Prima pagină > Politicăraie - Partide - Politicieni > Cristina Pocora, roșcovana liberală

Cristina Pocora, roșcovana liberală

Cristina Pocora este o liberală care apare tot mai des pe la televizor, o femeie vopsită roșu-morcov,  pe care nu prea o văd în postura de politician ci mai repede în aceea de secretară care, dimineața spune:

”Domnule director, e dimineață. Trebuie să vă îmrăcați și să vă duceți acasă”.

De fapt cine e Cristina Ancuța Pocora? 

Prin 2008 Tăriceanu atrăgea atenția plimbându-se  prin Fetești la brațul unei roșcate

Unii prefera blondele, altii prefera, se pare, roscatele! Premierul Calin Popescu Tariceanu s-a plimbat cateva sute de metri la bratul unei roscate prin Fetesti, miercuri, la lansarea candidatilor liberali la alegerile parlamentare.

Daca roscata ar fi doar o simpla roscata, probabil ca ar da de banuit, insa ea este Ancuta Cristina Pocora, tanara de 29 de ani sustinuta de Tariceanu pentru a candida in colegiul Fetesti pentru Camera Deputatilor.

Tariceanu a ajuns in Fetesti, cel mai sarac municipiu din Ialomita, cand vopseaua galbena folosita in ultimele zile inca nu s-a uscat, si, pe cand o lansa pe tanara Pocora la bratul sau, a fost atent sa nu-si rupa pantofii de firma in trotuarele pline de gropi din centrul municipiului.

„Guvernarea PNL a facut 600.000 de locuri de munca in ultimii 4 ani si va garantez ca daca ne alegeti vom asigura inca 600.000 noi locuri de munca. Am reusit in acesti 4 ani sa dublam salariile, sa marim pensiile cu 140%, dar astazi oamenii m-au oprit sa-mi spuna ca pensia este mica.

Stiu asta, si mama mea este pensionara, si stiu ce inseamna sa traiesti dintr-o pensie mica”, a incercat Tariceanu sa para popular si sa capteze atentia participantilor la „mitingul” electoral, informeaza Evenimentul zilei.

Cum nicio campanie nu isi are sensul fara acuze la adresa contracandidatilor, Tariceanu si-a atacat adversarii politici din PDL si PSD, despre care a spus ca sunt demagogi atunci cand sustin cresterile salariale, eforturi bugetare ce-ar insemna cresterea inflatiei.

In ciuda eforturilor facute de primarii liberali din comunele invecinate, in parcul central unde a fost amenajata scena pentru politicieni abia daca s-au adunat 300 de cetateni, multi veniti doar din curiozitatea de a vedea de aproape un prim-ministru. 

Sursa: ziare.ro

Ca urmare a acestei plimbări, ori a altor calități pe care le are, Cristina s-a trezit parlamentar, mai precis, deputat în Parlamentul României.

Astfel îi găsim un scurt CV pe siteul Camerei Deputaților

Cristina-Ancuţa POCORA – Curriculum Vitae

Date biografice

  • Data şi locul naşterii: 05 Aprilie 1979, Municipiul Galaţi
  • Stare civilă: căsătorită

Studii şi specializări

  • 2006 – absolventă a Masterului în Comunicare Politică. Marketing Politic şi Electoral (SNSPA)
  • 2001 – absolventă a Facultăţii de Ştiinţe Politice (SNSPA)
  • 2006 – absolventă a cursurilor postuniversitare de specializare şi perfecţionare „Securitatea şi Apărarea Naţională – Securitate şi Bună Guvernare”din cadrul colegiului Naţional de Apărare – Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”
  • 2008 – absolventă a programului de perfecţionare profesională „Mastering top skills for business executives”, Temple University, Japan Campus

Activitate profesională

  • 2001-2006 – Consilier Parlamentar – Cabinet Vicepreşedinte – Senatului României
  • 2005-2006 – Consilier Cabinet Ministru – Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul
  • 2006-2008 – Secretar de stat pentru Relaţia cu Parlamentul

Funcţii, activităţi într-un partid politic

  • 2002-2005 – secretar al Comisiei de Specialitate DRN ale PNL
  • 2007- membru în Biroul Politic Central al PNL
  • 2007- coordonator şi mediator BPC In Filiala PNL Ialomiţa

Funcţii, activităţi într-o organizaţie din administraţia publică centrală sau locală 

– 2006-2008 – secretar de stat – Departamenul pentru Relația cu Parlamentul

Despre Cristina Pocora aflăm și dintr-o extrem de scurtă prezentare făcută de Libertatea: CRISTINA POCORA, PNL
Gălăţeanca Cristina Pocora (29 de ani) visa să devină gimnastă, însă a ajuns în politică. Prin ea PNL speră să câş­tige un colegiu din Feteşti.

Ionică Ghinea publică pe 12 februarie 2010 pe ziarulștirea.ro un articol interesant, zic eu:

„Cristina Pocora a rezolvat toată treaba în Ialomiţa şi numai de desene animate nu se ocupase?!”

* Uite, cam asta ne roagă s-o întrebăm unii dintre cei care, în 2008 i-au încredinţat ’mneaei votul în speranţa că PNL-ista o să-i scape de sărăcie iar acum, în 2010, din păcate constată cu uimire ce preocupări puerile are madama!

Cristina Pocora este domnişorica aceea care, pe parcursul anului 2008 atâta i-a ademenit pe cetăţenii din Feteşti şi pe cei din localităţile limitrofe acestui municipiu încât, urmarea a  desfăşurării alegerilor pentru Parlamentul României, femeia s-a trezit ditamai deputatul, cu şofer la scară, secretară la dispoziţie, cabinet în teritoriu şi tot ce-i trebuie pentru ca ea să trăiască bine precum a „prorocit” Traian Băsescu! Din toamna târzie a acelui an electoral au suficient de multe luni pentru ca madama să nu se simtă cât de cât obligată să prezinte un Raport de activitate în care să cuprindă acţiunile ei, concrete, desăvârşite întru realizarea dezideratelor cu care i-a ameţit pe cei dispuşi a-i da votul lor de încredere. Dar, desigur, pentru a admite că a cam venit vremea să dai socoteală în faţa cetăţenilor-alegători trebuie să ai atâta cumsecădenie încât să înţelegi că eşti angajatul celor pe care zici că-i reprezinţi şi, prin urmare, trebuie să-ţi meriţi salariul acela care nu-i deloc „după buget, coane Finică, mic!”

Cristina Pocora este parlamentarul care, mai nou, a luat în vizor tot felul de aşa-zis probleme stringente cu care, cică, se confruntă poporul. Ca şi când unii ialomiţeni au trimis-o în Parlamentul României ca să-şi facă ea imagine politică tot fâţâindu-se de la o televiziune la alta şi proţăpind în faţa naţiunii păreri pro sau contra unor teme care, de cele mai multe ori, nici măcar n-au cine ştie ce importanţă pentru locuitorii municipiului Feteşti şi cei ai localităţilor dimprejurul acestuia, Cristina Pocora a culminat cu ochirea violenţei din desenele animate. Care, violenţă, sigur că este prezentă în mai toate peliculele de desene animate de după vremea binecunoscuţilor producători Walt Disney; Joseph Barbera şi Wiliam Hanna – minunaţii „părinţi” ai şi mai minunatelor desene întruchipându-i pe Tom şi Jerry; Popeye marinarul; Pluto; Mickey Mouse şi, nu în ultimul rând, zgomotoasa Woody Woodpecker !!! Şi, sigur că împotriva violentelor desene animate prezentate acum pe mai toate televiziunile, musai trebuie să se ia atitudine!!! Dar asta ar putea depinde, mai degrabă, de activitatea ONG-urilor (care-s adevărate „profitoare” de pe urma a tot felul de afaceri scutite de la plata impozitelor; madam!) şi nu neapărat de preocupările unui parlamentar, fie el şi femeie, soţie şi mamă îngrijorată de educaţia copiilor acestei naţii!

Viitoarea mămică, dixit:

De curând am aflat că doamna deputat Cristina Pocora este însărcinată. Îi spun pe această cale că-i doresc să fie sănătoasă şi să nască un copil sănătos şi frumos ca ea. Totodată, din respect pentru libertatea de opinie şi, mai ales, din respect pentru cititorii acestui ziar (cititori care-şi pun nădejdea-n mine că voi transmite „ aleşilor” nu numai toate necazurile ci şi toate părerile de-a dreptul neaoş exprimate) mă simt datoare să iau în discuţie cele declarate de domnia-sa acolo, în Parlamentul României – locul unde au trimis-o nişte ialomiţeni care încă aşteaptă să trăiască la fel de bine ca „aleşii” lor. Aşadar, auzind şi eu că de la înalta tribună a Parlamentului domnia-sa a zis:

„… Pe de altă parte, nu v-aţi auzit niciodată micuţii pronunţând cuvinte urâte şi nu înţelegeaţi de unde le cunosc? Sau nu v-aţi văzut copiii lovindu-şi prietenii sau ţipând la ei, total nejustificat? Nu v-aţi întrebat atunci de unde apar astfel de comportamente, în condiţiile în care, acasă, dumneavoastră încercaţi să le insuflaţi bunul simţ, iar, la grădiniţă/şcoală, educatorii fac la fel?Ei bine, micuţii dumneavoastră învaţă să lovească, micuţii dumneavoastră învaţă să fie răi cu prietenii, micuţii dumneavoastră învaţă să înjure din… desene animate. Din acele desene cu monştri, cu roboţi, sau cu personaje mult mai puţin cizelate decât erau odinioară” dat fiindcă am auzit şi zgomotul impactului psihologic pe care această părere a avut-o în conştiinţa Neamului condus de-ai săi „aleşi” mi-am zis că-i musai să-i transmit şi madamei ce zic alegătorii, chit că-s cam prea slobozi la gură!

„Râgâie televiziunile de ţâţe, buci şi craci”

Carevasăzică, de parcă pentru violenţa exacerbată din comportamentul unora dintre copiii acestei ţări, vinovaţi n-ar fi numai şi numai părinţii aceia iresponsabili care-şi lasă nesupravegheate odraslele să stea cât e ziulica de mare proţăpiţi în faţa televizoarelor (asta, în timp ce ei ori se-mbată ca porcii, ori se-mpuiază ca animalele!) sau ca şi când, absolut toţi părinţii n-ar fi în stare să le explice copiilor lor că, din punct de vedere comportamental, unele dintre personajele din desenele animate nu trebuie să se constituie în „modele” demne de urmat ci ele trebuie „tratate” exact aşa cum, de exemplu, adulţii tratează imaginile „deocheate” de care-s pline emisiunile de divertisment, onor deputatul Cristina Pocora cere Consiliului Naţional al Audiovizualului să interzică difuzarea anumitor desene animate din grila de programe ale televiziunilor. Vă aduceţi aminte cu câtă virulenţă lingvistică au criticat PNL-iştii atitudinea familiei Ceauşescu şi pe cea a comuniştilor vizavi de faptul că „despuierea” aşa-ziselor artiste prezente în emisiunile televiziunilor din ţările capitaliste poate fi extrem de nocivă pentru educaţia tinerei generaţii? Şi-acum, aceiaşi liberali – printre care şi Cristina Pocora! – nu se-arată oripilaţi de imaginile aproape groteşti în care româncele îşi etalează cu ostentaţie: sânii gonflabili ce stau să le iasă din rochiile mult prea transparente, bucile  printre care trece o incomodă aţă simbolizând chilotul şi cracii ăia lungi cât o zi de post negru care, în ciuda imaginaţiei febrile a bărbaţilor intraţi în fibrilaţie din cauza faptului că tropăie hormonii-n ei, câteodată, sunt încununaţi doar de-o bucăţică de cârpă imaginând fusta minusculă. Ba, mai mult! Uitându-mă la fotografia în care madam Cristina Pocora s-a alăturat acestei celebre cântăreţe (care, dat fiindcă-i realizată din ceară, a fost proţăpită în saloanele Muzeului „Madame Tussaud” ) mă gândesc s-o întreb dacă nu cumva consideră că şi astfel de imaginii fac rău, cel puţin, fătucilor „fragede” la minte? Căci dacă pe copiii aflaţi la vârsta desenelor animate, părinţii îi mai pot supraveghea cât astfel încât să nu devină violenţi, cu minorele teribiliste din ziua de azi e mai greu să iei măsuri cât să nu devină „panarame” sau „paţachine” ori „piţipoance” etc, etc! Acestea fiindu-i, de-acum, transmise doamnei deputat, eu consider că mi-am făcut datoria faţă de cititorii care m-au rugat să fiu „translatorul” lor în acest „dialog la distanţă” purtat cu cea care până-n alegerile parlamentare făcea „ture-ture” prin comunele Colegiului iar după aceea n-o mai văd alegătorii decât la televizor – locul unde madama vrea să lase impresia că „s-a pus în slujba cetăţenilor” întru dezvoltarea mai ales rurală, bla, bla, bla…

IONICA GHINEA

Ce merite deosebite o avea pentru a merita locul de deputat pe care sâ-l plătim chiar dacă nu se duce la serviciu, încă n-am înțeles, așa că hai să mai vedem niște articole mai vechi:

 Moguli.ro pare a ne ajuta puțin în acest sens prezentând un fel de potpuriu de articole despre roșcată: 

Cristina Pocora este o deputata PNL destul de tanara incat sa intre in parlament necasatorita. Cristina Pocora se bazeaza pe voturile din zonele tiganesti ale Ialomitei si se ocupa de desene animate si reclame. Fata nu are viitor stralucit nici in cazul in care PNL intra la guvernare in curand.

Casatorie discreta: deputata Cristina Pocora isi tine noul sot ”la secret”  

Deputata liberala Cristina Pocora, fost secretar de stat în guvernul PNL și una dintre preferatele lui Tăriceanu, și-a pus recent pirostriile, dar a făcut tot posibilul ca povestea să rămână  ascunsă, nici măcar proprii părinți neștiind că se pregătește un asemenea eveniment în viața ei. Nu e clar de ce atâta secretomanie, mai ales că Pocora, 30 de ani, a refuzat inclusiv să ia numele soțului, dar amicii deputatei susțin că de vină e teama că proaspătul soț ar putea rămâne fără slujbă din cauza oficializării relației. Mai precis, acesta, D.C., este jurnalist la un post central de televiziune, iar căsătoria cu un politician ar putea crea un oarece conflict de interese, după modelul deja brevetat cu ani în urmă de soțul jurnalist al altei deputate, Lia Vasilescu, pe atunci la PRM, care a trebuit să părăsească, după căsătorie, postul TV unde lucra. Căsătoria ar fi avut loc săptămâna trecută în Spania, iar nunta care urmează e, de asemenea, ținută la secret. Doar două fotografii postate pe blogul deputatei și informația „legal sunt o doamnă” precum și  „abia de i-am lămurit pe părinți cu toate aspectele, unde va fi nunta etc” atestă că Pocora s-a căsătorit.

InPolitics.ro – 23 iunie 2009

De ce Cristina Pocora nu e “pătată”

Deși este o politiciană din România, penelista Cristina Pocora are pasiuni foarte japoneze. Atît de japoneze încît și-a numit firma la care deține acțiuni Origami SRL (din București). Din acest motiv, probabil, niște jurnaliști din Ialomița au confundat firma Cristinei Pocora cu o alta, numită Origani SRL (din Galați), și au scris că politiciana penelistă nu și-a menționat-o în declarația de avere. Noi am preluat această informație în „Lista candidaților pătați”, dar o retragem acum și decretăm că, de fapt, Cristina Pocora nu numai că nu este pătată, ba dimpotrivă: este imaculată precum o livadă de cireși japonezi înfloriți (cel puțin din perspectiva criteriilor „Listei candidaților pătați”).

Catavencu – 20 noiembrie 2008

Silviu Prigoană şi Cristina Pocora s-au certat la RTV din cauza Bisericii

Circulaţia banilor publici a înfierbântat spiritele în studioul RTV, fostul parlamentar PDL părăsind studioul după ce s-a certat cu Cristina Pocora şi a refuzat să îşi ceară scuze pentru ieşirea nervoasă la adresa parlamentarei PNL. Omul de afaceri Silviu Prigoană nu ar vrea ca banii publici să mai meragă la Biserică, instituţie care „s-a descurcat 2000 de ani fără subvenţii”, solicitând ca, de exemplu, astfel de sume, să se utilizeze pentru modernizarea spitalelor.

Pe de altă parte, liberala Cristina Pocora l-a acuzat pe fostul membru PDL de ipocrizie, precizând că sistemul sanitar nu a ajuns în această stare din cauza sumelor date bisericii.

Aceasta a fost scânteia care a declanşat conflictul verbal dintre cei doi parlamentari, ajungându-se la invective de genul „bădăran al Puterii”, după ce Silviu Prigoană adresase la rândul său jigniri şi ridicase tonul. Colericul om de afaceri a refuzat să îşi ceară scuze  şi a fost nevoit să părăsească emisiunea.

Realitatea – 22 august 2010

La Poveştiri adevărate: Cristina Pocora, sport şi amintiri din Disneyland

Şi oamenii politici îşi exprimă libertatea, când şi cum pot. Cristina Pocora are 29 de ani, este ministru secretar de stat şi a fost de curând în vacanţă tocmai în Disneyland. Când nu poate ajunge în lumea desenelor animate, Cristina Pocora îşi petrece timpul liber la sală. Acolo îşi menţine corpul în formă, dar pentru asta are grijă şi să mănânce sănătos. Se abţine când vine vorba de îngheţată, ciocolată şi chiar fructe.

Dacă de la dulciuri se mai poate abţine, la cafeaua din fiecare dimineaţă nu are de gând să renunţe. Cristina a povestit cum s-a distrat în Disneyland şi ne-a arătat cana cu Minnie pe care a adus-o ca suvenir de acolo, cană care este însă prea mare pentru a bea cafeaua din ea.

În Paris, Cristina a profitat de ocazie şi a mers şi la cumpărături. Printre haine şi accesorii, a găsit şi o pereche de şosete roşii, tot cu Minnie, cumpărate tot din Disneyland, pentru că i se făcuse frig.

AcasaTV.ro – 5 aprilie 2008

Cristina Pocora (deputat PNL de Ialomița): Guvernul PD-L – UNPR – UDMR – Minorități a decis desființarea spitalului din Țăndărei

Guvernul lui Băsescu-Boc este surd la durerile oamenilor. Deciziile inumane, anti-româneşti, continuă să fie luate de guvernarea PD-L – UDMR – UNPR – Minorităţi. În ciuda semnalelor de alarmă trasmise, ale petiţiilor oficiale trimise conducerii Ministerului Sănătăţii şi Executivului, membrii Guvernului au decis, prin Hotărârea de Guvern nr. 175 din 11.03.2011, desfiinţarea Spitalului Orăşenesc din Ţăndărei. Sub denumirea de ‘Dezvoltarea reţelei naţionale de cămine pentru persoanele vârstnice’, premierul Emil Boc şi ministrul Sănătăţii, Cseke Attila au semnat condamnarea la o viaţă de mizerie pentru cei 38.000 de locuitori din zonă care beneficiază de serviciile medicale de specialitate oferite de spitalul în cauză. Le refuză, practic, dreptul la asistenţă medicală de specialitate, pentru că, din cauza sărăciei, oamenii nu se pot deplasa la celelalte spitale din judeţ, aflate la distanţe mari. N-au contat nici petiţiile autorităţilor locale şi ale mele în calitate de deputat al Colegiului 1 Feteşti-Ţăndărei, nici întâlnirile directe cu ministrul sănătăţii, nici protestele oamenilor din zonă, nici memoriile adresate la Ministerul Sănătăţii sau la Guvern.

Argumentele evidente aduse în sprijinul păstrării actualei structuri a Spitalului Orăşenesc din Ţăndărei nu au contat în faţa intereselor de gaşcă. Este evident că lista, care cuprinde spitalele care vor fi transformate în azile de bătrâni, a fost întocmită după ureche, fără o analiză realistă a nevoilor oamenilor. O dovadă este şi retragerea de pe lista spitalelor care trebuiau desfiinţate a celui de la Cernavodă, motivul fiind respectarea normelor internaţionale care impun existenţa unei asemenea instituţii în apropierea unei centrale nucleare. Au scăpat de la reprofilare câteva spitale orăşeneşti din Botoşani (Darabani), Gorj (Rovinari), Prahova (Floreşti), Sibiu (Agnita), Timiş (Făget) şi Vâlcea (Brezoi). Este evidentă motivaţia politică, clientelară şi de partid care a stat la baza acestei decizii.

Toate datele prezentate în petiţii, memorii, declaraţii şi proteste ale cetăţenilor, autorităţilor locale şi ale mele în calitate de deputat al Colegiului 1 Feteşti-Ţăndărei justificau păstrarea Spitalului Orăşenesc din Ţăndărei.

Guvernul PD-L – UDMR – UNPR – Minorităţi, prin premier şi prin ministrul sănătăţii, nu ţine cont de nevoile cetăţenilor, îşi bate joc de locuitorii din zonă, de angajaţii spitalului, de medici şi de personalul medical auxiliar. Decizia de desfiinţare a spitalului va duce la înrăutăţirea stării de sănătate a populaţiei care şi aşa are un nivel de trai foarte scăzut şi nu-şi permite efectuarea de tratamente medicale la spitale aflate la mare distanţă. Mai mult, hotărârea, luată artificial, ca o măsură pur contabilă, poate duce şi la pierderi de vieţi omeneşti, dat fiind că la Spitalul Orăşenesc din Ţăndărei puteau fi tratate, în regim de urgenţă, cazurile grave, instituţia urmând să beneficieze din luna mai, anul acesta, de un Centru de Primiri Urgenţe. O investiţie aflată în derulare, care va fi aruncată pe apa sâmbetei.

Practic, actuala guvernare s-a folosit de un şiretlic pentru a pasa responsabilitatea în cârca administraţiei locale, trecând spitalele în administrarea acestora. Apoi, Guvernul a trecut peste semnalele de alarmă trase de primari privind consecinţele dezastruoase pe care le vor provoca prin decizia de desfiinţare a spitalelor. Astfel, coaliţia guvernamentală încearcă să paseze întreaga responsabilitate privind afectarea gravă a nivelului de trai al populaţiei în sarcina primarilor. Un gest laş, descalificant, tipic guvernării PD-L – UDMR – UNPR – Minorităţi.

Concluzia este una singură: Guvernul Băsescu-Boc trebuie să plece cât mai curând. Altfel, tăvălugul deciziilor anti-naţionale, împotriva intereslor şi drepturilor constituţionale ale cetăţenilor va continua. Fac apel la parlamentarii PD de Ialomiţa, senatorul Tudor Panţuru şi deputatul Tinel Gheorghe să voteze moţiunea de cenzură împotriva Guvernului Boc, pentru a-şi demonstra buna-credinţă faţă de cetăţenii care le-au acordat încrederea. Este singura şansă de a îndrepta răul făcut poporului român de către coaliţia PD-UDMR-UNPR-Minorităţi în ultimii doi ani de guvernare.

PoliticaLocala.ro – 16 martie 2011

„Cristina Pocora a rezolvat toată treaba în Ialomiţa şi numai de desene animate nu se ocupase?!”

Cristina Pocora este domnişorica aceea care, pe parcursul anului 2008 atâta i-a ademenit pe cetăţenii din Feteşti şi pe cei din localităţile limitrofe acestui municipiu încât, urmarea a  desfăşurării alegerilor pentru Parlamentul României, femeia s-a trezit ditamai deputatul, cu şofer la scară, secretară la dispoziţie, cabinet în teritoriu şi tot ce-i trebuie pentru ca ea să trăiască bine precum a „prorocit” Traian Băsescu! Din toamna târzie a acelui an electoral au suficient de multe luni pentru ca madama să nu se simtă cât de cât obligată să prezinte un Raport de activitate în care să cuprindă acţiunile ei, concrete, desăvârşite întru realizarea dezideratelor cu care i-a ameţit pe cei dispuşi a-i da votul lor de încredere. Dar, desigur, pentru a admite că a cam venit vremea să dai socoteală în faţa cetăţenilor-alegători trebuie să ai atâta cumsecădenie încât să înţelegi că eşti angajatul celor pe care zici că-i reprezinţi şi, prin urmare, trebuie să-ţi meriţi salariul acela care nu-i deloc „după buget, coane Finică, mic!”

Cristina Pocora este parlamentarul care, mai nou, a luat în vizor tot felul de aşa-zis probleme stringente cu care, cică, se confruntă poporul. Ca şi când unii ialomiţeni au trimis-o în Parlamentul României ca să-şi facă ea imagine politică tot fâţâindu-se de la o televiziune la alta şi proţăpind în faţa naţiunii păreri pro sau contra unor teme care, de cele mai multe ori, nici măcar n-au cine ştie ce importanţă pentru locuitorii municipiului Feteşti şi cei ai localităţilor dimprejurul acestuia, Cristina Pocora a culminat cu ochirea violenţei din desenele animate. Care, violenţă, sigur că este prezentă în mai toate peliculele de desene animate de după vremea binecunoscuţilor producători Walt Disney; Joseph Barbera şi Wiliam Hanna – minunaţii „părinţi” ai şi mai minunatelor desene întruchipându-i pe Tom şi Jerry; Popeye marinarul; Pluto; Mickey Mouse şi, nu în ultimul rând, zgomotoasa Woody Woodpecker !!! Şi, sigur că împotriva violentelor desene animate prezentate acum pe mai toate televiziunile, musai trebuie să se ia atitudine!!! Dar asta ar putea depinde, mai degrabă, de activitatea ONG-urilor (care-s adevărate „profitoare” de pe urma a tot felul de afaceri scutite de la plata impozitelor; madam!) şi nu neapărat de preocupările unui parlamentar, fie el şi femeie, soţie şi mamă îngrijorată de educaţia copiilor acestei naţii!

Viitoarea mămică, dixit:

De curând am aflat că doamna deputat Cristina Pocora este însărcinată. Îi spun pe această cale că-i doresc să fie sănătoasă şi să nască un copil sănătos şi frumos ca ea. Totodată, din respect pentru libertatea de opinie şi, mai ales, din respect pentru cititorii acestui ziar (cititori care-şi pun nădejdea-n mine că voi transmite „ aleşilor” nu numai toate necazurile ci şi toate părerile de-a dreptul neaoş exprimate) mă simt datoare să iau în discuţie cele declarate de domnia-sa acolo, în Parlamentul României – locul unde au trimis-o nişte ialomiţeni care încă aşteaptă să trăiască la fel de bine ca „aleşii” lor. Aşadar, auzind şi eu că de la înalta tribună a Parlamentului domnia-sa a zis:

„… Pe de altă parte, nu v-aţi auzit niciodată micuţii pronunţând cuvinte urâte şi nu înţelegeaţi de unde le cunosc? Sau nu v-aţi văzut copiii lovindu-şi prietenii sau ţipând la ei, total nejustificat? Nu v-aţi întrebat atunci de unde apar astfel de comportamente, în condiţiile în care, acasă, dumneavoastră încercaţi să le insuflaţi bunul simţ, iar, la grădiniţă/şcoală, educatorii fac la fel? Ei bine, micuţii dumneavoastră învaţă să lovească, micuţii dumneavoastră învaţă să fie răi cu prietenii, micuţii dumneavoastră învaţă să înjure din… desene animate. Din acele desene cu monştri, cu roboţi, sau cu personaje mult mai puţin cizelate decât erau odinioară” dat fiindcă am auzit şi zgomotul impactului psihologic pe care această părere a avut-o în conştiinţa Neamului condus de-ai săi „aleşi” mi-am zis că-i musai să-i transmit şi madamei ce zic alegătorii, chit că-s cam prea slobozi la gură!

„Râgâie televiziunile de ţâţe, buci şi craci”

Carevasăzică, de parcă pentru violenţa exacerbată din comportamentul unora dintre copiii acestei ţări, vinovaţi n-ar fi numai şi numai părinţii aceia iresponsabili care-şi lasă nesupravegheate odraslele să stea cât e ziulica de mare proţăpiţi în faţa televizoarelor (asta, în timp ce ei ori se-mbată ca porcii, ori se-mpuiază ca animalele!) sau ca şi când, absolut toţi părinţii n-ar fi în stare să le explice copiilor lor că, din punct de vedere comportamental, unele dintre personajele din desenele animate nu trebuie să se constituie în „modele” demne de urmat ci ele trebuie „tratate” exact aşa cum, de exemplu, adulţii tratează imaginile „deocheate” de care-s pline emisiunile de divertisment, onor deputatul Cristina Pocora cere Consiliului Naţional al Audiovizualului să interzică difuzarea anumitor desene animate din grila de programe ale televiziunilor. Vă aduceţi aminte cu câtă virulenţă lingvistică au criticat PNL-iştii atitudinea familiei Ceauşescu şi pe cea a comuniştilor vizavi de faptul că „despuierea” aşa-ziselor artiste prezente în emisiunile televiziunilor din ţările capitaliste poate fi extrem de nocivă pentru educaţia tinerei generaţii? Şi-acum, aceiaşi liberali – printre care şi Cristina Pocora! – nu se-arată oripilaţi de imaginile aproape groteşti în care româncele îşi etalează cu ostentaţie: sânii gonflabili ce stau să le iasă din rochiile mult prea transparente, bucile  printre care trece o incomodă aţă simbolizând chilotul şi cracii ăia lungi cât o zi de post negru care, în ciuda imaginaţiei febrile a bărbaţilor intraţi în fibrilaţie din cauza faptului că tropăie hormonii-n ei, câteodată, sunt încununaţi doar de-o bucăţică de cârpă imaginând fusta minusculă. Ba, mai mult! Uitându-mă la fotografia în care madam Cristina Pocora s-a alăturat acestei celebre cântăreţe (care, dat fiindcă-i realizată din ceară, a fost proţăpită în saloanele Muzeului „Madame Tussaud” ) mă gândesc s-o întreb dacă nu cumva consideră că şi astfel de imaginii fac rău, cel puţin, fătucilor „fragede” la minte? Căci dacă pe copiii aflaţi la vârsta desenelor animate, părinţii îi mai pot supraveghea cât astfel încât să nu devină violenţi, cu minorele teribiliste din ziua de azi e mai greu să iei măsuri cât să nu devină „panarame” sau „paţachine” ori „piţipoance” etc, etc! Acestea fiindu-i, de-acum, transmise doamnei deputat, eu consider că mi-am făcut datoria faţă de cititorii care m-au rugat să fiu „translatorul” lor în acest „dialog la distanţă” purtat cu cea care până-n alegerile parlamentare făcea „ture-ture” prin comunele Colegiului iar după aceea n-o mai văd alegătorii decât la televizor – locul unde madama vrea să lase impresia că „s-a pus în slujba cetăţenilor” întru dezvoltarea mai ales rurală, bla, bla, bla…

ZiarulStirea.ro – 12 februarie 2010

Cu ce se ocupă parlamentarii. Cristina Pocora (PNL), în plen: Copiii noştri au nevoie de eroi non-violenţi, ca Mickey Mouse, Minnie sau Pluto

Deputatul PNL, Cristina Pocora, le-a vorbit, marţi, parlamentarilor, în sesiunea de plen dedicată declaraţiilor politice, „despre desene animate”, mesajul ei fiind că toţi copiii români au nevoie de personaje-eroi care nu promovează violenţa, precum Mickey Mouse, Minnie sau Pluto, relatează Mediafax.

Într-o declaraţie politică intitulată „Copiii noştri au nevoie de Mickey Mouse”, Cristina Pocora a acuzat violenţa desenelor animate difuzate pe posturile tv din România şi a propus iniţierea unei dezbateri publice pe această temă cu părinţii şi reprezentzanţii Consiliului Naţional al Audiovizualului (CNA) pentru a găsi soluţii prin care să se limiteze efectele nocive asupra copiilor. Deputatul PNL a citat datele unui studiu intitulat „Măsurarea gradului de violenţă prezent în programele audiovizualului românesc”, potrivit căruia, pe Cartoon Network, „durata violenţei prezente în emisiuni a crescut, între 2004 şi 2008, de peste patru ori”.

„Poate că unii dintre dumneavoastră zâmbiţi acum crezând că tema este puerilă sau poate că alţii aţi devenit puţin melancolici cu gândul la desenele animate care v-au umplut copilăria de bucurie. Vă vorbesc tuturor, însă, pentru că tema desenelor animate difuzate pe canalele din România este mult mai serioasă decât pare (…) În 2008, peste 22 de minute dintr-o oră de desene animate, adică mai bine de o treime, conţineau violenţă! În plus, gândiţi-vă că nu există date statistice pe 2009, dar trendul este evident ascendent, aşa că, în prezent, gradul violenţei din desene animate ar putea fi mult mai mare. Pe de altă parte, nu v-aţi auzit niciodată micuţii pronunţând cuvinte urâte şi nu înţelegeaţi de unde le cunosc? Sau nu v-aţi văzut copiii lovindu-şi prietenii sau ţipând la ei, total nejustificat? Ei bine, micuţii dumneavoastră învaţă să lovească, micuţii dumneavoastră învaţă să fie răi cu prietenii, micuţii dumneavoastră învaţă să înjure din… desene animate”, le-a transmis Pocora deputaţilor.

Ea a deplâns vremea când pe posturile tv din România se puteau vedea şi desene animate non-violente: „Dragi colegi, copiii noştri au nevoie de Mickey Mouse, de Minnie, de Pluto, au nevoie de poveşti şi de eroi care nu promovează violenţa! (…)Vă mulţumesc!”, a încehiat deputatul PNL.

Gandul – 2 februarie 2010

Dan Cruceru şi Cristina Pocora au serbat „Nunta de hârtie”

Vedeta ştirilor de la Prima TV, Dan Cruceru, a împlinit 29 de ani pe 12 iunie, dar şi un an de căsnicie cu frumoasa Cristina Pocora, deputat PNL.

La petrecere, cei doi soţi le-au dăruit invitaţilor câte un pacheţel de şerveţele, pe care scria „Just Married” (proaspăt căsătoriţi), marcând astfel primul lor an ca familie, denumit în popor „anul de hârtie”. Dan Cruceru şi Cristina Pocora s-au cunoscut pe culoarele Parlamentului, el ziarist acreditat, ea deputată tânără şi frumoasă. După cununia civilă de anul trecut, Dan a hotărât să se reprofileze, iar acum, emisiunea „Focus Monden”, pe care o prezintă la Prima TV alături de Andreea Fried, s-a dovedit a fi o alegere înţeleaptă pentru el.

Click – 24 iunie 2010

Cristina Pocora se joacă de-a băieţii

Cristina Pocora, candidata PNL pentru zona Ţăndărei Feteşti a participat ieri seara la meciul de fotbal România Lituania. Domnia s-a s-a plictisit cordial, alături de prefectul Sterian Caramitru, s-a întreţinut copios cu Nae Iancu, seful ADS Ialomita si viitorul candidat al PNL pentru zona Urziceni şi s-a bucurat nespus de prezenta noii achiziţii a PNL, Radu Paros.

 A, era să uităm… În pauzele dintre conversaţii domnişoara Pocora a roşit sănătos şi responsabil, nevoită fiind să-şi expună urechile dezmierdărilor groase cu care suporterii şi-au gratulat generos echipa natională la fiecare ratare mai răsărită. Însă de căutat, nici după ce am aşteptat răbdători epuizarea timpului regulamentar de joc, n-am înţeles ce căuta acolo. Şi, din bun simt, nici n-am întrebat-o!Dar aşa suntem noi, nu pricepem o iotă din politica venită de la centru şi din femeile care se expun pe stadioane. Fie şi politic!

GazetadeSudEst.ro – 21 august 2008

Cristina Pocora(PNL) strânge semnături pentru ca locuitorii din Feteşti să nu plătească taxa de pod

Deputatul PNL Cristina Pocora a lansat, vineri, la ieşirea de pe Autostrada Soarelui spre Feteşti, o campanie de strângere de semnături pentru eliminarea taxei de pod pentru locuitorii oraşului Feteşti, al cărei cuantum a fost stabilit de fostul ministru, colegul ei de partid, Ludovic Orban.

În acelaşi timp, cetăţenii nemulţumiţi de introducerea taxei de pod pot lăsa mesaje pentru ministrul Transporturilor pe un panou realizat special, se arată într-un comunicat de presă, remis NewsIn.

Deputatul liberal intenţionează să-i înainteze ministrului Radu Berceanu lista cu semnături şi mesajele adunate în cadrul campaniei denumite „Semnează şi spune NU taxei de trecere a podului Feteşti-Cernavodă pentru feteşteni!”.

Pocora susţine că trebuie găsită o soluţie pentru ca riveranii să nu fie nevoiţi să plătească taxa de pod de fiecare dată când se deplasează câteva sute de metri pentru a merge la serviciu sau pentru a-şi cultiva pământurile.

Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) încasează, începând de luni, taxe de până la 68 de lei pentru vehiculele care traversează podul peste Dunăre, Feteşti-Cernavodă.

Proprietarii de autoturisme plătesc pentru trecerea podului suma de 10 lei, iar cei de motociclete achită 7 lei. Şoferii de microbuze şi autovehicule, care au masa totală maximă autorizată sub 12 tone, plătesc pentru o traversare a podului 35 de lei. Pentru autobuze, autocare şi autovehicule cu masa totală maximă autorizată mai mare sau egală cu 12 tone şi cu maximum trei axe (inclusiv), CNADNR a stabilit o taxă de 47 de lei. Cel mai mult achită şoferii de camioane cu masa totală maximă autorizată mai mare sau egală cu 12 tone şi cu minimum patru axe, respectiv 68 de lei pentru o trecere.

Tarifele au fost stabilite printr-un ordin emis de fostul ministrul al transporturilor, liberalul Ludovic Orban, în februarie 2008, şi se aplică pentru vehiculele înmatriculate în România şi în alte state, pentru fiecare trecere, indiferent de sensul de parcurs.

Realitatea – 7 august 2009

Cristina Pocora: Scrisoare deschisă adresată ministrului Botiş

Ştirile din mass-media ne-au dezvăluit că o serie de viitoare mămici aleg sa ceară medicului provocarea naşterii înainte de termen, pentru a nu intra sub prevederile noilor reglementari privind drepturile financiare micşorate care se acordă pentru concediul privind creşterea copilului.

Domnule ministru, ceea ce se întâmplă este o crima! O crimă împotriva acestor mame şi acestor copii! Iar dumneavoastră, alături de colegii de partid şi de coaliţie, sunteţi unul dintre călăi! Chiar nu aveţi nici un dram de conştiinţă? Pentru că, probabil ştiţi, deoarece şi dumneavoastră sunteţi părinte, o astfel de intervenţie este una cu risc crescut. Care poate avea consecinţe grave asupra mamei sau a copilului, pe termen scurt sau lung. Cine va fi vinovatul moral dacă în numele unor economii nesemnificative la bugetul de stat mai multe suflete vor fi mutilate pe viaţa?

Dacă pe vremea lui Ceauşescu am avut o generaţie întreagă numită „decreţei”, astăzi cum ar trebui să se numească copiii născuţi forţat înainte de 1 ianuarie 2011? Din disperarea părinţilor de a nu li se amputa banii, şi aşa insuficienţi, pe care îi vor primi pentru creşterea copilului? Vă las pe dumneavoastră să găsiţi un nume, sunt convinsă că cinismul de care daţi dovadă vă va fi o sursa importantă de inspiraţie. Dar dacă preşedintele dumneavoastră Traian Băsescu a găsit de cuviinţă să ridiculizeze public ceea ce e mai sfânt pe lumea asta, mamele cu copii, atunci, domnule Botiş, la ce ne putem aştepta din partea dumneavoastră?

Poate ne surprindeţi şi, într-un moment de luciditate şi de trezire a conştiinţei, veţi realiza că noua lege , dacă tot e obligatoriu să o daţi, ar trebui să intre în vigoare de la 1 octombrie 2012. Numai aşa tinerele familii, femeile, vor putea decide, în cunoştinţă de cauză, dacă îşi pot asuma responsabilitatea aducerii pe lume a unui copil. Oricare alt termen, mai mic de un an de zile, ne va aduce în aceeaşi situaţie disperată în care ne aflăm astăzi.

Stimate domnule Botiş,

Prin ironia sorţii, astăzi deţineţi puterea. Puterea de a decide, printr-o simplă semnătură, destinul unor oameni. Mâine însă veţi redeveni un simplu muritor. Gândiţi-vă la acest lucru. şi dacă doar executaţi nişte ordine venite de sus, fiind doar o marionetă în fruntea unui minister, poate nu e prea târziu să daţi dovadă de demnitate şi să vă daţi demisia de onoare. Dacă sunteţi capabil de aşa ceva, desigur!

Cotidianul – 10 decembrie 2010

Cristina Pocora: Păpuşile cu dizabilităţi pe care vrea să le cumpere Funeriu vor umple buzunarele PDL

Deputatul PNL Cristina Ancuţa Pocora critică iniţiativa ministrului Educaţiei, Daniel Funeriu, de a achiziţiona păpuşi cu dizabilităţi şi alte jucării în valoare de 2,75 milioane de euro.

“Este ca şi cum toate problemele grave cu care se confruntă învăţământul ar fi fost rezolvate (prin cumpărarea acestor jucării, n.r.). Or, realitatea este alta, sub guvernarea pedelistă viaţa copiilor, a şcolarilor şi a persoanelor cu dizabilităţi s-a degradat considerabil. Subfinanţarea, tăierea drepturilor sau neacordarea acestora au împins persoanele vulnerabile la limita suportabilităţii şi a demnităţii umane. Aceste persoane, fie că sunt copii sau adulţi, suferă zilnic din cauza lipsurilor materiale şi din cauza marginalizării la care au fost împinse prin măsurile luate de Guvernul PDL. Păpuşile cu dizabilităţi nu vor ajuta nici copiii din grădiniţe să respecte persoanele aflate în nevoi, nici nu vor îmbunătăţi viaţa celor din urmă, ci vor umple buzunarele lui Funeriu şi ale oamenilor de casă ai PDL”, declară Cristina Pocora, printr-un comunicat.

“Cred că întâi trebuie să putem să ne creştem şi să ne educăm copiii în normalitate. Explicaţiile ministrului sunt cu atât mai hilare cu cât şi psihologii au atras atenţia asupra efectelor nocive asupra psihicului micuţilor dacă li se vor da să se joace cu păpuşile cu dizabilităţi. Daniel Funeriu vorbeşte despre respectarea drepturilor copilului, promovarea incluziunii sociale şi respectarea diversităţii, dar acestea sunt doar cuvinte pompoase, lipsite de substanţă, mai ales că vin din partea unei persoane părtaşe la programul de înfometare a poporului român. (…) Dacă vrem cu adevărat să integrăm în societate copiii aflaţi în dificultate, atunci domnul Funeriu ar trebui să finanţeze programele educaţionale specifice, să promoveze acţiunile de voluntariat prin întâlniri permanente între preşcolari şi şcolari cu persoanele cu handicap, cu scopul schimbării mentalităţii şi a atitudinii faţă de persoanele aflate în nevoi. Pot desfăşura activităţi didactice împreună, cum ar fi excursiile, taberele, vizitele la muzee, activităţile în aer liber, acestea ar fi cu adevărat ceea ce au nevoie copiii pentru a învăţa să-şi respecte semenii”, afirmă Pocora.

Informatia.ro – 8 septembrie 2010

Cristina Pocora îl atacă pe Baconschi

Ministrul Afacerilor Externe, Teodor Baconschi, dovedeşte o crasă superficialitate, ca să o numesc doar aşa, atunci când se referă la principii europene consacrate. Mă refer

acum doar la convingerea domniei sale, exprimată marţi seara în cadrul unui seminar, potrivit căreia ”nu ar trebui promovat principiul stângist al parităţii între femei şi bărbaţi”. Argumentaţia domniei sale nici nu mai are relevanţă, în acest context., se arată într-un comunicat de presă remis GOODAGENCY.

Ca preşedintă a Comisiei pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi din Camera Deputaţilor , Cristian Pocora, îşi manifestă , pe această cale, îngrijorarea cu privire la nivelul de înţelegere al acestui principiu european de către un reprezentant al Guvernului, şef al Afacerilor Externe, precum şi faţă de eventualele consecinţe ale acestei luări de poziţie asupra progreselor României în acest domeniu.

,,Domnul Teodor Baconschi nu este un simplu cetăţean, ci reprezintă România în Uniunea Europeană şi în lume, iar în această calitate, domnia sa ar trebui să cunoască şi să respecte atât prevederile naţionale cât şi pe cele europene, consacrate prin Constituţie,

respectiv prin Tratatul privind Uniunea Europeană, în ceea ce priveşte egalitatea de gen. De asemenea, îi reamintesc domnului ministru Baconschi că România este semnatară a unor convenţii internaţionale privind combaterea discriminării bazate pe criteriul de gen,, se scrie în comunicat.

Potrivit lui Pocora, România se află pe ultimele locuri în Europa şi în lume în ceea ce priveşte participarea femeilor la procesul de luare a deciziilor, de aceea este nevoie de eforturi susţinute şi conjugate, ale tuturor actorilor de pe scena politică, dincolo de dogme şi doctrine politice.GOODAGENCY

Bucuresti:: Deputatul PNL Cristina Pocora ii scrie sotiei lui Traian Basescu

Deputatul PNL Cristina Pocora i-a adresat o scrisoare deschisă soţiei şefului statului, Maria Băsescu, în care îi cere acesteia să-l determine pe Traian Băsescu „să-şi respecte angajamentele”, să acorde o şansă copiilor, mamelor, familiei în general, şi să aleagă o altă cale de luptă anticriză. Demersul parlamentarului liberal vizează îndeosebi măsurile anunţate de reducere drastică a indemnizaţiei pentru creşterea copilului. „Cred că dumneavoastră, care aţi dovedit sensibilitate şi credibilitate atunci când ne-aţi scris tuturor acea scrisoare  în care menţionaţi că soţul dumneavoastră Ťnu a fost niciodată agresiv cu propriii copii şi nici cu vreun alt copilť, veţi avea puterea să-l determinaţi pe domnul Traian Băsescu să-şi respecte angajamentele enunţate de-a lungul timpului”, îi spune Pocora Primei Doamne. „Astăzi, ca şi în fiecare zi a celui de-al doilea mandat, este momentul să se gândească iar cum să facă lucruri bune pentru oamenii de rând care l-au ales din nou. Unul dintre acestea ar fi să acorde o şansă copiilor, mamelor, familiei în general şi să aleagă o altă cale, cea corectă şi eficientă, constituţională, de luptă împotriva crizei”, mai scrie Pocora.

PromptMedia – 14 mai 2010

Cristina Pocora: Barbatii care isi lovesc sotiile vor primi ordin de interdictie

Cu ocazia Zilei Internationale a Femeii, membrii comisiei Egalitatii de Sanse pentru Femei si Barbati de la Camera Deputatilor vor depune un proiect de lege care prevede introducerea unui ordin de interdictie pentru agresorii domestici, anunta deputatul PNL, Cristina Pocora.

Deputatul liberal spune ca introducerea unui ordin de interdictie pentru agresorii domestice este doar una dintre prevederile unei initiative legislative care isi propune realizarea unei protectii reale asupra victimelor supuse violentelor domestice, informeaza Cristina Pocora pe blogul personal.

„In momentul de fata, chiar daca victima a depus plangere, este nevoita sa locuiasca in continuare, sub acelasi acoperis, cu agresorul”, a precizat deputatul PNL.

Cristina Pocora a mai mentionat ca fie ca este vorba despre femei sau barbati, toti cei care sufera abuzuri din partea sotilor au nevoie de un cadru juridic care sa aspreasca masurile luate impotriva atacatorului.

„Tocmai de aceea, membrii Comisiei pentru Egalitate de Sanse pentru Femei si Barbati din Camera Deputatilor au decis sa initieze propunerea legislativa privind modificarea si completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie”, mai scrie aceasta.

Ziare.com – 9 martie 2010

Cristina Pocora invită politicienii la zece zile de muncă voluntară, iar economiile făcute să fie donate

Deputatul PNL Cristina Pocora şi-a invitat joi colegii de Parlament, dar şi din alte instituţii publice, ca înainte de a-i trimite pe bugetari în concediu fără plată timp de zece zile, să facă ei înşişi zece zile de voluntariat.

„Înainte de a-i trimite pe bugetarii de rând în concediu fără plată sau a-i obliga să muncească fără să-şi primească drepturile salariale sau, pur şi simplu, a-i concedia, miniştrii, preşedintele, deputaţii, senatorii precum şi ceilalţi şefi de autorităţi şi de deconcentrate ar trebui să dea un exemplu – 10 zile de muncă voluntară”, a susţinut Pocora.

Deputatul PNL a adăugat că, în calitate de parlamentar ales uninominal, va lucra voluntar timp de 10 zile, în luna septembrie, iar remuneraţia pentru aceste 10 zile o va dona centrelor pentru copii cu nevoi speciale din Municipiul Feteşti. „Invit, pe această cale, toţi demnitarii şi toţi şefii autorităţilor la nivel judeţean să facă acest gest! Aşa am putea să-i lăsăm pe cei cu salarii, deja, foarte mici, să-şi primească veniturile întregi”, a susţinut Pocora.

Cheltuielile de personal vor fi reduse în 2009 cu circa 1,5 miliarde lei prin impunerea a 10 zile de concediu fără plată pentru toţi bugetarii, iar de la cheltuielile cu bunurile şi serviciile se vor economisi aproape 2,5 miliarde lei, a declarat ministrul finanţelor Gheorghe Pogea.

PNL Constanta – fara data

Deputatul PNL Cristina Pocora a fost mandatată de Biroul PNL Ialomiţa să refacă din temelii organizaţia din Ţăndărei

În urmă cu trei săptămâni, Pocora a fost mandatată de Biroul PNL Ialomiţa să refacă din temelii organizaţia din Ţăndărei, ea fiind numită președinte interimar al organizației. Deputatul PNL și-a propus să dea o altă faţă organizaţiei, ea urmând să fie reconstruită de la zero.

“Refacerea organizaţiei PNL Tăndărei, formarea unei echipe de oameni serioşi, preocupaţi de soarta urbei lor şi care să fie dispuşi să-şi pună toată priceperea şi energia în slujba comunităţii reprezintă proiectul meu politic local. În acelaşi timp, doresc să-i readuc în partid pe toţi liberalii, membri vechi care au fost îndepărtaţi în timp din partid pentru că ‘au avut prea multă iniţiativă’, iar asta nu a convenit  unora”, declara Cristina Ancuţa Pocora, deputat al Colegiului Feteşti-Ţăndărei şi vicepreşedinta PNL Ialomiţa.

Pe lângă formarea unei echipe în PNL Ţăndărei, Pocora dorește și implementarea unui proiect pentru dezvoltarea oraşului.

“Îi chem alături de mine pe toţi aceia care doresc ca Ţăndăreiul să arate ca un oraş şi să ofere ceea ce ar trebui să ofere un oraş european: infrastructură (drumuri, apă, canalizare), curăţenie, locuri pentru cultură şi divertisment (casă de cultură, bibliotecă, sală pentru spectacole), un mediu prietenos pentru investiţiile private şi, implicit, crearea de locuri de muncă. Toţi suntem de acord că acestea ne sunt nevoile, însă, nu mai trebuie să stăm pe margine. Nu trebuie să mai aşteptăm să ne rezolve cineva problemele, iar atunci când nu o face să ne mulţumim cu a înjura acea persoană. Cred că această criză, pe care o traversăm, ne transmite clar că trebuie să punem toţi umărul, să ne implicăm, iar când cineva trădează interesul comun, să-l sancţionăm. Cred că este momentul ca şi în conducerea locală şi în conducerea centrală să fie auzită vocea oamenilor de rând”, a mai adăugat Cristina Pocora.

PoliticaLocala – 8 noiembrie 2010

Cristina Pocora a sesizat CNA in legatura cu o reclama ce utilizeaza bebelusii pentru a stimula vanzarile la o anume vopsea

Presedinta Comisiei pentru egalitatea de sanse pentru femei si barbati din Camera Deputatilor, deputatul PNL Cristina Pocora, a adresat o sesizare Consilului Naţional al Audiovizualului, referitor la un spot publicitar care utilizeaza bebelusii pentru a stimula vanzarile la o anume vopsea.

„Reclama prezinta, in paralel, doua camere de copil si doi bebelusi, in timp ce vocea din off spune, printre altele: „…..unul doarme linistit, celalalt plange, si plange pana cand camera lui este zugravita cu Köber Zertificat Plus. Acum avem doi copii care respira aer fara microbi si dorm linistiţi”. Mesajul acestui spot publicitar induce ideea ca folosirea acelei vopsele este de natura a determina un comportament linistit al copiilor, iar calitaţile acestui produs au fost certificate in urma unor experimente asupra copiilor”, mentioneaza Cristina Pocora in sesizare.

Doamnia sa considera ca alaturarea, in scopuri pur comerciale, a ideii de comportament linistit al unui bebelus de performanţele unui produs chimic este periculoasa, putand intruni elementele unei reclame mincinoase.

„De aceea, in calitate de presedinta a Comisiei pentru egalitatea de sanse pentru femei si barbati, precum si a Subcomisiei pentru protecţia drepturilor copilului din Camera Deputatilor, va rog ca in baza atributiilor pe care le aveti sa solicitati realizatorului respectivului spot sa precizeze clar daca s-au derulat sau nu anumite testari ale produsului avand ca subiecţi copii si sa exprime de maniera explicita acest lucru, in cadrul aceluiasi spot”, se arata in sesizarea adresata presedintelui CNA, domnului Razvan Popescu.

Semnal.eu – 18 martie 2010

Deputatul PNL, Cristina Pocora: Tom si Jerry, prea violenti pentru copii

Desenele animate au fost puse la zid astazi in plenul camerei Deputatilor. In special cele violente acuzate ca dauneaza personalitatii si comportamentului in formare a tinerei generatii. Portdrapelul asigurarii de desene animate cu personaje-eroi care nu fac apel la brutala violenta a fost deputatul PNL, Cristina Pocora. Ea a cerut colegilor sai sa sustina promovarea pe micile ecrane a unor personaje precum Mickey Mouse, Minnie sau Pluto.cand violenta brutala a desenelor animate difuzate de televiziunile din Romania.

„Poate ca unii dintre dumneavoastra zambiti acum crezand ca tema este puerila sau poate ca altii ati devenit putin melancolici cu gandul la desenele animate care v-au umplut copilaria de bucurie. Va vorbesc tuturor, insa, pentru ca tema desenelor animate difuzate pe canalele din Romania este mult mai serioasa decat pare

. Asta pentru ca aceste emisiuni sunt printre primii factori care dezvolta personalitatea, comportamentul si, implicit, viitorul copiilor nostri. Alaturi de parinti, de prieteni si de gradinita si scoala, televizorul are un rol extrem de important in educarea micutilor. Iar, cum desenele animate sunt preferatele pustanilor, este evident ca acestea influenteaza, uneori brutal chiar, viitorul copiilor nostri”, si-a explicat Pocora propriul demers.

Ea a sustinut ca „nivelul violentei din desenele animate” a atins cote alarmante, durata prezentei acestui fenomen in emisiuni tv pentru copii la Cartoon Network crescand in perioada 2004 si 2008, de peste patru ori.

„Micutii invata sa injure din desene animate”

Pocora sustine ca gradul exacerbat de violenta contribuie la cresterea incidentei compartamentului agresiv printre tinerele vlastare.

„Nu v-ati auzit niciodata micutii pronuntand cuvinte urate si nu intelegeati de unde le cunosc? Sau nu v-ati vazut copiii lovindu-si prietenii sau tipand la ei, total nejustificat? Ei bine, micutii dumneavoastra invata sa loveasca, micutii dumneavoastra invata sa fie rai cu prietenii, micutii dumneavoastra invata sa injure din… desene animate. Din acele desene cu monstri, cu roboti sau cu personaje mult mai putin cizelate decat erau odinioara”, i-a avertizat Pocora pe deputati de pericolul care le paste propriile odrasle.

Ea le-a solicitat membrilor CNA sa gaseasca impreuna cu ea solutii pentru a-i feri pe copii de violenta din desene animate, propunand totodata initierea unei dezbateri publice pe aceasta tema cu parintii si reprezentantii Consiliului pentru a identifica parghiile prin care se poate interveni in acest domeniu

„Dragi colegi, copiii nostri au nevoie de Mickey Mouse, de Minnie, de Pluto, au nevoie de povesti si de eroi care nu promoveaza violenta! (…)Va multumesc!”, a conchis Cristina Pocora.

News20.ro – 2 februarie 2010

Cristina Pocora s-a maritat in secret cu un jurnalist

Deputata liberala Cristina Pocora s-a casatorit in secret in Spania, fara macar ca parintii sai sa stie. Nu e clar de ce atata secretomanie, mai ales ca Pocora, 30 ani, a refuzat inclusiv sa ia numele sotului, dar amicii deputatei sustin ca de vina e teama ca proaspatul sot ar putea ramane fara slujba din cauza oficializarii relatiei. Mai precis, acesta, D.C., este jurnalist la un post central de televiziune, iar casatoria cu un politician ar putea crea un oarece conflict de interese. Casatoria ar fi avut loc saptamana trecuta in Spania, iar nunta care urmeaza e, de asemenea, tinuta la secret. Doar doua fotografii postate pe blogul deputatei si informatia „legal sunt o doamna”.

Buna Ziua Iasi – 23 iunie 2009

 

  1. 22 decembrie 2012 la 1:25

    … Am impresia ca tare bine v-a prins in plasa… HI!… HI!
    Atata critica si totusi v-a momit… Cand citesc pe ce scara ati urcat-o…
    Sa nu ametesti?… Sau sa zic mai degraba ceva despre prostia omeneasca?
    … Cine nu este curios sa vada in ce sac va va aduce cadourile?
    La mai mare!… Sau faceti mai bine ochii mai mari, ca ceea ce ganditi sa si transpuneti in viata…
    … Ce-si face omul cu mana lui…

    • 22 decembrie 2012 la 21:03

      Normal, are atuuri… 😉

      Legat de cadouri, Moșul îi aduce fiecăruia ce își dorește. De exemplu crăciunițe , singura condiție este că trebuie întreținută și folosită în mod adecvat.
      De exemplu Cătălina Ștefănescu …

      … fiind un cadou tânăr, frumos și scump nu poate fi întreținută și folosită de oricine în mod adecvat. Așa că a dus-o celor care pot: Parlamentarilor … 😀

  2. 23 decembrie 2012 la 11:01

    … Atunci sa mai zic si …
    „Tara moare de tatari… si…”?…
    Eu cunosc continuarea in doua variante… Sau pe scurt despe aceste asa zise „capacitati”:
    O hoarda de Putere turmentati… De altfel un Bordel… la tot mai patentat nivel!
    … Cel putin Poporul o avea bilet de intrare sa se cruceasca, daca asa ceva si-a facut-o cu mana lui?

  3. Bybyku
    23 decembrie 2012 la 18:33

    Liebe Mutti, prin definiție, Parlamentul este un bordel, iar politicienii, indiferent de vârstă, sex, religie, orientare (politică și sexuală), educație etc, sunt doar niște prestatoare diferite de cele de pe Centură prin faptul că alea recunosc.

    Mă gândeam așa, într-un moment de mare profunzime intelectuală … ce dracu ne facem dacă, dulceața asta de Cătălina vine cu un certificat prin care se atestă că e virgină? Nici nu e greu… Oana Lis zicea când s-a măritat cu balaurele că vrea ”să se coase” … Pentru ca soțul ei să se poată bucura de virginitate… cică nici nu durează mult, nici nu e scump, nici nu e prea dureros… Așa făceau ”fetițele” de la bordeluri când doreau să se mărite …

    • 23 decembrie 2012 la 20:09


      … korect … la noi virginitatea e foooarte apreciată … (deși, de obicei, asta se reduce la urechi)

  4. 24 decembrie 2012 la 10:14

    … Atunci nu este deloc pacat, cand privind mai cu atentie, gasesc unele deficiente la aceasta poza, care la inceput poate „iti ia ochii“. Simtul meu exagerat poate pentru simetrie si nu
    numai pentru, imi zice…
    … Numai aparent este totul bine pus in scena, dar pana si ce este mai valoros = acel colier de perle si chiar un Push-Up (banuiesc ca este cazul) sant aruncate ca de ochii lumii.
    … Daca lumea i-ar deschide insa mai bine!
    … Poate data viitoare cu toate ca este cumva ca si cu gunoiul… daca nu-l cari repede, s-ar putea sa te ingropi candva in el.

  5. 24 decembrie 2012 la 12:59

    Simțul tău pentru simetrie nu ți-a sugerat că ar putea fi un trucaj? 😀

  6. 24 decembrie 2012 la 13:49

    … Desigur m-am gandit si la asa ceva.
    Mi-am amintit de acele fotografii care se faceau candva… Poate si astazi, cine stie… unde capul ajungea iar restul era un rezultat al fanteziei unui fotograf, poate nu chiar talentat.
    In fine!
    … Vorbeam numai despre contradictia intre ceea ce se spune si ceea ce se voteaza, care mi se pare tare nefericita ca romanii sa aiba candva parte de ceea ce merita pentru POTENTIALUL lor!

    • 26 decembrie 2012 la 19:08

      Legat de decupaje .. pentru că despre asta e vorba.
      Mi-am amintit ceva …
      Odată am făcut un expereiment la Realitatea forum. Am ales zece personaje cunoscute și le-am decupat doar ochii pentru că se spune că de obicei este primul lucru care se reține din figura cuiva: Adrian Năstase, Ion Iliescu, Elena Băsescu, Elena Udrea, Roberta Anastase, Nicoleta Luciu, Alina Gorghiu, Alina Plugaru, Andra Măruță, Lia Olguța Vasilescu.
      Am rugat să se spună cui aparțin ochii, care pereche de ochi li se pare mai frumoasă, mai interesantă, mai sinceră, mai parșivă, mai urâtă, mai rea…
      Singura pereche de ochi recunoscută de cam jumătate din răspunsuri: Elena Udrea
      După trei zile am făcut socoteala.
      Cei mai frumoși ochi – Roberta Anastase
      Cei mai interesanți – Alina Plugaru (la diferență de două răspunsuri de Nicoleta Luciu)
      Cea mai sinceră privire – Roberta Anastase și Andra Măruță la egalitate
      Cea mai parșivă privire – Adrian Năstase
      Cea mai urâtă privire – Ion Iliescu

  7. 26 decembrie 2012 la 15:01

    … Blue Sorin, sa-ti torn vinul mai limpezit?… Doar asa se spune.
    Am rasfoit putin pe aici…
    Trebuie sa destainui ca nu degeaba am intrat tocmai pe pagina asta. Cautam de o vreme o urma despre un anume PROLET din Urziceni, pe care nu demult totusi l-am descoperit, in alt ziar (de Ialomita)… si culmea, impodobea cu existenta lui, crezuta desigur demna de a se posta acolo, tocmai scena politica din Fetesti.
    Era alaturi de primarul ales, care pe 24 mai 2011 era cu hoarda la circ. Am inteles apoi citind una- alta, cat de bine era postata persoana pe care o cautasem… Banuielile mele m-au dus totusi pe urma buna… chiar de aici de unde sant eu, cu cunostintele mele mai mult decat „mediocre” in ceea ce priveste computerul, de care pana acum nu am avut nevoie.
    Deci asa am citit si ceea ce se spune despre capacitatea acestei femei si am intrat aici.
    Spre surprinderea mea… oarecum… am fost aici iarasi „confrontata” cu tematica pentru care am iesit totusi si eu in Internet… Insa eu scriu despre asta de la celalalt pol… nu „geografic”, desigur…
    Scriu despre un individ… care din pacate reprezinta o clasa in sine, cand asa „ciobanite”, (doar imediat vine iar Pastele cand se numara ouale) stau pe rangul 1… dar totusi simtul altora pentru etica si morala este cu picioarele terfelit. Buhai needucati, sau cum am scris :
    „… Utopia unei societati civilizate (= Ce nu este nicicand de realizat!…).
    … Chiar cu scoala si facultate… Cand… „Cei 7 ani de acasa”… s-au ignorat…”
    In fine, cred ca ce am scris ar fi demn chiar de o inscriere in Guinness World Records, dar sper ca cel putin degetul aratat sa fi avut un mic efect, pentru unul care probabil azi are 62 de ani.
    … Ca sa ai ceva de citit…
    Si pe tema asta… dar mai intai una legata de soarta tarii, care inteleg ca serveste toti anii dupa, numai pentru profilatul unor incapabili, interesati sa-si umple numai buzunarele… ceea ce atat se potriveste si acelui PRIMAT despre care spun…
    **********
    **********
    **********
    **********
    … S-ar putea cumva aici… “Nervul sa-l fi nimerit”?
    Chiar de sant departe si nu le-am trait…
    … Insa n-am uitat
    De unde-am plecat
    Din nefericire…
    N-a venit un bine!
    … Si se pare ca nici nu le place… Ce aici am scris
    Adevarului parca… Tot in noapte ca sa bajbaie… Ii este prescris!
    Ceva pentru AIA… ce nu se mai satura!… Popor Migrator!
    … Ce-au mai infipt coltul!… Zicand ca asta este TIMPUL lor!
    Nu-i o noutate, cate se promit cu Ciolanul Ridicat,
    Apoi, peste bot, cu acelasi Ciolan vine socoteala… Popor ignorat!
    … Oare vor lasa calicii sa vina si al TAU TIMP… vreodat’?
    Dar cum sa recunosti HOTII… care nici de lumina zilei nu se mai sfiiesc?
    … Si prin care sita sa-i mai cerni… Cand cu droaia astazi chiar roiesc?
    Sa fi avut drept cand scrisei astea din strainatate?
    … Romanie Draga… Inteleg ca mai ai mult… Pana departe!
    **********
    **********
    **********
    **********
    … Romanie draga…

    Romanie draga, citesc doar despre tine cum toti te jefuiesc!
    … Ti-au aratat respectul ca si femeii pure… Pan’ o batjocoresc!
    Apoi cu ghioaga-n ceafa, muteste… O au de-nghesuit
    Si in obraz ii scuipa… Cand curvelor le au mai mult de multumit.

    Cu sange-nfierbantat si vorbe ticluite… Atacului feroce un nume-au pus
    Nici n-au inceput bine… Si-au si uitat pe data, de ce fiara urata atuncea au rapus.
    … Dar nu m-as intreba… Departe fiind cu anii… cand plecai de la tine
    Si fericita ca nu am trait apocalipsa, ce ti-au calculat-o in acele zile?

    Oare, cand in lozinci clocotitoare poporului strigau… Mai bine sa-l atate!
    Ce din aceeasi pana ca veninul picurau… Cand fiara avea mainile pe ite
    Cand timpul… Spatiul si le-a insusit,
    La cer sa fie ridicata… Poporul s-o asculte amutit.
    … El singur chiar infometat sa-si spuna ca e multumit…

    Oare, nu chiar in vant or fi vorbit, Cand doar in gura mare geaba s-au laudat?
    Sau au gandit si calculat, Ce bine le-ar mai fi cand ei la tine ar avea de devastat!?
    … Doar o cohorta flamanda de lacuste… Mai are doar de ros si macerat…
    Mai are cu fecale obrazu-ti sa-ti improaste fara a gandi insa: Candva chiar totul au papat!

    Romanie draga, nu vezi? Pana sa iti dai bine seama, O mama vitrega din tine au cioplit
    Copiii tai, cu traista-n bat in lumea mare, pe poarta-ntr-o cireada ti i-au imbulzit.
    … Ca cersetorii la stele, randurile si mai dens in fata lumii reci au populat
    Copii mici, ramasi in urma,
    … Ca mama… tata, din cand in cand sa ii sarute ar mai trebui, Au si uitat!
    Adorm cu vise triste si se trezesc cu si mai triste vise… C-ar fi ai nimanui!
    … Ce-s banii ce-i aduna oare prin strainatate…
    Cand bogatia ce-au lasat-o, nu o vad… Poti tu, ca sa le spui?

    Si cu batranii tai ce au facut?
    … Cu cei ce au lasat sudoarea, ca azi lacusta sa aiba… Sa aiba de tesut?
    Doar in ciomag se tara, cand ei nu pot pleca… Dar tribut au platit
    Uscati sant numai! Vlaguiti!… Si n-au de ultimele zile aproape mai nimic.
    La o vesnica asteptare sant doar condamnati…
    Pe cine mai intereseaza oare… Ca si ei si-ar mai dori-o sa fie mangaiati?

    Dar cand lacusta sleahta isi stie bine hranita si pentru incubat in puf si-a-mbrobodit
    Si chiar la mersul lumii azi invarte, Cand leul fleica cea mai grasa si-a smucit,
    Cum sa-nteleaga si cu care ochi al sufletului sa priveasca ar avea
    Ce griji!… Cosmaruri!… Pe cel impins deoparte si gol lasat in fata vietii l-ar manca?

    … Iarasi lozinci!… Iarasi la poleit!
    Inca ceva ragaz… Mai e de mistuit!
    Poporul tace azi din nou… Dar pana cand doar cu tacerea e sortit?
    … Si cat scanteia mai mocneste, pana secunda va veni si coltul i-a sclipit?

    Romanie draga, crezi si tu putin, in Dumnezeu ca mine?
    … In ultima dreptate?!
    Ce va veni totusi candva… In Fine!
    … Chiar pe neasteptate!?
    Cand omul crede ca a mai face urmatorul pas… Aceasta, chiar ca nu mai poate?!
    … Aproape ai pierdut speranta ca se va intampla,
    Dar simti… Mai e o picatura… O mica picatura… Undeva!

    De aceea ma intreb… Cand va veni la tine iarasi „maine”?
    Si ce am sa aud atunci… Ca dintr-un colt strain de lume?
    … Pe cine oare vor rapune?… Ce iarasi or fi savarsit?
    Romanie draga, sa nu pot crede din straini… Ca de acolo am venit!

    … Dar sper ca tu sa ai noroc in fine…
    Or sa te-aduca acasa… Si-or sa faca… Cu respect… Ceva din tine!
    … Iar plaiul Mioritei despre care-am invatat
    Va fi iar plaiul Mioritei…
    Cel care nu pentru ca frumusetea sau bogatiile ti le-au ravnit… Atat ti l-au cantat.
    … Insa nu va mai fi atunci si gura cea de rai… Ce marsavia n-a dat-o in vileag
    Si unde se rapune pe la spate. Ce-as zice-o azi!… In vazul lumii!… C-un baltag!

    • 26 decembrie 2012 la 19:40

      Interesant …

      Legat de speranță … după pierderea speranței, următorul pas e în sus, pe scaunul de sun ștreang… Speranța e VITALĂ .. dacă dispare se instalează depresia sinucigașă.

      Dacă România crede în ceva? În Dumnezeu nu crede cu adevărat, doar spune asta pentru că dă bine…
      De fapt, în ce crede țara asta? În propria șmecherie care a făcut-o să reușească să existe încă deși a fost călcată de multe imperii, în capacitatea sa de a găsi întotdeauna o cale care să o scoată la liman, cale care niciodată nu e calea foarte corectă … o cale în care greutățile ori se ocolesc, ori sunt înlăturate de alții, o cale ale cărei cheltuieli să fie suportate de alții, o cale a neasumării propiilor porcării.

      Dacă va veni ziua de mâine? Da, va veni… din păcate va găsi o Românie tot la marginea civilizației, o Românie a corupției și a compromisului, o Românie în care oamenii speră să trăiască precum nemții, suedezii, francezii etc, dar să respecte regulile și legile și să muncească precum românii … adică, dacă se poate deloc. În fond de ce să te strofoci să muncești dacă întotdeauna se găsește un politicin care să îți promită marea cu sarea… Deși știi că te minte, nu contează, măcar ai pe cine da vina. ”Eu am crezut în ăla, dacă trăiesc rău nu e vina mea ci a lui”…

      Zici: ”am iesit totusi si eu in Internet” 😀 .. de obicei lumea zice că INTRĂ pe internet … (no ofense)

      Zici: … ”Iar plaiul Mioritei despre care-am invatat … Va fi iar plaiul Mioritei…”
      Plaiul ăsta, al Mioriței , cel idilic există doar în mințile poeților care își scriu poeziile elogioase aflati sub presiunea euforiei bahice…
      un popor, pentru a se autodefini are nevoie de un mit ancestral, inițial, unificator și creator, care să îl delimiteze față de alte popoare…
      Npi ce dracu de mit inițial avem? Cucerirea și zdrobirea Daciei de romani? Trădarea care l-a ucis pe Decebal? Tăierea viilor de Burebista pentru a mai reduce gradul de alcoolemie a supușilor ? Balada Mioriței, de fapt balada despre defetism și rămânerea perplecși în fața greutăților și a pericolului, de refugiere din lașitatea de a înfrunta realitatea într-o lume imaginară? Sau poate legenda imbecilului de Manole care preferă să își sacrifice tot ce avea mai drag pentru că nu a fost capabil să înțeleagă că pentru a construi ceva trainic e nevoie de un sol sănătos și ferm?

  8. 26 decembrie 2012 la 15:02

    … Bufonul

    Nu am recunoscut minciuna… Si-nbratele-i cum m-am scaldat
    In zeflemea-mi scuipa apoi tradarea-n fata… Cand eu l-am cautat
    Nu a avut o explicatie… Cand sufletu-mi cerea sa nu m-afund
    Doar un raspuns! Stiam asa de bine… ca m-ar fi ajutat cu totul ca sa rup.

    Vazui bufonul in sfarsit cu fata lui schimonosita, Crezand ca are har
    Vazui secunda blestemata si-am inteles ca m-a primit ca dar
    Ca intr-un film imi vazui viata stiind ca nu mai e a mea
    Si-am inteles ca pentr-o carpa am mizat totul, Ce nici o explicatie n-o da

    Bufonul si-a facut doar jocul… Avea o pauza de dat
    Dar cum nu il lasa menirea… Era mereu la cautat
    Un monolog vroia sa dea… Pe scena lumii ce-a urcat
    Iar eu fiind doar figuranta… Fara s-o stiu!… Mutimea aveam de jucat.

    Apoi a tras numai cortina grea ca si moartea ce-a trezit
    Cadavrul meu bine-a ascuns… Si-n lumea mare, fara jena, a iesit
    Credea ca n-o sa fie prins cand eram doar o debutanta
    Credea ca n-am nimic de spus… Caci o tacere eram toata.

    Azi il revad din intamplare… Azi are fata de Bufon!
    Si uite cum prin voia soartei… Si eu articulez un ton…
    Nu numai unul as mai zice… cand nu mai sant de stapanit
    Doar i-am promis… Din inchisoare… Nu-mi este teama de vorbit!

    Ce zici Bufon, de tonul meu si cum ti le-am mai nimerit?
    Sau zici ca-n ziua cand de-acasa, la tine chiar, m-au fugarit?
    … „Asa traim!… Ti-am zis ca sant sarac!”… Nu asa mi-ai grait?
    „Sigur c-am sa te iau, Maria!… Bine ca ai venit!”…

  9. 26 decembrie 2012 la 15:03

    … Daca nu ne-am intreba

    O, tu suflet, ce-ai zacut si-ai mocnit dezamagirea
    Caci doar frunte-am ridicat si mi-a si semnat pieirea.
    … Mi-a jucat in ochi iubirea!… Si in voce mi-a jurat…
    Si ca sa il cred mai bine si pe nume m-a chemat…

    … Nici n-a vrut sa ma cunoasca in secunda ce-a batut
    Eram deja terfelita, fara a banui insa! Chiar din toana ce-a avut!
    Si-a postat cu siretlic doar complicii sa-mi impuie
    Ca ar fi deosebit… Dar mai mult n-au vrut sa-mi spuie.

    Si-a trimis laudatorii ce cu lux de amanunte
    Chiar de n-am dorit sa-l stiu… Au stiut sa ma incante.
    Cica nu avea trecut!… Era doar coala curata…
    … Dar stiu din somn trezi… Neprihanitu-mi vis de fata.

    Mi-a jucat doar lozul vietii pentru care am platit
    Si ranjindu-mi mi-l scuipa… la picioare… Ciopartit!
    Impertinent nici buna ziua sa imi spuna, n-a gandit!
    Nici macar cuvinte sa gaseasca… de-un raspuns, n-a chibzuit!

    M-a lasat far-a privi ziua-n care m-a ales
    N-avea ce valoare-i da… cand el numai m-a cules.
    Doar mi-a zis sa-l iau pe altul… ca el doar a terminat
    Si-a luat numai trofeul… Crezand ca m-a meritat.

    Si cu-aceeasi ignoranta chiar sa-l uit m-a sfatuit
    C-as avea si eu un suflet… Cand el n-are… N-a gandit!
    Si de ce m-a cautat?… Ce mai vrea sa mai culeaga?
    N-a-nteles?… Din ziua aceea lumea era o otreapa!

    Nu i-a spus ma-sii acasa ce cu mine a facut?
    Nu i-a spus lui taica-sau?… Sau nici nu l-a cunoscut?
    N-a fost nimeni sa ii spuna: Nu se face asa ceva!?
    N-a fost nimeni sa ii zica… Lozul este viata mea?

    O, tu suflet cum te port cand doar stiu ce ti-am facut!
    Doar asa te-am cunoscut… Insa latul peste cap mi l-a trecut!
    Insa stiu!… Cum aste rime asa le mai potrivesc,
    Tot asa si lui o data ata o sa i se rupa! Si-o s-o stiu far’sa gandesc.

    Din senin se umple-azi pieptul… Sufletul imi sta in gat
    Si pan’ sa-mi dau bine seama lacrimale-au izvorat.
    N-am de-ales! Cum mai beau cupa… Pentru ceea ce-am facut!
    Otravita-mi este viata cand stiu… Drumul mi-am pierdut!

    O, tu suflet, ce-ai zacut si-ai mocnit tristetea toata
    Caci doar frunte-am ridicat… Si m-a casapit ca-s fata.
    … Mi-a jucat in ochi iubirea!… Si in voce mi-a jurat…
    Si ca sa il cred mai bine… chiar pe nume m-a chemat…

    Cand cuvinte ticluite in ureche-mi picura, de iubire a stiut?
    Cum, cand nevinovatia doar de trefelit ca boarfa a vazut!?
    N-a stiut despre iubire, ca daca-i adevarata, atata har ar avea?
    Cum a inimii masura marsavie i-a fost toata, Sa n-aiba parte de ea!

    Cat de bine ar mai fi, daca peste noi ar rataci aripa uitarii
    Si pe nelinistea-ntrebarii necrutand… atunci ar poposi…
    Si asa pe veci trecutul… Doar o ironie… ce n-a meritat a fi,
    Pentru sufletele nostre, pentru totdeauna, l-ar putea umbri!

    Dar daca marsavie, chiar la-nceputul vietii, ca floare ti-a vandut
    Din multele-ntrebari descatusare cauti… Dar strigatul ti-e mut!
    … Insa ce-ar fi viata nostra daca nu ne-am intreba?
    Sau sa fim cu totii oare… Saltimbanci?… Numai asa?

  10. 27 decembrie 2012 la 1:05

    Blue Sorin,
    … Mai intai iti multumesc ca vrei sa-mi publici unele dintre ultimele „creatii” pe tema asta. Desigur ca eu am scris totul, ca un fel de prelucrare a ceea ce de fapt am banuit, cu ani in urma, ca daca totusi mi se va intampla, nu voi putea decat moarta scapa de stigma. Nu cea de pe fata caci nu cred ca am una, ci cea de pe suflet.
    ***
    … Pentru cine oare-am scris?
    Pentru sufletu-mi inchis…
    … Sa-i deschid o poarta.
    Nu acelui Ipocrit… care nici nu a gandit, Ce am fost odata!
    … Iara celui care azi… asa departe l-am vazut…
    Ma intreb si minunez… Chiar sa-l fi cunoscut?
    Nici coaja nu imi spune ceva sa-mi amintesc
    … La fel ca si trecutul… Mai bine amutesc!
    Cu ce-am gresit… O, Doamne?!… Si cat sa mai platesc,
    … Ca sa ma linistesc?
    ***
    Nu stiu daca are vreo importanta, dar cum am spus, scriu de o eternitate…
    Am inceput fara un concept, in iunie 2011 cand as fi avut Revederea de 30 de ani de la terminarea facultatii. Acel specimen a fost la aceeasi facultate (Metalurgie-Bucuresti ) insa la alta specializare si am stiut ca n-o sa mai pun piciorul pe acolo vreodata.
    Deci nu am fost la nici o Revedere pana acum dar de fiecare data, cam cu un an inainte de termenul Revederii si pana era trecuta aveam si mai mari probleme, decat de obicei. Traiesc doar intr-un cosmar fara sfarsit. Ca sa intelegi iti mai dau ceva.
    Deci anul trecut mi-a fost clar ca am pierdut orice tren, iar la revederi n-am sa merg vreodata. Am sa mor si nimeni, pana la cativa oameni cu caracter, printre care se numara si colegi de facultate nu va sti ce Creatura am avut bafta sa cunosc.
    Deci am scris la inceput pe „colegiimei”, crezand ca in cateva randuri voi arata cine se faleste cu profilul lui pe pagina aceea. Apoi totul a luat alt curs si cred ca in final totusi am ajuns la un fel de concept, chiar daca este cam imprastiat.
    Candva, in mai anul asta, mi-a picat sub ochi un articol pe Kamikaze, era pe pagina facultatii unde citeam ce am scris si chiar ca numai sa dau un comentariu am vrut. Acum sant 208 comentarii acolo, 13 date de altii, restul date de mine care m-am cam zbatut sa ajung mai departe. Candva poate la misto sau mi-au dat dreptate cu ceea ce fac, m-au lasat „de capul meu”. De la comentariul 208 nu au mai luat nimic. Ceea ce ti-am dat nu au ei caci nu au mai lasat.
    Nu am spus ca doar singura cred pe de o parte ca este demult timpul sa ma opresc insa mereu a fost ceva ca sa fac mai departe. Daca tu scri, intelegi cum ideile nu-ti dau pace pana nu le transpui in scris.
    Dupa Kamikaze am inceput sa mai caut prin presa din Ialomita si asa am dat de poza cu pricina. Si acolo am scris ceva, insa unde l-am descoperit nu vor da, este doar ziua cand pana si ministra muncii s-a prezentat pe acolo ca sa-l sprijine pe primar.
    Altundeva am avut mai mult noroc si acolo este si Bufonul. La fel altundeva Romanie draga.
    Acum tocmai am crezut din nou ca am terminat si numai bine ca vin aici.
    Eu ma numesc Günther Maria, „mutti” a fost prima „scanteie” ce mi-a venit, necrezand ca se va da de citit ce am scris.
    Cum am zis, am nenumarate poezii, mai bune, mai rele, in care de altfel explic cam tot ce mi s-a petrecut si cum traiesc cu aceasta batjocura. Sper sa nu te sperii.
    ***
    ***
    ***
    ***

    … Firul ce ne-a unit

    … Nu cred c-a fost doar primavara… de-a soarelui blajine raze dezmierdata,
    Cand dandu-i in obraji culoarea, i-a amintit cum ca semnu-i doar astepta…
    Latenta nemurire a naturii… Ca-n venele-amortite, de imnul vietii sa fie celebrata.
    Nu cred c-a fost doar primavara!… Cand numai m-am ferit, sa deschid o poarta.

    … Caci de-abia daduse coltul ierbii, iar florile-n boboci inca mijeau…
    Si ca niciodata-n viata, o vreme, in geana diminetii… astea ma insoteau.
    Apoi chiar peste noapte, ca intr-o avalansa cu toata curatenia ne-a podidit
    Cum sa fi banuit pe urma atata murdarie, ce numai mortii sa o spele ii e ingaduit?

    … Sigur a fost si acea inca necunoscuta frica, ca o gheara… ce pulsul mi-a slabit
    Si rugaciunile!… Ce nu numai in drumu-mi somnoros, in zilele acelea le-am rostit
    … Si-au fost apoi desigur si ca o dezlegare la viata noua ce pulsa…
    Speranta si raspunsul!… Ca toate bune or sa fie atunci… Cu mama mea.

    … Atunci l-am cunoscut!… In stralucirea in care sufletu-mi plutea
    Crezand ca astai semnul, la masa vietii… Si mie un loc sa mi se dea.
    … Cum se mai potrivea totul pentru jocul ce si l-a construit
    Eram o simbioza cu planul, ce chiar cu trandafirii ma-sii, de doi bani, mi l-a impodobit.
    Era de-ajuns numai cu palma sa-mi stearga indoiala ce fruntea-mi incarca
    Era de-ajuns doar numele sa-mi spuna… Si cum ma alinta…

    … N-am banuit si ca tocmai ce in zilele acelea… Pana sa il cunosc, am izbutit
    Dragostea si recunostinta sa-i arat mamei mele… pentru firul ce ne-a unit…
    Una cu pamantul va face… Cu rasuflarea lui spurcata in vant le-o risipi…
    Si-n locul lor numai mahnire si dezamagire vor ramane… Firul il vor strivi!

    Dar azi scriind aceste randuri, mai intai… despre ce vina as mai scri…
    Cand nu mai este colt al vietii… pana la el… sa il mai pot in lumina aceea regasi?
    Iar totul ce-a ramas in urma lui e-un joc de carti ce-a masluit
    Intr-o gramada mi l-a aruncat! Sa aleg praful… Dupa ce din maneca a scos asul tintit!

    … Sa fi fost primavara aceea la fel ca el, Tot o atrapa, ce-a stralucit ca aur fals?
    Era la fel tot o spoiala ce mima doar bucuria vietii… Insa juca al mortii dans?
    Caci la masa vietii cum mi-am inchipuit, candva si eu voi sta… Nu mi-a lasat un loc
    Crezand ca lui, cu tot ce a furat… Doua i-ar trebui… Ca sa aiba noroc…
    ***
    ***
    ***
    ***
    … Timpul…

    Timpul… Timpul, rana nu mi-a vindecat!
    Anii… Anii cu secunda doar i-am macinat!
    Sa uit! Sa uit… Oare cat timp mi-ar fi de-ajuns?
    Si cum sa o pot face?… Cand radacinile mi-ai smuls!?
    … Sa uit!… Cat timp… m-ar mai ajuta?
    Sa uit!… Sa-mi inbunez inima…

    … Nimic!… Nimic de tine nu a fost!
    Cum, nimic! Si pentru nimicul asta viat-am aruncat-o fara rost!
    … Si daca aripile mi le-ai frant si ca sa zbor n-am invatat.
    ‘Nauntru-mi este cu atat mai zbuciumat…
    Sa uit!… Sa nu mai recunosc cum pentru un nimic in viata m-am pierdut,
    … Insa de cate ori… secunda pasului ascult?

    Ca o cascada amintirile-n tumultul lor m-au luat…
    Iar in vartejul lor… Ca-n viata radacini sa prind nu m-ai lasat…
    Viata mi-e doar un fluviu-tulbur, fluviu-nvolburat,
    … Mi-e doar un fluviu zbuciumat…
    Unde… Unde nu vreau!… Nu pot!… Nu vreau sa ma afund…
    Dar impotriva cui si cum sa lupt… cand aripile mi le-ai frant?

    … Caci de-as fi fost un fluture cu care te-ai jucat,
    As fi murit demult si cum cenusa timpului m-ar fi uitat…
    Dar am fost pasare ca tine… si as fi vrut sa zbor,
    Spre cerul azuriu… Dar nu-n cenusa anilor!
    Caci am fost ca tine… pasare! Si-am vrut… C-as fi putut sa cant!
    Dar nu cu imnul mortii anii sa-mi incant…

    Timpul… Timpul, rana nu mi-a vindecat!
    Caci anii… Anii cu secunda numai mi i-am numarat…
    Viata mi-e doar un fluviu-tulbur, fluviu-nvolburat,
    … Mi-e doar un fluviu zbuciumat…
    Viata… Viata ce pentru tine chiar nimic n-a valorat!
    Viata care fara sa banuiesc pe mana ta mi-am dat…

    Linistea… Linistea nu pot sa o gasesc…
    Linistea!… Sa pot sa ma odihnesc…
    Caci poate-as fi luptat si viata nu m-ar fi infrant…
    Dar impotriva cui… Si cum sa lupt… Cand aripile mi le-ai frant?
    Cum caut linistea… ce nu o mai cunosc demult…
    Cand viata… Viata mi-e doar un tumult!

    Unde… Unde nu vreau!… Nu pot!… Nu vreau sa ma afund…
    … Insa de cate ori secunda pasului ascult?
    Unde?… Si cand?… Si la ce mal ma voi gasi…
    La malul unde linistea din nou o voi primi?
    Malul la care din volbura tumultului sa ies voi izbuti…
    Malul… Und’ sa ma pot odihni…

    Viata mi-e doar un fluviu zbuciumat
    … Timpul… Rana nu mi-a vindecat!
    Nimic!… Nimic de tine nu a fost!
    Cum nimic!… Si pentru nimicul asta viat-am aruncat-o fara rost!
    … Si daca aripile mi le-ai frant si ca sa zbor n-am invatat…
    ‘Nauntru-mi este cu atat mai zbuciumat.

    Sa uit!… Sa nu mai recunosc cum pentru un nimic in viata m-am pierdut…
    … Insa de cate ori secunda pasului ascult?
    Ce mi-a spus visul… ce in copilarie l-am avut candva?
    … Cum c-am plecat de-acasa… si toate le-am lasat in urma mea…
    Visul… Care asa m-a speriat de m-am trezit…
    Zicandu-mi ca mai rau nu-mi poate… Nu-mi poate fi de intalnit…

    … Visul care apoi toti anii cum m-a urmarit
    Si mi-am dorit… Cat mi-am dorit… sa nu-mi fie de-ndeplinit…
    Visul cel rau… Din care-atunci asa de trista m-am trezit…
    Si fericirea ce-am trait… Recunoscand ca tot acas’ la mama m-am gasit!
    … Visul… Dar nu cosmarul ce in suflet mi s-a-nfipt
    Din care vreau de ani sa ma trezesc… Dar nu e chip!

    Viata mi-e doar un fluviu zbuciumat…
    Caci timpul… Timpul… rana nu mi-a vindecat!
    Unde si cand?… Si la ce mal ma voi gasi?
    Si cand tumultul ce ma rascoleste se va potoli?
    … Acolo unde capul pot sa imi astern ca sa adorm…
    Fara cosmaruri!… Dar ca somnul sa imi fie iarasi somn?!
    ***
    ***
    ***
    ***
    … Dupa atatia ani…

    Ti-am scris dupa atatia ani sa-ti povestesc
    … Ce a fost doar de tine!
    Nu mi-a fost usor lumii-ntregi sa-i destainuiesc
    … Ce ai facut cu mine! … Ce ai facut… cu mine!
    Si cum te-ai jucat cu viata mea…
    Cu visele-mi putine…
    Cum numai mi-ai sfasiat inima!
    … Mai rau ca un caine!… Mai rau ca un caine!
    Cum numai de jertfa doar m-ai cautat,
    Chiar de n-am stiut… pana atunci de tine…
    Iar cand telul doar ti l-ai atins, bastard…
    Ai scuipat!… Cum ai mai scuipat pe mine!
    Si cum ma-ta nu te-a educat
    Si cum banii sa-i ravnesti doar te-a invatat…
    Si cum ai stiut sa ma momesti…
    Chiar daca stiai cu curva pentru bani-i…vrei doar sa traiesti!

    Ti-am scris dupa atatia ani sa-ti povestesc
    Ce a fost doar de tine…
    Ca sa stii candva parerea mea…
    Si a mea de nedescris… de nedescris dezamagire.
    Caci cu mine numai te-ai jucat!
    … Stiind ca nu-s nimic!… Nimic nu-s pentru tine!
    Nici macar viata nu mi-ai respectat…
    Sa mi-o pot trai si eu… ca orisicine!
    Caci cu visele-mi mi te-ai jucat,
    Fara sa gandesti!… Fara o clipire!…
    Si curaju-n viata si in mine mi-ai luat!
    … Azi stii!… Sa-ti fie bine!… Bastard, sa-ti fie bine!
    Si ca n-am uitat si n-am sa uit!… N-am sa uit de tine!
    Caci doar astazi linistea sa mor o am…
    Insa cum adanca!… Si mai adanca e a mea dezamagire!
    Cand platesc si nu stiu pentru ce!
    Cand nu am nici o viata!
    Nu sant moarta pentru ca gandesc…
    Insa stiu!… Nu am nici un viitor in fata!
    Si ce viitor as mai avea?… Cand nu am trecut?
    Caci doar anii mi i-am suportat…
    Dar toti anii ce-ai facut cu mine am avut in gand!
    Caci nu pot pricepe!… Cum nu ti-a fost greu,
    …Asta sa imi faci?
    Nu te-am cunoscut… Si nu ti-am facut vreun rau!
    … Spune cum te placi?

    Ti-am scris dupa atatia ani sa-ti povestesc
    Ce a fost!… Si ce este… doar de tine!
    Cei ce cred ca doar te-au cunoscut,
    Astazi stiu mai bine… Totul despre tine!
    Caci nu esti decat un ignorant!
    Esti doar o comica figura!
    Nu esti decat un bastard… Cu suflet plin de ura!
    Si cat de bine-ai mai stiut s-ascunzi… Ce ai facut cu mine!
    …Toti anii cum te-ai lafait… Insa nimic nu e de tine!
    Si oricat te-ai crede ca ai fi ceva…
    Acum le-am spus de tine!
    Iar pentru ce-ai facut cu viata mea…
    Nu meriti nici macar dispretul de la mine!
    …Ti-am scris dupa atatia ani sa-ti povestesc
    Ce a fost!… Si ce este… doar de tine!
    Cand numai doar m-ai amagit
    Si m-ai facut sa cred!… Bastard! Cum am crezut in tine!
    Ti-am scris bastard!… De m-ai uitat… sa stii de mine!
    Azi stii ce mi-ai facut bastard! Azi stii!… Sa-ti fie bine!
    … Bastard!… Sa-ti fie bine!
    ***
    ***
    ***
    ***
    ***
    … Viata nu este doar …

    … Viata nu este doar o secunda…
    Ai inchis ochii… si a trecut.
    Nu toti i-or putea pasi… secundei pragul…
    Chiar daca o au… neintrerupt in gand…
    … Caci daca-s franti…
    Nu sant copacii taiati… Care apoi inmuguresc,
    … Nu pot fi iarba ce ati cosit-o… Pe care maine iarasi pasesc.
    Sant numai florile taiate…
    … De ce in vaza le doriti?
    N-ati inteles?… Ca sa traiasca…
    Pamantul doar… le-a fost prezis!
    … Si Soarele… le-a fost prezis!
    … Sa le mangaie!
    Nu… cum au si inflorit…
    Izul mortii sa il stie!… Izul mortii sa il stie!
    … Caci daca si cu sufletul ati cugeta,
    Ati intelege-atunci… Viata e altceva!
    … Cum altceva!
    Nu poate fi doar o secunda!…
    … Cand nu ai timp sa-i vezi un rost…
    E rostul ce il cauti vesnic!… Cand frant ai fost!
    … Cand frant… ai fost!
    E rostul ce il cauti!
    E linistea pe care nu o mai cunosti!
    E drumul ce-l ai de facut!
    … Drum infinit… Prea infinit!…
    Caci cum ai vrea sa aiba un sfarsit…
    … Ca pe o floare viata altora batjocoriti!
    … Caci o culegeti fara sa ganditi…
    De frumusetea ei ati si uitat sa va mai bucurati!
    … Nu stiti nici ce-ati facut… Caci santeti blestemati!
    … Si cate zile numai va dura…
    Pana va fi inlocuita… si o veti arunca?
    … Si iarasi n-ati gandit!
    Caci frumusetea… puritatea nevinovatiei ce-a avut…
    La voi se cheama doar trecut!
    … Stiu!… Tu crezi ca ai invins…
    … Cand viata altuia nici cu o lacrima… nu te-a atins!
    Dar… omule, care cu sufletul… sa vezi!… Sa intelegi… nu ai putut!
    … Cum degeaba te-ai nascut!
    ***
    ***
    ***
    ***
    … Cantecul…

    Aud un cantec de departe… ce nu-mi da pace unde sant
    Caci chiar de-mi canta inima… doar triste versuri am in gand…
    Si versurile ce le-am scris… de multe ori chiar mi-au cantat
    Nu mi-au dat liniste apoi!… Sa le insir mi-au zis!… Neaparat!

    Si cate ori doar lacrima… obrazul mi-a scaldat… Cantand!
    Si cate ori cuvantul… s-a-nnabusit ca nodu-n gat.
    Si cate ori apoi ca o fantana… lacrima mai rau mi-a izbucnit
    Si cate ori apoi pe-obraz curgandu-mi… Tristetea nu s-a potolit.

    Si din senin mi s-a dezlegat vorba… ce-n ani s-a strans neintrerupt
    Ca sipotul cel nou ce prima oara… la vale-o ia.… Frana si-a rupt!
    Si sufletul imi este ca si rana… ce nu mai este de legat.
    Imi face griji… dar ma si linisteste… Ca mai am timp pana sa mor cu-adevarat.

    Ca nu mi-e inima-mpietrita… Si-aud o lacrima curgand…
    Si-aud si framantarea ce palpita sub fruntea-ngreunata-n gand.
    Aud un cantec de departe… ce numai pentru mine-a fost compus…
    De un marsav!… Cu juramintele-i desarte si false note… Doar de plans!

    Si cat am vrut cu-acel departe, sa rup!… Caci doar nimic nu-mi mai avea de zis
    Sa rup cu orice amintire… Sa uit durerea ascutita ce limba sarpelui a-ncins.
    Dar nelamuritul gand ca vascul doar s-a aciuat. Mereu in rana rascolind, mi-a amintit
    Despre Povestea falsa de iubire… ce un fatarnic… pentru mine si-a gandit.

    Aud un cantec de departe… ce povesteste din trecut… Chiar despre mine!
    Si despre juramintele desarte in care am crezut… Nebanuind ca poate-ascunde asa fire.
    Aud un cantec de departe ce nu mai poate amuti… Dar cat mai e de distonat,
    Caci e tesut cu marsavie, cu nedreptate, si cu ura… iar bucuria n-o s-o cante niciodat’!

    Aud un cantec de departe… ce nu-mi da pace unde sant
    Caci chiar de-mi canta inima… doar triste versuri am in gand…
    Si versurile ce le-am scris… de multe ori chiar mi-au cantat
    Nu mi-au dat liniste apoi!… Sa le insir mi-au zis!… Neaparat!

    Si chiar de cantecele mele frumoase sant… caci inocenta sufleteasca mi-am pastrat
    O elegie raman totusi in sufletu-mi hulit… unde-un fatarnic urma si-a lasat.
    Dar cat mi-as mai dori-o astazi… sa nu mai pot sa povestesc
    Insa tristetea nu-mi da tihna… Chiar de-mi doresc sa amutesc.

    De aceea azi astept doar semnul… ce mi-a mai dat din cand in cand…
    Si poate-atunci voi intelege ce a avut cu mine-n gand.
    Caci nu cred ca doar sa plang povara sufletului ce mi l-a patat… asta mi-a dat
    Cand candoarea cu amandoua mainile… Un sarpe!… Un fatarnic!… mi-a luat!
    Si daca va veni raspunsul… mi-o fi avand si-asta de zis?
    Caci tare-as mai fi curioasa… Ce ursitori mi-o fi trimis?
    ***
    ***
    ***
    ***
    … Oglinda

    Anii trec… si trec intr-una… Si nu-i vom mai revedea.
    Asta e ursita nostra!… Trebuie s-o luam asa.
    … Ne-au tocit vanturi cumplite… si-n oglinda cand privim
    Nu vedem riduri pe fata. Sufletul ne e tot tanar. Tot asa, decand il stim!

    … Si purtam cu noi povara ce ne-a dat-o un destin
    Ni s-a indoit spinarea… Insa radacina sa ne tinem bine… tot gasim.
    … Nu mai suna fericirea cum am simtit-o candva.
    Chiar si rasul ne e altul! Ca-i umbrit de apa vietii ce ne-a rascolit asa.

    Totusi dainuie pe viata si un pas chiar mai apoi
    Amintirea ce-am lasat-o despre sufletul din noi…
    Ca-n zadar doar cu oglinda frumusetea am doar vanat
    Vom fi fost cum ne crezuram?… Poate chiar vom fi visat?

    In zadar toti sant pe spuse… ca pe cel mai frumos l-au gasit…
    Cand o lume superficiala a uitat coltul ascuns… Und’mai are de privit…
    Numai banul, frumusetea… si cate banalitati… rotesc
    Dar cand se pierdu asa?… Frumusetea ce o are doar un suflet omenesc?

    Oare langa pruncul cela nu se puse ca vlastar…
    Doar un pic de omenie… in al sau leagan ca dar?
    De ce cantara oare lautarii?… Ce se facu asa tam-tam?
    … Cand in anii cei din urma a primit scrisoarea chiar?

    Cum doar marionete reci cu ras fals si falsa bunavointa
    Teatru joaca pe scena vietii numai!… Cu a multora buna credinta…

    Sa-ti spun povestea despre uratul… si ce a descoperit
    Cand aruncand oglinda… Sufletul in fine si l-a simtit?
    Despre frumusetea aceea ce peste moarte ii va dainui…
    … Cand unul sau altul, despre el inca isi va mai aminti?

    … Sau vrei povestea despre paunul ce asa se mai infoia…
    Ca tine!… Care si-a pierdut totusi penele mandre… candva?
    Caci acea frumusete nu intr-o oglinda de sticla o vei descoperi…
    … Oglinda sufletului trebuie adanc sa o cauti ca sa o poti primi.

    Dar langa pruncul acela de ce nu s-a pus ca vlastar…
    Doar un pic de omenie… in al sau leagan ca dar?
    De ce mai cantara atunci lautarii?… Si de ce se mai facu asa tam-tam?
    … Cand in anii cei din urma… si-a primit scrisoarea in dar?

    Cum doar marionete reci… cu ras fals si falsa bunavointa
    Teatru joaca pe scena vietii numai!… Cu a multora buna credinta…
    N-ati auzit?… Actori ieftini, de doua parale!… De MAHALA!
    Te-nghesuie-ntr-un colt… Muteste!… Sa-ti poata lua apoi VIATA!

    Dar timpul judecatii candva va suna… Pe negandit!
    … Doar nu tu esti acela… care ai asupra vietii altora de randuit!
    Iar in viata, pana plecam, toate… Drumul drept singure si-l vor gasi
    … Sau nu ai stiut… ca nu putem lasa in urma noastra datorii?!…
    ***
    ***
    ***
    ***
    … Florile vietii

    … Sa pun in vaza vietii mele… florile ce frumusetea, sensu-i dau!
    … Sa ma despart de-a amintirilor povara… ce nu ma lasa astea sa le iau!
    … Sa-l uit in fine pe acela… care niciodat’ de mine demn n-ar fi!
    Caci altfel… nicicand sa imbratis’ viata asa cum merit, nu voi izbuti…

    Asa mi-a scris deunazi… Un an batut si inca ceva…
    Fostul coleg… Prietenul!… Caruia-i scrisei… Ca si-altora…
    Doar o poveste si-o balada… Si-o rugaminte-am pus in plic…
    Si mi-a raspuns neasteptat!… Pe data!… Nu putea crede ce ii zic…

    De-atunci… Sper, nu e de mirare!… in felul meu, tot… tot plivesc!
    Ca nu mai vreau, in vaza aceea, de as avea-o… O buruiana pripasita sa hranesc.
    Buchetul vietii mele-i timp… cu-o adiere proaspata sa-l rasplatesc
    Caci are numai flori curate!… Care nu stiu ce-i putregaiul omenesc.

    Stiu! O buba purulenta am atins cand buruiana a-nproscat otrava sa.
    Despre care si invatatii poate au stiut… fara sa stie… ca n-o pot vindeca.
    Caci de ar fi fost altfel… ceva s-ar fi desprins…
    Si-atunci in rana noua… chiar carnea sanatoasa, raul l-ar fi invins.

    Si astazi vad ca vine timpul… cand multe am mai inteles…
    Sa ma gandesc… Imi fac o vaza?… Sau florile, ca pan’ acum, le las pe ses?
    Le las pe pajiste sa creasca?… Sau in gradina?… Ori balcon…
    Ca mi-e aproape… Sa priveasca!… Al vietii sens azi nu mai e afon.

    De ce mi-as pune florile-ntr-o vaza?… Ca maine sa le vad doar vestejind?
    Si numai pentru doua zile poate… lumina sa o dea-ntr-o camera murind?
    De ce le-as frange? Radacina nu as batjocori, crezand ca ele totusi mai traiesc?
    De ce sa planga una dupa alta?… Nu cred!… Nu cred ca poate fi firesc!

    Iar buruiana ce-am plivit… Departe!… Fara hrana o voi arunca!
    Doar stiu!… Daca nu esti atent… chiar si pe stanca iar se va-ntrema.
    Stiu si ca norii iarasi ma vor mai cauta… Cerul l-or mai acoperi
    Dar si ca numai ploaia o vor da… Ca florile sa-mi infloreasca-aci…
    ***
    ***
    ***
    ***
    … In lumea mare

    Azi am strigat in lumea mare…
    … Sa scuip obrazul necinstit!
    Ce m-a cules doar c-am fost floare…
    … Si numai m-a batjocorit!

    … Caci anii mi-au umplut paharul
    Si nici un strop sa mai incapa n-a mai vrut…
    … Nici macar ca sa-mi mai stinga jarul…
    Ce sufletul mi-a ars… mocnind tacut.

    Caci n-am avut nimic din viata
    … Cand bucuria-i i-am uitat…
    M-am afundat in mersu-i numai… Ca o roata!
    … Ca sa mai pot cumva sa o strabat.

    Dar ochiul n-am putut inchide
    … Iar gandul pace nu mi-a dat…
    Caci am trait din deznadejde…
    … Cum poate fi asa ceva adevarat?

    … Caci ramasei inca copilul sceptic!
    Ce totusi mana-n… mana lui i-a dat…
    … Si sufletul la fel ca floarea… La netrebnic…
    Pana la ultima petala i l-a dezbracat.

    … In urma a ramas copilul fara vorba, tulburat !
    Ce nu-ntelege… Cum de l-a momit?
    … Caci el crezu ca lumea-i buna! Tine cuvantul dat!
    Cum sa-nteleaga… Ca o masca l-a ademenit?

    Dar a ramas si acea fata, la pragul de a fi femeie!
    … Ce numai pentru unu-anume s-a pastrat!
    Dar pentru asta-n loc respect sa i se deie
    … In plina fata… Doar i s-a scuipat!

    Iar din femeia ce abia-nflorise… mai traieste
    … Cand nevinovatia i-a hulit-o un bastard
    Doar o ruina! Ce viata cu neliniste o rascoleste
    Ca Icarus! Ce aripile bine si-ar lipi… De ar lasa hazard.

    … Insa femeia pura ce-n mine a ramas…
    Cum stie ca n-a fost aceea… care sa fie i-a fost pus
    … Si astazi mutei intrebari… In lumea mare ii da glas
    De ce un farizeu, cu masca de barbat, in fata mi-ati adus?

    Cu glasul deznadejdii… Azi, in lumea mare
    I-am strigat!… Ca sa-mi pot moartea randui
    … In ochi sa o privesc… Dar cu rabdare…
    Caci i-am putut… obrazul prefacut dezvalui!
    Dar inteleg… Prin toate astea azi trecand
    … Ca timpul chiar nimic nu va schimba…
    Nici omul… Nici greseala cand in el crezand
    Unui iezuit platii! Fara sa banui…Chiar cu viata mea!
    ***
    ***
    ***
    ***
    … Balada cacatului de inginer lustruit…
    ***
    … Pe Google tocmai am citit…
    Balada despre care… in urma cu doi ani mi-am amintit…
    … Caci cand nu vrei neaparat…
    Chiar dac-o viata te-a urmat…
    Trecutul cand n-oi astepta…
    In mers… In fata ti s-o pune… Si chiar te-o saluta…
    … Si dac’am gasit potrivit
    Ce in balada este de gandit…
    Pentru un motat intre motati…
    … Un necivilizat intre necivilizati…
    Nici doua versuri n-am rostit…
    Si uite!… Muza m-a ciupit!
    ******
    De-un an scriu… Chiar neincetat!
    Despre cacatul cel motat…
    Trimis in lume la scolit…
    … Si-am aratat ca-i numai… Bine lustruit!
    Era mai copt… Dar nu in cap…
    Avea doar anii la protap…
    … Cu ei doar sa se lafaiasca…
    Dar nu cu ce-ai crezut ca i-ar fi dat… Intelepciune omeneasca!
    … Caci daca 16 luni a fost soldat…
    N-ai fi crezut si tu… Ca l-au facut barbat?
    … Dar de acolo ce-a adus?
    Un titlu numai… Presupus!
    Si-n loc s-arate ca-i matur…
    … Arata doar ca-i un cacat motat!… Fudul!
    Si daca 5… sau poate 6 ani ne-au despartit…
    … Nu ai fi si tu uluit…
    Ce de citit lumii i-am dat
    Ca sa arat… Cu ce-a avut… Cu aia a si defilat!
    … Aici redau doar pe cacat…
    Ce poate-asa s-o fi scapat?…
    … Oare m-o fi avertizat…
    Ca mai departe decat cloaca… N-a calcat?
    ***
    … Iar daca si ce despre titlul inchipuit a relatat…
    Atunci!… Ca ar vorbi in serios as fi luat…
    Demult cacatul… motul si l-ar fi pierdut…
    Iar eu cu lumea mare… nu m-as fi intretinut.
    Asa ca azi inchei… Cum doar am inceput…
    … Cu o balada despre un rebut…
    Ce la cacatii d-imprejur de sus privea… C-un singur gand
    … De parca toti ar fi picat… Numai asa… din cur de rand.
    Credea ca numai el era asa-nzestrat… Detaliat sa povestesc?
    … De unde ar putea veni atunci… Decat din cur domnesc?
    Ceva nu ii placea defel…
    … Cica-i diminuau putin valoarea… Caci il chemau Sandel…
    Dar el crezand c-are substanta,
    Isi purta motul chiar pe fata!
    … Iar pentru una c-un cusur…
    In mare taina… Si-l purta chiar ca abajur!
    Cum… sa parvina se zbatea… domnul-cacat…
    … Ca pentru motul lui cel mandru… sa fie laudat.
    Si de aceea nu Sandel sa-i zica…
    … Cand de cate ori… e mai dotat? Zicea… Motica.
    ***
    Cacatii mici din jurul lui… doar au privit…
    … Cum tot ce a putut a imputit.
    Dar dac-ar fi stiut… ce doar gandea Sandel…
    Pe umar l-ar mai fi batut? Sau pe obraz… Si si-ar fi amintit de el!?
    … Habar n-aveau ce fac… si doar il admirau prostiti…
    … Ca astazi in balada lui… sa fie amintiti.
    Caci in balada despre care am vorbit…
    Cacatul plin de el si prea motat… de-un caine e halit.
    Si-apoi din rang e rasturnat… cand iarasi slobozit…
    Chiar ca materie concentrata… Motul i s-a pleostit.
    Insa aicea… in balada lui Sandel… Daca tot scriu asa…
    Mai bine as chema hingherii de-as putea!
    Drumul sa dea… La haita hamesita ce au adunat…
    … De toti cacatii… Mici sau mari de-atunci… sa faca azi curat.
    Si cand i-or recaca apoi… Cu mot de ras ca doar asa au meritat…
    Sa le dezvaluie valoarea de reziduu… Chiar de plans!…
    (… Caci cu hlizitul poate or fi terminat!?…).
    ***
    … Si chiar Sandel ce a crezut ca pentru motul lui… Toate s-au dat!
    Iar peste altii a calcat indiferent… Si numai i-a scuipat!
    … A fost si el la rand citat cand si mai sus era…
    Cand anii n-au iertat! Nici ierarhia parvenitilor… Si sigur se credea!
    … Si azi… cand este un pitic… I-o fi trecut de fudulie?
    Cand asta doar a meritat!… De rasul lumii doar sa fie!?…
    Caci pe Motica… domn-cacat…
    Pe care chiar l-am vizitat…
    … Pe Google… Am uitat sa spun…
    L-am… Doar asa… de ramas bun…
    … Etichetat!… Si pe obraz i-am atarnat…
    … Sa-i fie de-nvatat…
    Asta facui pentr-un fudul!… Si pentru aia cu cusur!
    … Sa vada ce-a iesit din cur!
    Caci cel putin aicea santem cu toti la fel…
    … Si ce mot i-am mai pune cand tot asa il cheama?… N-ai auzit, Sandel?
    Dar daca s-ar fi scarpinat…
    … Poate intreg ar fi scapat.
    Putin din MOT ar fi pierdut
    … Dar cainii nu l-ar fi vazut!
    Si daca astazi motul i s-a dus…
    … Oare nu singur… cacatul pe obraz si-a pus?
    Dar ce noroc l-a mai calcat
    … Cand nu piciorul l-a sleit… cum ar fi meritat!
    Sau sa vorbesc mai bine… despre ghinionul lui Sandel?
    … Doar nu s-ar fi citit atata despre el…
    ***
    … Pana voi trage linia… Pe scurt reamintesc…
    Asta-i balada celui care… S-a dat c-ar fi din cur domnesc…
    Caci chiar de-a fost la facultate… sa fie inginer o dat’…
    Ambitia adevarata si-a ascuns-o… Si doar cu motul lui a defilat…
    Insa cum viata nu te iarta… Candva te da de gol!… E doar stiut…
    Ce sa-i mai zic azi lui Sandel fudulul?… Saracul!… Numai asta a avut!
    ***
    … Si-acum MORALA… Cand Sandel… de MORALA n-a aflat…
    Ca sa inchid in fine CERCUL… in care trecutul m-a chemat!…
    ***
    … Nu crede… daca-i mai mare cu anii… Ca este mai copt!
    Daca se lauda c-o are mai mare… Fii sigura ca-i doar un netot!
    … Nu crede ca doar a glumit!
    Ci crede mai degraba ca prostia… prin ochi i-a iesit!
    … Si de nu i-o citesti pe fata!…
    Chiar daca cu tine invata!
    … Nu-nseamna ca este cioplit,
    Din lemnul din care ai crede… ca-n secolul in care te afli ar fi potrivit!
    Si daca cu alta are atat de vorbit…
    … Nu crede-n palavre de adormit!
    Chiar daca numai te minunezi… Cum a putut natura face asa ceva?
    … Si-ti zici ca… Saraca de ea!
    Si fugi mai bine… cat mai ai de scapat…
    Inainte sa calci… in CACATUL MOTAT!
    … Caci chiar daca motul i l-ai turtit…
    De cacat nu te poti curata… Daca te-a murdarit!
    ***
    Deci!… Ca sa-ti fie bine… Si-n motul cacatului sa nu te incurci…
    … Scuipa si fugi!
    Sau… Cum ai face-o cand iti place curat…
    … Trage apa!… NEAPARAT!
    ***
    Si-n punctul asta… Pan’ l-oi pune… Ceva si lui Sandel!
    … Ai grija… daca vine maine… Ca te-ai cacat pe el!
    Sau n-ai stiut ca-n cloaca pute… Si daca motul mult vei vantura…
    Se va gasi candva… Si pentru tine!… Sa ti-l turteasca… cineva?!
    … Dar cum Sandel n-are substanta… chiar dac-asa s-a dat…
    Stim c-o sa-i intre… Si-o sa-i iasa… Chiar fara mot ramane neschimbat!
    Si-atunci de chintesenta… Nu pentru el… Caci doar n-a meritat!
    … Sa nu uitati… chiar pana maine!… Ce a iesit din cloaca… Tot aia a mancat!
    Si daca bine lustruit… Sandel ochii v-a luat…
    O pojghita subtire a fost totul… Si ea de-mprumutat!
    Si doar ca inginer… Sa stie… Nu ar fi trebuit?
    Sub lustru… ca sa tina bine… Fata se curata… si nu cacatul e acoperit!
    Sau aia cu cusur… ce ti-a facut proiectul… secretul asta l-a pastrat, Sandel?
    … Ca si acoperit cacatul pute!?… Ca are un cusur… si el?!
    … Dar uite cum mai este viata!… Cum urme mai lasam prin ea…
    Eu azi iti scriu aici balada… Sau sa-i zic oda… poate-ai vrea?…
    Sa stie lumea adevarul! Ce-ai fost! Ce esti! Si… De ce fel!
    Caci chiar de ti-au umplut protapul… Anii degeaba-i ai!… Ca si atunci, Sandel!
    ***

  11. 27 decembrie 2012 la 1:15

    … Ursitoarea…

    Ursitoare!… Ursitoare!
    … De ce-ai fost partinitoare?
    Vocea mami-ai auzit…
    Cum moasei mele-a rostit…
    … Dac-am fost albastra-n fata
    Si n-am dat un semn de viata?
    … Ca sa nu ma mai plesneasca…
    Viata sa nu-mi daruiasca!
    Caci poate asa mi-e data…
    … Daca si asa sant fata!…
    Cate ori n-au povestit,
    Mama, moasa… Si-am zambit…
    Cate ori n-au repetat
    … Pana moasa a plecat.
    Cate ori toate am ras
    Insa astazi… Rasu-i plans!
    Dar nu pot ramane muta
    … Daca gandul ma framanta…

    Ursitoare!… Ursitoare!
    … De ce-ai fost partinitoare?
    Pan’eu ochii i-am deschis
    … La fatarnic ma-s-a zis
    Fete sa batjocoreasca!
    … Pruncia sa terfeleasca!
    N-ai gandit pan’ m-am nascut
    … Sa-l educe-ar fi putut?
    De ce mi l-oi fi ursit
    Pe marsavul poleit?
    N-ai stiut ca nu-i de-un ban…
    … Doar un marsav grandoman?
    Sau crezusi ca e barbat?!…
    … Curvele l-or fi stricat?

    Ursitoare!… Ursitoare!
    … Oare astazi nu te doare?
    Cand imi vezi inima rupta…
    Nu gandesti la acea prunca?
    Cand citesti sufletu-mi ciunt
    Si ce soarta am avut…
    … Fara-un rau sa fi facut!?

    Ursitoare!… Ursitoare!
    … De-ai fi fost mai iubitoare…
    Ca nimic nu ti-am gresit!
    … Sau si tu… banii-ai ravnit?
    Caci ce sa zic de-al tau venit
    … Cand asta avusi de ursit?
    Cine-au stat de capul meu?
    … Doua curve… si-un pulau!

    Ursitoare!… Ursitoare!
    … Prea ai fost partinitoare!
    Moasa de-ar fi ascultat…
    Ce-a zis mama… N-ai fi stat…
    … N-ai fi stat la tampla mea…
    Sa-mi ursesti asa ceva!
    … N-ai fi atins leaganul…
    Sa-mi ursesti fatarnicul!

    Ursitoare!… Ursitoare!
    … Vei fi fost vreo curva, oare?
    De cate ori l-ai ursit
    Pe pulaul lustruit?
    De-aia curva a tacut?
    Bani sa-ti dea… ea a avut?
    Si-a stiut ca ti-a platit
    Si-o sa-i dai pe ipocrit!?

    Ursitoare!… Ursitoare!
    … De ce-ai fost partinitoare?
    Ce-ai facut iti place oare?
    … Ursitoare!… Ursitoare!
    Nu fi hada si nedreapta…
    Daca viata ne asteapta!
    Si nu fi hada si rea
    Chiar de esti curva cumva!
    … Caci eu asa mi-am dorit
    Ca fata sa ma marit!…
    … Curvei nu i-a stat sub tampla
    Decat doar sa fie curva!
    … Sau la curva l-ai lasat
    Ca asa a meritat?
    Crezu c-a dat lovitura
    Si si-a luat lepadatura…
    Ursitoare!… Ursitoare!
    … Chiar ai fost o vrajitoare?
    A crezut ca-si ia barbat
    Si uite ce doar i-ai dat.
    … Ai dat cartile pe fata
    Ca si curva-acum invata!
    … Cand se uita in oglinda
    Sa vada cat ii de hada!
    … Nu hadenia pe fata…
    Sufletul ei e o zdreanta…

    Ursitoare!… Ursitoare!
    … De-ai fi fost mai iubitoare
    Si dac-ai fi fost doar dreapta
    Sau n-ai inima desteapta?
    Nu mi-ai fi dat asa destin…
    Sa-i canti in struna la hain!
    Curvei vorba i-ai fi dat
    Chiar de gura si-a spurcat.
    … Ursitoare!… Ursitoare!
    Fara suflet si candoare
    …De ce m-ai cautat, oare?

    Ursitoare!… Ursitoare!
    … Sa-ti mai spun doar una oare?
    O fi chiar adevarat…
    Ce spusei candva-n cantat?
    … Ai stiut ca numai praful
    Il imprastie saracul?
    Ca s-or vinde pentru bani…
    Si-or ramane mitocani?
    C-or sa-si stranga intr-un sac…
    Praful ce-au imprastiat?
    C-o sa vina timpu-n care
    Vor primi scrisoarea?!
    … Oare?
    … Insa tot nu-i gasesc rand!
    Ce-ai avut cu mine-n gand?

    Dar sa iti zic Ursitoare
    Cum altii m-au linistit
    Si mi-au zis ca timpu-i vine
    … Hapsanului la platit?

    Cred desigur c-ai stiut
    … Ce mai departe va fi!
    Ca pe-al doilea… L-or jertfi!
    … Muma iar va complota…
    Pentru BANU’ ce l-a ravnit…
    … Cand doar stie ca Bastardul…
    ARE hang la parvenit!
    Ca pe mine… Un ban n-or da!
    … Cand il va cata SOROC…
    … Nici o mila n-or avea!
    … Achitandu-l ca pe-un PORC!
    Caci doar LASUL…
    Si-o smuci… De la datorii iar fata…
    Insa PORCUL chiar n-o stie?
    … Candva… Ce-o sa-l traga ata!

    Ursitoare!… Ursitoare!
    … De ce-ai fost partinitoare?
    Moasa de-ar fi ascultat…
    Ce-a zis mama… N-ai fi stat…
    … N-ai fi stat la tampla mea…
    Sa-mi ursesti asa ceva!
    … N-ai fi atins leaganul…
    Sa-mi ursesti fatarnicul!
    Fata mi-ai fi-acoperit…
    Sa n-am sufletul mahnit!
    Gura mi-ai fi astupat…
    Daca viata tot mi-a luat!

    Ursitoare!… Ursitoare!
    … Daca esti partinitoare…
    Nu ti-a spus-o nimeni oare?
    … Nu mai poti fi nicicum dreapta!
    Ce sa spun de inteleapta?
    Ursitoare!… Ursitoare!
    … Ce ti-as sta judecatoare!
    C-as fi mai dreapta ca tine
    … Chiar si cu asa bovine!
    Ce-au ciuntit sufletu-n mine!
    … Fara mila si rusine!

    Ursitoare!… Ursitoare!
    … Ca ai fost partinitoare…
    Sa te fi razgandit oare?
    … Sau vazusi ce suflet are…
    Si ca gresit mi-ai ursit?
    … Ca din pruncul ce a fost,
    Un hapsan doar a iesit?
    De-aia-i intunecat cerul?
    Dar cum sa-ti fi citit semnul…
    … Cand asa a stralucit…
    Cu obrazu-i lustruit?!
    Si cand tot ce l-a stricat…
    Cu cernerla alba… si le-a dat?

    Ursitoare!… Ursitoare!
    … Ce ursita mi-ai dat oare?
    Moasa de-ar fi ascultat…
    Ce-a zis mama… N-ai fi stat…
    … N-ai fi stat la tampla mea…
    Sa-mi ursesti asa ceva!
    … N-ai fi atins leaganul…
    Sa-mi ursesti fatarnicul!
    Fata mi-ai fi acoperit…
    Sa n-am sufletul mahnit!
    Gura mi-ai fi astupat…
    Daca viata tot mi-a luat!
    N-as scrie azi hapsanului
    Pe foaia internetului… J

    Ursitoare!… Ursitoare!
    … Cu tine n-am terminat…
    Caci dupa asa scrisoare… Te mai am de intrebat…
    … Cand citesti tot ce i-am scris
    Oare si-asta i-ai prezis?
    … Sau i-ai dat cumva ragazul
    Ca sa-si caute obrazul?
    … Dar vazusi ca tot nu-l are
    Si-ai dorit sa-i scriu scisoare?
    De-aia schimbasi chiar postasul…
    … Ca sa-si ia… asa ravasul?
    Daca nici al ma-sii nume
    Sa-l respecte n-a gandit…
    … Azi sa-l stie-ntreaga lume…
    Pe putoiul ipocrit?!

    Ursitoare!… Ursitoare!
    … Cand citesti pe monitoare …
    Ce i-am scris la necioplit…
    Crezi ca s-a dezmeticit?
    … Crezi ca i-a trecut prin gand
    Ce atuncea mi-a facut?
    … Sau isi vede numai banul…
    Ce si l-a strans toparlanul?

    Ursitoare!… Ursitoare!
    … Cati ani pe protap azi are?
    61? 62?… Sau… chiar 63 or fi?
    … Si tot in bani i-o cantari?
    Tot nu stiu ca sant marlani?
    … Ce zici despre mitocani?
    Or fi azi mai intelepti…
    Sau se plac tot ca procleti?
    Crezi c-or fi-nteles ceva…
    … Dupa ce ti-ai luat… Plata?
    Crezi ca astazi or vedea…
    … Ce-au facut cu viata mea?
    Le-o fi cazut palaria?
    … Sau tot nu stiu… Ce-i omenia?

    Ursitoare!… Ursitoare!
    De ce te mai intreb oare?
    … Cand raspunsu’il stiu de-atunci?
    N-ai cum sa-i schimbi pe natangi!
    … Insa sa-ti zic, Ursitoare?
    Chiar daca l-ai partinit…
    Si se crede ca-i domnit…
    … Ramane tot imbulzit!
    Chiar de-si stoarce sufertasul
    … Pentru mintea ce-am vorbit
    Ca sa-si puna intrebarea
    … La ce Tot… i-a folosit?!
    Si causul azi ii mare!
    … Cand nu are!… Nimic n-are!

    Ursitoare!… Ursitoare!
    … Hapsanu’ are o-ntrebare!?
    Cum de altii-n 7 ani… au invatat…
    … Ce ma-sa-n 29 nu i-a dat?
    Ursitoare!… Ursitoare!
    Ce gandesti ca face oare…
    Azi… dupa asa scrisoare?
    … Nu crezi ca e la numarat…
    Cand pozele si-a adunat?
    … Pe cate le-a ademenit…
    Ca le-ar iubi si insura… Tampit?
    … Dar cate fete a mai pangarit?
    Si pentru ele… dau azi de citit?
    … Ai stiut ca eu pot asa scrie
    Si nu ma tem… Dac-asa o sa vie?
    Ursitoare!… Ursitoare!
    … Sa fi o zbanghie… oare? J

    Si acuma, Ursitoare…
    … Doar o ultima-ntrebare…
    Daca-n toate ce-a grait
    Doar minciuna i-a priit…
    … Nu-l trimiti in ziua mare
    Doar asa… Cu-o lumanare…
    Daca prafu-n ochi i-a dat…
    … Cand sacul si-a dezlegat?
    Sau n-o da… 1 leu bogatul?
    … S-o teme c-o saraci?
    Si l-a uitat si pe ala… Care-n locul lui plati?

    Ursitoare!… Ursitoare!
    … Sa fi recunoscut oare…
    Ca si pe tine te-au fentat…
    Cand la leagan te-au chemat?
    … Cu ce prunc te-a momit muma…
    Cand i-ai ursit albitura… Dupa ce i-a iesit spuma?
    … De-aia azi… s-alege bruma?!

    Ursitoare!… Ursitoare!
    Dac-ai fost partinitoare…
    … La fatarnic ce-ai ursit?
    O fi astazi fericit?…
    … Sau cel putin multumit?

    Si-acum spune-mi, Ursitoare…
    Care-asa de bine stii…
    Si privesti ca-ntr-o oglinda
    Ce cu omul va mai fi…
    Daca POZA mi-ai fi dat
    Ca sa-l vad pe bogatasul
    Cu obrazu-i bovinat
    … Care-i da totul pe fata
    Cand eu doar i-o pot citi…
    Crezi tu… Draga Ursitoare,
    Asta te-as mai fi-ntrebat
    … Sau doar m-as fi scuturat?
    Mai astept cum doar ti-am spus
    … Stiu ca imi vei da raspuns!
    Caci mai am de pus pe SACUL
    Banul ce-a ravnit SARACUL!
    Este tot ingalbenit
    Ca si TABLA lustruit
    Insa stii doar, Ursitoare?
    … Doar CACAT este numit…
    Pentru c-a trait degeaba!
    … Cand Om sa fie… N-a gandit!

    Ursitoare!… Ursitoare!
    … Daca chiar esti inteleapta…
    Din greseala ce-ai facut
    Vei fi invatat cumva…
    Intreband inima-ti dreapta
    … Cand ti-am zis si n-am tacut?
    Strop cu strop ti-am depanat
    Ca-nauntru-mi sa privesti…
    Ti-o fi fost chiar de ajuns
    … Ca sa nu mai partiresti?
    Ca sa nu mai partinesti…
    Si gunoaielor umane…
    Fata sa le dovedesti?!
    … De-aia mi-ai adus si POZA
    … Ca sa-l vad pe badaran…
    Ca nu e nimic de el?
    … Nici un domn!
    … Doar un Marlan!
    Cum e stofa ce o poarta!
    … Fara FATA!… Doar cutata!
    O fleandura aruncata!
    … Doar o boarfa sifonata
    Ce-a-nvelit numai o teaca!
    … Fara suflet sa-nteleaga
    … Sensul celor di-mprejur…
    … Si al vietii…
    Despre care tie astea ti le spun.
    … Doar un rol pe-o scena joaca
    … Cu o masca peste moaca…
    Ursitoare!… Ursitoare!
    … Asta a fost povestea mea…
    Nu mai fi partinitoare…
    … Ca se-ntampla asa ceva!

    … Dac-ai fost partinitoare…
    Ursitoare!… Ursitoare!
    … Ai avut destul timp oare…
    Sa-ntelegi ca ai gresit?
    … O sa iti astept raspunsul!
    … Sa vad ce i-ai mai ursit!?
    Caci de te-au fentat cu pruncul…
    La fatarnic… Tu pui punctul!

    Si acuma Ursitoare
    Dac-ai fost partinitoare
    Trage-ti mai departe ata
    Sa-i dezvalui la PORC fata!
    Ce cu jeg, la fel ca PORCUL de Craciun, e-acoperita
    Dar si lui ii vine timpul si-atunci pielea-i e albita…
    … Chiar cu ata harjaita!
    Pana pleaca ai tot timpul…
    … Da-i fatarnicului timbrul!
    Ca sa stie de plecat…
    NICI UN om IN EL N-A STAT!

    Ursitoare!… Ursitoare!…

  12. 27 decembrie 2012 la 1:19

    … Mama …

    De ce Mama ca sant saraca mi-ai zis…
    Din ziua in care ochii pe lume-am deschis?
    Si de cate ori doar mi-ai mai repetat…
    Ca numai nevinovatia-mi am de aratat?
    Tu doar ai citit in sufletul meu…
    Si m-ai cunoscut!… Cum ma cunosc eu?
    … Si eu Mama, cum am mai crezut,
    Ca de nu-s bogata… am doar de pierdut!
    Si am crezut ca daca avere nu stapanesc,
    Pentru viata-mi, nu pot sa platesc!…
    Si te-am ascultat!… Si nu-mi pare rau!
    Numai o secunda insa… am uitat sfatul tau!
    Si Mama!… Nu mi s-ar fi intamplat!
    De-as fi intalnit unul ca mine! Cu suflet curat…
    Insa Mama, in el am crezut!
    Ca-i un sarpe… prea tirziu am vazut!
    Si tu Mama! Chiar daca ai citit in sufletul meu!
    Tot nu ma cunosti!… Cum ma cunosc eu!
    Caci Mama! De atata dezamagire…
    In acea zi… a murit si inima-n mine!
    Si nu pot Mama, inima din piept sa-mi arunc!
    Sa-mi iau alta, sa invat sa cant!
    Caci am crezut ca daca avere nu stapanesc,
    Pentru viata-mi nu pot sa platesc!

    De ce nu mi-ai zis Mama, ca bogata sant?
    As fi crezut ca am tot pe pamant!
    Si nu m-as fi oprit la sarac,
    Crezand ca-i ca mine! La locul lui…si-n suflet curat!
    Dar stii doar Mama… s-a razgandit,
    Caci numai pentru bani, ochii i-au stralucit!
    Si Mama, cat imi mai amintesc de bine,
    Cand ziceai ca-s prea inchisa! Nu sant veselnica… asa ca tine…
    Dar Mama! Cum sa fi fost altcumva?
    … Eu am vazut viata… cu inima mea!
    Si Mama! De aceea am murit! Chiar daca traiesc!
    Caci nu mai pot inima, sa-mi mai imbunez!
    Caci am crezut ca daca avere nu stapanesc,
    Pentru viata-mi… nu pot sa platesc!
    Si nu pot Mama, inima din piept sa-mi arunc!
    Sa-mi iau alta, sa invaţ sa cant!
    Caci sarpele… sarpele-nveninat nu s-a gandit!
    De viata mea nici nu i-a pasat! Numai m-a otravit!
    Si Mama! Chiar de-ai zice …ca floarea-n glastra traiesc…
    Aici unde sant… pot doar sa infloresc…
    Nimic nu-mi lipseste… Si nu am in palme, ca tine bataturi.
    De ce mai am inca… astfel de ganduri?
    Tu, Mama! Cum mi-as mai dori sa fie altcumva!
    Insa eu vad viata… cu inima mea!
    Caci sarpele! Sarpele-nveninat… cu stiintă m-a amagit!
    De viata mea nici nu i-a pasat! …Numai m-a otravit!
    Si Mama! Si de aceea! Nu… nu pot uita!
    Sarpele, cum a mai otravit atunci si viata ta!
    Si eu Mama, mai aveam doar un pic!
    Pentru tot ce mi-ai dat…Visul tau sa nu stric!
    Caci vedeam doar cum v-ati straduit!
    Sa fac scoala, sa nu fiu… un nimic…
    Si cati ani doar, mandrie v-am dat,
    Cat v-am mai iubit si v-am respectat!
    Si-am facut totul din curata, inima mea…
    Fara obligatie!… Si eu gandeam asa!
    Dar sarpele prefacut, blestemat…
    A hulit tot! … Ca acasa numai asta a invatat!
    De ce nu mi-ai zis Mama, ca bogata sant?
    As fi crezut ca am tot pe pamant!
    Si nu m-as fi oprit la sarac,
    Crezand ca-i ca mine! La locul lui…si-n suflet curat!
    Dar stii doar Mama… s-a razgandit,
    Caci numai pentru bani, ochii i-au stralucit!

    … Dar Mama!… Cum nu pot sa te uit!
    Cum cu pumnu-n dusumea ai batut!
    Cred ca-n ziua aceea, ti-a fost frica de tine…
    Si n-ai vrut, tu Mama, ca sa bati in mine!
    Si cum m-ai trimis, Mama, n-am uitat…
    Si cum sarpele… doar m-a imbunat!
    Insa-n ziua aceea nici n-am banuit,
    Ca de mult, satarul era ascutit!
    Si cum Mama, tot ce ai prezis, s-a adeverit!
    Cat de inteleapt-ai fost, nici n-am amintit!
    De-as fi banuit… cat mi-as fi dorit…
    Sa fi fost eu!… Dusumeaua in care tu ai lovit!
    Si de-aceea!… Mama, azi nu pot uita!
    Ce-au facut cu mine, e pedepsa mea!
    Insa tu, tu Mama! … Tu nu ai meritat asa!
    Si Mama! Cand la el m-ai trimis… cum m-ai mai pedepsit!
    In sufletul meu… tu tot n-ai citit!
    Caci Mama! De atata dezamagire…
    In acea zi… a murit si inima-n mine!
    Si de aceea Mama! Nu am mai venit la sanul tau!
    Si nu stii tu Mama, cat mi-a fost de greu…
    Dar nu pot Mama, inima din piept sa-mi arunc!
    Sa-mi iau alta si sa invat, in fine, sa cant!
    Si astazi cand tu nu mai esti…
    Si eu sant in lume!…Cum mai imi lipsesti!
    Stii Mama, eu cred ca te-am cunoscut mai bine…
    Eu am inteles si a ta dezamagire…
    Dar tu nu m-ai inteles, nu m-ai putut ierta…
    De parca ar fi fost numai dezamagirea ta…
    Si te-am inteles! Stiu doar ca apoi ti-a parut rau…
    Dar sarpele-nveninat… a distrus si visul tau. 3.
    …Sa ma ai aproape, doar sa stii de mine,
    Sau cel putin, din cand in cand sa vin la tine…
    De ce nu mi-ai zis Mama, ca bogata sant?
    As fi crezut ca am tot pe pamant!
    Si nu m-as fi oprit la sarac,
    Crezand ca-i ca mine! La locul lui…si-n suflet curat!
    Dar stii doar Mama… s-a razgandit,
    Caci numai pentru bani… ochii i-au stralucit!
    Iar eu am crezut ca daca avere nu stapanesc,
    Pentru viata-mi nu pot sa platesc!

    Dar Mama! Nici asta… nu pot uita!
    N-a avut nici un drept peste viata mea!
    Caci Mama! Cum traiesc si azi unde sant…
    Cum ar trebui Mama sa cant!
    Si cate comori azi am si le pretuiesc….
    Cat de greu mi-este Mama, uneori sa traiesc!
    Si Mama, cum mi-as mai dori, doar sa cant!
    Nu lacrimile pe obraz… sa imi zvant!
    Dar Mama! Cum sa ma mai fi inveselit?
    Cand viata nici nu mi-a inceput… si m-a otravit?
    Dar sarpele, sarpele-nveninat…
    Cu stiinta m-a amagit si m-a aruncat!
    Caci ma-sa… ma-sa… l-a invatat numai asa…
    Ca doar ar fi avut un drept… peste viata mea!
    Mama! Si de aceea… tot nu pot uita…
    Caci doar stiu! Tu Mama!… Cum ai mai vazut in inima mea!
    Si Mama… nu numai pentru sufletu-mi ciobit!
    Si pentru tine… Mama! Timpul mi s-a oprit!
    Dar cat de bucuroasa sant sa imi amintesc,
    Ca-m mai apucat, pentru grija ta… sa iti multumesc!
    Si v-am spus in fine… parc-as fi simtit!
    Ce stiati desigur!… Cat v-am mai iubit!
    Pana sa pleci, Mama! Cand ultima data cu tine-am vorbit!
    Mi-ai zis doar, in fuga, ca ar fi murit…
    Nu Mama!… Traieste si l-a pedepsit!
    Caci Dumnezeu… nu m-a uitat!
    … Un semn din senin mi-a dat!
    Si azi stiu, Mama! … In floarea vietii fratele i-a luat!
    Cel despre care zicea… ca pe mine… c-asa l-a mai iubit!
    Uite! Cum pentru sufletu-i spurcat… l-a mai jertfit!
    Caci nici el… ca mine nu a banuit!
    Ca numai pentru sarpele inveninat, viclean… pe lume a venit!
    Tu doar stii Mama… ca nu-mi pare bine…
    Dar astazi poate s-o gandi ma-sa … ce au facut cu mine!
    De ce nu mi-ai zis Mama, ca bogata sant?
    As fi crezut ca am tot pe pamant!
    Si nu m-as fi oprit la sarac,
    Crezand ca-i ca mine! La locul lui…si-n suflet curat!
    Dar stii doar Mama… s-a razgandit,
    Caci numai pentru bani… ochii i-au stralucit!
    Si eu am crezut ca daca avere nu stapanesc,
    … Pentru viata-mi… nu pot sa platesc!

    De aceea Mama! Nici ultimul vostru cuvant…
    … Sa ascult n-am putut!
    Ca in lumea mare… cum m-am mai pierdut!
    Si de ce doar asa… asa s-a intamplat?
    … Caci cu stiinta doar m-a amagit si m-a aruncat…
    … Pe sarpele-nveninat am calcat!…
    Dar tu Mama, care ai crezut in Dumnezeu!
    Aminteste-i tu, de blestemul meu!
    Spune-i sa-i dea timp…timp sa se gandeasca!
    Ca nu asa! Nu asa, se joaca…cu viata omeneasca!
    Si sa ii dea bani! Bani… sa se-nbogateasca!
    Ca sa aiba după ce, ochii sa-i sclipeasca!
    Dar sa-mi dea un semn din nou… iar pe negandit!
    Ca sa stiu! Pe cine sarpele!… Iar a mai jertfit!
    Si cand i-o veni si timpul , ce i l-am dorit…
    Doar in lacrimi sa-i mai straluceasca ochii!
    … Si sa uite de ce banii, asa i-a mai ravnit!
    De ce nu mi-ai zis Mama, ca bogata sant?
    As fi crezut ca am tot pe pamant!
    Si nu m-as fi oprit la sarac,
    Crezand ca-i ca mine! La locul lui…si-n suflet curat!
    Dar stii doar Mama… s-a razgandit!
    … Caci numai pentru bani… ochii i-au stralucit!

    … De aceea Mama, scriu azi pentru tine!
    Ce nu ti-as fi spus… de-ai fi fost la mine!
    De m-ai fi „citit” chiar… cum doar ai facut…
    Iar sa te-ntristez?… Nu as fi putut!…
    Azi, iarta-ma Mama! Pentru ce n-am spus…
    Dar plecand departe,…timpul… cum s-a scurs!
    Iarta-mi azi greseala care am facut!
    Iarta-mi lacrimile si necazul, care le-ai avut!
    Si azi iarta-ma si dacă-ti scriu asa!
    Insa, stii tu Mama! Eu vad viata… cu inima mea!
    Si nu pot Mama, inima din piept sa-mi arunc…
    Sa-mi iau alta, sa invat sa cant!

    … De ce Mama ca sant saraca mi-ai zis?
    Din ziua in care ochii pe lume-am deschis?
    Si de cate ori doar mi-ai mai repetat…
    Ca numai nevinovatia-mi am de aratat?
    Tu doar ai citit in sufletul meu…
    Si m-ai cunoscut!… Cum ma cunosc eu?
    … Si eu Mama, cum am mai crezut,
    Ca de nu-s bogata… am doar de pierdut!
    … Si am crezut ca daca avere nu stapanesc…
    Pentru viata-mi… nu pot sa platesc!…
    De ce nu mi-ai zis Mama, ca bogata sant? 5.
    As fi crezut ca am tot pe pamant!
    Si nu m-as fi oprit la sarpele prefacut, blestemat!
    …Si-as avea astazi, poate…
    Pentru mine… si pentru tine, Mama!… sufletul impacat…

  13. 27 decembrie 2012 la 1:20

    …. Norocul…

    Crezand ca n-o sa am noroc in viata,
    Eu de la viata, chiar nimic nu am cerut!
    Sperand ca tu o sa imi indrepti pasul
    Si voi primi, totusi, si eu un pic…
    Caci doar stiam ca sant saraca!
    Si ca modesta am sa fiu…
    Si numai cu a mea straduinta,
    Ce voi avea,… atuncea stiu…
    Si chiar de nu sant credincioasa,
    Sau poate nici nu stiu ca is,
    M-am straduit ca-n a ta fata
    Numai curata sa exist.
    Caci inima care mi-ai dat,
    Nu poate altfel! Nu face pacat!
    Si pan’ la 24 de-ani m-ai insotit. M-ai aparat.
    Si-ntr-o secunda m-ai uitat!
    De-atunci strabat doar drumul vietii
    Si numai o-ntrebare sant!
    Si un raspuns as vrea sa-mi dai!
    Cu ce-am gresit? Cu ce-am gresit?
    Si stiu! Ca nu m-ai facut proasta.
    Si nici urata nu am fost!
    Si toate darurile tale
    Le-am pretuit! Mi-au fost un trost.
    Si nu m-am increzut cu ele,
    Stiam ca tu, doar mi le-ai dat!
    Si cat de rau doar mi-a parut si-am admirat,
    Pe aceeia carora, mai greu in viata li s-a dat!
    Si n-am ravnit nimic la nimeni…
    Si nici invidia n-o cunosc.
    Dar oare, oare? Ce greseala, oi fi facut? Si cum a fost?
    Caci nu cred ca nevinovata, asa de-odata m-ai lasat…
    Sintr-o secunda m-ai uitat!
    De-atunci strabat doar drumul vietii
    Si numai o-ntrebare sant!
    Si un raspuns as vrea sa-mi dai!
    Cu ce-am gresit?… Cu ce-am gresit?
    Si de-oi fi fost nevinovata,
    Caci numai asa ma cunosc…
    Oare de ce-am fost pedepsita?
    Si pentru ce sa gasesc rost?
    Si dac-a fost doar incercare,
    Doar care este rostul ei?
    Cand imi vei da raspunsul oare?
    Si ce va avea ca temei?
    Caci pan’ la 24 de-ani m-ai insotit. M-ai aparat.
    Sintr-o secunda m-ai uitat!
    De-atunci strabat doar drumul vietii
    Si numai o-ntrebare sant!
    Si un raspuns as vrea sa-mi dai!
    Cu ce-am gresit?… Cu ce-am gresit?
    Crezand ca n-o sa am noroc in viata,
    Eu de la viata, chiar nimic nu am cerut!
    Sperand ca tu o sa imi indrepti pasul
    Si voi primi, totusi, si eu un pic…
    Caci doar stiam ca sant saraca!
    Si ca modesta am sa fiu…
    Si numai cu a mea straduinta,
    Ce voi avea,… atuncea stiu…
    Eu n-am cerut nimic la viata,
    Caci asta nu am invatat.
    Crezand ca sant asa saraca
    Cum mama doar mi-a repetat,
    N-am vrut dorinte sa imi pun
    Ce nu sant de realizat!
    Si sa fi fost asta greseala,
    Ce doar in viata am facut?
    … Ar fi avut atunci norocul
    Si pentru mine-un pic… in gand?

  14. 27 decembrie 2012 la 10:26

    … Omul

    Omul… Fiinta cu suflet… Sau nu!
    Calatorind in timpul prescris… spre infinit.
    … Ca o corabie… Ca o amfora… Uneori ratacita…
    Strapungand in valurile vietii catre zenit.

    Omul… uneori plin de suflet
    Si frumusetea ce sa-i destanuie a izbutit.
    … Si la fel omul redus la meschinul “a fi”…
    Cand ghiocelul de sub zapada…
    Cand sa rasara… Doar cu laturi a fost balacit.

    Omul… Fiinta daca se respecta!
    … Si omul ce doar anonim va trece
    Fara ca sensul pricepe va sti…
    Omul ce vietii cinste ii face
    … Si omul… O coaja de nuca cu mucegai… Ce in sine va fi.

    Omul ce om sa se cheme a meritat
    … Si omul ce nu a stiut ca daca nu are…
    Unde mana sa-ntinda ca sa primeasca…
    I s-ar fi dat…
    Omul cu sufletul pe buze purtand
    Insa si adanc in piept fara a ezita…
    … Si omul meschin urmarind…
    Totdeauna!… Pe unul cumva de a insela.

    Omul sincer ce nu asteapta marire
    Si laude pentru ce-i e natural…
    … Si omul doar prefacut… Fals din fire
    Ce totdeauna un monument si-ar ridica… Chiar…

    Omul caruia-i poti pe fata citi
    Fara ca dictionarele sa le rasfoiesti
    … Si omul ce doar ca si sarcofagul unui faraon
    Frumos sculptat si cu podoaba-i amagitor…
    Nimic nu ascunde in inima, caci i-au rapit-o.
    … Un impostor!

    Omul ce l-am revazut nu demult…
    Dupa ani!… Intr-o poza pe aici rascolind…
    Cu colturile gurii asa atarnand…
    Cu fata cumva adancita…
    Ce-mi aminteste de un mort…
    Ce l-am petrecut nu demult la mormant…

    Insa omul despre care rostesc…
    Ce nu a vrut om sa fie…
    De ce oare cearcane ma intreb are…
    O fi plans destinul toti anii astia…
    … Sau poate destinul ce mi l-a pregatit mie?

    Caci altfel pe fata-i fara expresie nu pot nimic citi…
    Doar o marioneta cum s-a placut!
    Si-a desenat chipul numai…
    Dar Fata sa aiba… Nu a putut!

  15. 27 decembrie 2012 la 11:06

    …Tu, fata…

    Tu fata, tu! De ai sufletul curat
    Si vrei sa ti-l pastrezi! …Ca asa ai invatat!
    Gindeste-te ca nu traiesti decat o dat’!
    Si viata, din pacate, doar o sansa ti-a pastrat!
    …Gandeste bine de la inceput!
    Nu fa greseala, ce eu am facut!!!
    Asculta-ma, ca inima-mi mi-e arsa!
    Ce vei juca-ti va fi singura sansa!
    De crezi al sau fierbinte juramant,
    Gandeste, maine ca esti in mormant!
    Caci nu degeaba altii au plecat!…
    ….Si poate tie,… Dumnezeu curajul nu ti-a dat!
    Caci cat de fericita te-ai crezut…
    De-ai fi putut, cum te-ai fi omorat!
    Si chiar daca traiesti si n-ai murit,
    Ce ai sa faci c-un suflet parjolit?
    Caci dac-odat’, dorul de duca-n suflet ti s-a strecurat,
    Sa il mai stergi, sa fii cea veche, nu e de scapat!
    Si lasa-l, jure numai cat o vrea!
    Gandeste! Viata ce-i in joc, e viata a ta!
    Gindeste-te cat ai doar de pierdut!
    Nu crede in desertu-i juramant!
    Caci doar cand telul lui si l-a atins,
    A si uitat ce tie ti-a promis!
    Si chiar cand crezi ca este “copt”
    Si n-o sa-ti faca rau, nu-i “idiot”
    Si chiar de-ti spune cat doar mai tanjeste,
    Gandeste-te!…. Esti parte din poveste!
    Si-atunci cand faptul e realizat,
    Chiar de-ti doresti, nu poti sa-i dai cu paru-n cap!
    El va pleca pe buze cu-n suras!
    Nici n-o gandi …“de ce?” sa-ti dea raspuns!
    Caci ce a vrut, si-a luat! …Si-n lume-i dus!
    Si va uita, vei fi “trecut”… demult,
    Nici n-o gandi ce tie ti-a făcut!
    Si mie doar, …. cate povesti nu mi-a cantat mama!
    Ce? …Am crezut ca mi se va-ntampla?
    Si n-am fost proasta, de gandesti asa!
    De-aceea azi, asculta-ma! Fa, bine!
    Povestea-mi doar in cateva cuvinte ti-o voi spune!
    Si chiar de crezi ca rasa omeneasca e aleasa!
    Gandeste-te ca numai asta, unii invata acasa!
    Chiar din senin daca te-a cautat,
    De existenta-i pan-atunci nici n-ai aflat!
    Chiar de mergi sigura pe al tau drum
    Si cat ti-or spune altii ca e bun!
    Si cati colegi poate ai mai avut,
    Cu totii seriosi ti-au mai parut…
    Ajunge unul doar spurcat …
    Si toata viata peste cap ti-a dat!
    Si tot ce ti-o mai spune, nu lua in serios!
    Nu crede in povestile cu “Fat Frumos”!
    Caci chiar de-ai mai uita…Viata ragaz iti lasa…
    Din cand in cand, pe inima te-apasa!
    Cum sa te-ascunzi? …Si unde vei fugi?
    …Cand piatra morii iar te va toci!?
    Si-orice secunda bine cugeteaza!
    Caci viata-i tare lunga… si nu-ti mai da o sansa!
    Si n-ar fi bine, senina, bucuroasa?
    Ce-ti trebuie strigoiu-n casa?
    Si inc-o dat’! Ca nu-i de-ajuns sa-ti spun!
    Nu crede-n “Dracu”!!! …Chiar de-ti iese-n drum!
    Gandeste-te de la-nceput pa-n la sfarsit!
    Ca niciodata! Niciodata, nu-i prea mult!
    Gandeste-te! …Doar tu ai de pierdut!
    Nu fa greseala ce eu am facut!!!
    Gandeste-te! Candva cum o sa stai?
    Nu crede!… Nici chiar in promisu-i rai!
    Gandeste-te! Ca doar o viata ai!
    Si eu desigur, prostita nu m-as fi lasat,
    De-as fi stiut povestea, uneia ce i s-a intamplat.
    …Dar ca sa spuna, toate s-or fi rusinat?! …
    Si uite, Dracu’ cum mi-a stat de cap!
    Sau poate, mai mult de 30 de-ani ,ca mie le-o fi trebuit,
    Pana sa inteleaga, ca increderea in viata, asa li s-a rapit?
    Caci nu iubire-ai , ce nicicand a fost a ta, vei cauta!
    Ci numai ziua-n care ti-ai dori, sa nu ti se fi intamplat asa.
    Si sufletu-ti curat pe care l-ai avut si ti-a hulit,
    Caci ce-a facut cu tine …cum te-a mai murdarit!
    Dar uite azi, … caci nu stiu maine cum va fi…
    Puterea am si bariera pentru tine voi zdrobi!
    De aceea! …Asculta azi la mine!
    Ce azi iti spun… iti spun, sa-ti fie bine!
    Gandeste-te de la-nceput pa-n la sfarsit!
    Ca niciodata! Niciodata!… Niciodata!!! Nu-i prea mult!
    Gandeste-te, candva cum o sa stai?!
    Gandeste-te, ca doar o viata ai!
    Gandeste bine de la început!
    Nu fa greseala! …Ce eu am facut!!!

  16. 27 decembrie 2012 la 11:15

    … Acasa…

    Demult am mai plecat de-acasa…
    Si-astazi , departe unde sant,
    Revad anii copilariei…
    Si mi-i doresc din cand in cand.
    Cum as mai vrea sa iasa mama…
    Si sa dea vaca la pascut.
    Chiar daca, cum vorbea prea tare,
    Din vise ma trezea… Ce sigur n-as fi vrut.
    Si cum as vrea sa-l vad pe tata!
    Pe deal la fan, coasa-ascutind…
    Iar eu cu furca, in dogoare,
    Cu mama pelele-ntorcand.
    Si cum mirosul ierbii dese,
    In nas si-n piele sa o simt…
    Si oboseala mi-as dori-o!
    Totul ramane doar un gand…
    Si sa stam din nou sub prun!
    Mama cu corfa a venit!
    Caci tocmai ne-a adus mancarea,
    Ce doar pe soba a pregatit.
    Si sa merg iarasi la fantana…
    Acum ulciorul este gol.
    Si de raiul de pe coasta…
    Sa ma-nbat… mi-e dor !
    Chiar daca, cainele de-atunci
    Pace sa-mi dea n-o fi gandind…
    Si poate si-astazi, cine stie,
    Iarasi l-oi speria latrand.
    Caci de atata frica-n oase,
    Doar asa, m-am vazut scapand!
    Si mi-as dori si ziua-n care,
    Atata doar a mai plouat.
    Si cand cu mama de pe deal,
    Pană acasa am alergat.
    Si cate n-as mai vrea sa fie,
    Sa fie totul nu un gand.
    Si-as vrea c-a mea copilarie,
    Mai constienta sa o simt.
    Caci dorul ce il am în suflet,
    Nu este azi de alintat.
    Si-mi aminteste, cum pe mama,
    Cand mai era plecata, am asteptat.
    Si cum as vrea sa fie altfel,
    Sa nu fie adevarat…
    Caci astazi, ce sa mai astept?
    Nu am de asteptat !

  17. 27 decembrie 2012 la 14:04

    … Apropo „a citi dupa privire pe cineva“…
    Se spune doar, ca ochii ar fi poarta catre suflet… Bine ar fi sa fie asa!
    … Altfel n-as fi scris nici eu si mai bine mi-as fi luat instinctul in serios.
    Din pacate, la rascruce de drumuri, nu credem ce ne spune. Este la fel de greu sa-l acceptam ca si cum ne-am intreba daca exista Dumnezeu. Si pe el il acceptam numai la ananghie si apoi cine si-ar imagina ca tocmai el ar fi un ghinionist cand pana atunci numai oameni cu bun simt ai cunoscut?
    … Ziceai ceva si despre smecherie / schmecheri?
    Am si despre asta ceva… ca si despre antidotul impotriva acestei plagi care am impresia ca devasteaza dupa Revolutie acolo.
    … Iar referitor la Pocora… Ce-i trebuie unui politician, mai mult sau mai putin capabil?
    R: Un jurnalist!… Eu cred ca asta a fost o foarte buna lovitura de sah.

    ***
    ***
    ***
    … Mersul lumii

    Nu crede in om!… Chiar daca ti-au zis ca este ca specie civilizat
    Si chiar daca in ierarhia evolutiei… biped se mai cheama…
    Legea animalelor salbatice: A vanatorului… Si a celui vanat
    Este singura care mersului lumii acesteia ii da inca hrana!

    Nu vei sti ce acasa l-au invatat… Caracterul n-ai sa il poti descifra!
    Unii traiesc de generatii inca in caste, repetand un cod. Dar nu despre a evolua!
    Nu vad decat intesesele lor egoiste…Calice! Ei sant inca la prada!
    Societatea este sortita sa fie doar de esenta supta… Exploatata!

    Deci ai grija!… Sa nu fi tu unul dintre aceia vanati,
    … Chiar daca un vanator nu iti place a fi…
    Caci nu iti suporti mainile insangerate si obrajii patati,
    Iar in ochii mortii nu ai sa poti cu raceala privi…

    Nu lasa sa-ti fie sufletul amagit cand doar bine ti-l stii
    Si gustul gezamagirii nu-ti este strain, fara inca a o cunoaste!
    Fii la panda!… Caci orisicand o prada ai putea si tu fi…
    Chiar daca n-ai crede-o vreodata… ca din hatis te va paste!

    Asculta-ti inima si-ntelege ce-ar zice… Daca cuvinte-ar rosti
    Nu crede ca-i pusa pe glume, sau numai jocul sa-ti strice-ar gandi.
    Stiu ca nu este usor… totdeauna pe „nu” sa il pui la orice inceput
    Dar sa-ti spun cat de greu apoi este certitudinea, Ca toate chiar le-ai stiut?

    Gandeste ca unul dintre milionarii lumii, poate niciodat’ n-ai sa fi.
    Ce zici? Chiar te doare asta asa… sau mai degraba imi vei zambi?
    Insa gandeste… Ca cersetor… Gol in fata vietii cum iti va sta…
    Gustul pieirii mestecand… cand mai degraba asa nimeri ai putea!?

    Nu vezi ca multi au pierdut partida, inca din secunda cand s-au nascut?
    Altii o vor pierde pe drum… Sigur! Daca in evolutia omului au crezut
    Nu-ti vor lasa nici macar sansa unui fairness… Ca sa iti vezi de drum
    Ca doar nu iti este asa de greu accepta…Ca nu tu ai fi cel mai bun!

    Pana si buna mama, intr-o slinoasa boarfa, se leapada de pruncul, ce-n trupu-i a-nflorit
    Cand timpul, sa-l starpeasca asemeni unei buruieni spurcate, doar i l-a-ngaduit.
    Si cine multelor femei care rasadul astei lumi il poarta… viata batjocoresc?
    Nu-s tatii, fratii, sotul si prietenii apropiati… despre care asa ceva nici nu gandesc?

    Gustul tradarii n-ai sa-l poti decifra din cuvintele ce azi ti le spun
    Insa tare-mi doresc sa te apar, dac-as putea, Sa nu-ti fie tovaras de drum!
    De aceea cugeta! Si inca o data… Daca toate acestea poate candva vei citi…
    Cugeta!… Caci niciodata… Nici o singura data… Prea mult nu va fi!

    Dar daca totusi te-a incantat… cand ca o vulpe vicleana ti-a gudurit
    Si peste sufletul tau cu bocancul, ca sa-i fie mai bine, a mai si harjait
    Fii linistit!… Si eu un Toma necredinciosu’ totdeauna am fost
    Si nu mi-am imaginat vreodata, Ca am sa-i scriu lumii… Despre un prost!

    Sant sigura ca atunci cand drumul ni l-am facut… Cu toate am terminat,
    O sa dam socoteala cuiva… despre omul care in noi nu a stat!
    Pentru pamantul aceasta atata de minunat chibzuit…
    Pe care noi cu fiintele nostre meschine… Doar l-am hulit!

    I-am supt numai vlaga, ca pruncul al mamei san… care-l va intrema
    Insa pruncul acela chiar daca isi uita mama, Cel putin n-ar fi putut trai fara ea.
    Insa noi, Oameni maturi… Doar ne credem asa! Ca parazitii ne-am inmultit…
    Far’ a ne stradui sa dezvaluim sensul vietii si rostul nostru, Daca asa dar am primit.
    ***
    ***
    ***
    ***
    …Omenie?…

    Se chema doar Omenie… Si doar ea ar fi fost de-ajuns!
    … Insa pan’ la poarta casei voastre, din pacate, n-a ajuns!
    Amintiri de mult uitate… ce deodat’ ma rascolesc
    … Cand copiii-mi sant la varsta-mi, cand sa-ntamplat ce povestesc!

    Si deodata-mi vine-n cuget ca si tu… la randul tau,
    Ai copii la fel ca mine!… Si sufletu-mi este greu…
    Cand ma-ntreb cu ce privire… si ce ganduri, zi de zi,
    Tu in ochii lor privesti si despre tine-i povesti.

    … Si doar cate episoade… Cate-n luna le-oi grai…
    Adevarul despre tine… Niciodata nu-l vor sti!
    Caci asa cum tu pe mine, ce nu esti… tot m-ai convins!
    Tot asa si lor le-i spune!… N-or sa-ti vada in Abis!

    Si nu te-am stiut!… Si nu te-am chemat!
    Singur ai venit si m-ai cautat!
    Vanzator de vise fara de noroc…
    … Ce-ai avut in sufletu-ti spurcat?

    Cum a fost in ziua-n care… Doar ai zis sa fiu a ta?
    Cand cu tine mana-n mana… Viata o voi cerceta?
    … Dar tu ai uitat de toate!… Nici cu ochii n-ai clipit!
    După ce ti-ai atins telul, nici o vorba n-ai vorbit!

    Caci si pana a mea mama, m-anjosit pina-n Nezis!
    M-a trimis sa-ti bat la poarta, Sa-mi repeti tot ce-ai promis…
    Si cu cata-nflacarare… Numai tu te-ai repetat!
    Pan-a reanceput scoala, chiar de toate ai uitat!

    Si ti-ai zis ca nu-i nevose nici macar in ochi sa-mi spui!
    Nici sa-mi dai o explicatie… Sau ca sant a nimanui!
    Ai uitat sa ai caracter!…Caci nu ti-a fost Ideal…
    Ai uitat!… Caci din pacate… te gandeai numai la bani!

    Si nu te-am stiut!… Si nu te-am chemat!
    Singur ai venit si m-ai cautat!
    Vanzator de vise fara de noroc…
    Ce-ai avut in sufletu-ti spurcat?

    Eu, din a mea copilarie
    Am invatat ce-i Omenie!
    Tu nu ai stiut!… Tu nu ai aflat!
    … Caci maica-ta nu te-a invatat!
    Cei ,,7 ani de-acasa” nu ti-a dat!
    … Si cand ma uit azi inapoi,
    Asta era doar marea diferenta dintre noi!
    …Dar ziganie si cu Omenie…
    N-au niciodata… impreuna cum sa fie!

  18. 27 decembrie 2012 la 15:33

    Tocmai citesc la „Arta Conversatiei “ceva.
    Si eu scriu despre unul ce avea 28- 29 de ani, poate asta explica si mai bine nedumerirea mea.
    **************
    … YEAH…

    … O fata saraca am fost si-am sperat,
    Nefiind nici urata.. nici proasta… ca o dat’…
    Norocu-mi va trece si mie… De ce nu ?… peste drum!
    … Insa despre ghinion… Despre Ghinion… ce sa mai spun?
    … Si tocmai trecea “poama” cu varsa ce-a plimbat…
    … Cand pestele-si pierdu…
    …Insa fatza… fara sa banuiesc… in varsa i s-a agatat!
    Trecand pe acolo deci… ghinionul sa prind eu pestele l-am avut…
    … Si cum se mai lauda ca ar fi de soi… Si nu ar fi nici de rand.
    … C-ar fi tot sarac… ca ne-am potrivi,
    … Si vroia cu mine sa aiba si copii…
    Si fiind asa “moda”… cand s-a studiat…
    Dar mai mult crezand ca e totusi… un barbat adevarat…
    Nu-i greu de banuit ce s-a intamplat.
    … Dar s-a razgandit… dupa ce… ce a vrut si-a luat…
    Fara cea mai mica explicatie… varsa si-a cautat.
    … Mai tarziu am aflat cum ca cu “poama tuturora”,
    … C-asa se zvonea… A fost totusi… inaintea mea!
    … Chiar daca de sute de ori… Nu ! Nu ! Nu !!!!!!!…
    … La intrebarea ce i-am repetat… raspundea.
    Cine stie de nu… si in timpul meu cumva n-o fi fost?
    … Cand din soiul mult laudat… S-a intruchipat a fi doar un prost?
    Cica ceva i-a lipsit… adevaratului barbat…
    Nu numai fatza cu care degeaba s-a mai laudat…
    Nu!… Ii placea totusi cu varsa… sa fie plimbat.
    … Si banii!… Ca sa-si poata una-alta lua…
    Caci despre ma-sa nu spusei… C-ar fi deosebit de avara se zicea.
    Si doar nu numai de banuit… dupa toate… acum ar mai fi,
    Unde era doar sa cada… „surceaua” ma-sii ?
    … Deci banii! Banii ce mi-a zis ca si el sa aiba multi, multi… ar mai vrea!
    … Banii bine i-ar prinde… dar de dat… Cine pana ai bate din palme sa ii dea?
    Cine alta parat sa ii aiba decat…
    …“poama”?… Pentru care a stat candva chiar la rand…
    Eu eram mai noua… si nu am vazut.
    … Insa fetele gura si-au batut!
    … Asa este cand studiezi…
    Studiezi totul… si de la bisericute te informezi!
    … Si aici avui mare… MARE ghinion!
    … Mie nu-mi placea in asa Salon…
    Caci numai putin de m-as fi informat…
    Ce l-as fi mirosit pe prestele spurcat!
    … Dupa aceea, numai sa inghit in sec am mai apucat…
    Si greata sa imi stapanesc… Pentru un timp nedeterminat…
    … Dupa ce am mai si aflat…
    DE CE despre… “cei 7 ani de acasa!”… inca nimeni nu l-a informat?
    … Ca tot de pe o slanita… unde “poamele ”asteapta la albit,
    Tot de acolo si el a venit!… Si despre o “poama mai coapta” s-a pomenit.
    … Deci pana nu demult am putut inghiti
    Dar cum anii nu s-or mai inmulti…
    … Ci din contra… tot mai putini vor deveni…
    N-am mai putut “Adevarul in ochi sa-l privesc”… suporta…
    I-am aratat obrazul ce nu l-a avut candva…
    I-am aratat obrazul ce nu l-a avut!
    … Chiar daca poate “un circ”… lumii de azi i-am facut.
    In doua-trei cuvinte asta e povestea mea.
    De ai fi citit “colegiimei” poate “m-ai si citit” cumva?
    … Iar pe Kamikaze… la… Chirie contra Sex…
    Doar sa comentez articolul am intentionat…
    … Insa apoi cateva din ce am mai scris… ca exemplu am dat.
    … Caci primitivi ce numai pe viata altora au scuipat,
    Mai departe au trecut si viata si-au trait…
    … Ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat…
    Nu numai mai EXISTA… ca in exemplul dat!… Ci au si EXISTAT!
    … Chiar DACA 5 ANI la Facultate… Proletul a dat…
    … Chiar daca „poama”… proiectul i l-a facut…
    Chiar!!!… Insa de viata altora… undeva l-a durut!
    … Am vrut cu povestea mea,
    Chiar daca Lumea… dupa atatia ani… nu mai e tot asa,
    Fetelor mai clar sa le spun… Sa nu faca greseala mea!
    … Cand numai o singura sansa… le da Viata!
    … Caci eu m-am ars… dar arsura asta nu se poate vindeca,
    Cand te costa ea!… VIATA!
    De aceea mai bine… Sa gandeasca la povestea mea,
    … Sa nu-si piarda apoi restul ce l-or mai avea…
    … Intrebandu-se… la nesfarsit…
    Fara raspuns a gasi intrebarii… “Cu ce am gresit?”
    … Pentru un MITOCAN tampit… care crede ca un domn ar fi!… Neaparat!
    Caci adevarul in ochi sa-l priveasca n-a invatat!
    … Cand singura scoala ce a absolvit,
    … este doar scoala ma-sii!… Scoala de albit!
    Si numai Licenta de a ajunge la Sex… scoala ma-sii i-a dat…
    Fara ca lumea sa-i zica VIOLATOR… cand doar asta l-a invatat!
    … Caci daca de cei 7 ani n-a auzit… la ma-sa… Si Om ar fi fost…
    EDUCATIA si-ar fi facut-o singur!… Marele PROST!

  19. 27 decembrie 2012 la 19:04

    Mutti, am o rugăminte.
    Blogul este și așa cam varză de felul lui…
    Deși blogul are o primă pagină pe care apar toate subiectele în ordinea postării, în realitate este structurat asemănător unei cărți. Pe capitole. Aceste capitole se numesc ”categorii”. Le poți vedea sus de tot și în dreapta.
    Subiectul cu cele două poezii ale este la categoria ”Picătura de cerneală”.
    Dacă dai clic pe e”Picătura de cerneală” sau pe acest linck https://romanicablues.wordpress.com/category/picatura-de-cerneala/ , vei vedea doar subiectele de la respectiva categorie

    Ajungi la el dacă accesezi acest linck: https://romanicablues.wordpress.com/2012/12/26/bufonul-daca-nu-ne-am-intreba/

    Hai să nu distrugem complet subiectul cu roșcovana … Poate vei face efortul să repostezi acolo, la subiectul tău, aceste texte… (Merge cu copypaste și îți ia cel mult cinci minute)

    Mulțumesc …

  20. 27 decembrie 2012 la 19:42

    ???
    1. Trebuie sa transcriu si textul sau numai poeziile?
    2. As vrea sa-mi dau adevaratul nume si E-MAIL, cat da asta ceva peste cap?

    … Scuze!

    • 27 decembrie 2012 la 20:26

      Nu trebuie nimic, ziceam doar să facem un pic de ordine.
      Ca sfat, îți pot spune că dacă le pui pe toate într-un singur răspuns e mai greu de citit… În general textele foarte lungi sperie atenția.
      Nu trebuie să îți ceri scuze pentru că nu ai greșit cu nimic … 🙂 .. dacă greșeai îți spuneam …
      În principiu, cine e dispus să citească o poezie nu o caută la în zona politică.

  21. 27 decembrie 2012 la 20:00

    ??? Fiecare poezie separat sau la gramada?

  22. 27 decembrie 2012 la 20:37

    ??? Cum dau totul peste cap daca schimb numele si E-MAILUL?
    ??? Cum este cu textul meu de a explica una alta… referitor la poveste… De altfel l-am scris pentru tine, nu am sperat la asa „intelegere” .
    Ca sa inchei cu explicatiile de felul asta, o mai dau si pe ultima aici, sa zic asa, ca ti le-am spus pe toate.
    DECI 2 raspunsuri, te rog!
    Deci…
    Scuza, daca mai vin totusi cu ceva.
    Asta este… poti sa o numesti tu cum vrei… Eu i-as zice o adaptare.
    Eu traiesc de 25 de ani in Germania, cu familia. Am trei copiii. Doi baieti de 28 de ani si o fata de 24. Eu sant romanca.
    Acest cantec l-am ascultat pentru prima oara in timpul cand tocmai stiam ca iarasi este
    intr-un an Revedere (cea de 30). In anii astia am cam pierdut legatura cu actualitatea din Romania si de ascultat muzica nu mi-a ars neaparat.
    Stiu si de ce a venit asa de puternic aceasta criza. Tocmai gandeam la Revedere, ca iar voi avea un an greu si ca 30 de ani se implinisera in acele zile decand doua colege de ale acelui exemplar nu mi-au dat pace pana nu mi l-au prezentat.
    Era tot vreme frumoasa, stateam pe ganduri singura in balcon si vine unul dintre fiii mei sa fumeze. Mi-am amintit ca un prieten il cautase la telefon si i-am spus de asta. L-am intrebat cum ii merge acelui prieten caci venea deseori pe la noi si el imi spune ca este in psihiatrie, ca a incercat sa se sinucida, tot dintr-o poveste ca a mea. Era de parca as fi comandat, asta imi mai lipsea ca sa-mi derulez amintirile cand si eu aveam asa ganduri. Numai ca atunci m-am gandit candva, ca sant prea proasta sa fac asa ceva si ca nu mai pot face si asta parintilor mei, dupa toate cele petrecute si ca ar fi de neiertat dupa toata straduinta lor.
    ***
    ******************
    Cel ce a scris frumosul Text… ce m-a urmarit asa,
    … Sper sa-mi ierte indrazneala!
    Ce am scris eu, este… de gandit!… Versiunea pentru o FATA…
    … In povestea cu doi… Are mult mai mult ca femeie sa piarda…
    Si cantecul „ Scrisoare de bun ramas” este frumos inainte de ascultat…
    Poate razlete… si lacrimi mai cad…
    … Insa ascultand… prima oara… dupa asa o poveste… Ceea ce s-a cantat…
    Intelegi ca nu numai nevinovatia si viata ti s-au furat!
    … Si cum este Prostia-TA?…
    Ai cunoscut asa iubire si curatenie sufleteasca ca cel ce scrie asa?

    ******************
    ***
    ***
    ***
    … Epitaf pentru un Pangaritor de fetemari

    Pangaritor de fetemari… cu vise-amagitoare, tesute doar cu doi!
    Nici lumea toata nu-i de-ajuns… sa stea azi intre noi!
    Caci marsavia din vajoiul sufletului slut… nu ti-am recunoscut…
    … Pe suflet si pe buze zapezile-n nameti si-n sloiuri mi-au crescut.

    Nu asculta!… Chiar daca pentru obrazu-ti stramb azi strig!
    De intamplare sau de moarte… sa ma tem?… Nu-mi este numai frig?
    Cand nu-mi mai trebuie demult sa-ntreb pan’ la sfarsit…
    Cine-a iubit frumos?… Cine-a ademenit… si-n toate a mintit?

    Cine-a avut doar jocu-n gand… si-a facut primul pas?
    Cine-a plecat apoi cand jocul si-a facut?… Si-n urma cine a ramas?
    Cui i-au ramas apoi peretii smulsi… sa-i tina toata viata rand pe rand?
    Cine-a ramas cu gustul mortii-n suflet?… Cine cu noaptea-n gand?
    Cine-a pierdut in jocul masluit… Si cine jucand fals a castigat?
    Cine sa se inlantuie nu a gandit… Ca sa nu aiba nici de dezlegat?
    Cine-a jucat totul pe-o carte crezand atat in celalalt…
    Sub cerul purpuriu si prea curat?… Mult prea curat!

    Pangaritor de fetemari… cu vise-amagitoare, tesute doar cu doi!
    Nici lumea toata nu-i de-ajuns… sa stea azi intre noi!
    Caci marsavia din vajoiul sufletului slut… nu ti-am recunoscut…
    … Pe suflet si pe buze zapezile-n nameti si-n sloiuri mi-au crescut.

    Indepartat, ca o batjocura, Inca mai suna „Te iubesc, Maria!”… glasul tau.
    Insa cum stiu!… Tacerea ce demult astept… nu-mi poate fi mai rau!
    Caci va veni si dezlegarea… Cand sub stele doar voi innopta…
    Si-atunci… In fine!… N-am sa mai simt ce-nseamna urata umbra a ta!

    Pangaritor de fetemari cu vise-amagitoare tesute doar cu doi!
    Nici lumea toata nu-i de-ajuns… sa stea azi intre noi!
    Caci prea frumos a fost la mine-n suflet… cand m-ai ademenit…
    Si prea urat!… Urat!… Urat!… La tine-n gandu-ascuns… Ce toate a hulit.
    Si azi, Pangaritor de fetemari… cand pe toate ti le-am numarat…
    Ai raspuns la intrebarea… Cine pe cine… pana la urma o fi inselat?
    Si e acelasi ce l-ai avut parat… in ziua-n care jocul murdar ti-ai incheiat?

    • 27 decembrie 2012 la 21:44

      Legat de schimbatul numelui (de fapt a pseudonimului/nickname-ului de logare) sau a adresei. Nu e nici o dramă.
      Explicația e simplă.Platforma WordPress recunoaște un anumit user după nickname și adresă. Dacă în acestea intervine o schimbare cât de mică devii din punct de vedere al platformei alt personaj care are nevoie de acceptul meu.
      Exostă bloguri unde nu trebuie să treci decât numele, sau unele care îți cer ca în momentul postării să completezi un cod AntiSPAM (un număr de cifre sau litere)pentru a dovedi că nu ești un program automat.
      Există multe siteuri care trimit o dată sau de mai multe ori pe zi mesaje publicitare … fix la aceeași oră.
      Avantajul de a completa cu o adresă corectă, pe care o folosești este următorul:
      Sub caseta în care scrii există două pătrățele. Dacă îl bifezi pe unul primești un anunț la acea adresă când cineva răspunde la un subiect unde ai postat tu, al doilea te anunță dacă pe blog se publică un subiect nou.

      Dacă se întâmplă să te enerveze să tot fie nevoie să te loghezi, eu îți pot trimite o invitație la adresa de la care postezi. Acolo primești un linck unde, care, dacă îl accesezi te duce la locul unde îți poți deschide un cont. E gratis, iar după ce îl ai, te loghezi o singură dată și poți accesa cu acea logare orice blog WordPress … Trebuie doar să trecu un nume, o adresă și o parolă …
      între altele, vei putea încărca o imagine care să însoțească orice scrii pe WordPress ( E vorba de vreo 60.000 de bloguri doar în România, și peste 3 milioane în lume)

      Acolo poți trece dacă dorești o altă adresă de mail … de asemenea poți folosi un nume la logare, dar în public să îți apară un altul…
      Nu e greu cu deschiderea contului și nici nu durează mult.

  23. 3 decembrie 2016 la 16:26

    A republicat asta pe Octavpelin's Weblog.

  1. 24 aprilie 2012 la 1:37
  2. 26 decembrie 2012 la 20:28

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: