Arta conversatiei

Când te simţi lovit, apăsat de viaţă, trebuie mai ales atunci să-ţi îndrepţi ochii spre zona solară a speciei: să asculţi muzică, să reciteşti o poezie, să te uiţi la un tablou. Dintr-o dată, simţi cum, de la nivelul râmei, fiinţa ta se ridică pe verticala piscului.

ȘOC: Giovani Becali zice că va candida la prezidențiale

Giovani Becali şochează:

„Voi candida, împreună cu familia mea, la alegerile prezidenţiale! Vreau să fac paradis fiscal în România”

Giovani Becali nu mai are răbdare cu justiţia din România şi spune că vrea în cel mai scurt timp să facă curăţenie la nivel înalt.

Ieşirea nervoasă pe care a avut-o ieri, fostul agentFIFA şi-a motivat-o cu nişte argumente incredibile: procurorii au ceva cu familia mea. Giovani a spus că el nu mai suportă aceste umilinţe şi vrea să candideze alături de vărul său, Gigi Becali, la alegerile prezidenţiale.

„Eu vreau ca lumea bătrână să înţeleagă ce se întâmplă. Mama plângea şi îmi spunea: „cum mă mamă să te duci 20 de ani?”. Acum m-am decis şi vreau să candidăm, toată familia, la alegeri ca să facem curat în România.  Voi candida şi eu, şi fratele meu şi Gigi. Problemele acestea nu se vor mai repeta dacă familia mea va conduce România. Să vadă procurorii ăştia ce înseamnă legea în România. Eu cred că procurorii au probleme cu familia noastră. Pe doamna judecător am întâlnit-o la 36 din cele 38 de prezentări la Tribunal ale mele. Avocaţii mei au vrut să o recuze, dar eu le-am spus că am încredere în judecătorii din România, în justiţia română. Ăsta e of-ul meu de când eram copil. Nu mai suport să văd aceste probleme din România, problemele cu justiţia. Nu vreau să mai văd cu procurorii judecă doar să îşi ia banii. Eu dacă ajung preşedinte vreau să fac din România un paradis fiscal. Atunci lumea să se mândrească că are un iaht la Nisa şi un avion la Milano. Atunci lumea va veni aici şi va investi bani şi aşa ţara va creşte.”, a mărturisit Giovani Becali la Realitatea TV.

Sursa: cancan.ro

Monolog

              Aproape în fiecare zi a existenţei noastre ,învăţăm o lecţie nouă ,pe care de multe ori o ignorăm având falsa impresie că ne-a fost predată de multă vreme ,că o ştim şi că aplicabilitatea ei este doar rutină.Dar…nu este aşa pentru că deşi nu-mi focalizez neapărat atenţia ca un elev sârguincios,deşi firea-mi abruptă şi caracterul impulsiv e ca o prăpastie ce-mi evidenţiază diferenţele remarcându-mă sub raportul structurii temperamentale ,am învăţat că mă pot întrista aspecte ce nu ţin neapărat de propria-mi persoană,am învăţat ,că mă pot bucura…

             Lumea se împarte în bune şi rele,nu neapărat echitabil aşa cum nici deciziile,hotărârile sau demersurile acţiunilor noastre nu sunt echilibrate,talerele alternând de la subiectiv la obiectiv .Nimic nou.

           Alternativele sunt şi simultane şi succesive dar datorate multitudinii de indicatori ai reţelei relaţiilor sociale.Puncte tari,puncte slabe.Nu mă tem,nu mă intimidează ameninţările de nici un fel. Hmmm…să le trec la puncte tari?Dar la fel de bine ar putea fi şi slabe dacă conduc la catalogarea…glaciară ,inumană,insensibilă…

Nu contează.Unde am rămas???Am divalgat subiectul monologului.A da!!! La lecţie….Trag linie şi-mi spun că tema lecţiei a fost una din care am învăţat ceva,o temă plăcută.Nu toate îmi plac.Sunt unele care mă înfurie,altele care mă întristează ,altele care mă fac să zâmbesc şi mai sunt cele care mă determină să râd în hohote.Discuţiile simple lipsite de elemete academice şi scorţoase rostite fără intenţii ,fără alambicări,neticluite..

Lecţia:

Adevărul despre oameni este ascuns în tăcere.Acum nu trebuie decât să învăţ să stau…nemişcată.

Anunț de pontănică fierbinte …

Phil Collins „You’ll Be In My Heart”

Nepotrivire

Nepotrivire

Sprânceana ridicată,
un rid, mirarea căruntă,
femeia aceasta mi-e puţin cunoscută,
dar nu sunt eu !

Oglinda aceasta trucată, nu-i decât
o punte şi atât,
între mine şi
fetiţa care sare şotronul
cu cheia de gât.

Taticule

Tăticule

 

Când sunt copiii noştri mici

Noi pentru ei suntem Tătici

Ce gingaş e şi sună bine

Tăticule, mi-e dor de tine

Dar anii trec deodată

Nu mai eşti Tătic, acum eşti Tată

Dar şi aşa tot sună bine

Tată, îmi este dor de tine

Dar cresc, nu le mai eşti pe plac

Din Tată, tu devii Babac

Şi vorba sună trist şi gol

Babacule, mai dă-mi un pol

Dar viaţa e un foc de paie

Şi vrei nu vrei, ajungi Tataie

Iar vorba ta, în râs luată

Tataie, ia mai las-o baltă…

Şi-n anii care-ţi mai rămân

Te vor numi doar Al Bătrân

Şi vorba lor te năuceşte

Bătrâne, ce-ţi mai trebuieşte?

Copile, tu să ai ştiinţă

Am fost un tată cu credinţă

Şi din puţin, de-a fost să fie

Eu am răbdat şi ţi-am dat şi ţie

Dar fă-mi, te rog, o bucurie

La cimitir, de vii la mine

Să-mi zici ca în copilărie

Tăticule, mi-e dor de tine