Arhiva

Archive for 23 ianuarie 2012

Georgica Miu – cadavrul din șifonierul familiei Lucescu

23 ianuarie 2012 Un comentariu

Crima ascunsă a familiei Lucescu: o fată a murit, iar dosarul – îngropat!

„Bă, te executăm cu Securitatea!”

EXCLUSIV. Georgica Miu a decedat într-un accident rutier în 1991. Oficial, la volan s-a aflat Ana Maria, soţia lui Răzvan. Martorii oculari au văzut că Răzvan a coborât de la volan. Depozițiile lor n-au fost însă luate în calcul.

Cel mai întunecat secret al familiei Lucescu confirmă renumele de „şoferi ai Iadului” pentru tatăl Mircea şi pentru fiul Răzvan. A fost nevoie de un nou accident rutier, provocat pe 6 ianuarie de „Il Luce”, pentru ca un episod horror, bine ascuns timp de peste 20 de ani, să iasă la iveală, iar cei care observă pe marginea DN 1 crucea cu numele Georgicăi Miu să afle cum şi-a găsit sfârşitul o fată de 23 de ani.


„Avea o gaură în cap”
 

EVZ vă dezvăluie o poveste cumplită despre moartea unei tinere, îngroparea unui dosar prin „metode specifice” şi, nu în ultimul rând, umilinţele îndurate de familia victimei. 

„Gina”, cum o alintau cei din familie, a plecat în dimineaţa zilei de 16 septembrie 1991 spre staţia de autobuz, ca să meargă la serviciu. Lincu Miu, tatăl victimei, susţine că martorii i-au spus că fata a traversat cele două benzi pe care veneau maşinile din direcţia Ploieşti şi s-a oprit pe banda de preselecţie, fiindcă veneau maşini dinspre Bucureşti. Refugiul era socotit „sigur”. Îl foloseau toţi locuitorii din zonă când traversau, deoarece prima trecere de pietoni era la 1,5 kilometri distanţă şi nici pasarelele nu existau. Atunci, Georgica a fost acroşată din spate de un BMW alb (înmatriculat cu numărul 1 B 68329) care gonea nebuneşte dinspre Ploieşti. Izbită de asfalt, Georgica a avut fracturi la bazin şi la ambele picioare, precum şi splina ruptă. „Avea o gaură în cap”, adaugă rudele.

Dosarul n-a ajuns în instanţă

Martorii susţin că au văzut cum Răzvan (pe atunci avea 21 de ani) şi-a pus soţia la volan, şoferii pe care i-a depăşit în drumul său nebunesc au confirmat că avea viteză mare, iar primele măsurători ale poliţiştilor au indicat că avea peste 103 de kilometri pe oră. După ce şi-a îngropat copilul, Lincu Miu a pornit în căutarea dreptăţii cu iluzia că legea se aplică la fel pentru toată lumea, indiferent de condiţia socială, mai ales că era un caz de ucidere din culpă. A vrut să afle din instanţă dacă fata lui a fost vinovată sau nu, ori dacă a fost vorba de culpă comună. Dar dosarul n-a ajuns niciodată pe masa judecătorilor: a fost îngropat! 

După o luptă de doi ani în timpul căreia şi poliţiştii, şi propriul avocat i-au spus că nu se poate pune cu familia Lucescu fiindcă „au banii şi relaţii” sau pentru că „e corupţia prea mare”, Lincu Miu a renunţat. Tatăl victimei este în continuare indignat de faptul că Mircea Lucescu a „rezolvat” dosarul şi răscolit de o mulţime de întrebări pentru Răzvan Lucescu. De ce a încercat să-i dea nişte „material” chiar în secţia de poliţie? De ce declaraţiile martorilor n-au fost luate în considerare? De ce s-a mai făcut o reconstituire şi de ce n-a fost invitat la noile măsurători nimeni din familia victimei sau avocatul familiei Miu? Cum de la reconstituire s-a ajuns la concluzia că viteza maşinii a fost de 80 de kilometri, şi nu de 103, aşa cum s-a stabilit prima dată? 

„Dialogul” cu Răzvan Lucescu s-a consumat doar printr-un schimb de sms-uri în care n-a negat niciun moment accidentul, ci a dat de înţeles că a fost inevitabil. La vremea respectivă, legea spunea însă că trebuie să conduci „până la evitarea oricărui pericol”. „Mă întreb cât veţi mai continua cu mizeriile…”, ne-a transmis Răzvan, printr-un sms.

TATĂL VICTIMEI ACUZĂ

Lincu Miu: „Răzvan a fost la volan. Umbla fără permis şi băut!”

EVZ: Domule Miu, am venit să discutăm despre un eveniment dureros, decesul fetei dumneavoastră, Georgica, ucisă într-un accident rutier.
Lincu Miu: Sunt amintiri dureroase… 

Când s-a întâmplat accidentul?
Pe data de 16 septembrie 1991, în jurul orei 7 dimineaţa. Fata pleca la serviciu. Lucra la IRMA (n.r. – Întreprinderea de Reparat Material Volant).

Cine v-a anunţat de tragedie?
Vecinii care mergeau la serviciu dimineaţa. Acasă, înainte să plece, fata a trecut pe la mine şi mi-a zis: „Ticule, eu plec la serviciu!”. Nici n-a durat un sfert de oră şi m-au anunţat că Gina – Georgica o chema, dar noi îi spuneam Gina – e lovită de maşină. Am crezut că o fi o mână, un picior. M-am dus repede. Băiatul a ajuns mai înaintea mea. Feciorul meu. A pus-o într-o maşină şi a plecat la Urgenţă. După ea, am plecat şi eu imediat. Când am ajuns acolo, au trecut cu ea îmbălsămată. Eu mă interesam să văd unde e, la ce salon, şi ei mi-au dus-o la morgă. Când m-am informat, mi-au zis numai: „A decedat”.

Cine a făcut accidentul? 
Lucescu Răzvan, el a fost la volan. A sărit de la volan. Martorii care au fost mi-au spus asta, se găsesc declaraţiile în dosar. Mi-au zis că a sărit de la volan şi a lăsat-o pe nevastă-sa în locul lui.

De ce ar fi expus-o pe ea?
S-a dat jos pentru că el n-avea nici permis, era şi băut! Şi cu două luni înainte mai făcuse un accident, mai omorâse o persoană. Şi umbla fără permis, şi băut la volan!

De unde ştiţi că a mai omorât pe cineva?
M-au informat şi pe mine alte persoane. Am auzit. 

Unde a făcut accidentul? Cine a fost cealaltă victimă?
Nu ştiu, pentru că atunci eram atât de zăpăcit, de supărat, că nu m-am mai interesat. Mi-au spus alţii. 

Unde s-a petrecut accidentul fiicei dumneavoastră, pe terecerea de pietoni?
Nu era trecere de pietoni, însă aici, la pod, întorcea şi maşina 449, care mergea înspre Bucureşti. Era locul de refugiu de la mijloc. Erau două benzi dinspre Snagov, două benzi dinspre Bucureşti. Şi la mijloc mai era o bandă, ca „zebra” aşa. Stătea şi poliţaiul acolo, de mai făcea ordine. Tot acolo se încadra şi autobuzul 449, când întorcea spre Bucureşti. Şi ea a ajuns acolo, pe zebra asta. A depăşit astea două benzi (n.r. – cele pe sensul de mers dinspre Ploieşti spre Capitală) şi se uita să nu vină vreo maşină de la Otopeni. Răzvan a venit de dinspre Snagov, unde a fost la un chef, a pierdut controlul volanului, a luat-o pe botul maşinii şi a izbit-o de asfalt.

Fata era într-un refugiu? 
Da, era în refugiu. 

Şi ce a urmat?
Când am ajuns acolo, au sosit şi poliţiştii de la circulaţie şi când au măsurat urma de frână, care era de 70 de metri, au spus că avea o viteză de peste 130 de kilometri la oră (n.r. – din dosar rezultă că a fost vorba de o viteză de 103 km/h, dar bătrânul s-a încurcat). Aşa spuneau poliţiştii. Până la urmă, au venit şi au făcut din nou reconstituire, în lipsa mea. Şi au scos-o că a avut viteză de 80 km/oră. 

Martori au fost? Ce le-au declarat anchetatorilor?
Au fost săteni de aici şi nişte persoane care lucrau la nişte vile, care veneau de la Bucureşti cu maşina şi au văzut exact cum s-a întâmplat tot.

Dar cum de în dosar a apărut ca „vinovată” soţia lui Răzvan, deşi martorii au spus că el a fost la volan?
Răzvan a lăsat-o pe ea, că era însărcinată în cinci luni şi că nu avea alcool în ea, iar el a fugit. Când m-am dus acolo, el nu mai era. A dat telefon, a anunţat repede poliţia, pe nu ştiu cine. Nu îi era frică.

Nici măcar n-a dus-o la spital?
Maşina nu mai era acolo, o luaseră şi au dus-o la…

Nu i-a acordat nici măcar primul ajutor, nu s-a uitat la ea?
Nu, băiatul meu a ajuns şi a luat imediat o maşină, o Dacie, şi a plecat. 

STRIGĂT DE DURERE

„La ei, un mort e ca o minge”

Răzvan a fugit?
S-au predat la postul de poliţie. De frică pesemne că iese cu scandal, că dacă îi prindeam acolo nu ştiu ce făceam cu ei.

Poliţia nu i-a luat alcoolemia?
(Se enervează) Domnul Lucescu (n.r. – Mircea) a fost beat că a venit atunci noaptea cu avionul din Italia şi, până dimineaţa s-au aranjat toate treburile! El cum a fost acum, la accidentul cu tramvaiul? Treaz? Trebuie să te fereşti de nebuni, că te omoară şi te plătesc cu bani. Aşa sunt nenorociţii ăştia.

De unde ştiţi că a fost băut?
De unde ştiu? Toată lumea a spus asta. Am mai stat eu să iau probe? Cine să-i mai ia probe, dacă e băiatul lui Mircea Lucescu? La ei, un mort e ca o minge. Cum dau cu piciorul într-o minge, aşa dau şi într-un om.

INCREDIBIL

Tatăl victimei susţine că rapidistul a vrut să-i ofere nişte „material” chiar în secţia de poliţie! „Nu dau viaţa copilului pentru bani”, i s-a răspuns sec

Ce s-a întâmplat după aceea?
Am deschis proces, m-am judecat doi ani de zile şi n-am rezolvat nimic. Când mergeam la Poliţia Capitalei, mi-a spus căpitanul care a încheiat dosarul: „Nea Miule, nu mai umbla, că n-o scoţi la capăt cu ăştia. Au relaţii mari”. Şi aşa a fost. 

Cum s-a terminat: s-a muşamalizat totul?
Da, domne, s-a aranjat, s-a muşamalizat toată treaba. Răzvan m-a chemat o dată la poliţie. S-a dus la secţie în lipsa mea, m-a chemat acolo şi a vrut să-mi dea „material”. A vrut să-mi dea nişte „material” ca să-i fac obiceiurile fetei, tot ce trebuie, dar eu am refuzat. Nu dau viaţa copilului pentru bani. N-am vrut să primesc un leu.

De ce nu aţi luat banii pe care a vrut să-i ofere Răzvan?
Domne, noi suntem o familie cu suflet. Dumneata, dacă-ţi omoară copilul, te bucuri să iei o sumă de bani, să iei un milion de euro? Atunci nu era nici euro, mergeau numai leul şi dolarii. Îţi dă acum două milioane de euro, că acum aşa se vorbeşte, de milioane, dai viaţa unui copil? Dacă poţi să-i dai copilul pe bani, dă-l! Eu n-am putut să fac treaba asta. Am muncit şi am făcut datinile cum se fac, creştineşte. Ştiţi că se fac parastase, pomeni, îl duci la locul lui aşa cum se cuvine. 

AVOCATUL S-A „ÎNMUIAT”: „Nea Miule, mai stăm, că e prea mare corupţia!”

Cât a durat procesul?
Doi ani. Au făcut reconstituire în lipsa mea şi au spus că a avut 80 la oră, nu 130 (n.r. – de fapt, 103). Au venit ei cu cine au ştiut. Au făcut ei ca la Tribunalul Bucureşti să spună că fata a trecut prin loc nepermis. A scos-o nevinovată (n.r. – pe Ana Maria Lucescu) şi la Procuratura Generală. Procurorul General era bun prieten cu domnul Lucescu ăsta bătrân care a făcut bravura asta acum. Îmi spunea cineva de la Poliţia Capitalei atunci: „Nea Miule, vezi de treaba dumitale, că vinzi şi casa, vinzi tot, şi cu ăştia tot n-o scoţi la capăt!”. Şi aşa a fost. La urmă, după toate astea, s-a „înmuiat” şi avocatul. Ori că i-a dat şpagă, ori l-a ameninţat: „Bă, te executăm cu Securitatea! Te împuşcăm şi terminăm!”. Că s-a „înmuiat” avocatul: „Nea Miule, mai stăm, că e prea mare corupţia!”.

Dosarul a ajuns în instanţă?
Am fost numai la Poliţia Capitalei, unde am dus toţi martorii, ne-au luat toate datele, dar în instanţă n-a mai ajuns dosarul. Niciun minut. S-a aranjat, s-a muşamalizat frumos. 

Din acel punct aţi încetat să mai căutaţi adevărul?
Da. Dacă ăştia de la Capitală mi-au spus aşa, de ce să mai mă apuc iar să mai deschid dosarul, să mai merg iar cu judecată? E cheltuială şi n-aveam putere. 

Şi-au prezentat măcar scuze?
Când m-am întâlnit cu Răzvan la Poliţia Capitalei, când a vrut să-mi dea ceva „material”, şi-a cerut scuze. Mi-a zis că n-a vrut, că a fost tânără fata, că el e tot tânăr, că îi e frică să mai treacă pe aici, că are aşa, nu ştiu ce. Asta a fost tot.

A recunoscut măcar neoficial că el a fost la volan? 
N-a recunoscut, de atunci nu m-am mai întâlnit cu el şi n-am mai vorbit. Căpitanul îmi spunea: „Nea Miule, să nu-mi faci vreun scandal, că după lege, nu am voie să vă las să vă întâlniţi aici”. Dar ei (n.r. – Luceştii), cu intervenţia lor, ne-au întâlnit. Dar Răzvan n-avea voie să vină acolo când ne-au luat toate datele să facă dosarul. 

Ce aţi simţit când l-aţi văzut?
Ce să simt? Nu mai vedeam nimic. M-aş fi repezit în el să-l strâng de gât, să termin cu el, cum a terminat el cu viaţa copilulului, aşa terminam şi eu cu el.

Cu soţia lui Răzvan v-aţi întâlnit?
Nu. Nicio legătură.

Martorii ce mai fac? Mai pot spune ce s-a întâmplat atunci?
Nu ştiu dacă-i mai găsesc. Era unu Lungu Ştefan, care era şef, lucra aici la nişte construcţii. El a fost primul care a văzut accidentul şi a mers şi a dat declaraţie la poliţie şi dacă nu s-a mai continuat… 

Şi la Poliţie ce a declarat?
Că el (n.r. – Răzvan) a fost la volan şi a sărit şi a rămas ea. El făcea la dreapta la benzinărie, lucra aici, la Fermele Otopeni, şi a văzut totul cum s-a întâmplat.

Ne daţi şi nouă documentele pe care le mai aveţi?
Luaţi, domne, luaţi, că ştiu eu că fata nu mi-o mai aduce nimeni înapoi. Eu voiam să mă judec, să văd dreptatea care este, dacă ea a fost vinovată. Voiam să ajung în instanţă, dar nu s-a putut ajunge cu ei.

Îl consideraţi vinovat pe avocat?
Avocatul s-a prăpădit acum un an sau acum doi ani. S-a recunoscut învins şi el. Alexandru Grama îl chema, era şeful Baroului în Bucureşti pe nu ştiu ce sector. Mi-a zis: „Mă, Lincule, fii atent, eu am avut de-a face cu nişte securişti şi până la urmă n-am scos-o la capăt. Hai să încercăm, să ne ţinem. Dar cu ăştia e de luptă!”

A fost securist Mircea Lucescu?
Cam aşa se aude, că n-a fost numai cu fotbalul, pleca în străinătate şi cu probleme d-astea. 

DESTINUL FRATELUI VICTIMEI

S-a oprit să ia nişte roşii şi a scăpat

Accidentul din 1991 putea provoca o rană dublă în familia Miu. Georgica şi fratele ei Marian, cu patru ani mai în vârstă, lucrau împreună la IRMA şi făceau naveta, de obicei, cu maşina personală. În acea zi fatidică, fata a plecat la autobuz deoarece autoturismul familiei era în service. Fratele Marian trebuia să meargă cu ea, dar a mai întârziat puţin acasă, ca să-şi mai pună la pachet şi nişte roşii. „Dacă erau împreună, îi omora pe amândoi”, ne-a spus cu voce stinsă Lincu Miu. Bătrânul în vârstă de 72 de ani spune că n-a mai râs din acea zi. 
„Fiecare caută să-şi apere copilul, să nu facă puşcărie. Domne, n-a vrut să dea peste fata mea! Dar de ce pleci fără permis şi băut?“ 
LINCU MIU, tatăl victimei accidentului din septembrie 1991

CITIȚI ȘI:

Orgoliosul Lucescu a fost lovit de un vatman stelist, care în 19 ani nu a avut niciun accident

Cazul Lucescu. „Dovada Poliției pentru asigurare spune că vatmanul nu e de vină”

CINE ESTE DE VINĂ? Mircea Lucescu dă vina pe vatman: „Parcă a vrut să dea peste mine!”. Vatmanul: „Poliţia va decide”

Mircea Lucescu, aproape de externarea din spital

Lucescu o ţine pe-a lui: vatmanul este de vină!

Lucescu a pozat şi a vorbit doar pentru fanii ucraineni

FOTOGRAFII:

RĂZVAN VĂLCĂNEANŢU

Autori: 

 Horia Tabacu Octavian Cojocaru Daniel Conţescu

Sursa:

evz.ro

Amnezii și manipulare la dezordinile electoraliste mascate sub mișcările anarhice de protest

23 ianuarie 2012 5 comentarii

Am afirmat și reafirm că în Piața Universității se dă în spectacol o turmă de nătărăi. Este o convingere care se întărește cu fiecare zi.

De asemenea mi se întăresc și alte convingeri.

Înainte de toate, problema de principiu este că unii sunt foarte uimiți când e spui că ceea ce fac ei nu e OK. Au dreptul să își strige opiniile, spun ei, da, dar par a nu ști că acest lucru îl pot face nu doar anarhic și ilegal ci și prin scoaterea unor autorizații în acest sens, autorizații care ar arage răspunderea pentru cazul în care se întâmplă dezordini.

De asemenea unii afirmă că ei sunt poporul… asta e de-a dreptul haioasă. Câteva sute, sau chiar câteva mii de oameni reprezintă poporul? Păi dacă pune față în față pe cei care sunt acolo cu cei care nu sunt, vedem o mare diferență de număr, în favoarea celor din urmă. Cei care nu s-au dus sunt câteva milioane.

 

Zgomotacii

Atâta vreme cât cei din Piața Universității  (voi explica de ce mă refer doar la ei) nu au autorizație pentu acțiunile pe care le întreprind, voi refuza sâ-i numesc protestatari sau mitingiști, ci anarhiști ilegali.

Cei din Piață, par a se împărți după câte spun în câteva categorii.

 

Anarhiștii care spun că sunt antipoliticieni.

Este o categorie cu care aș fi de acord, dacă ar fi onești în demersul lor.Nu sunt deoarece nu strigă împotriva clasei politice ci a Puterii.

 Eu însumi sunt de acord că politicienii, indsiferent e partidul în care sunt ei,  sunt de vină pentru situația de azi a României, pentru faptul că românii au niște venituri care ar fi normale dacă nu am fi în euriopa, cu undeva prin centrul Africii, sau prin sudestul Asiei.

Problema este că tebuie să ne amintim că necazurile în țara asta nu au început odată ce venirea lui Băsescu sau a PDL la putere.

Pe la trusturile media obedinte Opoziției, vedem cum în spinarea puterii se aruncă tot.

Cumva se încearcă acreditarea că problemele au început doar îmomentul în care a fost ales președintele Băsescu, asta referitor la problemele care nu țin de guvern. Cele care vizează Guvernul au apărut imediat după venirea la guvern a lui Emil Boc. De atunci s-a distrus sistemul de sănătate, România nu mai e respctată pe plan internațional, un se mai găsesc ”service” pentru oameni cum zicea un preot agramat, lumea în general are probleme doar de la datele mai sus manționate.

Păi atunci, oare de ce după 90 românii nu votează cu cineva ci împotriva cuiva?

De ce oare uităm de salariile de 100 de euro și de pensiile de 50?

Se vorbește de scumpiri. OK Faptul că aceste scumpiri sunt la vedere, dacă cei care comentează ar avea în cap și minte, ar observa că niște scumpiri mult mai urâte au avut loc în perioadele altor  guvernări, cu specificația că nu se făceau pe față și brutal dar onest, cu asumarea de către aceleguverne.

Se recurgea la lăsarea liberă a inflație pe care ziceau că o ”pansează” cu creșteri de venituri.

Inflația eroda puterea de cumpărare, lucru similar scumpirilor, dar mult mai pervers.

   Pentru a ințelege că acele scumpiri existau, ar trebui ca fiecare să se gândească la alte repere decât a număra banii din portofel. De fapt, care e rostul banilor? A putea cumpăra cu ei una-alta. Pentru a vedea dacă acele creșteri de venituri erau reale sau doar praf în ochi, ar trebui căutat un anumit produs care se cumpără des. Să zicem pânea sau benzina.

Cu evaluăm? Împărțim veniturile la prețul  unitatății de produs, la un moment dat dat. Făcând asta în ziua primă și în cea ultimă a unui guvern,  obținem o diferență. Asta va putea evidenția cu cât a scăzut sau a crescut venitul pe operioada respectivului guvern.

De asemenea se vorbește despre lipsa locurilor de muncă, lucru pentru care iar se aruncă blamul pe Puterea actuală.

 

Intersantă amnezie.

Ia să vedem cam câte locuri de muncă au dispărut în perioada de până la Băsesbu, și cea de la instalarea sa.  Trebuie oare să amintesc de semnătura lui Ciorbea care a disponibilizat 150.000 de oameni? Sau de cazuri cum e Comtim (combinatul de porci)? În vremurile antrioare lui Băsescu, oare de ce existau proteste?

E posibil ca cei care spun că manifestă împotriva politicienilor să creadă că demersul lor e onest. Pare, dar dacă ar analiza ar vedea că modul în care protestează are un caracter electoral, proOpoziție antiPutere. Atâta timp cât marea majoritate a problemelor lor își au originile nu în perioada actualei puteri ci înainte dar blamul se aruncă pe cei de acum din motive poate de uitare, poate de răsuns la manipularea puternică și continuă, demersul acestora devine campanie electorală antiPutere și proOpoziție. Să admitem că inconștientă, dar tot la decredibilizare ajungem. Alternativa reală  la înlocuirea actualei puteri este readucerea la putere  a celor care au determinat ajungerea țării în situația aceasta. Atenție, la vremea în care s-a distrus România lumea era într-o creștere economică puternici, măsurile dure ale actualei puteri au avut loc ca răspuns la intrarea într-o criză formidabilă care afectează sistemul economic mondial în profunzime, criză mult mai dură din cauza intensificării relațiilor economice internaționale, decât cea a anilor 30. Atunci s-a ieșit din criză după o lungă suferință a maselor și un război mondial devastator. A compara comportametul unui guvern în criză cu a unuia din  vreme de înflorire economică pentru a evidenția diferențele în defavoarea primului înseamnă manipulare ordinară.

Dacă ar dori să fie onești, ar trebui să se organizeze puțin, să numai aducă în stradă ideile aruncate în public pe la Antena3 și alte împuțiciuni mediatice. A arăta un caz social mai mult sau mai puțin izolat, legat de dicursul unui politician al Opoziției care spune că are soluții fără a prezenta decâ niște soluții teoretice, real nesustenabile, nu înseamnă că respectivele televiziuni empatizează cu nemulțumirile mulțimii, ci că își fac datoria lor de mercenari în slujba stăpânilor lor.

Soluția nu este demiterea actualei Puteri. Pentru o curățare reală a clasei politice de-a lungul a două sau mai multe mandate, există o singură soluție pe care nu o văd zbierată în piață: Votul uninominal, în două tururi de scrutin fără nici un prag electoral îndiferent de numărul de parlamentari. Astfel clasa politică s-ar înnoi, ar apărea partide cu unul sau mai mulți candidați, lucru imposibil în cazul existenței pragului electoral. Astfel, partidele mici, neparlamentare ar puea să se facă vizibile, și eventual să crească dacă au un mesaj bun.

De asemenea ar mai fi ceva. Imunitatea palamentară ar trebui să se reducă la ceea ce s-a dorit când a fost inrodusă. La declarațiile și acțiunile politice și să nu se extindă ca în cazul lui Năstase și asupra acuzațiilor de corupție.

 

Anarhiștii antiPutere și proOpoziție (militanții proUSL)

Altă categorie de zgomotaci este cea care se deviește deschis antiPutere, dar nu scaoate autorizație. Am zis că voi spune de ce iau în considerare doar ceea ce se întâmplă în piața Universității.

În București și în orașele din țară, cu excepția Pieței Universității, vedem de fapt niște maifestări organizate de partidele din Opoziție.

Din ce am văzut în câteva orașe pe unde am mers, sau de pe unde erau oameni cu care am vorbit, am reușit să înțeleg că acele mitinguri, autorizate sau nu, sunt organizate ce partide, de fapt niște mitinguri menite să satisfacă cererea Opoziției ca în țară să apară tot felul de dezordini, petru a puea spune că țara e neguvernabilă. Acest lucru este cu atât mai vizibil cu cât orașul este mai mic.

Această categorie s-a regăsit și la mitingurile zise sindicale unde se puteau vedea aceleași pancarte și zbierete.

Din rândul ei în răndul primei categorii, sunt trimiși indivizi cu misiunea de a deturna sensul manifestării în favoarea Opoziției. Cine nu observă asa își merită soarta.

 

 Anarhiștii pro și contra Roșia Montană

Ar mai vreo două categorii. Cei care au nemulțumiri diferite de cei de până acum. Sunt cei care încearcă să rezolve problema Roșia Montană după cum consideră că e bine.

 

Anarhiștii din fotbal I

Ciudat este că apar și oameni nemulțumiți că formația lor favorită de fotbal a fost dezafiliată (U Craiova) sau trimisă într-o divizie inferioară (FC Timișoara).

 

Anarhiștii din fotbal II – scandalagii

Pe lângă aceștia apare și zgura, scandalagii care au ca țintă un singur lucru, să se bată cu poliția. O fac și la meciurile de fotbal, un alt motiv în afară de plăcerea de a se bate cu jandarmii nu există.

 

Pro monarhiștii

Aceata este o categorie specială care cred că se poate împărți  în două ciurde. Primii, cei care cred că cu adevărat că soluția pentru țara aceasta este revenirea la monarhie prin readucerea la conducerea țării a Casei Regale de România, casă inexistentă, desființată prin faptul că nu mai e girată de casa germană Hohenzollern-Sigmaringen de  la acceptarea intrării în familie a lui Radu Duda și prin actul de abdicare semnat de Mihai I în 1948.

Ceilalți sunt niște indivizi plătiți se așazisa Casă Regală cu intenția vădită de a acredita ideea că adunătura de măscărici este o casă regală veritabilă.

Fie că e vorba de unii sau de ceilalți, pot fi siguri că și-au luat din partea lui Radu Duda o țeapă cât toate zilele deoarece au început să se adune după anunțul acestuia că regele se pregătește să treacă prin Piață. Mihai nu avea nici de gând să facă asta și nici posibilitatea fizică să o facă dacă se are în vedere starea sa. Săracul nu poate sta bine în picioare decât sprijinit…

 

Zgura 

Acestor categorii de zgomotaci li s-au adăugat și o categorie de oameni care era acolo doar pentru că au văzut că e înghesuială, așa cum pe vremuri  de duceau pe la cozi unii care nu știau ce și dacă se va da ceva, doar că le păcea între oameni, precum și unii cu prteste stric personalizate.

Una zicea că nu și-a văzut fii de vreo trei ani din cauza acestui guvern (nu a precizat dacă erau arestați) unul zicea că nu se putea însura pentru că ”Ăștia nu-mi dă servici” Ori un popă ortodox care, pin de elociință spunea că. ”Băsescu și Guvernul TREBE  să plece pentru că a încălcat Constituția că nu vrea să dea la oameni SERVICE…

 

Incitatori, provocatori

De asemenea, spontaneitatea maifestărilor este pusă sub semnul întrebării.

Se vorbește de ieșirea în stradă spontan, fără ca cineva să îi cheme acolo. Greșit.

Nu e deloc ceva spontan.

Incitarea a venit din două surse principle, surse ce afinitate USL. Interenetul și media obedientă Opoziției.

 

Incitatori internauți

O sursă este Internetul. Și pe bloguri de pe platformele WordPress și Blogspot există bloguri care au întreprins persuasiv incitări la dezordini și nesupunere civică, în mod normal aceste blogurei, conform regulamentelor respectivelor platforme trebuiau suspendate având în vedere că unele maifestări au avut ca urmare victime spitalizate. De vorbit de vorbește doar despre unii care ar fi chemat la revoltă pe Facebook cu sublinierea faptului că e vorba de inițiative independente.

Este o crasă minciună deoarece cei mai vizibili inițiatori fac parte din grupul de internauți proAntonescu din campania electorală, grup retribuit destul de consistent. Atunci a existat și un lider al grupului. De fapt, o lideriță. Nu dau nume, cine știe… cunoaște. Dau doar un link spre un site. Se numește Inpolitcs. Se numește Inpolitics http://www.inpolitics.ro/

Dacă se înțelege la cine mă refer, e bine, dacă nu, iar e bine.  Menționez doar că respctiva brunetă este într-o legătură cam strănsă (ca să nu spun nefirească) cu Sorin Roșca Stănescu,  jurnalistul care tocmai și-a afirmat intenția de a intra în politică, mai precis în PNL…

 

Incitatori mediatici

Aici e simplu. Oricine a urmărit modul în care acționează trusturile media Intact și Realitatea Media, precum și noua televiziune România TV a putut constata și singur demerul lor constant de incitare a mulțimili imbecilizate de greutățile din  România. Mai mult sau mai puțin explict se promovează răsturnarea puterii prin orice fel de mijloace, chiar și prim mijloace de forță. Acestea din urmă se subsumează definiției unei lovituri de stat.

La ceastă categorie, doar că puțin mai explicte și mai constant, evident din cauza capacității intelectuale reduse a publicului țintă, este demersul OTV. Acesta, profitând de judecarea în libertate condiționată (fără dreptul de a părăsi țara pe parcusul desfășuririi proceselor sale unde e acuzat de șantaj și spălare de bani), pentru a putea ca stăpânul postului să se bucure de o eventuală viitoare imunitate parlamentară, duce o campanie agresivă proDiaconescu și anti tot, evident însoită de demersul avocaților care blochează justiția cu tot felul de șmecherii de procedură în vederea lungirii procesului până după alegeri.

Ca o chestie de cancan, trebuie amintit modul în care s-a desfășurat Congresul PPDD.

Pe un ecran uriaș se derulau imagini de la proteste pentru a se induce ideea că acolo se găsește poporul la care se referă numele partidului.

 Ce nu s-a spus este că Dan Diacumescu a fost alungat când a încercat să meargă acolo și faptul că nu mai departe de azi, slugile sale care au încercat să intre între protestatri au generat o bătaie și au sfârști și ei, ca și șeful lor, prin  a fi eliminați ca niște indivizi provocatori și nedoriți, au plecat cu coada între picioare.

În cest moment, la OTV se afișează, culmea, un titlu: ”Victorie, victorie, Dan Diaconescu și poporul român au anulat taxa auto.

(Mă amuz la gândul că aș putea vedea în conteztul scăderii natalității și având în vedere că Nicoleta Luciu a născut tripleți să văd un titlu: ”Dan Diaconescu și soțul Nicoletei Luciu au contribuit la creșterea natalității”)

 

Încheiere

Atâta timp când se cere plecarea actualeri puteri cu înlocuirea ei cu USL, nu putem vorbi de niște denersuri cu sensul de protesc ci de o campanie electorală mascată. Atâta timp cât protestele nu sunt făcute cu minimumul efort de a se scoate o autorizație care ar clarifica lucrurile, nu putem numi ceea ce se întâmplă ca fiind mitinguri de protest ci doar ca niște mișcări anarhice, cu vădite intenții destabilizatoare. Acest fapt , evident a făcut ca tocmai cei care sunt cinstiți de felul lor, cei care suportă cel mai greu situația economică să sufere mai mult.

Pentru ca revedicările lor economice să fie rezolvate în mod real, e nevoie de revenirea marilor investitori.

Crearea dezordinilor face ca acești investiti să exite deoarece nu sunt tâmpiți să își piardă banii..

Mesajul meu către cei care ies în stradă onest, este următorul:

Acum vreo trei zile am citit un studiu făcut de un britanic, specialist în Teoria Sistemelor http://ro.wikipedia.org/wiki/Teoria_sistemelor .

Studiul se referea la legătura dintre instabilitatea sau impresia de instabilitate socială și gradul de investire din zona exterioară celei în discuție.

Concluzia era că într-o țară in care ar urma să investească cineva, fiecare zi de dezordini sociale, duce la crearea unei rețineri din partea investitorilor de a inesti sau de a mări investiția deja existentă.

Această reținere  este atât de puternici încât fiecare zi de proteste PUTERNIC MEDIATIZATE duce la amânarea cu CEL PUȚIN O LUNĂ  a demarării sau creșteri  gradului de investire.

Ca o rezultană a acestui fapt, cei care fac scandal din motive economice nu fac decât să își amâne rezolvarea problemelor.

Aceștia ar trebui să știe că cei 50 de lei/zi primiți de undeva (în realitate banii pleacă din zona USL indiferent de unde par a veni di cauza traseului urmat) nu le vor ajunge și atunci când se vor trezi, dacă se vor trezi din acest coșmar, vor dori să își dea palme. Dar nu va mai avea rost.

 Prin demersul lor au reușit deja să îndepărteze revenirea investitorilor cu 6 luni până la un an, și că au făcut jocul USL,  joc ce include și mitingurile ”sindicale” și moțiunile de cenzură fără șansă de reușită, cu singurul obiectv real  acela de a bloca activitatea legislativă și scoaterea țării din marasmul economic, în care,  impostorii  ce speră să ajungă la putere dar nu au argumentele necesare, vor să scufunde țara … 

%d blogeri au apreciat: