Arhiva

Archive for 12 februarie 2012

Ion Cristoiu: „Dacă vrei să disloci un partid, îi iei pe ăia buni”

12 februarie 2012 Lasă un comentariu

Ion Cristoiu explică atacurile împotriva Elenei Udrea: „Dacă vrei să disloci un partid, îi iei pe ăia buni”

Îmbrăcată în culori pastelate, veselă și cu chef de vorbă. Așa a venit, vineri seară, fostul ministru al Dezvoltării Regionale și Turismului la emisinea lui Ion Cristoiu, de la B1 TV.

Elena Udrea e punctuală. A ajuns la la sediul B1 TV la 21.20 şi era îmbrăcată în culori pastelate. Avea chef de vorbă. A intrat în cabina de machiaj şi a spus că vrea pe buze un ruj natural, care „doar să se vadă un pic”.

A făcut poze cu angajaţii postului şi a cerut să fie fotografiată alături de Ion Cristoiu, poza urmând să o posteze pe contul ei de Facebook. Spune că nu are ce să-şi reproşeze în mandantul pe care l-a avut în Guvernul Boc. E relaxată. Spune că, dacă ar fi să o ia de la capăt, ar face la fel.

Antena 3 discută tot despre mine”Ion Cristoiu le spune celor din regie: „Daţi şi voi «exclusiv», că ăia de la Antena 3 discută discuţii şi nu mai zic nimic de Elena Udrea”. Fostul ministru i-a răspuns: „Ba cum nu discută? Tot despre mine se vorbeşte! La Antena 3: «Omul care i-a dat papucii Elenei Udrea». Ciutacu a adus un tip din Piaţa Universităţii care are nişte papuci. Cum nu se vorbește despre mine? Despre mine! Nu e nicio soluţie: orice aş face, tot subiect de presă rămân!”.

„Numirea Guvernului Ungureanu a fost de impact”

După o linişte de câteva secunde, timp în care moderatorul şi invitata aşteptau să se termine pauza de emisie, Elena Udrea a atacat un subiect serios: „Eu zic că numirea «Guvenului Ungureanu» a fost de impact. Ca experienţă sociologică, cum s-a putut ca în două săptămâni să mă transform dintr-un ministru cu rezultate într-unul care e indezirabil? Cum s-a putut întâmpla asta în două săptămâni?” Ion Cristoiu i-a răspuns: „Dacă vrei să disloci un partid, îi iei pe ăia buni”.

După emisiune, Elena Udrea a stat din nou la poze. S-a fotografiat cu doi angajaţi ai postului şi nu a uitat să-l pupe pe obraji pe Cristoiu. 

„După 7 ani, m-am regăsit tot în emisiunea lui Ion Cristoiu, anunţându-mi plecarea de la MDRT, aşa cum am făcut în 2005, după renunţarea la funcţia de consilier al Preşedintelui”, a declarat fostul ministru, imediat după emisiune. Elena Udrea a ţinut să mai spună că demisia Guvernului Boc reprezintă un nou început, despre care speră să fie „încărcat cu succese”.

Autor:  Antoaneta Etves

Sursa: evz.ro

CITIȚI ȘI:

Elena Udrea: Voiculescu a încercat să confişte protestele 

RĂZBOI TOTAL. Victor Ponta: Elena Udrea nu-i româncă. Elena Udrea: Victor Ponta e un demagog 

 Antonescu către Udrea: Nu Opoziția pune paie pe foc, ci cei de la Putere care ignoră cetățeanul  

Andrei PLEŞU: Caragiale printre noi

12 februarie 2012 Lasă un comentariu

PRECIZARE:

Acest articol mi-a fost sugerat de Deutchebrak

Caragiale printre noi

E anul Caragiale. E, iarăşi şi iarăşi, ţara lui Caragiale. Răsfoind, deunăzi, formidabila antologie alcătuită de Dan C. Mihăilescu (I.L. Caragiale despre lume, artă şi neamul românesc, Humanitas, 1994), am găsit, cum mă aşteptam, o sumedenie de „actualităţi“. Îmi face plăcere să le împărtăşesc cititorilor. (Paginile sînt indicate după ediţia amintită.) 

„Am zis odată şi o mai repetăm: între cele mai mari neplăceri ale vieţii omeneşti este desigur şi polemizarea cu minţi radicale, care pe lîngă lipsa de judecată se mai bucură şi de darul relei credinţe.“ (p. 40) 

„Eu nu cer de la orator să mă lumineze – îi pretind să mă-ncălzească. Oratorul trebuie să vină la tribună fioros ca un leu, şi cînd o striga odată Fraţilor! să mă facă pe mine, fratele lui, să sar din loc. El n-are nevoie să spună nimic de la tribună; dar trebuie să mă-nfierbînte; să mă asude; să nu-mi dea pas să mai judec; să mă aiurească, să mă clatine fără a mă lăsa să răsuflu; să-mi dea creierul de pereţii capului prin salturi enorme de propoziţii, chiar ilogice, chiar absurde, stupide dacă e nevoie, numai să fie calde şi spontanee, pînă m-o năuci, pînă m-o face să scrăşnesc din dinţi şi să strig ca un turbat: sus poporul!

Iată ce înţeleg eu prin orator. S-a pierdut astăzi, din nenorocire, această şcoală mare; «Jos reacţiunea! jos ciocoii! sus libertatea, egalitatea şi fraternitatea! sus boborul!»

Şi la glasul amicilor boborului, boborul, ridicînd reteveiul, simbolul suveranităţii sale, izbucnea, la aderesa vampirilor care-i sugeau sudoarea şi sîngele, în imprecaţiuni naţionale de se cutremura catapeteasma circului…“ (pp. 33-34)

„Luaţi o jumătate de afirmare a unui ziar opozant şi amestecaţi-o bine cu o jumătate de dezminţire a unuia guvernamental – iată o reţetă adeseori bună pentru a afla adevărul“. (p. 60) 

„Noi, românii, sîntem o lume în care, dacă nu se face ori nu se gîndeşte prea mult, ne putem mîndri că cel puţin se discută foarte mult.“ (p. 80) 

„Partidele politice, în înţelesul european al cuvîntului, adică întemeiate pe tradiţiune, pe interese vechi sau nouă de clasă şi, prin urmare, pe programe de principii şi idei, nu există în România.“ (p. 95) 

„Într-o ţară ca a noastră, unde cînd afirmi ceva nu ţi se cer şi dovezi, unde spiritul public nu are nici un element serios de control mai ales asupra luptelor ivite pe tărîmul ştiinţei de stat, reaua credinţă este de multe ori o bună temelie pentru clădirea unei frumoase reputaţiuni. Ca să treci drept cel mai curat n-ai decît să ponegreşti cu ori fără drept pe alţii; ca să te crează lumea om cinstit şi de treabă, n-ai decît să ocărăşti şi să osîndeşti în vileag purtarea altora, chiar dacă dînşii au o bună purtare şi mai ales în cazul acesta. Dacă vrei să înşeli lumea, a zis un filozof, înşeal-o gros, că subţire nu ţi se prinde. E mult numai pînă să-ţi faci o reputaţie frumoasă, şi în urmă poţi fără griji să săvîrşeşti însuţi păcatele de care osîndeai odată pe alţii buni nevinovaţi.“ (p. 81) 

„Elementele de succes: măgulirea tuturor ideilor şi formulelor populare, pe care oricine le aplaudă automatic, sau prin imitaţie, precum: tinerimea română, economia română, femeia română, ţăranul român, muncitorul român, regatul român şcl., şcl. – în genere fraza goală, declamaţia şarlatanească, lătrătura patriotică, naţională, română – cu un cuvînt, moftul…“ (p. 96) 

„Multe am învăţat de cînd trăiesc în mijlocul Europei civilizate – unde e dreptate la tribunale fiindcă este şi pe stradă – şi între toate una mai ales, că omul trebuie să spună europeneşte, nu greco-ţigăneşte, ceea ce crede.“ (p. 106) 

„M-am exilat şi atîta tot. Aerul aici îmi prieşte, sunt mulţumit cu ai mei şi nu am ce căuta acolo, unde linguşirea şi hoţia sînt virtuţi, iar munca şi talentul viţii demne de compătimit.“ (p. 105)

Autor: Andrei PLEŞU 

Sursa: dilemaveche.ro

Articol aparut în Dilema veche, nr. 416, 2-8 februarie 2012

Goodbye Whitney …

12 februarie 2012 Lasă un comentariu

Whitney Houston a murit…

Dumnezeu să o ierte și să o odihnească!

Una din marile vede ale lumii, Whitney  Houston,  a plecat dintre noi. Mult, mult prea repede …

Personal am considerat-o întodeauna o mare Divă (cu majusculă).

***

Cine a fost Whitney Houston? 

Whitney Houston (n. 9 august 1963Newark, New Jersey, d. 11 februarie 2012Beverly Hills, California) a fost o cântăreață americană, actriță și producătoare de filme. Mama ei, cântăreața Cissy Houston a fost în trupa de cântăreți a lui Elvis Presley.

1998-2000 „My Love is Your Love” and „Whitney: the Greatest Hits”

După ce a petrecut mult timp la începutul și mijlocul anilor 1990 jucând în diverse filme, a scos primul album audio în 8 ani „My Love Is Your Love” în 1998. A fost înregistrat și mixat în 6 săptămâni, conținând producții ale lui Rodney Jerkins, Wyclef Jean și Missy Elliott. Albumul a debutat la poziția 13 în chartul Billboard 200. A avut un sound mai funky decât producțiile anterioare. A conținut hit-urile: „When You Believe” (SUA No.15, MAREA BRITANIE No.4), un duet cu Mariah Carey pentru Prince of Egypt soundtrack, „Heartbreak Hotel” (SUA No.2, MAREA BRITANIE No.25) cau Faith Evans și Helly Price care a primit o nominalizare pentru „Cel mai bun video R&B” la Premiile MTV VMA 1999; „It’s Not Right But It’s OK” cu care Houston a câștigat al șaselea Premiu Grammy pentru Cea Mai Bună Performanță Vocală Feminină R&B; „My Love Is Your Love” care s-a vândut în 3 milioane copii în lume și „I Learned From The Best.”

2006-2012 Întoarcerea la muzică, turul I look To You

În septembrie 2006 Whitney s-a despărțit de Bobby Brown, divorțând în octombrie. Divorțul s-a finalizat la data de 24 aprilie 2007, lui Whitney acordându-i-se custodia fiicei lor. În martie 2007, Clive Davis de la Arista Records a anunțat că Houston va începe să înregistreze un nou album. În octombrie 2007, Arista a scos pe piață o altă compilație „The Ultimate Collection” în afara SUA. În octombrie 2009 Houston a scos albumul „I Look To You”. Whitney a plecat în tuneul mondial Nothing But Love. Era primul turneu mondial după 10 ani. Totuși a avut parte de atenție media destul de negativă. Houston a anulat câteva concerte din cauza bolii. În ianuarie 2012 Houston a fost nominalizată pentru 2 Premii NAACP Image Awards. La data de 7 octombrie 2011, RCA Music Group a anunțat că va închide Arista Records și J Records, Jive Records. Material viitor cu Houston urma să fie eliberat de brand-ul RCA Records.

Albume muzicale

Filme

Premii obținute

  • 1986: Grammy Award cea mai bună interpretare feminină pentru „Saving All My Love For You“
  • 1988: Grammy Award cea mai bună interpretare feminină pentru „I Wanna Dance With Somebody“
  • 1994: Grammy Award șlagărul anului pentru „I Will Always Love You“
  • 1994: Grammy Award cea mai bună interpretare feminină pentru „I Will Always Love You“
  • 1994: Grammy Award Albumul anului pentru „The Bodyguard“
  • 2000: Grammy Award R’n’b șlagărul anului pentru „It’s Not Right But It’s Okay“
  • 2004: Women’s World Award – World Artist Award for Lifetime Achievement

A murit la data de 11 februarie 2012 la Beverly Hilton Hotel, în Beverly Hills, California din cauze necunoscute deocamdată. Poliția locală a declarat că „nu există semne evidente de intenții criminale.”

Sursa: Wikipedia

ODIHEASCĂ-SE ÎN PACE !

Goodbye Whitney … rest in peace …

În România, de fiecare dată, calamitățile scot la iveală puturoșenia și indolența românilor.

12 februarie 2012 11 comentarii

Motto: ”Frumoasă țară, păcat că-i locuită”

Din start trebuie să spun că mă încearcă o lehamite cum rar am avut ocazia.

Ca de obicei, când în România se întâmplă o calamitate, iasă la iveală indolența, puturoșenia și prostia românilor.

 Acum zăpada, viscolul și frigul au lovit o parte a țării.

”Să ne dea Guvernul…”, ”Să ne ajute Guvernul…”, ”Avem nevoie de ajutoare…” par a fi șlagărele preferate ale românilor, iar poziția definitorie a românilor pare a fi cea cu mâna întinsă. Dacă nu li se dau ajutoare se enervează. Pentru Dumnezeu, e vorba de ajutoare nu de indemnizații de calamitate… Dacă ar mai și munci, poate ar avea mâinile ocupate și n-ar mai putea să se umilească cerșind. Ajutoarele trebuie să vină doar ca o completare a eforturilor celor implicați. E adevărat, oamenii trebuie ajutați, dar când au probleme, primii care trebuie să pună umărul la treabă sunt ei. De multe ori e adevărată vorba aceea: ”Sărăcia merge mână în mână cu lenea”.

Sunt de acord că există neplăceri extrem de mari. Nu doar la noi. Prin toate țările din jur vedem oameni înzăpeziți, oameni morți. Nu e ceva plăcut, dar e normal. Când natura are manifestări extreme, e normal să apară și victime. Nu voi comenta asta.

Nu știu dacă și la alții se întâmplă, dar la noi avem ocazia să asistăm la un spectacol realemte sinistru, un spectacol al indolenței, al puturoșeniei, al prostiei și al încercării din partea mediei, a televiziunilor zise de știri de a mai aduna câteva puncte de rating prezentând lucruri izolate ca pe niște lucruri cu caracter general.

De exemplu, pe la începutul poveștii, o țiitoare de microfon spunea că în satul X zăpada era de peste dou metrii și a acoperit gardurile oamenilor. Imaginea o arăta întradevăr pe fundalul unui noian de peste doi metrii înălțime.

Problema e că, imediat ce cadrul s-a lărgit, s-a văzut că în spatele microfonisdei era adunat lângă un gard un morman de zăpadă, adunată de cineva care își curățase în fața curții. Ideea e că se exagerează, și când e vorba de o calamitate se poate crea o panică ale cărei urmări ar fi mai mari chiar decât urmările calamității în sine.

Există oarece asemănări cu ultimele inundații.

Tot aud pe la televizor că se cere declararea stării de urgență, un primar de prin județul Buzău  cerea ca imediat în zonă să fie declarată starea de urgență și să intervină armata, să fie duse acolo ajutoare.

E adevărat, există zone calamitate cu adevărat, dar există și ceva care nu poate fi trecut cu vederea. Indolența oamenilor și faptul că problema nu se reduce doar la aceste zile cu e  mult mai veche.

Ca o coincidență, ieri îl auzeam pe Premierul Ungureanu spunând că e inadmisibil ca la dezăpezire să participe doar jandarmii, iar locuitorii, beneficiarii, să stea în case la căldură. Imediat leprele din presă au sărit ca atunci când alții au spus că dacă românii doresc să trăiască mai bine n-ar fi rău să mai și pună osul la treabă.

Una din leprele acestea, Radu Tudor nu demult spunea negru de supărare că rostul tancurilor nu e cel de a ieși să scoată mașinile din zăpadă, asta după ce o năroadă spunea că nu știu pe unde armata a scos tancurile, de fapt niște transportoare blindate cu roți cunoscute sub numele de TAB pe care doar dacă ești complet rupt de realitate le poți confunda cu niște tancuri de 40 sau 60 de tone. Același Radu Tudor se strofoca puțin mai târziu că armata nu iese la zăpadă… Cred că pur și simplu nu știa ce vorbește, dar nici nu conta, rostul lui și al matracucii în emisiunea căreia prestează, au rostul de a scuipa mizerii, pentru că altceva nu știu ce să facă.

Să încercăm puțin să vedem cam care e treaba pe acolo, prin zonele calamitate.

 

Autoritățile locale

Vedem că  în zonele calamitate apar niște păduchi care ocupă fotolii de primar cu ies și spun că la ei nuștiu câte mii de oameni sunt izolați, nu mai au de niciunele și este neapărat ca guvernul să intervină. Adevărul e că dacă într-o comună un sat este parțial sau total izolat, ei extrapolează la toate satele comunei. Dacă, să zice că o comună are 7000 de locuitori, aflăm că toți sunt calamitați când de fapt de vorba doar de câteva zeci sau poare una două sute.

Culmea nesimțirii este că unul din ei spunea că așteaptă ca ajutoarele care ar veni să fie duse la sediul primării deoarece are acolo oameni pregătiți să le distribuie. Adică acolo nu e calamitate…

Eu știu că fiecare primărie trebuie să aibă niște scenarii de urgență. Aceste scenarii spun exact ce trebuie să facă oameni și entitățile economice din zonă, cine dispune de utilaje cu care ar putea interveni. Niciunul din aceste scenarii nu pare a se aplica. ”Să vină armata și să ne facă treba pe care nu am făcut-o noi.

Media reflectă ce se întâmplă acolo. Dacă Primarul e unul al puterii, vinovat e el, PDL și Băsescu. Dacă e un primar independent, acesta e un erou, iar vinovații sunt PDL și Băsescu…

 

Oamenii

De foarte multe ori vedem de la fața locului imagini care prezintă fel de fel de aspecte. Vedem imagini de la modul în care se intervine.

Vedem cum oameni în uniforma armatei sau a jandarmilor dau la lopată. Da, doar oameni în uniformă. Civili nu, pe civili îi vedem ba cu pachete cu alimente, ba cu pâini, ba cu, atenție sticle de băutură… La muncă niciunul.

Îi mai vedem pe locuitori într-o ipstază care pare să devină generală.

Se plâng. N-au lemne, n-au alimente, n-au apă și electricitate, n-au nimic, nimic.

Asta e foarte interesant.

Se spune că dacă vrei să îți faci o părere despre un om, atunci trebuie să îi vezi casa în care locuiește…

Case mici, de oameni sărmani, de obicei din chirpici sau cărămidă nearsă.

Aceste case au un mare avantaj, nu sunt necesare costuri mari la încălzire. Ai încă și un mare dezavantaj: materialele din care sunt făcute se înmoaie la contactul cu apa și le cad în cap locatarilor. (Voi reveni la construcții).

Ce mă miră pe mine este că vorbim în general de localități care trăiesc din agricultură.

Agricultura din câte știu, produce alimente.

În cămările pivnițele și podurile caselor țărănești eu știu că orcând se găsește făină de grâu și porumb, oarece ceapă, fasole, morcovi etc, ba se mai găsește și un ciolan afumat prin pod precum și altele asemenea, există și sape, hârlețe, lopeți care ar putea fi folosite la deszăpezire.

Culmea … nu sunt alimnete? În special în căsuțele mici și pricăjite?

Ciudat… Culmea e că în aceste sate există o categorie de oameni destul de prosperi: cârciumarii … oare de ce? Să aibă vreo legătură cu faptul că, la inundații vedeam cum armata și jandarmii le făceau diguri iar satul era la birt? Nu doar în perioada inundații lor erau pline birturile ci și după. Atâta cât au ținut banii primiți din vânzarea materialelor de construcții primite de la stat sau firme sau persoane private. Casele și le-au făcut tot din chirpici… va trebui să se dărâme și la inundațiile ce vin, iar guvernul sau autoritățile locale le vor daalte ajutoare pe care le vor vine  și vor cumpăra băutură.

Vorbesc de inudații deoarece atuci câd va veni încălzirea toată acestă zăpadă se va transforma în apă și va dizolva alcătuirile numite case.

Din anumite motive, știu foarte bine cum reacționează la apă diferite materiale de construcții, știu și cum trebuie să arate structura de rezistență a unei construcții.

O casă de chirpici are o structură de rezistență bazată pe lemn și nu are ceva fosrte important: fundație din beton. După câțiva  zece ani structura de lemn de obicei e degradată. O inundație de câteva ore e destulă ca toată șandamaua să se dărâme.

E adevărat, chirpiciul își face loc în precedeele de construire, dar mai mult cu rol de izolare termică, pentru protezarea lui se folosesc mortate hidrofuge care nu permit contactul cu apa.

Din câte am văzut la inudații în imaginile cu case dărâmate, niciuna nu era din cărămidă arsă să zicem, o fundație ddin beton serioasă, stâlpi și centuri din beton armat.

Ce nu s-a văzut este altceva, și aici e vina autorităilor. Aceste case nu au autorizații de constrire, sau dacă acestea există nu au fost respectate.

Se invocă lipsa banilor. OK, de acord, asta încă cade când vorbim de faptul că oamenii au primit gratuit  materialele de construcții necesare. Acelea le-au fost date pentru a le folosi nu pentru a le vinde și a bea banii. De asemenea, parcă desprinsă din filemle cu proști vedeam niște case din chirpici, cuă pereții acoperiți cu plăci din faianță și cu ferestre și uși cu geam TERMOPAN. E adevărat, au și acei oameni dreptul la ”termopane”, dar cred că e mai important ca o casă să stea în picioare decât a fi înzorzonată cu tot felul de chestii care mi de care mai chicioase…

Deși risc ca vremea să mă contrazică, eu zic că vom mai avea parte de transmisii tv din casele cum acoperite de zăpadă. Cu ele dărâmate…

În fine…

Mă macină totuși o întrebare. (Știu că e o formă de cinism din partea mea). Oare din ce trăiau actualii sinistrați dacă nu aveau norocut să-i lovească această calamitate astfel putând primi niște alimente. Dacă cine prins în zăpadă cu casă cu tot se plânge că a făcut foame, înseamnă  că nu a avut nici un fel de rezerve care se pot găsi în orice gopodărie țărănească așa cum o știu eu…

Întrun fel cred că este vorba de fapt despre ceva ce acești oameni sunt pedepsiți să plătească. Acum plătesc indolența, puturoșenia și faptul că au votat niște primari care au ca singură ocupație bunăstarea propie, primari pe care i-au votat în funcție de cât de plină a fost punga electorală primită…

Cred că majoritatea au primit exact ce meritau … O fi vorba de un fel de dreptate divină?

%d blogeri au apreciat: