbia, “Kmara” din Geor­gia, “Pora” din Ucra­i­na, aripa tâ­nără a “fraţilor musulmani” din Egipt etc), dar la Bucureşti nucleul protestatarilor a fost format chiar din ultraşi, conducând la o auto­discreditare a pro­testelor. Opoziţia nu are organizaţii viabile de tineret deoarece banii care s-au alocat pentru dezvoltarea acestora s-au redirecţionat sistematic spre buzunare individuale, iar acum opozi­ţia plăteşte pentru această strategie defectuoasă. Motivul pentru care sunt folosite galeriile echipelor de fotbal este simplu: galeriile sunt bine organi­zate, iar coordonatorii acestora sunt controlaţi ferm de către personaje cu legături strânse în cadrul serviciilor secrete. Faptul că o parte importantă a serviciilor a parti­cipat la organizarea acestei operaţi­uni este evident din spri­jinul acordat protestelor de către “unitatea informaţională” infiltrată în media, din com­plicitatea tacită sau activă a organizaţiilor media (B1, TVR etc.) care, teoretic, ar trebui să spriji­ne poziţia preşedintelui, din comportamentul li­derilor PD-L care doresc să “iniţieze un dialog structurat cu socie­tatea” şi chiar din participarea activă la pro­teste a galeriilor controlate pe fi­liera “civililor” din cadrul UNPR. Re­petăm: asistăm la un război intern al elitelor politice, în care Băsescu a ră­mas singur împotriva tuturor, dar ni­meni nu este îndeajuns de curajos încât să participe vizibil la luptă, preferând metoda clasică şi securisti­că de a acţiona prin interpuşi. Partici­parea ultraşilor la proteste şi eşecul lor în crearea unor “imagini şocante” care să poată fi folosite pentru propagandă ulterioară au avut un efect in­teresant asupra strategiei mediatice a “revoluţionari­lor”. În fond, spectatorilor le-a fost prezentată o imagine profund schizofrenică: pe de o parte, ultraşii erau declaraţi “huligani” şi “agenţi ai serviciilor” care au fost in­filtraţi în rândul protestatarilor pentru a genera violenţe, dar pe de altă parte numărul ultraşilor era folosit în calcu­lele numărului total al protestatarilor. Dacă teoria (absurdă) conform căreia ultraşii erau de fapt “agenţii serviciilor” este corectă, atunci trebuie re­cunoscut faptul că protestele de la Bucureşti au strâns efectiv câteva sute (nu mii!) de participaţi, iar dacă ul­traşii constituie o componentă natura­lă a protestatarilor, atunci trebuie recu­noscut faptul că violenţa de stradă face parte integrantă din strategia pro­testelor care se doresc a reprezenta “societatea civilă”.

4. Un alt procedeu de manipulare care este folosit pe larg de către “unitatea informaţională” din media este “demonizarea neutrilor”. Orice individ care nu achiesează complet şi to­tal la “avântul protestatar” este de­clarat “băsist”, “portocaliu”, “agent al serviciilor băsesciene” şi “susţinător al dictaturii”. Scopul acestei manipulări este impunerea unei alegeri binare: fie individul îl susţine în totalitate pe Băsescu şi, implicit, toate aspectele negative ale actualului sistem, fie trebuie să-i susţină întrutotul pe protestatari şi să iasă în stradă. Inamicul de moarte al oricărei “revoluţii colorate” este cetăţeanul care gândeşte limpede şi îşi pune o întrebare simplă: ce se întâmplă după schimbare? În conse­cinţă, oricine care-şi va pune această întrebare va fi discreditat şi declarat “suporter băsist”, deşi această întrebare este de bun simţ.

5. Protestele au beneficiat de un oarecare sprijin din partea unor organizaţii media internaţionale (Associa­ted Press şi Reuters) care au scris despre “proteste împotriva măsurilor de austeritate la care participă mii de persoane”, dar până acum nu există vreo declaraţie dură a oficialilor eu­ro­peni sau americani care să ofere sprijin protestatarilor şi iniţiativelor de de­clanşare a alegerilor anticipate. Această situaţie îi debusolează pe or­ganizatorii operaţiunii care conside­ră că trebuie să mai întreprindă eforturi pentru a obţine suportul public al Ves­tului, deşi cei mai inteligenţi dintre ei deja îşi dau seama că acest su­port nu va veni.

Dintre toate condiţiile necesare schim­bării cu succes a unui regim politic, actuala opoziţie a îndeplinit doar una. Pentru a schimba un regim politic este necesar ca printre elitele politice şi structurile de informaţii să se găsească îndeajuns de mulţi trădători pentru ca sistemul să nu se mai poată apăra în mod eficient. Se pare că la momentul actual preşedintele Bă­sescu a fost trădat de toţi aliaţii politici şi de majoritatea structurilor de informaţii. Judecând după evoluţia situaţiei, alături de Băsescu este SPP, o parte a “0215” şi o parte din SRI. La capitolul “cooptarea trădătorilor”, rata de succes a opoziţiei a fost de aproa­pe 100%. Din punctul nostru de ve­de­re, dacă Traian Băsescu nu cedează nervos, şansele de succes ale unei re­vo­luţii bazate doar pe o trădare ma­si­vă a elitelor politice şi a persoanelor cu o coloratură specifică a ochilor sunt egale cu zero. Experienţa anteri­oa­ră ne sugerează că preşedintele nu va ceda nervos.

Ceea ce îi lipseşte operaţiunii de înlăturare a lui Traian Băsescu este un lider carismatic şi un program pozitiv de acţiune. Organizatorii au mizat pe ratingul şi popularitatea celor care vor îndemna (direct sau voalat) la ieşirea în stradă, considerând că sentimentul anti-Băsescu corelat cu sprijinul mediatic masiv va fi suficient pentru de­clanşarea unor proteste de anvergură, a căror presiune îl va forţa pe Băsescu să renunţe la putere. Se pare că organizatorii operaţiunii nu au acordat aten­ţia cuvenită capitolului din manual care explică faptul că oamenii sunt dispuşi să iasă în stradă atunci când, pe lângă insatisfacţia faţă de prezent, au şi speranţe puternice la un viitor mai bun de după schimbare.

Jude­când după numărul infim al protestatarilor, majoritatea românilor consi­deră că ecuaţia Ponta + Anto­nes­cu nu este egală cu un viitor mai bun, ci doar cu schimbarea echipei care gestionează furtul banilor publici. Aceas­tă constatare, de fapt, nu înseamnă că actualul sistem este bun, ci doar atra­ge atenţia asupra faptului că opoziţia nu a reuşit să echipeze “avântul pro­testatar” cu un lider carismatic şi un program care să fie cunoscut şi susţi­nut de o masă largă a populaţiei. Or­ganizatorii mizează pe sprijin extern la fel cum au mizat organizatorii altor “revoluţii colorate”. Căutarea sprijinului extern este unul dintre scopurile călătoriei lui Victor Ponta la Stras­bourg, însă efectul acestor tentative va fi unul nul. În politica românească nimic nu se întâmplă fără acordul ta­cit sau explicit al Ambasadei SUA, iar Gitenstein este mai tăcut ca niciodată. În situaţii asemănătoare din alte ţări, ambasadorii vestici (în frunte cu am­basadorii SUA) atacau la baionetă au­torităţile statului şi ofereau sus­ţi­nere, inclusiv logistică, organizatori­lor pro­tes­telor.

În aceste condiţii apa­re în­treba­rea firească: cum s-a ajuns în si­tua­ţia în care la Bucureşti s-a organizat o coaliţie largă a forţelor politice, oli­gar­hice şi “informaţionale” care a lan­sat o tentativă de “revoluţie colorată” făcută după tehnologie americană, dar sprijinul oficial al Washingtonului lipseşte cu desăvârşire? Explicaţia este paradoxală, dar doar ea oferă răspunsuri coerente la toate întrebările. Bu­cu­reştiul a devenit un teatru de război în care două grupări din cadrul elitei politice şi economice americane îşi rezolvă disputele interne. Ultimele ac­ţiuni ale preşedintelui Băsescu au vizat distrugerea fluxurilor financiare prin care se alimentează “băieţii deş­tepţi”, care până nu demult au beneficiat de o protecţie internaţională imbatabilă (a se compara comportamentul lui Taubman şi comportamentul lui Gitenstein). Aceste acţiuni sunt sprijinite de FMI, o parte a Comisiei Europene şi persoane cu “afilieri in­teresante” gen Mark Mobius, însă acest lucru nu înseamnă că toate forţele active în politica globală din partea americană sunt de acord cu acest comportament al administraţiei Oba­ma. Amintim cititorilor că o bună par­te din actualele elite politice şi “informaţionale” a fost creată şi susţinută de personaje din sfera neoconservatoare a politicii americane care se află într-o opoziţie vehementă faţă de ac­tuala administraţie şi politica acesteia care vizează retragerea graduală din zone care în urma modificărilor conjuncturii internaţionale au intrat în sfera de interes şi influenţă a altor puteri globale. Pentru “băieţii deş­tepţi” şi actuala elită politică, înlăturarea de la putere a lui Traian Bă­sescu care colaborează eficient cu administraţia Obama şi sărbătoreşte venirea noului an chinezesc la am­basada Chinei a devenit o chestiune de supravieţuire şi menţinere a accesului la finanţare.

Situaţia economică şi conjunctura internaţională generală i-au făcut să se grăbească, alegerile din noiembrie fiind prea departe pentru a mai putea fi utile unor personaje care sunt vizate astăzi în multiplele dosare care deja au ajuns sau în cu­rând vor ajunge publice. Tentativa stângace de a organiza o “revoluţie colorată” la Bucureşti a fost făcută în disperare de cauză şi va intra în istorie drept o “revoluţie a lichelelor”, “revoluţie” care a eşuat din cauza inepţiei terminale a organizatorilor.

Redacţia Economică / Cronica Romana via Ziaristi Online

Publicat: January 17th, 2012 

Foto: Cristina Nichitus Roncea

Sursa articol:   ziaristionline.ro

Autor: eXpress

  1. se_joaca
    20 ianuarie 2012 la 6:42

    Salutare !

    Legat de frictiunile, tensiunile si dorintele de a-si da unii altora la cap din USL… cu siguranta ca exista.
    Totusi, cred ca pentru moment sunt inghetate si amanate pentru vremile viitoare si toti sunt constienti ca tre sa mearga unitar intr-o singura directie, spre suspendarea Presedintelui.
    Pana la urma asta a fost singurul scop pentru care a fost creat si, dupa ce au tot avut esecuri in incercarile democratice de a-l suspenda
    (prin doborarea guvernului si formarea, cu ajutorul tradatorilor, a unei noi majoritati parlamentare), acum isi joaca si ultima lor carte – suspendarea prin forta.

    Teoretic, planul lor nu putea da gres, dar spre deosebire de ’89, acum sunt cateva diferente.
    Comandourile rusesti au fost blocate si nu au mai putut intra in tara (probabil si cel putin pana acum) ca sa dea o mana [inarmata!] de ajutor ‘revolutiei’.
    Spre deosebire de ’89, cand tari vecine au ajutat masiv la lovitura de stat, acum au propriile probleme sau au fost transformate in aliati si nu s-au mai bagat.
    Deocamdata nu sunt gloante (cred ca nici nu vor fi) si avem doar pulane, iar jandarmii au procedat bine pana acum; trebuie sa nu provoace deloc si sa raspunda doar cand sunt atacati.
    Pe langa asta, pe cei despre care sunt informatii ca au scop sa produca haos, sa-i ia dinainte sa ajunga in strada.
    Mesajul demonstrantilor nu e unul unitar si e extrem de diversificat. Linia asta trebuie exploatata si masa de manevra a pucistilor sa ajute la subminarea ‘revolutiei’;
    in sensul asta, as convinge subtil cat mai multi demonstranti sa aduca pancarte si sa strige cu glas puternic: „Vrem 300”, „Confiscarea averilor”…

    Supozitii:
    – inca se joaca, iar, conform planului, PSD se va alatura formal demonstratiei pentru a da masa. Vom vedea la sfarsitul saptamanii…
    – probabil ca UE nu ne e aliat, dar totusi nu le convine un stat instabil, o noua conducere, noi negocieri si noi asigurari… Cred ca nu vor canta pe aceeasi voce, dar, in ansamblu, mesajul lor va fi unul slabut si mai degraba neutru.

    Certitudini:
    – rusii au mutat si s-au plasat de partea pucistilor (nu e nicio surpriza, doar au participat la plan):
    http://romanian.ruvr.ru/2012/01/18/64098393.html

    – SUA si NATO s-au pozitionat si ei in favoarea noastra (cum era de asteptat) si acum taberele sunt clare:
    http://www.agerpres.ro/media/index.php/international/item/100515.html
    http://www.agerpres.ro/media/index.php/international/item/100603-Manifestatiile-din-Romania-SUA-fac-apel-la-retinere.html

    Vom vedea ce va fi in zilele urmatoare, dar, pentru prima data, eu intrevad o mica raza de speranta…

  2. 20 ianuarie 2012 la 9:47

    Corect, rostul USL deși se vorbește de o organizație pe termen lung, nu e decât acela de a-l da jos pe Băsescu. Lucru aproape imposibil până la algeri. Atât UNPR cât și UDMR nu prea par dispuse să sară în barca opoziției. Iar migrarea parlamentarilor pare să se facă în sens invers. Am văzut un scenariu ina acest sens, în care partidul pe care în face geoană ar reuși să atragă membrii de-ai UNPR destul de mulți ca Puterea să piardă majoritatea și partidul lui Tokes să atragă membrii UDMR care ar putea deveni astfel independenți. Dar scenarii se pot face multe. Cred că cioara din mână e mai prețioasă decât pasărea de pe gard.

    Legat de comndourile rusești mai e o diferență esențială. Rușii nu cred că își permit să trimită comadouri pe teritoriul unei țări NATO. Ar putea fi considerată agresiune.Iar CF la art 5 al Tratatului, agresiunea împotriva unui stat Nato se consideră agresiune împotriva Alianței … Cred că ar fi un ris greu de asumat chiar și de Rusia.
    http://www.nato.int/terrorism/five.htm

    Dacă e vorba însă de instigări pentru crearea de instabilitate, aceasta există și e fățișă. Vezi Prestația Intact, Realitatea media, România TV și tot mai tare vine OTV cu incitări la deordine explicite, însoțite de crearea unui climat de nesiguranță.

  3. se_joaca
    20 ianuarie 2012 la 20:27

    Buna seara din nou !

    Dupa parerea mea, situatia nu e deloc buna, dar NU e inca difinitiv transata. Sper.
    Gravitatea situatiei si incertitudinea mea asupra rezultatului final (in unele momente am impresia ca vom rezista, in altele ca ‘pierdem’ la zero), m-au facut sa ma transform in ‘activist’ si sa scriu primele comentarii de fanatic.

    Asadar, cateva precizari:
    1. Nu ma refer la PDL, UNPR si UDMR in corpore, ci ma refer la persoane din aceste formatiuni care, stiindu-se cu pacate si primindu-si -verbal- garantia de intangibilitate de la potantiala noua putere, au ales sa lupte pentru cauza USL si impotriva Presedintelui.
    – UDMR e totusi un caz special si astia trag toti in aceeasi directie si nu au, la momentul asta, o presiune foarte mare din cauza riscului de a nu intra in Parlament; UDMR a fost crutata de procurori pana, dar le-ar fi putut veni si lor randul;
    – UNPR e un partid care s-a purtat corect fata de guvern si Presedinte pana la momentul asta, dar, totusi, adunatura asta e formata, aproape fara exceptie, din oameni care au probleme judiciare si a caror siguranta nu mai era garantata de actualul sistem;
    – PDL a fost capusat de o multime de oameni (multi din PNL, dar nu e totusi un pattern) cu mari probleme in justitie: Pasat, Bordeianu, Costel Iancu, Pasat… si alegerea astora nu putea fi decat una: pentru propria libertate si imbuibare si impotriva Presedintelui.
    ! Precizare in precizare: pentru mine, Presedintele Basescu este Comandantul Suprem si se identifica bunul mers al natiunii. Cand spun impotriva Presedintelui, vreau sa spun impotriva natiunii si impotriva mea, personal.

    2. Nu ma refer la o interventie militara asumata, ci la trupele lor speciale, aceleasi care au intervenit in ’89 si care au tras gloante decisive pentru lovitura de stat de atunci.
    http://www.europalibera.org/archive/news/20120120/445/445.html?id=24457454
    O fi acelasi scenariu si se vrea ca sa se ‘rezolve’ doua tari din aceeasi lovitura ?!

    3. Televiziunile care manipuleaza sunt stiute (macar de noi doi) si nu prezinta mare surpriza/pericol. Marele pericol vine din partea celor care sunt percepute a fi de partea puterii si obiective de catre publicul neuselist.
    Dupa parerea mea, TVR Info si B1 au intors armele inca din data de 17 ianuarie si de atunci am renuntat sa mai vad evenimentele la TV, chit ca imi iau informatiile post-factum si nu live.

    Vom vedea pana la sfarsit, dar cred ca si Dan Andronic continua sa adoarma vigilenta unora si prezinta ‘ruptura’ intre Ponta si Antonescu.
    Acelasi joc cu Dan Andronic fac parte si unii din mediul virtual care prezinta situatia ca fiind una superficiala.
    Nicicand situatia din virtual nu a fost mai eterogena, unii din ei sunt confuzi, altii zeflemisti, altii trecand fatis la sustinerea USL. Sper ca primele doua categorii sa aiba dreptate, iar eu sa ma insel 🙂
    (Nu uita in mainile cui e media: Voiculescu, Elan, Diaconescu, Buzaianu, Negoita, Patriciu…)

    Apropo de teoriile lui Andronic… nu am cautat prea mult in urma, dar:
    – 21 Iulie 2011, la intalnirea Base-USL, USL a cerut raspicat si PE O SINGURA VOCE aceleasi lucruri ca si azi: demisia guvernului, alegeri anticipate si comitet tripartit.
    – 21 Noiembrie 2011, Nastase – un pesedist de frunte – anunta ca au un plan de forta pentru suspendarea Presedintelui.
    – 18 Ianuarie 2012 confirmarea. La intalnirea Boc-USL, USL a sustinut aceleasi lucruri de mai sus.
    Se mai poate sustine, cu toate cele de mai sus, ca PNL actioneaza independent si impotriva PSD ??!!

    Cu toate ca astea au fost scoase in media cu mult timp in urma, puterea pare surprinsa. (Desi sunt spete diferite, la fel am avut impresia ca Base a fost lasat in ofsaid de SIE si SRI si luat prin surprindere la momentul ‘vanzarii’ Rompetrol.)

    Situatia e destul de grava; pe de o parte avem mai toate gastile din ‘societatea civila’, mai toate sursele de informare in masa, multi dintre politicienii interni (toate vocile ce se aud), buna parte din poporul manat ca o turma si pe de alta parte avem o mica parte de popor si o mana de oameni intre care exista acum neincredere si suspiciune.

    Asadar, pare ca Base a fost informat destul de tarziu asupra celor ce i se pregatesc si apararea lui nu a existat.
    Acum pare debusolat, il cheama pe Boc, il pune pe Zegrean si nu mai stie in cine sa aiba incredere…
    Poate ma insel, poate ca are pregatita o strategie pentru cand mitingul va fi mai serios si cand sindicate si oameni simpli se vor alatura in strada.

    Trebuie tinut cont de faptul ca se va pune o presiune mare (presiune mediatica, presiune a strazii…) pe PDL, iar acesta tre sa fie constient ca-si joaca soarta ca partid.

    Solutii pentru reintrare in normalitate:
    – uzura mentala si fasairea mitingului. Diversificarea si ridiculizarea cererilor si inducerea sentimentului inutilitatii ar ajuta. Nemultumiti sunt foarte multi, dar nu trebuie sa li se lase iluzia ca pot schimba ceva (sa constientizeze ca revolutiile nu-s facute niciodata doar de popor ;));
    – se va duce o campanie contra statului ‘opresiv’ si a jandarmeriei si trebuie ca aceasta din urma sa provoace cat mai putin si sa actioneze doar in legitima apare si cu cat mai putina violenta. Au nevoie de sange si de victime, asa ca nu trebuie sa li se dea;
    – crearea de divergente intre manifestanti; de ex. sa provoace aducerea lui Iliescu sau a epavei Mihai si a cat mai multor oameni politici, pentru ca oamenii sa se trezeasca si sa vada pe cei carora vor sa le dea puterea.
    – cautarea de sprijin (de orice fel) si garantii externe;
    – in ultima instanta, o retragere strategica pentru a reveni mai tarziu. Perspectivele eventualei noi puteri pentru 2012 nu sunt deloc roz:
    # vor veni la putere pe niste asteptari imense si asta nu va duce decat la deziluzii mari;
    # acordul cu FMI nu va fi rupt de nimeni si nu stiu ce posibilitati au de a tipari bani. Nu se stie in ce conditii si daca vor mai fi acordate noi imprumuturi;
    # UE ii va obliga sa puna in Constitutie deficit maxim de 0.5%;
    # criza va continua si-n 2012 in UE;
    # daca tarile cu probleme din UE vor ‘cadea’ (unii spun ca Grecia ar putea pica in primavara) si unele banci de la noi expuse acolo vor cere falimentul, atunci situatia guvernului de la momentul respectiv e CRITICA. Conform OUG 13/2011, guvernul si nu BNR va trebui sa despagubeasca oamenii care avut depozite. Nu poate face asta decat printr-un imprumut de urgenta facut in 15 zile;
    # intoarcerea românilor – ca someri – din tarile vestice afectate. (In Spania sunt 5.4 milioane someri…)
    # alte situatii externe si interne care i-ar pune in dificultate pe acesti populisti si pe care nu le stiu…

    Ne reauzim !

  4. Sandokan
    20 ianuarie 2012 la 22:33

    se_joaca :
    Buna seara din nou !
    Dupa parerea mea, situatia nu e deloc buna, dar NU e inca difinitiv transata. Sper.
    Gravitatea situatiei si incertitudinea mea asupra rezultatului final (in unele momente am impresia ca vom rezista, in altele ca ‘pierdem’ la zero), m-au facut sa ma transform in ‘activist’ si sa scriu primele comentarii de fanatic.
    Asadar, cateva precizari:
    1. Nu ma refer la PDL, UNPR si UDMR in corpore, ci ma refer la persoane din acesteformatiuni care, stiindu-se cu pacate si primindu-si -verbal- garantia de intangibilitate de la potantiala noua putere, au ales sa lupte pentru cauza USL si impotriva Presedintelui.
    – UDMR e totusi un caz special si astia trag toti in aceeasi directie si nu au, la momentul asta, o presiune foarte mare din cauza riscului de a nu intra in Parlament; UDMR a fost crutata de procurori pana, dar le-ar fi putut veni si lor randul;
    – UNPR e un partid care s-a purtat corect fata de guvern si Presedinte pana la momentul asta, dar, totusi, adunatura asta e formata, aproape fara exceptie, din oameni care au probleme judiciare si a caror siguranta nu mai era garantata de actualul sistem;
    – PDL a fost capusat de o multime de oameni (multi din PNL, dar nu e totusi un pattern) cu mari probleme in justitie: Pasat, Bordeianu, Costel Iancu, Pasat… si alegerea astora nu putea fi decat una: pentru propria libertate si imbuibare si impotriva Presedintelui.
    ! Precizare in precizare: pentru mine, Presedintele Basescu este Comandantul Suprem si se identifica bunul mers al natiunii. Cand spun impotriva Presedintelui, vreau sa spun impotriva natiunii si impotriva mea, personal.
    2. Nu ma refer la o interventie militara asumata, ci la trupele lor speciale, aceleasi care au intervenit in ’89 si care au tras gloante decisive pentru lovitura de stat de atunci.
    http://www.europalibera.org/archive/news/20120120/445/445.html?id=24457454
    O fi acelasi scenariu si se vrea ca sa se ‘rezolve’ doua tari din aceeasi lovitura ?!
    3. Televiziunile care manipuleaza sunt stiute (macar de noi doi) si nu prezinta mare surpriza/pericol. Marele pericol vine din partea celor care sunt percepute a fi de partea puterii si obiective de catre publicul neuselist.
    Dupa parerea mea, TVR Info si B1 au intors armele inca din data de 17 ianuarie si de atunci am renuntat sa mai vad evenimentele la TV, chit ca imi iau informatiile post-factum si nu live.
    Vom vedea pana la sfarsit, dar cred ca si Dan Andronic continua sa adoarma vigilenta unora si prezinta ‘ruptura’ intre Ponta si Antonescu.
    Acelasi joc cu Dan Andronic fac parte si unii din mediul virtual care prezinta situatia ca fiind una superficiala.
    Nicicand situatia din virtual nu a fost mai eterogena, unii din ei sunt confuzi, altii zeflemisti, altii trecand fatis la sustinerea USL. Sper ca primele doua categorii sa aiba dreptate, iar eu sa ma insel
    (Nu uita in mainile cui e media: Voiculescu, Elan, Diaconescu, Buzaianu, Negoita, Patriciu…)
    Apropo de teoriile lui Andronic… nu am cautat prea mult in urma, dar:
    – 21 Iulie 2011, la intalnirea Base-USL, USL a cerut raspicat si PE O SINGURA VOCE aceleasi lucruri ca si azi: demisia guvernului, alegeri anticipate si comitet tripartit.
    – 21 Noiembrie 2011, Nastase – un pesedist de frunte – anunta ca au un plan de forta pentru suspendarea Presedintelui.
    – 18 Ianuarie 2012 confirmarea. La intalnirea Boc-USL, USL a sustinut aceleasi lucruri de mai sus.
    Se mai poate sustine, cu toate cele de mai sus, ca PNL actioneaza independent si impotriva PSD ??!!
    Cu toate ca astea au fost scoase in media cu mult timp in urma, puterea pare surprinsa. (Desi sunt spete diferite, la fel am avut impresia ca Base a fost lasat in ofsaid de SIE si SRI si luat prin surprindere la momentul ‘vanzarii’ Rompetrol.)
    Situatia e destul de grava; pe de o parte avem mai toate gastile din ‘societatea civila’, mai toate sursele de informare in masa, multi dintre politicienii interni (toate vocile ce se aud), buna parte din poporul manat ca o turma si pe de alta parte avem o mica parte de popor si o mana de oameni intre care exista acum neincredere si suspiciune.
    Asadar, pare ca Base a fost informat destul de tarziu asupra celor ce i se pregatesc si apararea lui nu a existat.
    Acum pare debusolat, il cheama pe Boc, il pune pe Zegrean si nu mai stie in cine sa aiba incredere…
    Poate ma insel, poate ca are pregatita o strategie pentru cand mitingul va fi mai serios si cand sindicate si oameni simpli se vor alatura in strada.
    Trebuie tinut cont de faptul ca se va pune o presiune mare (presiune mediatica, presiune a strazii…) pe PDL, iar acesta tre sa fie constient ca-si joaca soarta ca partid.
    Solutii pentru reintrare in normalitate:
    – uzura mentala si fasairea mitingului. Diversificarea si ridiculizarea cererilor si inducerea sentimentului inutilitatii ar ajuta. Nemultumiti sunt foarte multi, dar nu trebuie sa li se lase iluzia ca pot schimba ceva (sa constientizeze ca revolutiile nu-s facute niciodata doar de popor );
    – se va duce o campanie contra statului ‘opresiv’ si a jandarmeriei si trebuie ca aceasta din urma sa provoace cat mai putin si sa actioneze doar in legitima apare si cu cat mai putina violenta. Au nevoie de sange si de victime, asa ca nu trebuie sa li se dea;
    – crearea de divergente intre manifestanti; de ex. sa provoace aducerea lui Iliescu sau a epavei Mihai si a cat mai multor oameni politici, pentru ca oamenii sa se trezeasca si sa vada pe cei carora vor sa le dea puterea.
    – cautarea de sprijin (de orice fel) si garantii externe;
    – in ultima instanta, o retragere strategica pentru a reveni mai tarziu. Perspectivele eventualei noi puteri pentru 2012 nu sunt deloc roz:
    # vor veni la putere pe niste asteptari imense si asta nu va duce decat la deziluzii mari;
    # acordul cu FMI nu va fi rupt de nimeni si nu stiu ce posibilitati au de a tipari bani. Nu se stie in ce conditii si daca vor mai fi acordate noi imprumuturi;
    # UE ii va obliga sa puna in Constitutie deficit maxim de 0.5%;
    # criza va continua si-n 2012 in UE;
    # daca tarile cu probleme din UE vor ‘cadea’ (unii spun ca Grecia ar putea pica in primavara) si unele banci de la noi expuse acolo vor cere falimentul, atunci situatia guvernului de la momentul respectiv e CRITICA. Conform OUG 13/2011, guvernul si nu BNR va trebui sa despagubeasca oamenii care avut depozite. Nu poate face asta decat printr-un imprumut de urgenta facut in 15 zile;
    # intoarcerea românilor – ca someri – din tarile vestice afectate. (In Spania sunt 5.4 milioane someri…)
    # alte situatii externe si interne care i-ar pune in dificultate pe acesti populisti si pe care nu le stiu…
    Ne reauzim !

    Se vede ca esti foarte informat. Abia astept urmatorul tau comentariu 🙂

    • 19 februarie 2012 la 20:17

      Foarte mișto vasul ăla… mi-am permis să aduc două poze de pe lincurile tale (primul și ultimul)



      Cred nu ne-ar strica nici nouă vreo duzină …

  5. mona
    19 februarie 2012 la 18:48

    lichele sa nu toti oamenii care participa la aceste adunari sunt civilizati, pasnici
    corectatima daca gresesc http://raspunsultau.studiu-ocp.sgizmo.com/s3/

    • 19 februarie 2012 la 20:10

      mona :

      lichele sa nu toti oamenii care participa la aceste adunari sunt civilizati, pasnici
      corectatima daca gresesc http://raspunsultau.studiu-ocp.sgizmo.com/s3/

      Evident că nu toți sunt lichele … sunt și mulți fraieri acolo…
      Nu mă interesează studiul, dar poate îi interesează pe alții … 🙂

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: