Arhiva

Archive for 12 martie 2012

LEGEA MAGHIARĂ PRIVIND DREPTURILE MINORITĂŢILOR NAŢIONALE ŞI ETNICE

12 martie 2012 Un comentariu

Am tot spus că pentru a rezolva problemele minorităților, în special a celei mai obraznice, cea maghiară, România nu ar trebui să își bată capul cu tot felul de consultări.

Ar trebui ca pur și simplu să se traducă și să se adopte  legea maghiară. Să vedem acum cum toți păsăroii de la UDMR se vor mai plânge că nu au drepri, că vor învățământ de toate gradele și și ce le mai fată lor mintea.

Rog atenție asupra terminologiei folosite, asupra modului în care minoritarii din Uungaria au acces la viața politică și la modul în care minoritarii au acces la învățâmânul în limba maternă, precum și la ce înțeleg maghiarii când vorbesc de autonomie în țara lor.

Nu există porcăria cu care defilăm noi: Discriminarea pozitivă …

Citez primul rând al legii maghiare: 

”– urmând cele mai nobile tradiţii şi valori ale istoriei maghiare,”

Interesant, nu? Adică: ”Bey sunteți în țara MEA, și în primul rând aveți dreptul să îmi respectați nobilele tradiții și valori. 

Precizare:

M-am gândit să aduc această lege doar în românește.

Legea Poate fi văzută (și descărcată, dacă e cazul, la final, în format PDF în ambele limbi”

De asemenea pentru conformitate, se vor putea vedea și adresele URL de unde le-am luat

Lectură plăcută!

Legea Nr. LXXVII din 1993

PRIVIND DREPTURILE MINORITĂŢILOR

NAŢIONALE ŞI ETNICE*

(Redactare completă, cuprinzând modificările survenite)

Adunarea Naţională,

– urmând cele mai nobile tradiţii şi valori ale istoriei maghiare,

– sub semnul alinierii alături de idealurile democraţiei şi umanismului,

– cu intenţia de a ajuta înţelegerea şi colaborarea prietenească între popoare şi naţiuni,

– conştientă de faptul că, convieţuirea armonioasă a minorităţilor naţionale şi etnice cu

naţiunea majoritară constituie un element component al securităţii internaţionale,

proclamă că dreptul la recunoaşterea identităţii naţionale şi etnice este o parte componentă a

drepturilor universale ale omului, şi că drepturile particulare individuale şi colective ale

minorităţilor naţionale şi etnice sunt libertăţi cetăţeneşti, fundamentale, pe care le respectă, şi

pe toate acestea le pune în vigoare în Republica Ungară.

Totalitatea acestor drepturi nu constituie donaţia majorităţii şi nu constituie un privilegiu

acordat minorităţii, ele nu au ca izvor ponderea numerică a minorităţilor naţionale şi etnice, ci

dreptul la o altă identitate pe baza respectării libertăţii individului şi a păcii sociale.

Proclamând principiile egalităţii şi solidarităţii, ale apărării active a minorităţilor, Adunarea

Naţională exprimă respectul ei la adresa minorităţilor cu luarea în considerare a normelor

morale şi juridice universal acceptate, a respectului faţă de valorile lor morale şi istorice, fiind

călăuzită de reprezentarea consecventă a intereselor vitale comune ale minorităţilor şi naţiunii

maghiare.

Pentru minorităţile naţionale şi etnice, care au cetăţenie ungară şi trăiesc pe teritoriul

Republicii Ungare, limba, cultura materială şi spirituală, tradiţiile lor istorice, precum şi alte

particularităţi legate de existenţa lor minoritară sunt componente ale identităţii lor individuale

şi colective.

Toate acestea reprezintă valori deosebite, iar păstrarea , cultivarea şi îmbogăţirea acestora nu

este doar un drept fundamental al minorităţilor naţionale şi etnice, ci şi interesul naţiunii

maghiare, iar în ultima instanţă e şi interesul comunităţii statelor şi naţiunilor.Luând în considerare faptul că, autoguvernările constituie baza orânduirii democratice,

Adunarea naţională consideră că înfiinţarea şi activitatea autoguvernărilor minoritare şi

autonomia culturală exprimată de acestea, constituie una din cele mai importante condiţii

fundamentale pentru afirmarea drepturilor specifice ale minorităţilor.

Pornind de la faptul convieţuirii istorice, Adunarea Naţională asigură şi prin această lege,

pentru persoanele de cetăţenie ungară aparţinând minorităţilor şi colectivităţilor acestora, toate

acele drepturi care nu sunt doar numai drepturi ale omului, ci şi drepturi politice cu ajutorul

cărora se poate favoriza păstrarea identităţii lor naţionale sau etnice. Scopul acestei legi este

ca, pe baza principiilor cuprinse în Documentul Final de la Helsinki să se creeze bazele

instituţionale ale existenţei minoritare, inclusiv cele necesare pentru întreţinerea de legături vii

şi libere cu ţările şi naţiunile mamă.

Întocmind această lege, Adunarea naţională a Republicii Ungare este călăuzită de dorinţa

creării Europei fără frontiere, a diminuării şi anulării dezavantajelor izvorâte din existenţa

minoritară, fiind condusă de intenţia dezvoltării în continuare a sistemului de instituţii

democratice necesare pentru această cauză.

În interesul realizării acestor ţeluri, ca însumare a drepturilor cuvenite persoanelor aparţinând

minorităţilor naţionale şi etnice, precum şi comunităţilor acestora, ca şi în vederea

reglementării modalităţilor de afirmare a acestor drepturi – luând în considerare dispoziţiile

dreptului internaţional precum şi principiile stabilite de Constituţia Republicii Ungare −

Adunarea Naţională a Republicii Ungare emite următoarea lege:

CAPITOLUL I

Dispoziţii fundamentale

Art. 1.(1) Vigoarea acestei legi se extinde asupra tuturor acelor persoane de cetăţenie ungară care

trăiesc pe teritoriul Republicii Ungare şi declară ele însele că aparţin unei minorităţi naţionale

sau etnice, respectiv asupra comunităţilor acestor persoane.

(2) În înţelesul prezentei legi, minorităţi naţionale şi etnice (în continuare: minorităţi) sunt

acele grupuri etnice autohtone care sunt aşezate pe teritoriul Republicii Ungare de cel puţin

un secol, se află în minoritate numerică în cercul populaţiei statului, membrii lor sunt

cetăţeni unguri care se deosebesc de restul populaţiei prin propria limbă şi cultură, prin

tradiţii, în acelaşi timp dau dovadă de o conştiinţă a unităţii, ce se îndreaptă spre păstrarea

acestor valori, spre exprimarea şi apărarea intereselor comunităţilor lor proprii, constituite

istoric.

Art. 2.

Efectul prezenţei legi nu se extinde asupra refugiaţilor, imigranţilor, a cetăţenilor străini cu

domiciliul în Ungaria, precum asupra apatrizilor.

Art. 3.

(1) Minorităţile care trăiesc în Republica Ungară sunt părtaşe la puterea poporului: sunt

factori constitutivi ai statului [Constituţia, articolul 68, alineatul (1)] Cultura acestora face

parte din cultura Ungariei.

(2) Dreptul la identitatea naţională sau etnică este un drept fundamental al omului, care îi

revine deopotrivă atât individului cât şi colectivităţii.

(3) Fiecare minoritate e îndreptăţită să existe şi să se menţină ca colectivitate naţională sau

etnică.

(4) Toate comunităţile minorităţilor şi persoanele aparţinătoare acestora au dreptul să trăiască

pe pământul unde s-au născut, respectiv să ţină legătura neîngrădită cu pământul natal.

Dreptul la pământul natal nu înseamnă numai legătura cu propriul loc de naştere, cilibertatea şi protecţia legăturii faţă de locul de naştere sau domiciliul părinţilor, tutorilor,

strămoşilor, faţă de patria străbună, cultura şi tradiţiile acesteia.

„(5) În privinţa minorităţilor, este interzisă orice fel de încălcare a principiului unui tratament

echitabil.

Art. 4.

(1) Republica Ungară interzice orice fel de politică, atitudine care:

a) au drept scop sau finalitate asimilarea în naţiunea majoritară, excluderea, respectiv, izolarea

din naţiunea majoritară,

b) vizează modificarea relaţiilor de naţionalitate sau etnice din teritoriile locuite de minorităţi,

c) pe motivul apartenenţei, hărţuiesc minorităţi ori persoane aparţinând unor minorităţi, le

îngreunează condiţiile de trai ori le împiedică în exercitarea drepturilor legale,

d) vizează expulzarea sau strămutarea forţată a unei minorităţi.

(2) Republica Ungară intervine în relaţiile sale internaţionale împotriva tuturor preocupărilor

politice care conduc la consecinţele enumerate în alineatul (1). Pentru asigurarea protecţiei

împotriva unei asemenea politici apelează şi la mijloacele dreptului internaţional şi a

tratatelor internaţionale.

(3) La trasarea limitelor teritoriale ale unităţilor administrative şi ale circumscripţiilor

electorale, pe parcursul elaborării proiectelor de dezvoltare ale aşezărilor şi obiectivelor

economice, respectiv de ocrotire a mediului înconjurător, Republica Ungară ia în

considerare relaţiile aşezărilor minorităţilor naţionale sau etnice, interesele economice şi

tradiţiile acestora.

Art. 5.

(1) În Republica Ungară, minorităţile au dreptul să-şi înfiinţeze autoguvernări locale,

teritoriale şi pe ţară (în continuare, generic: autoguvernare de minoritate).

(2) La iniţierea înfiinţării şi la alegerea autoguvernării de minoritate poate participa acel

cetăţean cu drept de vot care figurează pe lista de evidenţă electorală a minorităţii (încontinuare: lista electorală a minorităţii). Un elector poate figura pe lista electorală a unei

singure minorităţi. Dispoziţiile referitoare la listele electorale ale minorităţilor sunt cuprinse

într-o lege specială.

(3) La reprezentarea unei minorităţi se poate angaja acel candidat care figurează pe lista

electorală a minorităţii. Dreptul la reprezentanţă poate fi exercitat doar în cadrul unei singure

minorităţi.

Art. 5/A

(1) Atribuţiile de bază ale autoguvernării de minoritate sunt apărarea intereselor minorităţilor

şi reprezentarea lor prin exercitarea obligaţiilor şi a atribuţiilor stabilite de legea privind aceste

autoguvernări.

(2) Statutul juridic, drepturile, îndatoririle, structura, condiţiile de funcţionare, normele speciale

referitoare la administraţie ale autoguvernărilor de minoritate, relaţiile autoguvernărilor de

minoritate cu organele centrale de stat, cu autoguvernările locale, sunt stabilite de prezenta lege.

Art. 6.În Republica Ungară înfăptuirea egalităţii în drepturi este asigurată şi prin măsuri vizând

eliminarea inegalităţii şanselor [Constituţia, articolul 70/a, alineatul (3)].

Art. 6/A

(1) Dispoziţii explicative:

1. Atribuţiile de interes public, privind minoritatea:

a) atribuţii legate de afirmarea drepturilor individuale şi colective garantate prin prezenta lege,

de inducţia posibilităţilor de exprimare a intereselor persoanelor aparţinând minorităţii – în

special cultivarea, menţinerea şi dezvoltarea limbii materne, precum şi obţinerea şi menţinerea

autonomiei culturale prin intermediul autoguvernărilor de minoritate – de asigurarea anumitor

servicii publice destinate persoanelor care aparţin minorităţii, precum şi asigurarea condiţiilor

de realizare în mod independent a acestor atribuţii, şi crearea condiţiilor organizatorice, de

resurse umane şi materiale necesare,

b) atribuţii legate de asigurarea reprezentării minorităţii în organele puterii de stat şi în cele ale

autoguvernării locale în exerciţiu, ca şi în organele autoguvernării de minoritate, precum şi

asigurarea resurselor organizatorice, umane şi materiale pentru realizarea acestor atribuţii,

2. autoguvernare de minoritate: organizaţie care se înfiinţează printr-o procedură de

constituire stabilită într-o lege specială, pe calea alegerilor democratice bazate pe prezenta

lege, cu scopul de a asigura anumite servicii publice prevăzute prin lege, având funcţionare în

formă corporativă şi fiind înzestrată cu personalitate juridică, având scopul de a servi la

afirmarea drepturilor cuvenite comunităţii de minoritate, la apărarea şi reprezentarea

intereselor minorităţilor şi la administrarea în mod independent a atribuţiilor de interes public,

privind minoritatea, nivel local, teritorial (pe judeţ, pe capitală) şi pe ţară.

3. instituţie de învăţământ public pentru minoritate: acea instituţie de învăţământ public al

cărei document de constituire cuprinde asumarea răspunderilor referitoare la minorităţile

naţionale şi etnice, în spiritul legii privind învăţământul public, cu condiţia ca instituţia de

învăţământ public să-şi asume efectiv aceste răspunderi, precum şi grădiniţa, şcoala şi

internatul ai cărei preşcolari şi şcolari iau parte la educaţia preşcolară pentru minorităţi

naţionale, etnice, respectiv, la educaţia şi învăţământul şcolar pentru minorităţi naţionale,

etnice. în procent de cel puţin 25%.

4. sfera angajaţilor în învăţământul public de minoritate: acele persoane care îşi desfăşoară

activitatea ca pedagogi în instituţiile învăţământului public de minoritate, respectiv,persoanele cuprinse în sfera de activităţi auxiliare proxime, destinate sprijinirii activităţii de

educaţie şi învăţământ,

5. menţinerea preocupărilor pentru funcţionarea la nivel corespunzător: preluarea dreptului de

finanţare a unei instituţii de către autoguvernarea minoritară nu generează degradarea nivelului

serviciilor, reducerea resurselor umane şi materiale disponibile, anterioare preluării,

6. informarea publică pentru minorităţi: difuzare de ştiri, de programe asigurate cu regularitate sau

periodic, în presa scrisă sau în cea electronică (televiziune, radio), destinate informării publice a

comunităţii de minoritate, culturalizării, menţinerii şi extinderii autonomiei culturale, indiferent

dacă organul de presă care efectuează informarea publică este coordonat de o organizaţie de

minoritate sau serviciul este asigurat – pe baza unei legi speciale – de către mass-media publice,

adică de alţi prestatori, pe bază de contract pentru servicii publice,

7. document oficial: document cu statut de document de identitate personală, stabilit prin norme

juridice speciale.

 (2) La aplicarea prezentei legi:

a) dreptul de alegere, de numire, de delegare a conducătorilor, – cu excepţia alegerii

preşedintelui şi a vicepreşedinţilor – deţinut de prezidiul autoguvernării de minoritate, include

dreptul de demitere, de suspendare din posturi de conducere, de asemenea alte drepturi de

însărcinare, de desemnare, de delegare includ dreptul de retragere a însărcinării, a desemnării,

respectiv, a delegării.

b) prin alte drepturi ale angajatorului – numirea, delegarea conducătorilor, suspendarea,

destituirea din funcţia de conducător, stabilirea incompatibilităţii, iniţierea anchetei

disciplinare, cu excepţia stabilirii pedepsei disciplinare – trebuie înţelese toate celelalte

drepturi ale angajatorului,

c) în cazul autoguvernării de minoritate, dreptul angajatorului include şi dreptul angajatorului

asupra angajaţilor oficiului, drept exercitat de conducătorul oficiului,

d) dreptul de înfiinţare a instituţiei include şi dreptul de preluare, de reorganizare şi de

desfiinţare a instituţiei.

e) membri de familie: rudele de gradul întâi şi soţul/soţia acestora, fraţii, soţul/soţia,

concubinul/concubina,

f) instituţie culturală de minoritate: acea instituţie culturală care are ca sarcină imediată menţinerea

şi practicarea culturii, a tradiţiilor şi a limbii unei comunităţi de minoritate,

g) instituţie culturală: acea instituţie de culturalizare şi acel bun al patrimoniului public care

figurează în anexa legii privind instituţiile muzeale, dotarea bibliotecilor publice, şi culturalizareamaselor, de asemeni cele luate în considerare de legea privind protecţia patrimoniului cultural,

respectiv pe baza dispoziţiilor finale ale acestei legi,

h) regie temporară: acordarea drepturilor de întrebuinţare, de exploatare, de acumulare de

profit, de către proprietarul de drept, cu menţinea că proprietatea în discuţie nu poate fi

înstrăinată şi grevată – decât conform dispoziţiilor normate juridic – de asemeni nici dreptul

de regie temporară asupra respectivei proprietăţi nu poate fi cedat.

CAPITOLUL II

Drepturile individuale ale minorităţilor

Art. 7.

(1) Declararea şi manifestarea apartenenţei la o minoritate este dreptul exclusiv şi inalienabil

al individului. Nicio persoană nu poate fi constrânsă să facă declaraţii referitoare la

apartenenţa sa la o minoritate – exceptând cele expuse în alineatul (2).

(2) Legea sau norma juridică de punere în aplicare a acesteia pot lega exercitarea unui drept de

minoritate, de declaraţia individului.

(3) Dreptul la identitatea naţională şi etnică şi asumarea şi afirmarea apartenenţei la o

asemenea minoritate nu exclude recunoaşterea legăturilor duble sau multiple.

Art. 8.

Cu ocazia recensământului pe ţară, persoana de minoritate are dreptul să-şi declare în mod

anonim (fără nume) apartenenţa la minoritate.

Art. 9.

Persoana aparţinătoare minorităţii are dreptul la şanse politice şi culturale egale, pe care statul

este obligat să le susţină cu măsuri eficace.

Art. 10.Participarea la viaţa publică a persoanelor aparţinătoare minorităţii nu poate fi îngrădită. În

vederea exprimării şi apărării intereselor lor, aceştia – conform reglementărilor constituţionale

– pot înfiinţa asociaţii, partide, alte organizaţii sociale.

Art. 11.

Persoanele aparţinătoare unei minorităţi au dreptul la respectarea tradiţiilor minoritare

referitoare la familie, la cultivarea relaţiilor familiale, la marcarea în limba maternă a

sărbătorilor de familie şi la solicitarea desfăşurării în limba maternă a ceremonialelor

religioase legate de acestea.

Art. 12.

(1) Persoana aparţinătoare unei minorităţi are dreptul la alegerea liberă a prenumelui propriu

şi al copilului său, la înscrierea numelui şi prenumelui în conformitate cu regulile limbii

materne şi la înscrierea numelui în acest mod – în limitele stabilite de normele juridice – în

registrul de stare civilă şi în actele oficiale. În cazul înscrierii cu alte caractere decât cele

latine, folosirea concomitentă a scrisului fonetic cu litere latine este obligatorie.

(2) La cerere, înmatricularea şi redactarea unor documente – în conformitate cu cele stabilite

în alineatul (1) – pot fi şi bilingve.

Art. 13.

Persoana aparţinătoare minorităţii are dreptul:

a) la cunoaşterea, cultivarea, îmbogăţirea, transmiterea limbii materne, a istoriei, culturii şi

tradiţiilor proprii;

b) să ia parte la învăţământul şi culturalizarea în limba maternă;c) să beneficieze de apărarea datelor personale privind apartenenţa sa la o minoritate, în

conformitate cu cele prevăzute în legea specială.

Art. 14.

Persoana aparţinătoare minorităţii are dreptul la întreţinerea relaţiilor atât cu instituţiile de stat

şi sociale ale ţărilor mamă şi ale naţiunilor a căror limbă o vorbesc, cât şi cu minorităţile care

trăiesc în alte ţări.

CAPITOLUL III

Drepturile colective ale minorităţilor

Art. 15.

Păstrarea, cultivarea, întărirea şi transmiterea spre moştenire a identităţii minoritare constituie

un drept colectiv inalienabil al minorităţilor.

Art. 16.

Minorităţile au dreptul la cultivarea şi dezvoltarea tradiţiilor istorice şi limbii proprii, la

păstrarea şi îmbogăţirea culturii lor materiale şi spirituale.

Art. 17.

Comunităţile de minoritate au dreptul la organizare voluntară, respectiv, în limitele legii, pot

înfiinţa orice fel de organizaţie.

Art. 18.(1) Serviciile publice de radiodifuziune şi televiziune asigură cu regularitate realizarea,

difuzarea şi propagarea programelor de minoritate – conform dispoziţiilor legii speciale, în

cadrul unei structuri independente şi din buget separat.

(2) Pe teritoriile locuite de minorităţi statul favorizează – şi pe calea tratatelor internaţionale –

receptarea emisiunilor de radio şi televiziune provenite din ţara mamă.

(3) Comunităţile minorităţilor au dreptul:

a) să asigure condiţiile şi să contribuie la restructurarea învăţământului preşcolar de

minoritate, ale educaţiei şi învăţământului de bază şi mediu, de asemeni, ale învăţământului

superior, respectiv, prin intermediul autoguvernării de minoritatea are dreptul să asigure

condiţiile şi să contribuie la restructurarea învăţământului de minoritate complementar.

b) să constituie, în cadru legal, reţea proprie pe ţară de instituţii de educaţie, învăţământ,

cultură şi ştiinţă.

(4) Republica Ungară asigură – în cadrul stabilit de lege – dreptul comunităţilor minoritare la

ţinerea nestingherită a manifestărilor şi sărbătorilor proprii, la păstrarea, îngrijirea şi

transmiterea spre moştenire a monumentelor arhitectonice, culturale şi religioase, precum

şi  drepturile legate de folosirea simbolurilor lor.

Art. 19.

Minorităţile şi organizaţiile lor au dreptul să edifice şi să menţină relaţii internaţionale directe

şi nemijlocite.

Art. 20.

(1) Minorităţile au dreptul la reprezentare parlamentară în modul stabilit printr-o lege

separată.

(2) Adunarea naţională alege ombudsmanul pentru drepturile minorităţilor naţionale şi etnice.

Sarcinile administrative şi de pregătire în acest scop sunt asigurate de OficiulOmbudsmanilor din Adunarea Naţională. În cazul ombudsmanului parlamentar, care

răspunde de drepturile minorităţilor naţionale şi etnice, printre altele se aplică

dispoziţiunile Legii nr. LIX/1993 referitoare la ombudsmanul parlamentar pentru drepturile

cetăţeneşti.

(3) Ombudsmanul parlamentar cu problemele minorităţilor naţionale şi etnice soluţionează

problemele care intră sub incidenţa acestei legi.

CAPITOLUL IV

Autoguvernările minorităţilor

Art. 21.

Autoguvernările minorităţilor, înfiinţarea autoguvernărilor de minoritate

Art. 21

Pe baza dispoziţiilor din legea specială, anumite minorităţi pot înfiinţa:

a) autoguvernări de minoritate pe localitate – în comune, oraşe, şi în cartierele capitalei,

teritoriale – la nivelul judeţului şi al capitalei, precum şi

b) autoguvernare de minoritate pe ţară.

(2) Persoanele cu drept de vot care fac parte dintr-o minoritate, pot fi alese ca deputaţi în

autoguvernările pe localitate, respectiv, teritoriale sau în autoguvernarea de minoritate de ţară

pe baza dispoziţiilor unei legi speciale.

Art. 22

Electorii pot înfiinţa autoguvernarea de minoritate prin vot direct, conform dispoziţiilor

cuprinse în legea specială.

Art. 23(1) Corpul de deputaţi al autoguvernărilor de minoritate pe localitate este alcătuit din 5

persoane.

(2) Corpul de deputaţi al autoguvernărilor judeţene, respectiv, cel al autoguvernării pe capitală

este alcătuit din 9 persoane.

(3) Într-o aşezare, una şi aceeaşi minoritate poate înfiinţa doar o singură autoguvernare pe

localitate.

(4) Într-un judeţ, respectiv, în capitală, una şi aceeaşi minoritate poate înfiinţa doar o singură

autoguvernare teritorială.

(5) Una şi aceeaşi minoritate poate înfiinţa doar o singură autoguvernare de minoritate pe ţară.

Mai multe minorităţi pot înfiinţa prin asociere o autoguvernare pe ţară comună. Conform legii

speciale, numărul membrilor care constituie autoguvernarea pe ţară, este de 15-53 de

persoane.

Desfiinţarea autoguvernării de minoritate

Art. 24

(1) Autoguvernarea de minoritate se consideră desfiinţată – o dată cu expirarea mandatului

corpului de deputaţi – dacă în urma expirării mandatului corpului de deputaţi nu este ales un

nou corp de deputaţi.

(2) Dacă autoguvernarea de minoritate se desfiinţează, alegerea deputaţilor în autoguvernarea

de minoritate poate avea loc doar cu ocazia următoarelor alegeri generale pentru

autoguvernări.

Expirarea mandatului corpului de deputaţi

Art. 24/A

Mandatul corpului de deputaţi al autoguvernării de minoritate încetează în următoarele

condiţii:

a) la expirarea mandatului corpului de deputaţi,

b) la dizolvarea corpului de deputaţi,

c) la autodizolvarea corpului de deputaţi, d) numărul deputaţilor scade sub jumătate din numărul deputaţilor eligibili.

Drepturile şi îndatoririle autoguvernărilor de minoritate

Art. 24/B

(1) Drepturile autoguvernării de minoritate îi revin comunităţii persoanelor cu drept de vot

care aparţin minorităţii respective, iar exercitarea acestor drepturi e pusă în aplicare conform

hotărârilor legale, prin intermediul deputaţilor aleşi de această comunitate.

(2) Autoguvernarea de minoritate are statut de persoană juridică. Sarcinile şi sfera de atribuţii

îi revin prezidiului autoguvernării de minoritate, autoguvernarea de minoritate este

reprezentată de preşedinte.

(3) Autoguvernarea de minoritate poate face demersuri în chestiunile de interes public ale

minorităţii, care intră în sfera sa de sarcini şi atribuţii, prin forţe proprii sau în comun cu

organe de stat sau ale autoguvernării.

(4) Acţionând în cadrul sferei proprii de sarcini şi atribuţii, autoguvernările de minoritate

hotărăsc asupra modalităţii de soluţionare a chestiunilor de interes public ale minorităţii

independent sau în comun cu organele precizate în alineatul (3).

Art. 24/C

(1) Drepturile autoguvernării de minoritate şi exercitarea legală a sferei de atribuţii ale

autoguvernării de minoritate intră sub protecţia instanţei judecătoreşti.

(2) Dacă contravine legii, decizia luată de către autoguvernarea de minoritate, în mod

independent sau în comun, poate fi revizuită de către instanţa judecătorească – în

conformitate cu stipulările legii de rigoare.

Art. 24/D

(1) Drepturile autoguvernărilor de minoritate sunt unele şi aceleaşi pentru toate

autoguvernările de minoritate. Îndatoririle autoguvernărilor de minoritate pot fi diferite.(2) Între autoguvernările de minoritate, respectiv, între autoguvernările de minoritate şi

autoguvernările locale nu există relaţii de subordonare.

Art. 24/E

(1) În interesul soluţionării chestiunilor de interes public ale minorităţii, autoguvernările de

minoritate au dreptul să iniţieze demersul organelor care dispun de competenţa şi autoritatea

necesare în aceste chestiuni, să ceară informaţii de la aceste organe, să le facă recomandări.

Dreptul de a iniţia demersuri include şi dreptul de iniţiere a modificării, a suspendării

anumitor hotărâri în legătură cu funcţionarea instituţiilor aflate în întreţinerea (în posesia)

statului şi/sau a autoguvernării, a sistării activităţii care lezează drepturile minorităţilor.

(2) Conducătorul organismului care dispune de sfera de competenţă şi de atribuţiile necesare

este obligat ca, în termen de 30 de zile de la primirea sesizării despre iniţierea unei acţiuni

conforme cu cele cuprinse în alineatul (1), să hotărască, respectiv, să facă o declaraţie pe acest

fond. În cazul în care conducătorul organismului sesizat nu dispune de sfera de competenţă

sau de atribuţiile care se impun în cazul respectiv, este obligat ca, în termen de 3 zile, să

înainteze sesizarea organismului care dispune de competenţa sau atribuţiile necesare.

(3) Dacă organul de stat sau al autoguvernării, respectiv, autoguvernarea care a primit o

sesizare, nu se achită de îndatorirea cuprinsă în alineatul (2), autoguvernarea de minoritate are

dreptul de iniţieze un demers extraordinar spre organismul superior sau spre organismul care

exercită controlul legalităţii. Iniţiatorul trebuie să fie informat asupra rezultatelor demersului

extraordinar în termen de cel mult 30 de zile.

Sfera de sarcini şi atribuţii a autoguvernărilor de minoritate pe localitate

Art. 25

Autoguvernarea de minoritate pe localitate – în cadru legal – decide în mod independent

despre:

a) statutul detaliat de organizare şi funcţionare, în termen de trei zile de la şedinţa de

constituire,b) numele autoguvernării de minoritate pe localitate, simbolurile acesteia , distincţiile care se

vor acorda, ca şi despre condiţiile şi regulile de acordare a acestora,

c) sărbătorile locale ale minorităţii pe care o reprezintă,

d) sfera fondurilor materiale, normele de întrebuinţare a fondurilor pe care le are la dispoziţie în

exclusivitate,

e) înfiinţarea, preluarea şi susţinerea de instituţii,

f) înfiinţarea organizaţiilor administrative sau de alt tip sau participarea la activitatea acestora,

g) constituirea asociaţiei de autoguvernări sau aderarea la o astfel de asociaţie,

h) lansarea de proiecte,

i) înfiinţarea de burse,

j) întrebuinţarea fondurilor puse la dispoziţia sa prin detaşare din fondurile autoguvernării

locale,

k) bugetul, bilanţul din cadrul hotărârii autoguvernării locale, utilizarea fondurilor puse la

dispoziţia sa prin decizia autoguvernării pe localitate.

l) iniţierea punerii sub protecţie a unor monumente de artă şi locuri comemorative,

m) participă la alegerea asesorilor tribunalului local.

Art. 26

(1) Dacă pentru exercitarea drepturilor autoguvernării de minoritate pe localitate e necesară

decizia autoguvernării pe localitate sau a unui organism al acesteia , cel îndreptăţit să decidă

asupra solicitării autoguvernării de minoritate este obligat să o introducă pe ordinea de zi a

următoarei şedinţe, respectiv, să aducă o decizie în termen de 30 de zile de la înaintarea

solicitării.

(2) Autoguvernarea locală este obligată ca, în termen de 60 de zile de la primire, să introducă

fără modificări de conţinut, în hotărârea privind bugetul, bilanţul proprii, decizia luată de

autoguvernarea de minoritate de aşezare, pe baza articolului 25, alineatul (1), punctele j) şi k).

Art. 27

(1) Autoguvernarea locală asigură condiţiile de funcţionare a corpului reprezentativ al

autoguvernării de minoritate pe localitate – în conformitate cu stipulările cuprinse în statutulde organizare şi funcţionare al autoguvernării locale. Punerea în aplicare intră în atribuţiile

primăriei.

(2) Prin asigurarea condiţiilor de funcţionare a corpului reprezentativ şi prin sarcinile impuse

de acest fapt se subînţelege, în special:

a) asigurarea folosirii unui local corespunzător funcţionării corpului reprezentativ,

b) dotarea şi suportarea cheltuielilor necesare pentru următoarele activităţi: servicii poştale,

comisioane, dactilografiere, multiplicare.

(3) Primăria dintr-o localitate, ca organ executor al administraţiei autoguvernării de minoritate

pe localitate, poate îndeplini şi sarcinile de administrare ale autoguvernărilor de minoritate pe

localitate din mai multe localităţi – pe baza acordului încheiat între autoguvernarea din

localitatea respectivă şi autoguvernarea de minoritate pe localitate din altă aşezare.

(4) În cazul omiterii dispoziţiilor cuprinse în alineatele (1)-(3), intră în vigoare dispoziţiile

cuprinse în articolul 24/E, alineatul (3).

Art. 28

(1) Corpul de deputaţi al autoguvernării locale poate aduce decizii referitoare la sfera de

chestiuni care ating populaţia de minoritate, chestiuni referitoare la presa locală, la

preocuparea pentru tradiţiile şi cultura locale, ca şi la folosirea colectivă a limbii, doar cu

acordul autoguvernării de minoritate pe localitate, care reprezintă respectiva minoritate.

(2) Acele decizii ale autoguvernării locale care se extind şi asupra numirii (suspendării,

retragerii mandatului) conducătorilor instituţiilor de minoritate – dacă dreptul de numire nu

este exercitat de către autoguvernarea pe localitate – respectiv, asupra instruirii persoanelor

care aparţin minorităţii, pot fi luate numai cu acordul autoguvernării de minoritate din

aşezarea respectivă. Dacă în localitate nu există autoguvernare de minoritate, trebuie cerută

opinia asociaţiei locale a minorităţii respective.

(3) Partea înzestrată cu dreptul de a-şi da acordul, respectiv, de a-şi exprima opinia, îşi poate

exercita drepturile hotărâte în alineatele (1) şi (2) în interval de 30 de zile de la primirea

solicitării în această direcţie. Expirarea acestui termen atrage după sine pierderea dreptului.

Art. 29(1) Despre declaraţia părţii care, conform celor hotărâte în articolul 28, alineatele (1)-(3),

deţine dreptul de a cădea de acord, dreptul de a-şi exprima opinia, respectiv, despre omiterea

declaraţiei, partea care face propunerea trebuie să înştiinţeze partea care aduce decizia,

anterior luării deciziei.

(2) În cazul în care autoguvernarea locală decide în absenţa acordului sau a opiniei stipulate în

articolul 28, alineatele (1) şi (2), la propunerea autoguvernării de minoritate din aşezarea

respectivă, serviciul administrativ examinează în mod extraordinar decizia respectivă, şi, în caz

justificat, se poate adresa tribunalului, respectiv, Curţii Constituţionale, în vederea soluţionării

justiţiare. La solicitarea autoguvernării de minoritate pe localitate, decizia atacată este anulată.

(3) În cazul în care serviciul administrativ nu este de acord cu propunerea autoguvernării de

minoritate pe localitate şi, pe această bază, nu se adresează tribunalului sau Curţii

Constituţionale, acest lucru poate fi făcut direct de către autoguvernarea de minoritate pe

localitate. Din punctul de vedere al punerii deciziei în aplicare, acţiunea autoguvernării de

minoritate în această direcţie, nu duce la anularea deciziei, în schimb, autoguvernarea de

minoritate poate să solicite tribunalului suspendarea punerii în aplicare a deciziei.

(4) În cazul în care autoguvernarea de minoritate pe localitate decide în absenţa acordului sau a

opiniei, trebuie aplicate corespunzător normele cuprinse alineatele (1) şi (3), precum cele din

articolul 28, alineatul (3).

Art. 30

(1) Autoguvernarea de minoritate pe localitate întreţine relaţia cu asociaţiile de minoritate, cu

alte organizaţii, şi poate încheia acorduri de cooperare cu acestea. În cadrul sferei sale de

îndatoriri, autoguvernarea de minoritate pe localitate susţine activitatea comunităţilor

voluntare ale populaţiei, cooperează cu aceste comunităţi.

(2) Asociaţiile, instituţiile şi alte organizaţii de minoritate – conform prezentului alineat, se

subînţeleg aici şi societăţile de utilitate publică care vizează minoritatea – pot participa la

proiectele publicate de stat în vederea susţinerii culturii, a învăţământului, a ştiinţei şi a

culturalizării pentru minoritate, în aceleaşi condiţii ca şi autoguvernările de minoritate pe

localitate.

Art. 30/A(1) Pe parcursul rezolvării chestiunilor de interes public ale minorităţii locale, autoguvernările

de minoritate pe localitate activează deopotrivă în sfera de sarcini şi atribuţii prevăzute în mod

obligatoriu prin lege ca şi în sfera de sarcini şi atribuţii pe care şi-a asumat-o în mod voluntar.

(2) Pe parcursul rezolvării chestiunilor de interes public ale minorităţii locale, în conformitate

cu hotărârile legale, în funcţie de exigenţele şi potenţialul minorităţii locale, autoguvernările

de minoritate pe localitate pot acţiona în sfere de sarcini şi atribuţii diferite.

(3) Îndatoririle obligatorii ale autoguvernării de minoritate se referă în special la următoarele:

a) activarea în sfera de sarcini şi atribuţii preluate în mod voluntar de la autoguvernarea locală,

b) activarea în sfera de sarcini şi atribuţii pe care le-a preluat în mod voluntar de la o altă

autoguvernare de minoritate,

(4) În afară de îndatoririle menţionate în alineatul (3) – în limitele fondurilor pe care le are la

dispoziţie – autoguvernarea de minoritate pe localitate poate activa în sfera sarcinilor asumate

voluntar îndeosebi în domeniile: învăţământ şi educaţia de minoritate, presă locală – scrisă şi

electronică, păstrarea tradiţiilor, culturalizare.

(5) În vederea îndeplinirii sarcinilor obligatorii sau asumate în mod voluntar, autoguvernarea de

minoritate pe localitate poate înfiinţa instituţii – incluzând aici şi preluarea acestora – societăţi

economice, alte organizaţii, poate numi conducători pentru acestea, respectiv, îşi exercită dreptul

de fondator, pe baza unei norme de drept speciale.

(6) Autoguvernarea de minoritate pe localitate numai atunci poate înfiinţa o organizaţie

economică şi numai atunci poate contribui la funcţionarea unei astfel de organizaţii, dacă

răspunderea asumată nu depăşeşte măsura contribuţiei materiale necesare, iar întreprinderea la

care se angajează nu-i periclitează activitatea din sfera sarcinilor obligatorii.

(7) În cazul întreprinderilor aflate sub controlul majoritar al autoguvernării de minoritate pe

localitate trebuie aplicată în mod corespunzător legea privind bugetul statului.

Art. 30/B

(1) Cesionarea sferei de sarcini şi atribuţii transferabile, aflate în competenţa corpului de

deputaţi al autoguvernării locale, trece în competenţa corpului de deputaţi al autoguvernării de

minoritate pe localitate la solicitarea acesteia, pe baza acordului stabilit în alineatul (3) – cuexcepţia procedurii stabilite în articolele 47 şi 49. Sfera de sarcini şi atribuţii a serviciilor

administrative precum şi cea a întreprinderilor comunale nu sunt cesionabile.

(2) Corpurile de deputaţi ale autoguvernărilor de minoritate din diferite localităţi îşi pot

transfera reciproc sfera de sarcini şi atribuţii referitoare la una şi aceeaşi minoritate pe care o

reprezintă – în cazul valabilităţii condiţiilor legale stabilite în alineatul (3). Sfera de sarcini şi

atribuţii obţinută ca cesiune din partea autoguvernării locale nu este cesionabilă.

(3) În baza alineatelor (1) şi (2) – dacă prezenta lege nu aduce alte dispoziţii – autoguvernarea

cedentă şi autoguvernarea cesionară, împreună cu autoguvernarea de minoritate pe ţară în

cauză încheie un acord tripartit. În mod obligatoriu, acordul stipulează că o dată cu acordul

a) sfera de sarcini şi atribuţii care face obiectul acordului trece de la cedent la cesionar,

b) cedentul pune la dispoziţia cesionarului condiţii materiale, obiective şi financiare în raport

proporţional cu necesităţile impuse de sfera de sarcini şi atribuţii pe care o primeşte în grijă.

c) cesionarul ia la cunoştinţă faptul că cedentul – în cazul în care apar dificultăţi la

îndeplinirea sarcinii, – în înţelegere cu autoguvernarea de minoritate pe ţară – prin declaraţie

unilaterală, poate retrage cesiunea sferei de sarcini şi atribuţii, în acest caz cesionarul este

obligat să retrocedeze cedentului iniţial bunurile sau partea de bunuri primite de la acesta sau

acumulate ulterior – în valoarea iniţială,

d) cedentul şi cesionarul iau la cunoştinţă faptul că, dacă din orice motiv, preocupările

obligatorii pentru sfera de sarcini şi atribuţii ale autoguvernării, care constituie obiectul

acordului, încetează, această sferă intră în îngrijirea autoguvernării locale competente, în ale

cărei obligaţii se înscrie conform legii.

(4) În cazul neînţelegerilor care apar între părţi, în legătură cu executarea acordului stipulat în

alineatul (3), în termen de 30 de zile de la sesizarea serviciului administrativ competent,

acesta iniţiază punerea de acord a părţilor. Dacă în cadrul punerii de acord nu se ajunge la un

rezultat în termen de 30 de zile lucrătoare, serviciul administrativ sesizează organele cu drept

de control legislativ.

Art. 30/C

(1) Corpul de deputaţi al autoguvernării de minoritate pe localitate poate ceda sfera de sarcini

şi competenţe care îi revin, organelor sale (preşedinte, comisie), precum şi – în baza

hotărârilor legale – părţii cu care este în asociaţie.(2) Autoguvernarea de minoritate pe localitate poate da dispoziţii organelor (preşedinte,

comisie) care cesionează sarcinile şi atribuţiile sale, în vederea exercitării acestora, şi poate

anula aceste sarcini şi atribuţii. Sfera de sarcini şi atribuţii cedată nu este cesionabilă.

(3) Autoguvernarea de minoritate pe localitate decide în cadrul sferei de sarcini şi atribuţii, care

nu poate fi cesionată:

a) despre alcătuirea sau revizuirea, modificarea statutului de organizare şi funcţionare, în

termen de 3 zile de la şedinţa de constituire,

b) despre întrebuinţarea bugetului, a bilanţul, a bunurilor puse la dispoziţia sa prin detaşare

din fondurile autoguvernării pe localitate,

c) despre planificarea şi întrebuinţarea surselor materiale care îi sunt puse la dispoziţie din

partea autoguvernării locale,

d) despre înfiinţarea, preluarea, desfiinţarea, reorganizarea de unor instituţii, despre numirea şi

destituirea conducătorilor de instituţii,

e) despre încheierea acordului referitor la preluarea de sarcini de la autoguvernarea locală sau

de la alte autoguvernări de minoritate,

f) despre înfiinţarea, desfiinţarea de organisme administrative şi despre participarea la

activitatea acestora,

g) despre înfiinţarea de asociaţii de autoguvernări şi despre aderarea la astfel de asociaţii,

h) despre aderarea la organe de reprezentare a intereselor, despre încheierea de acorduri cu

autoguvernări din străinătate, despre acorduri de cooperare cu alte organizaţii,

i) despre alegerea preşedintelui, a vicepreşedintelui,

j) despre înfiinţare de comisii,

k) despre stabilirea sferei bazei materiale,

l) despre alegerea asesorilor,

m) despre toate acele situaţii care, conform legii, se înscriu în sfera de atribuţii care nu pot fi

cesionate.

Funcţionarea autoguvernării de minoritate pe localitate

Art. 30/D

(1) Preşedintele comisiei electorale locale convoacă şedinţa de constituire a corpului de

deputaţi al autoguvernării de minoritate pe localitate în termen de 15 zile de la alegeri,(2) Şedinţa de constituire este prezidată de decanul de vârstă al deputaţilor din autoguvernare

de minoritate pe localitate,

(3) Deputatul autoguvernării de minoritate pe localitate poate depune jurământul potrivit

articolului 67, în cadrul şedinţei de constituire, respectiv, în cadrul şedinţei ulterioare alegerii

sale, în limba maternă, în ungureşte sau şi în ambele limbi. Până la depunerea jurământului,

deputatul în autoguvernarea de minoritate pe localitate nu îşi poate exercita drepturile.

Art. 30/E

(1) Corpul de deputaţi al autoguvernării de minoritate pe localitate desfăşoară atâtea şedinţe,

câte sunt necesare sau câte sunt prevăzute în statutul de organizare şi funcţionare, dar anual

cel puţin patru şedinţe. Şedinţa se convoacă la propunerea cel puţin a unei treimi din deputaţi

sau la propunerea comitetului autoguvernării de minoritate pe localitate. Şedinţa este

convocată şi condusă de către preşedinte.

(2) Şedinţa corpului de deputaţi este publică.

(3) Corpul de deputaţi desfăşoară şedinţă cu uşile închise în următoarele cazuri: alegeri,

numiri, destituiri, înmânarea actului de numire, respectiv, de destituire în/din post de

conducere, iniţierea unei anchete disciplinare, pronunţarea pedepsei disciplinare şi discutarea

cazurilor personale care impun luarea de atitudine, dacă persoana în discuţie nu e de acord cu

desfăşurarea publică a şedinţei, de asemeni, în cazuri de incompatibilitate ori de acordare de

distincţii, precum şi dacă, în cazul respectiv, legea nu permite desfăşurarea publică a şedinţei.

(4) Corpul de deputaţi poate declara şedinţa cu uşile închise în cazul în care dezbaterea

publică lezează interese comerciale.

(5) La şedinţa cu uşile închise participă membrii corpului de deputaţi al autoguvernării de

minoritate pe localitate, notarul, de asemeni, dacă sunt invitaţi, persoana în cauză şi expertul.

Art. 30/F

(1) Cu ocazia şedinţei corpului de deputaţi se încheie proces-verbal. Procesul verbal trebuie

redactat în limba minorităţii şi în limba maghiară sau numai în limba maghiară. În cazul în

care procesul-verbal este redactat în limba minorităţii şi în maghiară, procesul-verbal redactat

în limba minorităţii se consideră autentic. Procesul-verbal conţine numele membrilor corpuluide deputaţi şi ale invitaţilor, punctele ordinii de zi, esenţa consfătuirii, rezultatele numerice ale

votării şi deciziile stabilite. Felul deciziei autoguvernării de minoritate pe localitate: statutară.

(2) De întocmirea procesului-verbal se ocupă preşedintele. Procesul-verbal este autentificat

prin semnătură de o persoană desemnată dintre deputaţi de către preşedinte şi de către corpul

de deputaţi. Preşedintele trimite procesul-verbal notarului autoguvernării locale în termen de

15 zile, acesta îl trimite serviciului administrativ în termen de 5 zile.

(3) Rapoartele şi procesele-verbale, întocmite cu ocazia şedinţelor corpului de deputaţi al

autoguvernării de minoritate pe localitate, pot fi publice – cu excepţia rapoartelor şi a

proceselor-verbale întocmite în cadrul şedinţelor cu uşile închise.

(4) Despre şedinţa cu uşile închise se întocmeşte proces-verbal separat. Pe baza legii speciale,

Posibilitatea informării colectivităţii despre datele de interes public şi datele considerate de

interes public, în temeiul legii, trebuie asigurată şi în cazul desfăşurării cu uşile închise a

şedinţei. Întocmirea procesului verbal se ghidează după aceleaşi principii ca şi în cazul

şedinţei publice.

Art. 30/G

Corpul de deputaţi aduce decizii prin vot direct. În cazurile conforme cu articolul 30/E,

alineatele (3) şi (4), se poate hotărî şi prin vot secret. La propunerea a mai mult de jumătate

din deputaţii prezenţi, preşedintele poate cere vot nominal.

Art. 30/H

(1) Corpul de deputaţi al autoguvernării de minoritate pe localitate este statutar constituit dacă

la şedinţă sunt prezenţi mai mult de jumătate dintre deputaţii autoguvernării de minoritate pe

localitate. Pentru acceptarea unei propuneri este necesar votul afirmativ a mai mult de

jumătate din deputaţii prezenţi ai autoguvernării de minoritate pe localitate.

(2) La deliberările corpului de deputaţi ai autoguvernării de minoritate pe localitate poate fi

exclusă acea persoană care este interesată personal în tema deliberărilor, precum nici rudele

acesteia. Deputatul este obligat să-şi declare interesul personal. Corpul de deputaţi decide

asupra excluderii la propunerea deputatului în cauză sau la propunerea oricărui alt deputat alautoguvernării de minoritate pe localitate. Din punctul de vedere al constituirii statutare a

şedinţei, deputatul exclus este considerat prezent.

(3) În vederea aducerii deciziilor referitoare la conţinutul articolelor 30/C (3), 30/J, 30/P (3),

60 (1), 60/A (3) şi (4) punctul b), precum şi în acele cazuri stipulate în statutul de organizare şi

funcţionare, este necesar votul a mai mult de jumătate din deputaţii aleşi (majoritate simplă).

(4) La şedinţele corpului de deputaţi ai autoguvernării de minoritate pe localitate trebuie

invitat notarul general, notarul sau delegatul său (în continuare, împreună: notarul), care

deţine atribuţiile teritoriale necesare. Notarul este obligat să semnalizeze corpului de deputaţi

al autoguvernării de minoritate pe localitate, respectiv, preşedintelui, dacă observă încălcări

ale legii în cursul aducerii deciziilor.

Art. 30/I

Autoguvernarea de minoritate pe localitate cel puţin o dată pe an organizează audienţă

publică.

Art. 30/J Anterior expirării mandatului său, corpul de deputaţi ai autoguvernării de minoritate

pe localitate îşi poate declara dizolvarea prin vot nominal, conform deciziei majorităţii simple.

Deputatul în autoguvernarea de minoritate pe localitate

Art. 30/K

(1) Deputatul în autoguvernarea de minoritate pe localitate, în calitatea sa de membru al

corpului de deputaţi ai autoguvernării de minoritate pe localitate, în cadrul preocupărilor

minoritare, reprezintă interesele minorităţii locale din care face parte. Participă la organizarea

proiectării, luării şi aplicării deciziilor corpului de deputaţi al autoguvernării de minoritate pe

localitate.

(2) Investirea, drepturile şi îndatoririle deputatului în autoguvernarea de minoritate pe localitate intră în

vigoare în momentul alegerii, drepturile şi îndatoririle deputatului ies din vigoare o dată cu încetarea

valabilităţii mandatului.(3) Deputatul în autoguvernarea de minoritate pe localitate

a) cu ocazia şedinţei corpului de deputaţi ai autoguvernării de minoritate pe localitate poate

cere lămuriri, în problemele legate de autoguvernarea de minoritate, de la preşedinte, de la

vicepreşedintele, de la preşedintele comisiei, de la notar, şi trebuie să primească un răspuns de

fond verbal, în cadrul şedinţei, respectiv, în scris, în interval de cel mult 15 zile.

b) poate cere ca interpelaţia sa să fie ataşată, în scris, procesului-verbal, respectiv, poate cere

ca părerea sa să fie înregistrată în procesul-verbal,

c) poate fi investit să reprezinte corpul de deputaţi al autoguvernării de minoritate pe

localitate,

d) este obligat să participe la activitatea corpului de deputaţi.

(4) Pe perioada de timp necesară participării la activitatea corpului de deputaţi al

autoguvernării de minoritate pe localitate, la locul de muncă trebuie scutit de obligaţiile de

serviciu. Venitul pe care îl pierde din această cauză va fi compensat de către corpul de deputaţi

al autoguvernării de minoritate pe localitate, pe care bază deputatul are dreptul şi la accesul la

asigurarea socială. Corpul de deputaţi poate institui şi sistem pauşal.

(5) Investirea deputatului în autoguvernarea de minoritate pe localitate încetează

a) în momentul expirării mandatului corpului de deputaţi,

b) o dată cu înaintarea demisiei în scris sau prin consemnarea acesteia în procesul-verbal al

şedinţei corpului de deputaţi,

c) o dată cu pierderea dreptului de alegător,

d) cu declararea incompatibilităţii,

e) o dată cu autodizolvarea sau cu dizolvarea corpului de deputaţi al autoguvernării de

minoritate pe localitate,

f) dacă în interval de un an, deputatul nu participă la nicio şedinţă a corpului de deputaţi.

Comisiile autoguvernării de minoritate pe localitate

Art. 30/L

(1) Autoguvernarea de minoritate pe localitate poate înfiinţa comisie (comisii). Membrii

comisiei sunt în număr de cel puţin jumătate din numărul deputaţilor autoguvernării de

minoritate pe localitate. Normele detaliate de funcţionare a comisiei este cuprins în

regulamentul de organizare şi funcţionare al comisiei.(2) Sfera de sarcini a comisiei cuprinde pregătirea pentru luarea deciziilor de către corpului de

deputaţi. Comisia poate avea drept de decizie în cadrul sferei de competenţe transferate din

partea autoguvernării de minoritate pe localitate, deciziile aduse în baza acestui drept pot fi

verificate de către autoguvernarea de minoritate pe localitate.

(3) Comisia trebuie convocată la solicitarea preşedintelui autoguvernării de minoritate pe

localitate sau la solicitarea unei treimi din membrii comisiei.

(4) În vederea funcţionării, a constituirii statutare, a competenţei în luarea deciziei ale comisiei,

corpul de deputaţi al autoguvernării de minoritate pe localitate trebuie să aplice în mod

corespunzător propriile-i normele de funcţionare, de competenţă în luarea deciziei.

Art. 30/M

(1) Preşedintele comisiei şi cel puţin doi membri ai acesteia trebuie aleşi dintre deputaţii

autoguvernării de minoritate pe localitate. Preşedintele şi vicepreşedintele autoguvernării de

minoritate pe localitate nu pot fi, în acelaşi timp, preşedinţii sau membrii comisiei. Numărul

membrilor dintr-o comisie este de cel puţin trei persoane.

(2) Preşedintele autoguvernării de minoritate pe localitate poate anula decizia comisiei, dacă

este în contradicţie cu decizia corpului de deputaţi al autoguvernării de minoritate pe localitate

sau dacă lezează interesele autoguvernării de minoritate pe localitate. În cadrul următoarei

şedinţe, corpul de deputaţi al autoguvernării de minoritate pe localitate hotărăşte în privinţa

deciziei anulate.

(3) Este exclus de la luarea deciziei comisiei acel membru al comisiei care este interesat

personal în respectiva decizie, precum şi rudele acestuia. Cel în cauză este obligat să-şi

declare interesul personal. În privinţa excluderii, decizia îi revine comisiei. Din punctul de

vedere al competenţei statutare de decizie a comisiei, deputatul exclus este considerat prezent.

Preşedintele, vicepreşedintele şi membrii autoguvernării de minoritate pe localitate

Art. 30/N

(1) În cadrul şedinţei de constituire, corpul de deputaţi al autoguvernării de minoritate pe

localitate dintre membrii săi, alege ca preşedinte o persoană investită încrederea societăţii, şica vicepreşedinte, o persoană investită cu încrederea societăţii, care să sprijine munca

preşedintelui.

(2) În situaţia în care posturile de preşedinte şi vicepreşedinte nu sunt ocupate simultan,

respectiv, în cazul împiedicării prelungite a ocupării acestora, convocarea şi conducerea

corpului de deputaţi se face în conformitate cu normele cuprinse în regulamentul de

organizare şi funcţionare.

(3) Preşedintele autoguvernării de minoritate pe localitate ia parte cu drept consultativ la

şedinţele corpului de deputaţi ai autoguvernării locale.

Art. 30/O

(1) Nu pot ocupa postul de preşedinte al autoguvernării de minoritate pe localitate:

preşedintele republicii, membrii Curţii Constituţionale, comisarii parlamentari, preşedintele,

vicepreşedintele şi inspectorii Curţii de Conturi, membrii guvernului, secretarii de stat,

adjuncţii de secretari de stat, funcţionarii organismelor administraţiei centrale de stat,

conducătorii şi funcţionarii serviciilor administrative pe capitală şi judeţene, acei funcţionari

din serviciile administrative locale şi teritoriale în atribuţiile cărora intră chestiunile legate de

autoguvernarea de minoritate din localitatea respectivă, şi a căror competenţă se extinde

asupra respectivei autoguvernări de minoritate pe localitate (teritorială), notarul (notarul

general, notarul de circumscripţie) al autoguvernării locale din teritoriul respectiv, judecătorii,

procurorii, notarii publici, executorii judecătoreşti, membrii profesionişti ai efectivelor

forţelor armate şi ale organelor de ordine, membrii care organizează activitatea consiliului de

dezvoltare teritorială din teritoriul respectiv, persoanele care ocupă posturi de conducere sau

sunt funcţionari cu post de conducere în instituţiile, în asociaţiile economice înfiinţate sau

susţinute de aceeaşi autoguvernare de minoritate din localitatea respectivă, şi care au primit

mandat de conducere de la autoguvernarea de minoritate pe localitate.

(2) În caz de incompatibilitate cu postul pe care îl ocupă, preşedintele este obligat să anuleze

motivul incompatibilităţii o dată cu alegerea sa, respectiv, în termen 30 de zile de la apariţia

acestui motiv.

(3) În cazul în care preşedintele nu se conformează obligaţiilor cuprinse în paragraful (2),

atunci, din iniţiativa oricăruia dintre deputaţii autoguvernării de minoritate, corpul de deputaţidecide în problema incompatibilităţii, în caz justificat declară prin rezoluţie existenţa

incompatibilităţii.

(4) Dispoziţiile cuprinse în paragrafele (1)-(3) trebuie aplicate şi în cazul vicepreşedintelui şi

al deputaţilor în autoguvernarea de minoritate pe localitate.

Art. 30/P

(1) Mandatul unui preşedinte e întrerupt:

a) o dată cu expirarea mandatului de deputat [art. 30/K, alineatul (5)],

b) o dată cu întreruperea pe cale judecătorească a funcţiei de preşedinte – în conformitate cu

paragraful (3).

(2) mandatul preşedintelui nu poate fi întrerupt prin demitere.

(3) În cazul în care preşedintele desfăşoară în mod repetat o activitate care contravine legii sau

ignoră legea, corpul de deputaţi al autoguvernării de minoritate pe localitate – pe baza

hotărârii luată în majoritate simplă – poate înainta o contestaţie împotriva preşedintelui, la

tribunalul judeţean sau pe capitală care deţine atribuţiile teritoriale respective, în interesul

întreruperii mandatului preşedintelui. Totodată, poate cere şi suspendarea din funcţie a

preşedintelui.

(4) În vederea soluţionării cazului, tribunalul trebuie să aplice dispoziţiile legii privind

procedura civilă cu diferenţa că din cursul procesului se exclud recursul, suspendarea şi

acordul.

(5) În privinţa vicepreşedintelui trebuie aplicate în mod corespunzător normele referitoare la

preşedinte.

Retribuirea preşedintelui, a vicepreşedintelui, a deputaţilor, a preşedintelui şi a membrilor

comisiilor autoguvernării de minoritate

Art. 30/Q

(1) Corpul de deputaţi al autoguvernării de minoritate pe localitate poate să stabilească

retribuţia preşedintelui, a vicepreşedintelui, a membrilor precum şi a preşedintelui şi amembrilor comisiilor pe care le înfiinţează – în contul bugetului autoguvernării de minoritate

pe localitate.

(2) Retribuţia preşedintelui autoguvernării de minoritate pe localitate nu poate depăşi valoarea

întreită a salariului de bază al funcţionarului public, retribuţia vicepreşedintelui nu poate

depăşi suma stabilită pentru preşedinte.

(3) În cazul preşedintelui şi al membrilor comisiilor, onorariul acestora nu poate depăşi 30%

din onorariul preşedintelui autoguvernării de minoritate pe localitate.

(4) Onorariul deputatului în autoguvernarea de minoritate pe localitate nu poate depăşi 25 la

% din onorariul preşedintelui autoguvernării de minoritate pe localitate.

(5) Corpul de deputaţi al autoguvernării de minoritate pe localitate stabileşte numeric

onorariul preşedintelui autoguvernării de minoritate pe localitate.

(6) Preşedintele nu-şi poate ridica onorariul, alte drepturi băneşti – cu excepţia celor

decontabile – pentru activitate în cadrul fundaţiilor publice, al societăţilor de utilitate publică

înfiinţate de autoguvernarea de minoritate pe localitate, din contul acestora.

Autoguvernarea de minoritate teritorială

Art. 30/R

(1) În privinţa autoguvernării de minoritate teritorială trebuie aplicate articolele 27-29, 30/A-30/Q şi

59, paragrafele (3) şi (4) cu diferenţa stipulată în articolele 30/R-30/T, ale prezentei legi, referitoare

la statutul de drept, sfera se sarcini şi atribuţii şi organismele autoguvernării de minoritate pe

localitate.

(2) Autoguvernarea de minoritate teritorială:

a) îşi exprimă părerea la elaborarea de către autoguvernarea judeţeană (pe capitală)

dispoziţiilor de legate de minoritatea pe care o reprezintă,

b) pe baza normelor din legea învăţământului public, în cadrul activităţii de control

profesional în învăţământul mediu al minorităţii pe care o reprezintă, cooperează cu

organismele de stat competente în ale căror atribuţii se înscrie acest lucru.

c) poate iniţia preluarea de la autoguvernarea judeţeană sau de la cea pe capitală, a sferei de

sarcini şi atribuţii în susţinerea colegiilor, a şcolilor medii şi a şcolilor profesionale ale

minorităţii naţionale şi etnice,d) poate iniţia preluarea de la autoguvernarea locală de comună, de cartier al capitalei sau de

la cea orăşenească, a sferei de sarcini şi atribuţii în susţinerea colegiilor, a şcolilor medii şi a

şcolilor profesionale ale minorităţii naţionale şi etnice,

e) prin intermediul asociaţiei de autoguvernări de minoritate teritoriale, se poate angaja la

organizarea serviciilor publice de circumscripţie, destinate minorităţii, dacă acest lucru este în

concordanţă cu dispoziţiile legii privind autoguvernările locale.

Art. 30/S

(1) Corpul de deputaţi al autoguvernării de minoritate teritoriale poate înfiinţa comisii. Este

obligatorie înfiinţarea comisiei financiare.

(2) În cadrul şedinţei de constituire, membrii autoguvernării de minoritate teritorială aleg

dintre ei preşedintele şi vicepreşedintele autoguvernării de minoritate teritorială.

Art. 30/T

Onorariul ce poate fi stabilit de corpul de deputaţi al autoguvernării de minoritate teritorială,

nu poate depăşi:

a) în cazul preşedintelui, valoarea înşesită a salariului de bază al unui funcţionar public,

b) în cazul vicepreşedintelui, suma stabilită pentru preşedinte,

c) în cazul preşedinţilor şi membrilor comisiilor, 30% din onorariul preşedintelui,

d) în cazul deputaţilor, 25 % din onorariul preşedintelui autoguvernării de minoritate teritoriale.

Autoguvernarea minoritară pe ţară

Art. 31.

Asupra autoguvernării de minoritate pe ţară (în cele ce urmează: autoguvernarea pe ţară) se

vor pune în aplicare articolele 30/A – 30/Q – cu modificările cuprinse în art. 37 alin. (2) şi art.39 – 39/C – referitoare la statutul de drept, competenţele, atribuţiile şi instituţiile subordonate

ale autoguvernărilor de minoritatea pe localitate.

Art. 32.

(1) Şedinţa electorală este convocată de comisia electorală locală. Pentru fiecare minoritate

naţională şi etnică trebuie desfăşurată o şedinţă la care pot participa alegătorii care au

domiciliul permanent în aşezare. Data şi locul şedinţei trebuie anunţată prin comunicat.

(2) Şedinţa electorală trebuie desfăşurată în intervalul de 60 de zile de la runda a doua a

alegerii generale a deputaţilor şi primarilor autoguvernării locale.

(3) Pentru alegerea electorului este îndreptăţită adunarea locuitorilor trăitori în aşezare şic are

aparţin de aceeaşi  minorităţi. Şedinţa electorală este capabilă să adopte o decizie dacă sunt

prezente cel puţin 10 persoane. Participanţii decid asupra alegerii electorului folosind

buletine de vot completate pe baza propunerii deschise, prin vot secret, cu majoritate de

voturi.

(4) În aşezarea respectivă o minoritate poate să aleagă doar un singur elector, un elector poate

să-şi asume doar un singur mandat.

(5) Faptul că la alegeri au participat numai alegători ai aşezării care dispun de drept de vot,

este verificat de comisia electorală locală pe baza listelor nominale întocmite de notarul

locale.

Art. 33.

(1) În urma şedinţelor electorale comisiile electorale locale comunică Comisiei Electorale pe

Ţară, în interval de 3 zile, numele electorilor aparţinând aceleaşi minorităţi şi care au fost

aleşi la şedinţele de alegere a electorilor.

(2) Comisia Electorală pe Ţară convoacă adunarea electorilor în intervalul de 30 de zile de la

termenul stabilit prin alineatul (2) al articolului 32.(3) Una şi aceeaşi minoritate naţională sau etnică poate să constituie doar o singură

autoguvernare pe ţară. Mai multe minorităţi naţionale şi etnice pot constitui o

autoguvernare comună, asociată pe ţară.

Art. 34.

Membrii adunării generale a autoguvernării pe ţară sunt aleşi de către electori din cercul lor

propriu, prin vot secret, cu aplicarea corespunzătoare a regulilor referitoare la votul pentru

lista mică, conform legii privind alegerea deputaţilor şi primarilor autoguvernărilor locale. În

buletinul de vot se trece fiecare candidat care dispune de 10% a sprijinului electorilor. Şedinţa

de constituire este capabilă să ia decizii dacă la aceasta participă cel puţin trei pătrimi din

electorii aleşi.

Adunarea constituantă a autoguvernării pe ţară

Art. 35

(1) Desemnarea autoguvernării pe ţară are loc cu ocazia adunării constituante. Adunarea

constituantă va fi convocată de preşedintele Comisiei Electorale pe Ţară în termen de 30 de

zile de la alegerea deputaţilor.

(2) În cazul în care nu are loc alegerea unei noi adunări generale, autoguvernarea pe ţară se

dizolvă şi administrarea mijloacelor este preluată de Biroul pentru Minorităţi Naţionale şi

Etnice.

(3) Adunarea constituantă va fi prezidată – până în momentul alegerii preşedintelui – de cel

mai vârstnic deputat în calitate de decan de vârstă.

(4) Adunarea constituantă alege consiliul pentru verificarea mandatelor, format din trei

membrii. Consiliul pentru verificarea mandatelor verifică mandatele deputaţilor aleşi şi

întocmeşte un raport către adunarea generală despre rezultatul verificărilor.

(5) La adunarea constituantă, autoguvernarea pe ţară alege din rândul membrilor ei

preşedintele şi vicepreşedinţii autoguvernării pe ţară.

(6) La adunarea constituantă, autoguvernarea pe ţară alege comitetul de control financiar.(7) Preşedintele demis, conducătorul biroului şi noul preşedinte se îngrijesc împreună de

predarea şi preluarea regulamentare.

Competenţele şi atribuţiile autoguvernării pe ţară

Art. 36

Autoguvernarea pe ţară asigură reprezentarea şi protejarea la nivel de ţară, şi unde nu există

autoguvernări de minoritate teritoriale, la nivel teritorial (judeţean, de capitală) a intereselor

minorităţii pe care o reprezintă.

Art. 37

(1) Autoguvernarea pe ţară – în cadrele acordate de lege – decide independent prin hotărâre

asupra:

a) denumirii, sediului, organizării, reglementării în detaliu a modului de organizare şi funcţionare

proprii în termen de trei luni după adunarea constituantă,

b) bugetului, a bilanţului, a întocmirii inventarului,

c) mijloacelor fixe

d) simbolurilor,

e) sărbătorilor la nivel de ţară ale minorităţii pe care o reprezintă,

f) distincţiilor, a condiţiilor şi regulilor pe baza cărora se face decernarea acestora,

g) principiilor şi modului de utilizare a canalelor de radio şi televiziune puse la dispoziţie,

h) principiilor de utilizare a timpului de transmisie pus la dispoziţie la posturile naţionale de

radio şi televiziune,

i) înfiinţării, finanţării, menţinerii în funcţiune, desfiinţării de instituţii, în mod special a

instituţiilor de învăţământ minoritare de nivel elementar şi mediu, precum a înfiinţării,

finanţării, menţinerii în funcţiune, respectiv luarea iniţiativei preluării de instituţii de

învăţământ superior sau a formelor de învăţământ desfăşurate în cadrul unor instituţii de

învăţământ superior,

j) înfiinţării de societăţi economice sau alte tipuri de societăţi, k) menţinerea în funcţionare a unor teatre,

l) înfiinţării, finanţării unor standuri de expunere din muzee, colecţii publice de anvergură

naţională,

m) menţinerea bibliotecilor de minoritate,

n) fondării şi operaţionalizării de instituţii culturale, ştiinţifice sau de edituri,

o) înfiinţării şi operaţionalizării de instituţii de asistenţă juridică,

p) anunţării de concursuri legate de propria activitate, a înfiinţării de burse,

q) încheierii de acorduri cu ministrul învăţământului, privind învăţământul public, acorduri

conforme cu legea învăţământului public,

r) încheierii de acorduri conforme cu legea învăţământului public, privind învăţământul

public, cu consiliul local,

s) difuzării anunţurilor de presă

t) alcătuirii nomenclatorului de prenume al minorităţii, sesizărilor legate de prenumele

persoanelor de minoritate,

u) diverselor chestiuni incluse prin lege în sfera sa de competenţe şi atribuţii.

(2) La iniţiativa autoguvernării pe ţară şi pe baza unei convenţii separate, consiliul

autoguvernării locale este obligat să cedeze competenţele şi atribuţiile sale – cu excepţia

competenţelor şi atribuţiilor legate de administraţia publică şi de serviciile comunale – în

favoarea autoguvernării pe ţară, în cazul în care autoguvernarea iniţiatoare, în cadrul activităţii

din sfera de sarcini şi atribuţii concesionate, se ocupă de chestiuni de interes minoritar, şi

activitatea sa este în conformitate cu normele de drept.

(3) Autoguvernarea pe ţară ia poziţie în cazul preluării unor instituţii de către autoguvernarea

de minoritate pe localitate, respectiv, de către cea teritorială.

Art. 38 (1)

Autoguvernarea pe ţară

a) ia poziţie – exceptând dispoziţiile consiliului local – faţă de proiectele de lege referitoare la

minoritatea, în această calitate, pe care o reprezintă, şi faţă de dispoziţiile autoguvernărilor

judeţene şi de capitală, în cazul în care nu sunt înfiinţate autoguvernări teritoriale de

minoritate,b) ia poziţie faţă de punerea în aplicare pe teritoriul ţării a acordurilor internaţionale bi- sau

multilaterale legate de protejarea minorităţilor şi ia iniţiativă în sensul luării măsurilor

necesare pentru aplicarea acestora,

c) contribuie – conform celor stabilite printr-o lege aparte – la desfăşurarea activităţilor de

informare legate de listele electorale de minoritate, necesare pentru desfăşurarea alegerilor

autoguvernărilor de minoritate,

d) poate solicita informaţii de la organele administraţiei publice în chestiuni ce vizează minoritatea

pe care o reprezintă, poate formula propuneri câtre acestea, poate iniţia luarea de măsuri care ţin

de competenţa acestora,

e) conlucrează cu organele de stat având competenţe şi atribuţii în domeniu, în privinţa controlului

profesional al învăţământului minorităţii pe care o reprezintă, la nivel elementar, mediu şi superior.

(2) Pentru alcătuirea decretului guvernamental privind aplicarea legii pentru protejarea şi

menţinerea localităţilor şi a valorilor arhitecturale ce păstrează tradiţiile istorice ale minorităţii

(cu excepţia dispoziţiilor autoguvernării locale), precum cea a legii învăţământului – referitor

la chestiuni privind educaţia şi instrucţia preşcolară şi şcolară a persoanelor aparţinând

minorităţii – este necesar acordul autoguvernării pe ţară.

Art. 39

Preşedintele, vicepreşedintele, respectiv, reprezentantul autoguvernării pe ţară poate participa

la şedinţele autoguvernărilor de minoritate pe localitate şi teritorială.

Art. 39/ A

(1) Competenţele şi atribuţiile autoguvernării pe ţară îi revin adunării generale a

autoguvernării pe ţară. Adunarea generală poate să îşi transfere competenţele şi atribuţiile

asupra preşedintelui, comisiilor, precum asupra asociaţiilor – în modul prevăzut prin lege – cu

excepţia competenţelor netransferabile.

(2) Organele adunării generale: preşedintele, unul – sau mai mulţi – vicepreşedinţi, comisiile şi

oficiul.Art. 39/B

(1) Autoguvernarea pe ţară reglementează în amănunt funcţionarea oficiului, în regulamentul

de organizare şi funcţionare,

(2) Conducătorul oficiului este numit la propunerea preşedintelui, pe termen nelimitat.

Drepturile de angajator în privinţa conducătorului oficiului – cu excepţia eliberării acestuia

din funcţie – sunt exercitate de către preşedinte. Dreptul demiterii din funcţie este exercitat de

către adunarea generală.

(3) Preşedintele oficiului are obligaţia să semnalizeze corpului de deputaţi al autoguvernării

pe ţară, comisiilor autoguvernării pe ţară şi preşedintelui, dacă observă nereguli în deciziile

acestora.

(4) Ca organizaţie a autoguvernării pe ţară, oficiul elaborează şi execută hotărârile luate de

acesta, desfăşoară activităţile legate de gestionare.

(5) Oficiul este organ bugetar al autoguvernării de minoritate pe ţară. În urma încetării

activităţii autoguvernării pe ţară, oficiul se îngrijeşte de funcţionarea instituţiilor

autoguvernării pe ţară, care nu mai activează, şi de chestiunile de proprietate (coproprietate),

susţinere (contribuţie la susţinere) referitoare la funcţionarea altor organizaţii înfiinţate de

către autoguvernarea pe ţară, cu excepţia chestiunilor în acord cu prezenta lege, provenite din

cedarea sferei de acţiune, din acorduri referitoare la învăţământul public, respectiv din

preluarea drepturilor de susţinere a unor instituţii de învăţământ public şi culturale.

(6) Bunurile mobile şi imobile, instrumentele financiare şi documentaţia, la care nu se referă

alineatul (5), sunt depuse de către oficiu în custodia temporară a Oficiului pentru Minorităţi

Naţionale şi Etnice, în termen de 60 de zile de la încetarea activităţii autoguvernării pe ţară.

Oficiul pentru Minorităţi Naţionale şi Etnice returnează noii autoguvernări pe ţară – în termen

de 30 de zile de la înfiinţarea acesteia – bunurile materiale primite în custodie, sau bunurile

materiale substitute, şi documentaţia, însoţite în mod obligatoriu de raportul contabil acestora.

(7) În conformitate cu sfera de atribuţii specificată în alineatul (5), o dată cu înfiinţarea noii

autoguvernării pe ţară, oficiul i se reataşează autoguvernării pe ţară. Oficiul este obligat să

prezinte adunării generale raportul contabil al activităţilor desfăşurate în baza alineatului (5),

totodată, nu mai poate exercita în continuare în mod independent, drepturile stipulate în

alineatul (5).Art. 39/C

Suma retribuţiei, respectiv, a onorariului, stabilită de adunarea generală a autoguvernării pe

ţară, nu poate depăşi:

a) în cazul preşedintelui, valoarea înzecită a retribuţiei de bază a unui funcţionar public,

b) în cazul vicepreşedintelui, de opt ori valoarea retribuţiei de bază a unui funcţionar public,

c) în cazul preşedintelui comisiei, valoarea înşesită a retribuţiei de bază a unui funcţionar

public,

d) în cazul membrilor comisiilor, valoarea întreită retribuţiei de bază a unui funcţionar public,

e) în cazul deputaţilor, valoarea dublă a retribuţiei de bază a unui funcţionar public.

Art. 39/D

(1) În privinţa obligaţiilor de administrare, de dare de seamă, de ţinere a evidenţei,

autoguvernările pe ţară şi structurile lor de activitate trebuie să aplice normele valabile în

cazul organelor bugetare, cu excepţia diferenţelor stipulate în prezenta lege.

(2) Autoguvernarea pe ţară poate face un credit doar în cazul în care nu-şi periclitează

solvabilitatea, iar ca acoperire ori în scopul rambursării creditului nu poate folosi subvenţii,

respectiv, bunuri materiale primite de la substructurile bugetului de stat.

(3) Autoguvernarea pe ţară întocmeşte darea de seamă în privinţa folosirii subvenţiilor primite

în scopuri definite, pe baza prevederilor legale sau prin acord, de la substructurile bugetului de

stat, conform modului stabilit de organul care acordă subvenţia. Trebuie să aibă în vedere

evidenţa separată a acestor subvenţii.

(4) Autoguvernarea pe ţară poate acorda fonduri organizaţiilor, persoanelor din exterior, numai

în cazul în care acestea execută sarcini legale ale autoguvernării pe ţară. Posibilităţile de

susţinere financiară trebuie făcute publice pentru cei vizaţi şi la acordarea sprijinului trebuie

asigurate cerinţele tratamentului echitabil pentru toţi cei îndreptăţiţi.

(5) Membrii şi angajaţii autoguvernării pe ţară, organizaţiile şi persoanele externe, precum

persoanele înrudite cu acestea pot fi retribuite de autoguvernarea pe ţară doar în măsura

limitelor stabilite în statutul de funcţionare a acesteia.

Art. 39/E(1). Veniturile şi cheltuielile rezultate din activitatea economică a autoguvernării pe ţară trebuie

ţinute în evidenţă separată, prezentarea acestora fiind obligatorie in raportul anual.

(2) În hotărârea referitoare la bilanţ, autoguvernarea pe ţară decide în ce proporţie va utiliza

fondurile obţinute din activitatea economică pentru cheltuieli de funcţionare, respectiv pentru

activităţile legate de chestiunile publice de minoritate.

(3) În cazul societăţilor economice aflate sub controlul majoritar al autoguvernării pe ţară,

precum şi al acelora la care însumarea participării autoguvernării pe ţară şi a autoguvernării de

minoritate pe localitate determină controlul majoritar, se vor aplica în mod corespunzător

prevederile legii bugetului de stat.

Art. 39/F

(1) Societăţile economice ale autoguvernării pe ţară nu pot periclita desfăşurarea activităţilor

legate de chestiunile publice ale minorităţii, autoguvernarea având dreptul să facă parte doar

din societăţi în care răspunderea deţinută nu depăşeşte aportul material adus societăţii.

(2) Răspunderea pentru siguranţa activităţilor economice este purtată de adunarea generală,

preşedintele acestuia răspunzând desfăşurarea lor regulamentară.

(3) Consecinţele activităţii economice deficitare trebuie suportate de autoguvernare, bugetul de

stat nu răspunde pentru obligaţiile materiale ale acesteia.

(4) Normativele pentru procedura de achitare a datoriilor a autoguvernării pe ţară sunt aceleaşi

cu cele ale autoguvernărilor locale.

(5) În vederea restabilirii solvabilităţii, autoguvernarea pe ţară are obligaţia de a suspenda

finanţarea diverselor sale activităţi, cu excepţia celor obligatorii.

Art. 39/G

(1). Gestiunea autoguvernării pe ţară precum şi utilizarea sumelor acordate de la bugetul de

stat, respectiv, a bunurilor materiale donate în mod gratuit, în scopuri precise, de către stat este

verificată de către Curtea de Conturi. Revizia financiară a autoguvernării pe ţară şi a

instituţiilor proprii este efectuată separat sau împreună cu alte autoguvernări pe ţară, de un

revizor intern special instruit, în conformitate cu prevederile legale.2) Autoguvernarea pe ţară are obligaţia de a înfiinţa o comisie financiară. Sarcinile speciale

ale comisiei financiare în cadrul autoguvernării pe ţară şi al instituţiilor acesteia: evaluarea

proiectului bugetar anual, a dării de seamă semestriale şi anuale, examinarea şi evaluarea

tranzacţiilor financiare, examinarea justeţei deciziilor financiare (în special a efectuării de

credite), verificarea validităţii normelor financiare şi a regulilor interne. Comisia înaintează

fără amânare adunării generale raportul cu concluziile anchetei. Adunarea decide în mod

extraordinar asupra raportului. În cazul în care adunarea generală nu este de acord sau nu ia o

decizie în legătură cu acest raport, comisia trimite raportul Curţii de Conturi a Statului.

(3) Autoguvernarea pe ţară are obligaţia ca, separat ori împreună cu altă autoguvernare pe ţară,

să delege un revizor (o organizaţie) – compatibil cu cerinţele impuse de condiţiile legal

hotărâte, şi pe baza registrului de evidenţă – de asemeni, conform prevederilor legale, să

publice în Buletinul Afacerilor Interne şi în Buletinul Firmelor un raport cu un conţinut

simplificat în conformitate cu prevederile legale speciale, referitor la datele concentrate ale

autoguvernării pe ţară şi ale instituţiilor acesteia, raportul financiar anual, balanţa contabilă,

restul de bani şi evidenţa rezultatelor obţinute. Revizia contabilă este dirijată, printre altele, pe

baza reglementărilor legii numărul LXV din 1990 (în continuare: LAL) privind

autoguvernărilor locale.

(4) Autoguvernarea pe ţară publică în Buletinul Oficial al Ungariei şi (dacă deţine) pe pagina

de internet a autoguvernării, după acceptarea din partea adunării generale, bugetul, în fiecare

an, până la 28 februarie şi darea de seamă în fiecare an, până la 15 mai, aprobarea statutului de

organizare şi funcţionare şi, dacă e cazul, modificările acestuia, în termen de 45 de zile.

Art. 39/H

(1) În termen de 30 de zile de la preluarea mandatului, în continuare anual, până la 31

ianuarie, deputaţii autoguvernării pe ţară au obligaţia să-şi prezinte declaraţia de avere,

conform anexei prezentei legi. Deputaţii au obligaţia să anexeze propriei declaraţii de avere şi

declaraţia de avere a celorlalţi membri ai familiei: soţ/soţie, concubin/concubină, precum şi a

copiilor, conform anexei prezentei legi.

(2) În cazul în care deputatul ignoră completarea unor rubrici din declaraţia de avere – până la

remedierea stării de fapt – nu-şi poate exercita drepturile de deputat, nu poate beneficia de

indemnizaţiile prevăzute în art. 39/C.(3) Declaraţiile de avere sunt inventariate şi verificate de comisia desemnată în acest scop, în

temeiul regulamentului de organizare şi funcţionare. Declaraţia de avere a deputatului este

publică – exceptând informaţiile de identificare introduse în vederea verificării. Declaraţiile

de avere ale membrilor de familie menţionaţi ai deputatului nu sunt publice, la acestea poate

avea acces numai membrii comisiei de control, în vederea verificărilor.

(4) Orice persoană poate solicitata comisiei de verificare procedura care vizează declararea

averii. Comisia de verificare informează autoguvernarea pe ţară despre rezultatele demersului

în imediat următoarea şedinţă.

(5) În cadru procedurii legate de declararea averii, la solicitarea comisiei de verificare a

declaraţiilor de avere, deputatul este obligat să prezinte în scris, fără amânare, declaraţia sa de

avere şi pe cele ale membrilor familiei, incluzând şi informaţiile referitoare la identificarea

datelor cuprinse în aceste declaraţii. Informaţiile privind identitatea nu pot fi cunoscute decât

de către membrii comisiei, acestea vor fi şterse în termen de opt zile de la încheierea

procedurii de verificare.

(6) Luarea de decizii privind procedura referitoare la declararea averii nu poate fi transferată

în altă sferă de atribuţii, decât cea a autoguvernării pe ţară.

(7) Procedura legată de declararea averii se desfăşoară în cadrul şedinţei cu uşile închise a

autoguvernării pe ţară.

CAPITOLUL V

Purtătorul de cuvânt local al minorităţilor

Art. 40.

(1) Pe baza articolului 17, alineatul (7) al LAL, purtătorul local de cuvânt al minorităţii (în

continuare: purtător de cuvânt) are dreptul:

a) dacă nu este deputat al autoguvernării aşezării, să participe cu drept consultativ la

dezbaterea ordinii de zi a corpului deputaţilor, respectiv la dezbaterile oricărei comisii care

ating probleme minoritare, incluzând aici şi şedinţele închise;

b) să propună primarului, preşedintelui comisiei, corpului reprezentativ dezbaterea cauzelor

ce ţin de competenţa comisiei, privind situaţia minorităţilor;c) să iniţieze reexaminarea de către corpul reprezentativ a deciziilor comisiei referitoare la

minorităţi;

d) să solicite, în cadrul şedinţelor comisiei şi corpului reprezentativ, lămuriri primarului,

notarului, şi preşedintelui comisiei, în legătură cu cauzele referitoare la situaţia

minorităţilor, ce ţin de competenţa autoguvernării;

e) să ceară primarului şi notarului informarea şi colaborarea necesară îndeplinirii sarcinilor

sale referitoare la cauzele respective;

f) să iniţieze acţiunea primarului, notarului şi a funcţionarilor competenţi în rezolvarea

cauzelor care privesc în această calitate minorităţile;

g) să iniţieze ca corpul reprezentativ să se adreseze organului care dispune de competenţa

necesară în problema referitoare la situaţia minorităţilor, în conformitate cu cele cuprinse în

alin. (1) art. 101 al legii autoguvernărilor.

(2) În conformitate cu punctul b) al alineatului (1), primarul, şi preşedintele comisiei sunt

obligaţi să supună proximei şedinţe a corpului reprezentativ, a comisiei, propunerea

purtătorului de cuvânt. Corpul reprezentativ, comisia decide asupra includerii problemei pe

ordinea de zi, respectiv asupra modului pregătirii acesteia.

(3) În cazul în care purtătorul de cuvânt solicită în şedinţa corpului reprezentativ, a comisiei,

lămuriri din partea primarului, notarului, preşedintelui comisiei, el trebuie să primească un

răspuns pertinent în cadrul şedinţei sau cel mai târziu în termen de 15 zile, în scris, de la

data şedinţei.

(4) La cererea sa, intervenţia purtătorului de cuvânt trebuie consemnată în procesul verbal al

şedinţei corpului reprezentativ, a comisiei, respectiv – dacă intervenţia a fost prezentată în

scris – aceasta trebuie anexată la procesul verbal.

(5) În baza iniţiativei prevăzute la punctul b) al alineatului (1), dezbaterea problemei puse pe

ordinea de zi conform celor cuprinse în alineatul (2) – care afectează situaţia minorităţii –

poate fi amânată sau retrasă de pe ordinea de zi de către corpul reprezentativ doar la cererea

purtătorului de cuvânt.

(6) Înaintea elaborării dispoziţiunilor autoguvernării referitoare la drepturile şi obligaţiile

minorităţii, respectiv înaintea adoptării măsurilor care afectează în general situaţia

minorităţii, organul autoguvernări care dispune de competenţa necesară este obligat să

solicite opinia purtătorului de cuvânt.Art. 41.

(1) La cererea purtătorului de cuvânt, patronul acestuia este obligat să îl scutească de

executarea muncii pe perioada necesară îndeplinirii sarcinilor sale. Pierderea de venit

suferită din această cauză este completată de corpul reprezentativ. Pe baza acestui venit,

purtătorul de cuvânt are dreptul să beneficieze şi de asistenţă socială.

(2) Purtătorul de cuvânt nu este îndreptăţit să primească onorariu pentru activitatea cu care este

însărcinat, în cazul acestuia trebuie aplicate, între altele, dispoziţiile care normează deconturile,

indemnizaţiile care le revin consilierilor.

(3) Cele cuprinse în alineatele (1)-(2) nu afectează drepturile şi obligaţiile referitoare la

calitatea de membru al corpului reprezentativ al autoguvernării, în cazul în care purtătorul

de cuvânt este concomitent şi deputat al autoguvernării.

CAPITOLUL VI

Autoadministraţia culturală şi cea de învăţământ

a minorităţilor

Art. 42.

În accepţiunea acestei legi se consideră ca limba vorbită de minorităţi limba armeană, bulgară,

croată, germană, greacă, poloneză, română, rusină, sârbă, slovacă, slovenă, ţigănească (romani

respectiv beaşă) şi ucraineană.Art. 43.

(1) Statul consideră limba maternă a minorităţilor din Ungaria drept un factor care asigură

solidaritatea comunităţilor. Statul susţine folosirea de către minorităţi a limbii materne în

procesul de instruire a minorităţii, oricare ar fi întreţinătorul instituţiei de educaţie şi învăţământ

respective.

(2) Copilul care aparţine unei minorităţi poate lua parte la instruire în limba maternă, instruire şi

în limba maternă (în limba maternă şi în maghiară) sau în limba maghiară, în funcţie de decizia

luată de părinţii sau de tutorii (în continuare: părinţii) acestuia. O dată cu împlinirea vârstei de

14 ani, copilul – dacă nu este inapt – îşi exercită împreună cu părintele dreptul de a decide în

alegerea respectivă.

(3) Învăţământul în limba maternă sau de limba maternă se poate desfăşura în grădiniţe, şcoli,

clase sau grupe şcolare minoritare potrivit posibilităţilor şi cerinţelor locale.

(4) Autoguvernarea locală care are atribuţiile obligatorii respective, este obligată să organizeze

educaţia preşcolară de minoritate, precum şi instruirea şcolară, dacă este solicitată în această

privinţă de părinţii a cel puţin opt copii care fac parte din aceeaşi minoritate şi dacă grupa de

preşcolari, respectiv, clasa de elevi pot fi organizate pe baza dispoziţiilor legii învăţământului.

Dacă efectivul de elevi nu este suficient pentru organizarea învăţământului de minoritate într-o

singură localitate, atunci, la iniţiativa autoguvernării pe ţară adiacente, autoguvernarea judeţeană

(pe capitală) creează condiţiile învăţământului de minoritate complementar.

Art. 44.

Cheltuielile suplimentare legate de învăţământul în limba maternă sau de limba maternă,

conform art. 43, sunt suportate – în mod stabilit de lege – de către stat, respectiv de către

autoguvernarea locală.

Art. 45.(1) În reglementarea legii învăţământului public şi învăţământului superior, definirea

mecanismului şi conţinutului activităţii de învăţământ-educaţie, precum şi supravegherea

respectivei activităţi, interesele minorităţilor privind învăţământul şi culturalizarea, trebuie

realizate în concordanţă cu autonomia lor culturală, conform acestei legi.

(2) Învăţământul pentru minoritatea ţiganilor se poate desfăşura numai în limba maghiară, dar,

la solicitarea părinţilor, instituţia de învăţământ asigură şi învăţământul în limba ţigănească

(romani, limba beaşilor).

(3) În învăţământul preşcolar de minoritate, în instrucţia şcolară, trebuie asigurată însuşirea

cunoştinţelor din domeniul culturii şi civilizaţiei, îndeosebi cunoştinţele despre istoria, valorile

culturale şi tradiţiile minorităţii şi despre ţara-mamă.

Art. 46.

(1) Autoguvernările minorităţilor şi cele locale colaborează în evaluarea cerinţelor, vizând

învăţământul destinat minorităţilor şi în organizarea acestuia.

(2) Statului îi revine sarcina de a asigura formarea, perfecţionarea pedagogilor de limbă maternă

pentru învăţământul în limba maternă şi pentru predarea limbii materne.

(3)Statul se îngrijeşte şi prin intermediul tratatelor internaţionale ca cei aparţinând minorităţii

să participe, respectiv să beneficieze deplin de pregătirea post-şcolară şi de cea ştiinţifică în

instituţiile de învăţământ cu predarea în limba minorităţilor, destinate îngrijirii culturii

acestora.

(4) În scopul realizării celor prevăzute în alin. (2), statul sprijină angajarea educatorilor veniţi

din ţara mamă, respectiv din ţara de limbă a minorităţilor, ca profesori oaspeţi în Ungaria.

(5) Diplomele obţinute de o persoană de minoritate în învăţământul superior (universitate,

institut) din ţara-mamă, ca şi certificatele de absolvire şcolară sau de specializare obţinute în

ţara-mamă sunt echivalente – conform hotărârilor acordului internaţional, respectiv, pe baza

legii – cu diplomele şi certificatele obţinute în republica Ungară.

Art. 47.

Autoguvernarea minoritară a aşezării şi autoguvernarea minoritară locală poate să preia o

instituţie de învăţământ de la alt organ numai cu acea condiţie, dacă poate să asigure nivelulînvăţământului obţinut până atunci. Mărimea sprijinului de stat al instituţiei predate nu poate

fi redusă din cauza preluării.

Art. 48.

(1) Instituţiile de învăţământ şi educaţie ale minorităţilor pot fi frecventate de persoane din afara

minorităţii respective în cazul în care după satisfacerea necesităţilor minorităţii mai rămân locuri

disponibile. Admiterea (înscrierea) se va desfăşura pe baza unor reglementări publicate în

prealabil.

(2) Predarea limbii maghiare – efectuate în cadrul unui număr de ore suficient şi la un nivel

corespunzător pentru însuşirea acesteia – trebuie asigurat şi în cadrul învăţământului public de

minoritate.

(3) În localităţile în care populaţia cu limba maternă maghiară – sau altă minoritate – este în

minoritate numerică, autoguvernarea locală este obligată să asigure predarea limbii materne şi

învăţământ în limba maternă pentru copii de limbă maternă maghiară sau limba altei

minorităţi

Art. 49.

(1) Autoguvernarea de minoritate, conform celor prevăzute în lege, poate să participe la

realizarea sarcinilor obligatorii de administraţie publică legate de failitarea asigurării serviciilor

culturale către membrii minorităţii.

(2) Autoguvernarea de minoritate are dreptul de a înfiinţa sau susţine instituţii culturale,

respectiv de a prelua drepturile de susţinător al instituţiilor culturale înfiinţate de alte organisme

sau a unor atribuţii de culturalizare. Realizarea acestor atribuţii se vor finanţa din bugetul de stat

în măsura prevăzută prin lege.

Art. 49/A

(1) La solicitarea autoguvernării de minoritate pe ţară, autoguvernarea locală susţinătoare a

instituţiilor culturale care deservesc exclusiv atribuţii culturale de minoritate şi satisfacnecesităţile culturale ale minorităţii adiacente, sunt obligate să predea dreptul de administrare a

instituţiei către autoguvernarea pe ţară petentă.

(2) Dreptul de administrare a instituţiilor culturale care deservesc necesităţile culturale ele mai

multor minorităţi poate fi predat autoguvernării sau autoguvernărilor pe ţară nominalizate în

acordul dintre autoguvernările pe ţară ale minorităţilor respective

(3) Părţile semnatare sunt obligate să includă în acord realizarea obligatorie a atribuţiilor

prevăzute prin lege pentru persoanele care nu fac parte din minoritatea respectivă.

(4) Autoguvernarea de minoritate care preia instituţii este răspunzătoare pentru utilizarea

corespunzătoare a acestora, de legalitatea funcţionării şi administrării acestora.

(5) Cesionarul este obligat să se îngrijească de menţinerea stării bunurilor imobile preluate.

Cesionarul este răspunzător pentru daunele provocate stării patrimoniului preluat conform

normelor generale ale codului civil.

Art. 49/B

(1) Se încheie un acord între instituţia culturală, respectiv autoguvernarea locală cedentă şi

autoguvernarea de minoritate cesionară despre predarea şi preluarea instituţiei.

(2) Conţinutul acordului se va stabili după voinţa părţilor, în cadrele stabilite de lege. Scopul

predării şi preluării este menţinerea continuităţii din punct de vedere organizatoric şi de conţinut

al serviciilor de bază de culturalizare şi după preluarea acestora de către autoguvernarea de

minoritate şi extinderea acestora, în funcţie de posibilităţi. Acordul trebuie să conţină

următoarele:

a) atribuţiile instituţiei culturale

b) grupul ţintă al activităţilor instituţiei culturale,

c) durata de valabilitate a acordului,

d) programul de funcţionare cel mai scurt necesar pentru realizarea activităţilor prevăzute prin

lege,

e) calificarea deţinută de personalul care asigură realizarea atribuţiilor culturale,

f) condiţiile de personal, materiale şi financiare necesare funcţionării instituţiei,

g) dispoziţiile privind ,modificările raporturilor de proprietate,

h) condiţiile retrocedării instituţiei culturale către autoguvernarea locală. Art. 49/C

(1) În cazul în care corpul de deputaţi decide asupra înfiinţării, preluării, reorganizării,

desfiinţării, respectiv în cazul sistării activităţii acesteia pe o perioadă care depăşeşte 60 de zile,

cu 30 de zile anterior respectivei decizii, trebuie să obţină punctul de vedere al ministrului

patrimoniului cultural, şi să-l prezinte în faţa corpului de deputaţi.

(2) Preluarea nu influenţează drepturile legale după care este coordonată activitatea angajaţilor

din respectiva instituţie. În urma preluării instituţiei, cesionarul preia şi exercitarea drepturilor

de angajator. Cedarea instituţiei nu este considerată reorganizare. Cedarea drepturilor de

susţinător al instituţiei nu poate implica reorganizarea acesteia. Pana la proba contrarie,

reorganizarea cuprinsă în perioada de doi ani anterioară şi ulterioară momentului proiectat al

cedării este considerată reorganizare legată de cedarea drepturilor de susţinere a instituţiei.

În spiritul prezentei legi, se consideră reorganizare comasarea cu, respectiv, divizarea în alte

instituţii a instituţiei în cauză.

(3) O dată cu cedarea atribuţiilor culturale, trebuie cedate în proprietatea şi folosinţa

cesionarului şi bunurile mobile şi imobile necesare în scopul exercitării atribuţiilor. Cedarea este

gratuită. Cedarea se face pentru o perioadă de cel puţin 10 ani.

(4) În cazul nerespectării condiţiilor şi obligaţiilor prevăzute în acord, organul administrativ de

stat, în atribuţiile căruia intră preocuparea pentru şi controlul în domeniul respectiv, poate

înainta spre tribunal cererea de remitere a acordului şi de restabilire a situaţiei anterioare

încheierii contractului. În cursul procedurii judecătoreşti, trebuie cerută opinia ministrului

patrimoniului cultural naţional – în vederea efectuării expertizei.

(5) Pe perioada cesionării, drepturile de proprietate ale autoguvernării locale încetează, şi sunt

exercitate de către autoguvernarea de minoritate, conform dispoziţiilor legii privind drepturile

de susţinere. Dacă autoguvernarea de minoritate nu-şi poate exercita atribuţiile de susţinere,

autoguvernarea locală cedentă este obligată, pe baza condiţiilor stipulate în acordul încheiat cu

autoguvernarea de minoritate, să preia înapoi aceste atribuţii.

(6) Autoguvernarea de minoritate, pe baza legii privind bugetul, este îndreptăţită să primească

fondurile necesare funcţionării instituţiei pe care o susţine.

Art. 49/D(1) Autoguvernarea locală şi autoguvernarea de minoritate – pe baza legii privind asociaţiile de

autoguvernări şi funcţionarea acestora – pot încheia acorduri în vederea susţinerii comune a

instituţiilor culturale, a susţinerii comune a activităţilor de culturalizare. În privinţa susţinerii în

comun a instituţiilor se aplică alineatul (1) al legii 49/C.

(2) În cazul în care dispoziţiile legale asigură autoguvernării de minoritate dreptul de acord sau

dreptul de opinie cu privire la luarea deciziilor referitoare la cedarea unei instituţii şi a unor

atribuţii culturale, se aplică dispoziţiile legii 47/A.

Art. 49/E

Asigurarea fondului de literatură în limba maternă se face prin intermediul bibliotecilor

publice.

(2) În acele localităţi în care autoguvernarea locală nu dispune de bibliotecă publică, locuitorii

de minoritate vor avea acces la literatura în limba maternă conform dispoziţiilor legii privind

autoguvernările locale.

Art. 50.

(1) Statul asigură editarea manualelor şi mijloacele de învăţământ necesare pentru

învăţământul minorităţilor.

(2) Statul sprijină:

a) colecţionarea mărturiilor materiale ale culturii minorităţilor, crearea şi îmbogăţirea

colecţiilor publice;

b) editarea de carte a minorităţilor şi apariţia periodicelor ale acestora;

c) difuzarea legilor şi decretelor de interes public în limba maternă a minorităţilor;

d) desfăşurarea în limba maternă a ceremonialelor religioase legate de evenimentele familiale

ale minorităţii, respectiv desfăşurarea activităţii religioase a minorităţilor în limba maternă.

CAPITOLUL VII

Folosirea limbiiArt. 51.

(1) În Republica Ungară oricine poate folosi oricând şi oriunde limba sa maternă. Statul este

obligat să asigure – în cazurile stabilite prin lege separată – condiţiile folosirii limbilor

minorităţilor.

(2) În cursul proceselor civile şi penale, ca şi în procedurile administraţiei publice, folosirea

limbii materne este asigurată de legile de procedură respective.

Art. 52.

(1) În Adunarea Naţională deputatul aparţinând minorităţii poate folosi şi limba maternă.

(2) În corpul reprezentativ al autoguvernării locale deputatul minoritar poate folosi şi limba

maternă. Dacă luarea de cuvânt s-a făcut în limba unei minorităţi, textul în limba maghiară

al cuvântului sau un extras de conţinut ala cestuia trebuie anexat la procesul verbal al

şedinţei.

(3) Dacă în localitate trăiesc persoane aparţinând minorităţii, corpul reprezentativ poate ţine,

respectiv redacta procesele verbale şi deciziile sale, pe lângă limba maghiară şi în limba

minorităţii date. În cazul conflictelor de interpretare, textul autentic este cel în limba

maghiară.

Art. 53.

(1) Autoguvernarea locală e obligată să asigure autoguvernării pe localitate sau teritoriale, care

activează în teritoriul respectiv, în conformitate cu solicitările întemeiate ale acesteia,

următoarele:

a) anunţarea deciziilor, publicarea anunţurilor – atât în limba maghiară, cât şi în limba maternă,

b) formularele necesare în procesele administrative să fie şi în limba română,

c) plăcile conţinând numele localităţilor, al străzilor, al organelor de stat, al a organelor de

deservire publică sau anunţurile legate de funcţionarea acestora – alături de textul în limba

maghiară, cu acelaşi conţinut şi în aceeaşi formă – să apară şi în limba maternă a minorităţii.(2) În problema justificării celor de la punctul anterior, corpul de deputaţi decide în termen de

30 de zile de la expunerea solicitării.

Art. 54

În acele localităţi în care se justifică prin numărul locuitorilor de minoritate, la ocuparea

posturilor de funcţionar public, precum şi a celor de notar şi asesor – respectând cerinţele

profesionale generale – se avea în vedere şi prioritatea persoanelor care cunosc limba maternă a

minorităţii.

CAPITOLUL VIII

Sprijinirea minorităţilor, averea şi gospodărirea

autoguvernărilor minoritare

Art. 55.

(1) Prin legea privind bugetul, în scopul intereselor publice ale minorităţii, statul asigură:

a) fonduri ale căror condiţii generale şi speciale sunt hotărâte pe bază de decret guvernamental,

b) fonduri normative suplimentare în vederea susţinerii educaţia preşcolară, respectiv, instruirea

şcolară pentru minorităţi.

c) fonduri destinate autoadministrării în cultura şi învăţământul minorităţilor, fixate pe baza

dispoziţiilor din capitolul VI (alineatele 42-50,

d) sprijin pentru funcţionarea Fundaţiei Publice, precum şi pentru funcţionarea organizaţiilor

sociale ale minorităţii, conform dispoziţiilor din art. 55/A.

(2) Instituţiile care funcţionează prin grija autoguvernării pe ţară, cu excepţia celor cuprinse în

articolele 47 (10) şi (11), 49/C (3) primesc fonduri normative suplimentare după acelaşi

procedeu de acordare a acestora ca şi în cazul instituţiilor bisericeşti care desfăşoară servicii

umanitare.

(3) Autoguvernările pe localitate, respectiv, teritoriale, cu excepţia celor cuprinse în articolele 47

(10) şi (11), 49/C (6), primesc fonduri normative suplimentare pe aceleaşi criterii ca în cazulbisericilor. Fondurile suplimentare de la bugetul de stat sunt preluate de către autoguvernarea de

minoritate pe localitate, respectiv, de către cea teritorială prin mijlocirea autoguvernării locale.

(4) În baza alineatului (3), fondurile normative de la bugetul de stat precum şi fondurile de

funcţionare acordate în baza alineatului (1), punctul a) sunt preluate de către autoguvernarea de

minoritate pe localitate, respectiv, de către cea teritorială prin mijlocirea autoguvernării locale,

care în 8 zile este obligată să le expedieze în contul autoguvernării de minoritate pe localitate,

respectiv, teritoriale.

(5) În cazul fondurilor specificate în alineatului (1), punctul a), corpul de deputaţi al

autoguvernării de minoritate este îndreptăţit în urma deciderii scopuri concrete de interes public

ale minorităţii.

(6) Adunarea Naţională – în termen de un an de la intrarea în vigoare a acestei legi – va

înfiinţa în scopul sprijinirii minorităţilor, respectiv pentru sprijinirea activităţilor desfăşurate

în interesul acestora, Fondul Minorităţilor naţionale şi Etnice (în continuare: Fond) în

conformitate cu cele de mai jos:

a) Sursa Fondului este bugetul central.

b) Cheltuielile legate de funcţionarea Fondului trebuie acoperite din Fond.

c) Din Fond trebuie sprijinite cu prioritate şi în mod decisiv activităţi de interes minoritar,

sprijinirea funcţionării autoguvernărilor şi a altor organizaţii ale minorităţilor rămânând, în

continuare, în competenţa decizională a Adunării Naţionale.

d) Organul de decizie al Fondului este curatoriul, condus de membrul guvernului însărcinat cu

problemele minorităţilor naţionale şi etnice. În acest corp îşi vor trimite câte un

reprezentant – prin mandat nominal – autoguvernările pe ţară ale minorităţilor, partidele

care dispun de grupuri de deputaţi în Adunarea Naţională, ministrul de interne, ministrul

culturii şi învăţământului public, ministrul finanţelor, respectiv preşedintele Oficiului

pentru Minorităţile Naţionale şi Etnice. Dacă o minoritate ce intră sub efectul prezentei legi

nu îşi crează autoguvernare pe ţară, reprezentantul ei va fi desemnat împreună de către

asociaţiile şi alte organe ale acesteia existente la data publicării legii referitoare la Fond.

Dacă aceasta nu se întâmplă până la şedinţa de constituire a curatoriului, corpul va coopta o

personalitate de prestigiu aparţinând respectivei minorităţi.

e) Deciziile curatoriului vor fi adoptate cu simplă majoritate de voturi.

(7) În scopul sprijinirii obiectivelor din alineatul (6), Adunarea naţională poate înfiinţa

fundaţie (fundaţii), dacă în cadrul acesteia proporţia bugetului de stat nu depăşeşte 60 la

sută.Art. 55/A

„(3) Organul de decizie al Fundaţiei Publice este Curatoriul. Membrii acestuia sunt următorii:

a) câte un membru, ales de adunarea generală, din fiecare autoguvernare pe ţară, în cazul absenţei

autoguvernării pe ţară se deleagă o persoană din partea autoguvernărilor pe localitate, în cazul

absenţei acestora, un reprezentant al organizaţiilor sociale ale respectivei minorităţi.

b) Un reprezentant al partidului de guvernământ şi un reprezentant al fracţiunii de opoziţie, aleşi

de către comisia parlamentară permanentă, care se ocupă cu problemele minorităţilor minoritare

şi etnice.

c) patru persoane desemnate de fondator şi o persoană delegată de către Academia Ungară de

Ştiinţe.

(4) Preşedintele şi reprezentantul Curatoriului este preşedintele în funcţie al Oficiului pentru

Minorităţile Naţionale şi Etnice.

(5) Membrii organului îndreptăţit cu controlul asupra Fundaţiei Publice (comisia de control) sunt

următorii:

a) un reprezentant al partidului de guvernământ şi un reprezentant al fracţiunii de opoziţie, aleşi

de către comisia parlamentară permanentă, care se ocupă cu problemele minorităţilor minoritare

şi etnice.

(6) Preşedintele comisiei de control este desemnat de către fondator.

(7) Dreptul de a alege, respectiv, de a desemna la care se referă alineatele (3)-(6), include şi

dreptul de retragere a numirii, respectiv, al desemnării.

Art. 56.

La sprijinirea materială a minorităţilor pot să participe organizaţii din ţară şi străinătate,

fundaţii şi persoane particulare. În cazul unor donaţii din străinătate destinate pentru

sprijinirea culturii minorităţilor, statul poate să asigure – conform unor prevederi juridice

speciale – facilităţi vamale sau scutiri de vamă.

Art. 57.(1) Administraţia autoguvernărilor de minoritate sunt controlate de către Curtea de Conturi a

Statului.

(2) Controlul supravegherii organelor bugetare susţinute de autoguvernarea de minoritate pe

localitate, respectiv, teritorială, este asigurat de către un revizor intern al autoguvernării pe

localitate, respectiv, teritoriale, sau de către revizorul intern care controlează administraţia

organelor autoguvernării locale, iar acesta informează corpul de deputaţi al autoguvernării pe

localitate, respectiv, teritoriale, despre rezultatele reviziei.

Patrimoniul autoguvernărilor minorităţilor

Art. 58.

(1) Fondurile şi administraţia autoguvernărilor pe localitate intră sub incidenţa dispoziţiei

prezentei legi precum şi a LAL.

(2) Fondurile, respectiv, încasările autoguvernării de minoritate sunt reprezentate în special de:

a) contribuţia de le bugetul de stat,

b) contribuţia de la autoguvernarea locală,

c) încasările proprii,

d) încasări din sprijin financiar,

e) beneficiile fondurilor,

f) donaţii

g) fonduri financiare cesionate.

(2) Condiţiile financiare necesare funcţionării autoguvernărilor minoritare se asigură în

general din următoarele surse:

a) contribuţia bugetului de stat;

b) contribuţia din partea autoguvernării locale sau judeţene;

c) venituri proprii (înţelegând aici şi venituri rezultate din întreprinderile proprii);

d) sprijin din partea fundaţiilor;

e) sprijin primit din partea organizaţiilor din ţară şi străinătate;

f) venituri provenite din bunurile aflate în folosinţă;

g) donaţii.Art. 59.

(1) În cazul cedării sferei de sarcini şi atribuţii, specificată în prezenta lege, autoguvernarea

(locală, de minoritate) cedentă transferă fondurile materiale necesare în proprietatea sau în

folosinţa autoguvernării de minoritate cesionare, în conformitate cu conţinutul acordului special.

(2) Pentru asigurarea condiţiilor de funcţionare a autoguvernării minoritare pe ţară,

autoguvernarea locală competentă este obligată să pună la dispoziţia acestora, în termen de

3 luni de la constituire – pe baza compensaţiei de stat – o clădire sau o parte de clădire

folosibilă în mod independent, cu spaţiu folosibil de 150-300 m2, în condiţiile în care

înfiinţarea are loc în primii doi ani de la intrarea în vigoare a acestei legi.

(3) În curs de două luni de la constituirea autoguvernării de minoritate pe localitate,

autoguvernarea locală, în vederea exercitării atribuţiilor de interes public al minorităţilor, pune

în mod gratuit la dispoziţia autoguvernării de minoritate pe localitate, în scopul asigurării

condiţiilor de funcţionare stipulate în articolul 27, bunurile mobile şi imobile necesare. Cedarea

nu poate împiedica autoguvernarea locală în exercitarea sarcinilor şi a atribuţiilor sale. Asupra

fondului material cedat gratuit în folosinţa autoguvernării de minoritate pe localitate,

autoguvernarea locală decide separat în cadrul hotărârii sale.

(4) Asupra reglementării cedării dreptului de folosinţă se iau în considerare directivele Codului

Penal după cum urmează: consemnarea în scris a condiţiilor cedării în folosinţă, cu descrierea

concretă a bunurilor cedate şi a valorii acestora, precum şi fixarea intereselor publice ale

minorităţii, în scopul cărora se face cedarea.

Art. 59/A

(1) Pe baza legii, clădirea, respectiv, partea de clădire cedată în folosinţa autoguvernării pe ţară,

prin înzestrare unică gratuită, este transferată în proprietatea autoguvernării pe ţară.

(2) În cazul autoguvernărilor pe ţară care nu au în proprietate clădire, respectiv, părţi de clădire,

se aplică în mod corespunzător dispoziţiile din alineatul (1).

(3) Clădirea sau partea de clădire care intră în proprietatea autoguvernării pe ţară prin înzestrare

unică gratuită, reprezintă patrimoniul autoguvernării pe ţară, şi – pe baza aplicării legii 60/A,

alineatul (4), punctul a) – devine obiect patrimonial inalienabil.Art. 60.

(1) Autoguvernarea pe ţară deţine toate acele drepturi şi îndatoriri care îi revin unui proprietar –

cu excepţia celor prevăzute legal. În chestiunile legate de dreptul de proprietate, dreptul de

decizie intră în atribuţiile netransferabile ale corpului de deputaţi al autoguvernării locale, în

majoritate simplă.

(2) La desfiinţarea autoguvernării de minoritate pe localitate sau teritoriale, până la desfăşurarea

succesiuni, toate bunurile mobile şi imobile, drepturile de proprietate patrimoniale ale

autoguvernării de minoritate pe localitate, respectiv, teritoriale, desfiinţate, trec provizoriu în

administraţia autoguvernării locale. O dată cu desfăşurarea succesiunii şi cu constituirea noii

autoguvernări de minoritate pe localitate, respectiv, teritoriale, preia în proprietatea sa

patrimoniul respectiv sau un patrimoniu cu valoare echivalentă.

(3) În cazul celor stipulate în alineatul (2), autoguvernarea locală este îndreptăţită să-şi exercite

drepturile de întreţinere, de control asupra instituţiile autoguvernării de minoritate, respectiv,

teritoriale desfiinţate, precum şi drepturile de angajator referitoare la conducătorii acestor

instituţii. Autoguvernarea locală nu poate înstrăina, greva sau transfera sub altă administraţie

patrimoniul aflat provizoriu în administraţia sa. Autoguvernarea locală va întocmi o dare de

seamă asupra patrimoniului aflat provizoriu în administraţia sa şi o va înainta noii autoguvernări

de minoritate pe localitate, respectiv, teritoriale, în termen de 30 de zile de la constituirea

acesteia.

(4) În termen de 30 de zile de la desfăşurarea succesiunii, patrimoniul aflat în administraţie

provizorie sau echivalentul acestuia, precum şi darea de seamă asupra perioadei de administraţie

provizorie, vor fi înaintate noii constituite autoguvernări de minoritate pe localitate, respectiv,

teritoriale.

(5) Autoguvernarea locală răspunde pentru datoriile autoguvernării de minoritate pe localitate,

respectiv, teritoriale, exclusiv în cazul în care s-a angajat prin acord comun, şi în măsura

specificată în respectivul acord.

Art. 60/A

(1) Fondurile autoguvernării de minoritate este destinată susţinerii intereselor publice ale

minorităţii.(2) În procesul susţinerii intereselor publice ale minorităţii, autoguvernarea de minoritate decide

în mod independent asupra fondurilor sale. Corpul de deputaţi al autoguvernării de minoritate

răspunde de garantarea administrării fondurilor, preşedintele răspunde de desfăşurarea legală a

administrării.

(3) O parte separată a patrimoniului autoguvernării de minoritate constituie patrimoniul de bază,

asupra căruia dreptul de decizie intră în atribuţiile netransferabile ale corpului de deputaţi al

autoguvernării locale, în majoritate simplă. Patrimoniul de bază cuprinde toate acele bunuri

mobile şi imobile, precum şi drepturile patrimoniale care sunt în posesia şi în folosinţa

exclusivă a autoguvernării de minoritate şi care asigură susţinerea intereselor publice ale

minorităţii.

(4) Bunurile care fac parte din patrimoniul de bază sunt următoarele:

a) bunurile imobile inalienabile care asigură funcţionarea autoguvernării de minoritate, precum

şi toate acele bunuri desemnate prin dispoziţiile legii sau de regulamentul de organizare şi

funcţionare al autoguvernării de minoritate,

b) bunurile limitat inalienabile care fac parte din patrimoniul de bază şi aparţin patrimoniului, în

sensul celor specificate la punctul a).

(5) În privinţa bunurilor limitat inalienabile care fac parte din patrimoniul de bază, se poate

decide pe baze legale sau pe baza hotărârilor luate de majoritatea simplă a autoguvernării de

minoritate.

Art. 60/B

Bugetele autoguvernărilor de minoritate sunt parte integrantă a administraţiei de stat şi se

adaptează la circulaţia monetară generală a acesteia. Bugetul autoguvernărilor de minoritate se

separă din bugetul central şi se depinde de acesta în ceea ce priveşte sprijinul acordat de stat şi

alte relaţii bugetare.

Art. 60/C(1) Administrarea autoguvernărilor de minoritate se desfăşoară conform principilor de

funcţionare ale administraţiei de stat, respectiv dispoziţiilor privind obligaţiile bugetare şi de

raportare ale organelor administrative bugetare.

2) Autoguvernările de minoritate pe localitate şi teritoriale depind de sistemul de administraţie

al autoguvernării locale, în vederea administrării lor se aplică dispoziţiile referitoare la

administraţia organelor bugetare ale autoguvernărilor, cu excepţiile stipulate în prezenta lege.

(3) În vederea administrării autoguvernării de minoritate pe ţară se aplică dispoziţiile referitoare

la administrarea organelor bugetare centrale, cu excepţiile stipulate în prezenta lege.

Art. 60/D

În vederea deschiderii unui cont bancar, autoguvernarea de minoritate are nevoie de adeverinţă

din partea comisiei electorale respective, precum şi de procesul-verbal al şedinţei de constituire

a corpului de deputaţi (a adunării generale).

CAPITOLUL IX

Asociaţiile de autoguvernări de minoritate

Art. 60/E

(1) În vederea creşterii eficienţei exercitării atribuţiilor specifice, autoguvernarea de minoritate

se poate asocia cu altă autoguvernare locală respectiv, autoguvernare de minoritate. Condiţiile

asocierii se fixează în baza unui acord.

(2) Asociaţia poate fi constituită şi pe baza dispoziţiilor legii privind asocierea şi cooperarea

între autoguvernări, cu excepţia celor stipulate în articolele 60/F şi 60/G.

(3) Asociaţia nu poate încălca drepturile autoguvernărilor care o constituie.

(4) Pe durata de funcţionare a asociaţiei, tribunalul are drept de decizie în cazul litigiilor dintre

autoguvernărilor asociate. Autoguvernările de minoritate asociate pot cădea de acord că, în caz

de litigiu, oricare dintre autoguvernările de minoritate poate cere părerea unei comisii de

conciliere alcătuită din membri solicitaţi de către uniunea autoguvernărilor cu interese comune,

desemnată în cuprinsul acordului. Asociaţia de instituţii

Art. 60/F

(1) Autoguvernările de minoritate interesate pot cădea de acord asupra înfiinţării, susţinerii şi

dezvoltării în cooperare a unei sau a mai multor instituţii de minoritate, care să îşi exercite

atribuţiile la nivelul a două comune, respectiv, la nivelul unui oraş şi al unei comune.

(2) În cuprinsul acordului trebuie să se determine:

a) sfera de activitate şi administrare a instituţiei comune,

b) proporţia contribuţiei financiare a fiecărei autoguvernări,

c) drepturile şi îndatoririle referitoare la susţinerea instituţiei, precum şi modul de exercitare al

acestora,

d) condiţiile anulării acordului.

Corpul de deputaţi al asociaţiei de autoguvernări de minoritate

Art. 60/G

(1) Corpurile de deputaţi ale autoguvernărilor constituire în carul uneia şi aceleiaşi minorităţi

pot forma asociaţii de corpuri de deputaţi ale autoguvernărilor de minoritate.

(2) În cazul constituirii asociaţiei corpurilor de deputaţi ale autoguvernărilor de minoritate,

autoguvernările de minoritate îşi unifică integral sau parţial bugetele, şi îşi administrează în

comun instituţiile.

(3) Condiţiile de funcţionare a corpului de deputaţi al asociaţiei de autoguvernări de minoritate

sunt asigurate de către autoguvernarea desemnată prin acord între autoguvernările locale

interesate. Asigurarea condiţiilor de funcţionare a corpului de deputaţi are la bază, printre altele,

articolul 27 al prezentei legi, cu menţiunea că, la asigurarea condiţiilor de funcţionare participă

fiecare dintre autoguvernările locale interesate.

(4) Corpul de deputaţi al asociaţiei de autoguvernări de minoritate include în hotărârea adoptată

în cadrul şedinţei de constituire înfiinţarea, sediul şi enumerarea membrilor asociaţiei de

autoguvernări de minoritate. Corpul de deputaţi al asociaţiei de autoguvernări de minoritatedecide asupra statutului de organizare şi funcţionare. Şedinţa corpului de deputaţi al asociaţiei

de autoguvernări de minoritate trebuie convocată la iniţiativa oricăruia dintre preşedinţii

autoguvernărilor de minoritate asociate.

CAPITOLUL X

Controlul asupra legalităţii asociaţiei de autoguvernări de minoritate

Art. 60/H

(1) Conducătorul oficiului de administraţie publică al capitalei sau judeţean are atribuţia de

control asupra legalităţii autoguvernărilor de minoritate. Acesta verifică exclusiv legalitatea

deciziei luate de autoguvernări în baza dreptului de apreciere, pe care îl deţin.

(2) Controlul legalităţii autoguvernării locale conform alineatului (1) intră în atribuţiile

conducătorului oficiului administrativ de care depinde teritorial autoguvernarea respectivă.

Art. 60/I

(1) În cadrul exercitării dreptului de control al legalităţii, conducătorul oficiului de administraţie

publică verifică dacă autoguvernarea de minoritate corespunde dispoziţiilor legale

a) în ceea ce priveşte structura, funcţionarea, exercitarea dreptului de decizie,

b) în ceea ce priveşte hotărârile luate, inclusiv hotărârile corpului de deputaţi, ale preşedintelui,

ale comisiilor, respectiv, ale asociaţiilor de autoguvernări de minoritate.

(2) Atribuţiile de drept de control al legalităţii exercitate de conducătorul oficiului de

administraţie publică nu se extind – cu excepţia celor cuprinse în alineatul (3) – asupra acelor

decizii ale autoguvernării de minoritate, care au la bază

a) litigii de muncă (conflicte survenite în cadrul statutului funcţionarilor şi al angajaţilor

publici),

b) proceduri judecătoreşti sau administrative stabilite prin lege separată.

(3) Atribuţiile de drept de control al legalităţii îndeplinite de conducătorul oficiului de administraţie

publică se extind şi asupra cazurilor menţionate în alineatul (2) în baza punctului a) alineatul (1),precum şi asupra cazurilor menţionate la punctul a) al alineatului (2), dacă decizia cuprinde încălcări

ale legii care favorizează angajatul.

(4) Sfera de atribuţii şi competenţe a conducătorul oficiului de administraţie publică include şi

acordarea de asistenţă profesională la solicitarea autoguvernărilor de minoritate.

Art. 60/J

(1) Conducătorul oficiului de administraţie publică, în scopul controlului asupra legalităţii face

apel ca cei implicaţi să elimine încălcarea legii – până la un termen prestabilit. Cei implicaţi

sunt obligaţi să analizele conţinutul apelului şi, pe baza acestuia, până la termenul stabilit, să-l

informeze pe conducătorul oficiului de administraţie publică despre măsurile întreprinse sau despre

dezacordul în ceea ce priveşte observaţiile acestuia.

(2) dacă până la termenul stabilit nu se iau măsurile necesare, sau cei implicaţi nu sunt de acord

cu cele cuprinse în apel, conducătorul oficiului de administraţie publică poate iniţia:

a) controlul judiciar al hotărârii care încalcă legea,

b) convocarea corpului de deputaţi al autoguvernării de minoritate în scopul înlăturării

ilegalităţii,

c) stabilirea răspunderii preşedintelui, a vicepreşedintelui.

(3) Procesul împotriva autoguvernării de minoritate poate fi intentat în 30 de zile de la expirarea

termenului acordat pentru sistarea situaţie de încălcare a legii. Intentarea procesului – cu

excepţia celor cuprinse în articolul 29, alineatul (2) – nu duce la amânarea validării executării

deciziei, dar tribunalul poate suspenda executarea. Dacă executarea deciziei ilegale aduce un

prejudiciu grav interesului public sau daune ireparabile, trebuie solicitată suspendarea juridică a

acesteia – simultan cu înştiinţarea celor implicaţi.

(4) Conducătorul oficiului de administraţie publică, în cadrul controlului legalităţii, pe baza

experienţei acumulate în verificarea legalităţii, poate solicita Curţii de Conturi a Statului

desfăşurarea anchetei referitoare la administrarea autoguvernării de minoritate.CAPITOLUL XI

Relaţia dintre autoguvernările de minoritate şi organele centrale de stat

Art. 60/K

(1) Parlamentul hotărăşte prin lege:

a) statutul juridic, sfera exclusivă de competenţe şi atribuţii, sarcinile obligatorii, tipurile de

organe obligatorii, garanţia de funcţionare, instrumentele materiale şi regulile de bază ale

administrării autoguvernărilor de minoritate,

b) statutul juridic al deputaţilor autoguvernării de minoritate, procedura alegerii, drepturile şi

îndatoririle acestora.

(2) La propunerea Guvernului, Curtea Constituţională dizolvă corpul de deputaţi al

autoguvernării de minoritate, în cazul în care funcţionarea acestuia este neconstituţională.

Art. 60/L

În cazul în care Curtea Constituţională dizolvă autoguvernarea de minoritate, preşedintele

republicii deleagă un comisar care se ocupă de dirijarea desfăşurării anumitor activităţi ale

autoguvernării de minoritate – până la alegerea corpului de deputaţi al noii autoguvernări de

minoritate, respectiv, în cazul nerealizării acesteia.

Art. 60/M

Guvernul:

a) cel puţin o dată la doi ani, trece în revistă situaţia minorităţilor din Republica Ungară şi

raportează parlamentului observaţiile făcute,

b) asigură controlul legalităţii autoguvernărilor de minoritate, cu participarea ministrului de

interne, prin intermediul conducătorului oficiului de administraţie publică pe capitală sau

judeţean,c) înaintează propunerea de dizolvare a corpului de deputaţi al autoguvernării de minoritate a

cărei funcţionare este neconstituţională,

d) hotărăşte prin ordonanţă normele de calificare necesare asigurării administraţiei publice

pentru minorităţi,

e) decide asupra litigiilor generate între organele administraţiei de stat şi autoguvernările de

minoritate – care nu fac parte din alte proceduri reglementate juridic.

Art. 60/N

Ministrul desemnat de către Guvern:

a) înaintează Guvernului propunerea de dizolvare a corpului de deputaţi al autoguvernării de

minoritate a cărei funcţionare este neconstituţională,

b) cooperează la alcătuirea proiectelor de lege, ale deciziilor unice de stat care vizează sfera de

competenţe şi atribuţii a autoguvernărilor de minoritate.

Art. 60/O

Ministrul însărcinat cu atribuţiile şi competenţele necesare:

a) reglementează prin decret cerinţele profesionale referitoare la funcţionarea instituţiilor

susţinute de autoguvernările de minoritate, normele de calificare ale lucrătorilor instituţiilor,

controlează punerea în aplicare a acestor norme.

b) informează autoguvernările de minoritate despre rezultatele anchetelor întreprinse pe baza

celor cuprinse la punctul a), face propuneri în vederea recuperării lipsurilor, iniţiază dezbateri în

cadrul cărora autoguvernarea de minoritate discută pe marginea rezultatelor anchetei,

informează organul de anchetare a legalităţii în cazul încălcării legii,

c) asigură sau poate asigura sprijin financiar autoguvernărilor de minoritate, pe baza titlurilor şi

a condiţiilor din legea privind bugetul central.”

CAPITOLUL XII

Dispoziţii finaleArt. 61.

(1) În baza acestei legi în Ungaria sunt considerate ca grupuri etnice autohtone: armenii,

bulgarii, croaţii, germanii, grecii, polonezii, românii, rusinii, sârbii, slovacii, slovenii,

ţiganii şi ucrainenii.

(2) Dacă alte minorităţi, în afara celor menţionate în alineatul (1), doresc să aducă dovezi că

întrunesc condiţiile specificate în prezenta lege, trebuie să înainteze preşedintelui Comisiei

Electorale Centrale listele cu semnături a cel puţin 1000 de alegători care aparţin uneia şi

aceleaşi minorităţi, adunate în cadrul unei acţiuni populare desfăşurate în acest sens. În cazul

acestei proceduri, trebuie aplicate prevederile legii privind referendumul şi iniţiativa populară în

sensul că, în cursul procedurii, preşedintele Comisiei Electorale Centrale este obligat să solicite

luare de poziţie a preşedintelui Academiei Ungare de Ştiinţe în privinţa valabilităţii condiţiilor

legale.

(3) Uniunile naţionalităţilor care funcţionează în prezent, vor decide ele însele asupra

funcţionării lor în continuare, a desfiinţării lor sau a reorganizării.

Art. 62.

(1) Guvernul – împreună cu ministerele vizate şi organele cu competenţă naţională, în

colaborare cu comisarii republicii – va sprijini minorităţile prin intermediul Oficiului

pentru Minorităţile Naţionale şi Etnice, pentru ca acestea să-şi valideze drepturile şi

interesele specifice şi organizează îndeplinirea condiţiilor necesare.

(2) Guvernul este obligat să separe în proiectul legii bugetului, în primii doi ani de la intrarea

în vigoare a prezentei legi, „un cadru de compensare a minorităţilor” în sumă de 500-500

milioane de forinţi. Prin aceasta trebuie recompensate pierderile autoguvernării locale

provenite prin plasarea autoguvernării minoritară pe ţară şi – în măsura în care acest lucru

se dovedeşte a fi necesar – amplasarea autoguvernărilor minoritare locale. Pentru

aprecierea solicitărilor de compensare trebuie înfiinţat o comisie condusă de preşedinteleOficiului pentru Minorităţile Naţionale şi Etnice, comise în care trebuie asigurată

reprezentarea corespunzătoare a minorităţii vizate, respectiv a autoguvernării locale.

(3) Guvernul analizează situaţia minorităţilor care trăiesc pe teritoriul Republicii Ungare cel

puţin la doi ani odată, informând Adunarea Naţională.

Art. 63.

(1) În cazul problemelor care nu sunt reglementate prin lege, trebuie aplicate în mod

corespunzător prevederile legale referitoare la autoguvernările locale, la deputaţii

autoguvernărilor locale, la primar şi la asociaţiile de autoguvernări locale.

(2) Modificările efectuate în timpul anului, asupra directivelor stabilite în legea privind bugetul,

pentru finanţarea autoguvernărilor de minoritate intră exclusiv în atribuţiile Parlamentului.

(3) Legea privind bugetul stabileşte bugetul autoguvernărilor de minoritate în capitolul

Parlamentul, incluzând separat finanţarea de la bugetul central al instituţiilor susţinute integral

sau parţial de către autoguvernările de minoritate.

Art. 64.

(1) Aceasta lege – cu excepţia alineatelor (2) şi (3) ale articolului 20 – intră în vigoare în 90

de zile de la publicare. Intrarea în vigoare a art. 20 alin. (2) şi (3) este reglementată printr-o

lege separată.

(2) – (4)

(5) Guvernul este împuternicit să reglementeze prin decret

a) normele administrării, ale dărilor de seamă, ale contabilităţii, ale serviciilor de informare

aparţinând autoguvernărilor de minoritate şi ale controlului intern asupra organelor bugetare

ale acestora,

b) normele structurii de condiţii şi ale deconturilor vizând finanţarea proporţională cu

sarcinile, efectuată de la bugetul central (finanţare generală a funcţionării şi finanţare pe bază

de sarcini concrete).

Art. 65

AbrogateSuccesorul legal al autoguvernării de minoritate desfiinţate pe una din căile posibile, este

reprezentat de autoguvernarea de minoritate nou aleasă, nou constituită. Autoguvernarea

dizolvată, din ziua desfiinţării îşi încheie registrele, şi întocmeşte raportul bugetar asupra

părţii în care este interesată, având conţinut echivalent cu raportul anual al organelor

administrate de la buget.

Art. 66

În cazul proceselor intentate pe baza prezentei legi [articolele: 24/C, 29, 30/P, 60/E, 60/I, 60/J]

trebuie aplicate dispoziţiile legii referitoare la regulamentul procesului civil.

Art. 67

Textul jurământului conform dispoziţiilor articolului 30/D, alineatul (3) al prezentei legi:

Eu ……(numele şi prenumele)…, membru al comunităţii minoritare româneşti, în

conformitate cu legea drepturilor minorităţilor naţionale şi etnice, jur că în decursul

mandatului meu de deputat voi fi devotat comunităţii de naţionalitate din care fac parte, voi

respecta Constituţia şi legile ţării, voi păstra secretele care mi se încredinţează, voi acţiona cu

devotament în interesul celor care m-au ales, voi depune toate eforturile pentru păstrarea şi

promovarea limbii, tradiţiilor şi culturii româneşti. (Conform convingerilor celui care depune

jurământul:) Aşa să mă ajute Dumnezeu!

Mai jos, pentru cei interesați, în format pdf

Varianta românească

Legea Nr. LXXVII din 1993 PRIVIND DREPTURILE MINORITĂŢILOR  NAŢIONALE ŞI ETNICE*

kisebbstorv2006roman

http://www.nemzetisegek.hu/dokumentumok/kisebbsegitorveny/kisebbstorv2006roman.pdf

Varianta maghiară:

1993. évi LXXVII. törvény a nemzeti és etnikai kisebbségek jogairól*

kisebbstorv2006magyar

http://www.nemzetisegek.hu/dokumentumok/kisebbsegitorveny/kisebbstorvmagyar2006.pdf

Curvele maghiare blochează Parlamentul pentru a se putea pregăti la Târgu Mureș medici ce vor putea trata doar unguri

12 martie 2012 3 comentarii

Bravo UDMR, bravo…

Curvă ai fost, curvă ai rămas.

Politica românească este un bordel, ia politicienii sunt niște curve situate pe diferite trepte de ordinărie.

Undeva sus de tot este organizația culturală ungurească numită UDMR.

Formațiune politică ilegală după orice norme, de câte ori are ocazia, UDMR se plânge că ungurii nu au drepturile pe care le merită și că mai vor, asta deși minoritarii maghiar de la noi au cu mult mai multe drepturi decât românii din Ungaria.

De două decenii își minte membrii că luptă pentru autonomia Transilvaniei și își minte aliații că susține dezinteresată guvernarea, indiferent care ar fi aceasta.

De fapt UDMR urmărește un singur lucru: mafioții care o conduc să se poată îmbogăți mai mult, mafia lemnului din HarCov fiind controlată de conducătorii UDMR.

Cum curvele nerușinate  din opoziție continuă să nu se ducă la serviciu deși la încasatul banilor nu au nici cea mai mică reținere, UDMR a prins momentul să șantajeze colegii cu care e la guvernare.

Ținta? Înființarea unei Universități de Medicină și Farmacie la Târgu Mureș.

De ce? D-aia că așa vrea mușchiul lor. Cine vor fi cei care vor absolve respective instituție? Niște medici care vor putea trata DOAR PACIENȚII VORBITORI DE LIMBA MAGHIARĂ.

Adică vor trebui ori să se ducă să se angajaze în stepa unde i-a adis sinistrul Attila, ori să stea în HarCov și să treateze DOAR pacienții vorbitori de ungurește… Pe mine de exemplu nu, pentru că nu am nici cea mai mică intenție să învăț păsăreasca lor. Uite așa de-al dracului, pentru că eu știu că trăiesc în România și nu în Ungaria.

Nu demult am văzut un reportaj făcut de TVR Cluj dincolo de Tisa într-un sat locuit de majoritari români.

Aveau învățământ în românește, dar numai până la clasa a opta. Cei care doreau să urmeze un liceu, trebuiau să se ducă la Giula. Iar cei ce doreau mai mult, trebuiau să vină în România.

Am auzit de multe ori un argument: și minoritatea maghiară are dreptul la educație în limba maternă deoarece și ea plătește impozite. OK, dat asta nu înseamnă că trebuie ca din banii mei să se finanțeze educația unui medic care nu mă va putea trata deoarece nu ne înțelegem.

Cum e totuși cu acel plătitor de taxe minoritar? E că el poate fi tratat de un medic roman, deoarece minoritarul ARE OBLIGAȚIA SĂ ÎNVERȚE LIMBA STATULUI ÎN CARE TRĂIEȘTE, au nu am obligația să învăț limba minoritarului.

De ce nu se duc oare să se facă medici la Budapesta? Oare nu din cauza imbecililor de conaționali ai lor care din țigani români nu îi scot? Pur și simplu nu li se recunoaște apartenența la etnia asta de hunoizi…

Revenid la povestea cu șantajul… azi UDMR a recurs la șantaj pentru înființarea unei facultăți de limbă maghiară în cadrul UMF Târgu Mureș, adică dă-o-n pu… (Doamne Iartă-mă) de autonomie universitară.

Va garanta cineva că o lepră de hun care nu e în stare să învețe limba țării care îi oferă onoarea de a se lăsa infectată de prezenta lui, va fi mai deștept decât un vorbitor de română/ Că va fi mai capabil decât un roman, sass au ce-o mai fi el, care ar vrea să stedieze acolo?

Să învețe ungurește? WOW…. De ce?

În România nimeni nu e obligat să știe ungurește, dar trebuie să știe românește pentru că e limba oficială a statului și așa va rămâne cât în Europa ideea de ungur va dispărea chiar și din amintirea oameilor cum genetic a dispărut oprice legătură dintre locuitorii Ungariei de azi și turma de sălbatici aduși de Attila … Ăia arătau ca mongolii, aveau părul negru și fața galbenă ca și cei din zona nordhimalaiană… asiatici sadea .

Conform Constituției în vigoare, articolul 13 spune că În România, limba oficială este limba română

Iar articolul 152 aliniatul (1)  spune că această chestier nu poate fi revizuită.

Prin înființarea acestei facultăți se discriminează flagrant nevorbitorii unui limbi ai unei minorități entice.

Ce face UDMR? Profitând de acțiunea de chiuleală a Opoziției blochează activitatea Parlamentului.

 AndrásLevente Máté liderul deputaților UDMR a anunțat că parlamentarii Uniunii au primit indicații de la președintele formațiunii, Kelemen Hunor, să nu participe la ședința de plen.
„Nu participăm la lucrările Parlamentului, să vedem dacă este adoptată sau nu Hotărârea de Guvern privind UMF Târgu Mureş, adică dacă într-o zi de la Budapesta va veni un ordin să nu se ducă la serviciu dacăî nu se declară independența Țării Secuilor, o vor face. Bravo UDMR, bravo…

Înainte de a merge mai departe, cine e de fapt acest AndrásLevente Máté?

O lepădătură de deputat în Parlamentul României, plătit cu bani de la Bugetul României, dar care întreține un site unde nu găsești nici măcar o vorbuliță românească http://www.mateandras.ro/. De  banii românești nu pare a-i fi scârbă, doar de limba română…

Treaba e alabilă și pentru celelalte de lepădături prezente ilegal în Parlamentul României în numele asiaticilor campați temporar (sper încă0 pe plaiurile europene…

Drept urmare a acțiunii lepădăturilor hunoide ședința Senatului României a fost suspendată din lipsă de cvorum, iar cea a Camerei Deputaților a început, cu o întârziere de peste 40 de minute, în absenţa parlamentarilor UDMR şi ai Opoziţiei, Roberta Anastase, anunţând că 182 de deputaţi sunt absenţi.

Conducerea Camerei anunțase, în urmă cu câteva ore, că ședința de vot final, programată inițai pentru mâine, a fost amânată pentru săptămâna viitoare ca să se strângă mai multe legi.

UDMR își șantajează aliații

În cursul dimineții, Coaliția de guvernare a ținut o ședință din  care fiecare a înțeles ce a vrut mușchiul lui,  Kelemen Hunor, liderul uniunii de jocuri și cântări a ungurilor care presează illegal activitate politică în Parlamentul României, a anunțat că discuțiile se mută în Guvern.

„În orele care urmează, noi vom discuta conţinutul hotărârii de guvern (privind înființarea unei facultăți în limba maghiară în cadrul UMF Târgu Mureș – n.r.), în aşa fel încât mâine să intre la şedinţa de Guvern şi să punem capăt acestui conflict fals şi acestor dispute de la Târgu Mureş. Urmează să discutăm cu premierul conţinutul hotărârii de guvern”, a spus el, conform Agerpres. Optimist, hunul a spus chiar că această hotărâte ar putea fi adoptată în ședința de guvern de mâine.

PDL o lălăie …

La finalul ședinței secretarul general al PDL Ioan Oltean a  înțeles cu totul altceva din aceeași ședință, și anume că nu s-a stabilit nimic și anume că totul e în coadă de pește:  „Se mai discută”. Unii membrii ai PDL au declarat că vicepremierul Marko Bela și-a permis să amenințe din nou cu plecarea din Executiv, dar că premierul Mihai Răzvan Ungureanu nu părea să încline în favoarea unei hotărâri de guvern pe tema UMF.

Poate n-ar fi rău ca ANI să îl caute de ouă pe Marko… așa ca să se vadă de ce are piciorul pe care trăiește atât de mare…

Plâng pușcăriile românești de dragul mirosului de kurtoskalacs. Nu e prima dată când  M.Bela (Parcă sună a curvă traseistă  numele ăsta nu?) săptămâna trecută, Marko Bela a amenințat cu demisia din Guvern dacă nu se va găsi o soluţie cu privire la situaţia Universităţii de Medicină şi Farmacie (UMF) din Târgu Mureş. Hehehe, s-o fi plictisit. Din 90 până acum la guvernare UDMR are cea mai lungă prezență. Cred că începe să pută a ungur locul…

Vor să plece? Foarte bine, ar dovedi că au o fărâmă de repect față de țara asta. Ar fi frumos ca nu doar din Guvern să plece… să plece și din parlament, Din România, sau, de ce nu să plece din Europa. Io spun că un mileniu de vizită e cam multișor oricum.

În cadrul coaliţiei de guvernare „toată lumea este de acord” că problema legată de UMF Târgu Mureş trebuie rezolvată prin adoptarea unei Hotărâri de Guvern, a declarat astăzi, ministrul UDMR Laszlo Borbely: “În legătură cu Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş toată lumea e de acord în coaliţie că ei (reprezentanţii UMF, n.r.) sunt în ilegalitate în momentul de faţă, întrucât nu aplică legea care prevede foarte clar ca la universităţile multiculturale să fie înfiinţate aceste linii. Babeş Bolyai şi Universitatea de Arte din Târgu Mureş s-au conformat. Deci legea obligă acest lucru, nu este la latitudinea Senatului universităţii să decidă” a spus acesta.
Sorin Frunzăverde, prim-vicepreşedintele PDL ,consideră că în cazul Universităţii de Medicină şi Farmacie Târgu Mureş se va găsi o soluţie normală, această instituţie importantă fiind, de-a lungul timpului, o instituţie de elită, chiar şi înainte de 1989. 
“Nu Guvernul României, însă, este responsabil pentru rezolvarea unei situaţii create într-o instituţie academică, într-o universitate. Există o cartă a autonomiei universitare. Din nefericire, lucrurile au evoluat într-un asemenea fel şi sens la Târgu Mureş încât s-a ajuns la un apel către Executiv. În fond, nu trebuia să apară o asemenea situaţie, care trebuia gestionată în interiorul universităţii, în spiritul autonomiei academic”, a precizat Sorin Frunzăverde. O soluţie trebuie găsită, dar nu atât de Guvernul României, cât mai ales de Ministerul Educaţiei, pentru că acesta este forul diligent al unei universităţi de stat.

La rândul său Laszlo Borbely a insistat, asupra faptului că situaţia trebuie rezolvată prin hotărâre de Guvern. “Cum, în ce mod, hotărârea de Guvern, forma, se discută, dar la nivelul coaliţiei toată lumea este de acord că trebuie să o rezolvăm prin hotărâre de Guvern şi luni luăm o decizie”,Borbely a mai spus în context că „nu e o separare, nu e o segregare”, iar prin hotărârea de Guvern respectivă se va rezolva „o problemă administrativă”. Adică, nu e o segregare? Păi băi maimuțoi hunoid, cum mama dracului se numește faptul că respectica instituție ar putea fi frecventată doar de alți maimuțuoi vorbitor de păsăreasca mă-tii? Nu tocmai discriminare? Ce mama dracului România e țara ta și a celorlalți împuțiți ca tine ca să fim obligați să vă vorbim limba pentru a frecventa facultatea aia de căcat și să putem fi tratați de un medic destul de cretin ca să nu învețe limba majorității?
Culmea nesimțirii ungurului a fost însă atincă când, deși ni mai contenesc să ceară drepturi, cu aroganța specifică a spus: „În momentul de faţă la Târgu Mureş există învăţământ în limba maghiară, aproape jumătate din studenţi şi acum învaţă în limba maghiară. E vorba de o problemă administrativă, ca să aibă posibilitatea linia de predare în limba maghiară să aibă decani, prodecani şi să se gospodărească în funcţie de necesităţile învăţământului în limba maghiară”, a mai afirmat liderul UDMR.Percă văd că în curând, dacă meergem la Tg.Mureș va trebui chiar să prezentăm sfioși scuze că vorbim românește.
„Toată lumea este de acord că situaţia poate fi deblocată numai prin hotărâre de guvern, dar nu am reuşit să cădem de acord cu conţinutul hotărârii de guvern. Colegii din PDL ne-au cerut un răgaz până luni, (n.r. – astăzi) fiindcă trebuie să discute în partid, deci am convenit că reluăm discuţia, dar trebuie să vă spun că dacă săptămâna viitoare nu se găseşte o soluţie convenită de către toată Coaliţia, eu, personal, nu pot să merg mai departe. Şi bineînţeles că se pune sub semnul întrebării şi prezenţa UDMR în Coaliţie”, declara, marţea trecută, pentru Agerpres, Marko Bela.

Vasile Blaga, Preşedintele Senatului, după suspendarea şedinţei plenului acestui for legislativ,a declarat, că nu crede că parlamentarii UDMR au absentat din cauza blocajului de la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş. Totuşi, el a estimat că, prin respectarea legilor în vigoare poate fi găsită, până marţi, o soluţie.

”Lucrurile pot fi rezolvate dacă se respectă legea. Legea prevede foarte clar că în România funcţionează trei universităţi multiculturale, iar Guvernul şi-a asumat răspunderea pe această lege. Astăzi Guvernul a primit din partea coaliţiei un mandat clar de a rezolva această situaţie cu respectarea tuturor prevederilor legale. Şi cred că vom găsi o soluţie până mâine (n.r. marţi)”, a explicat preşedintele Senatului.

Vasile Blaga s-a arătat totuşi dezamăgit că şi în această săptămână, din lipsa cvorumului, lucrările plenului Senatului au fost suspendate.

”Credeam că toată lumea va veni astăzi (n.r. luni) la plen. Din păcate, nu au venit. Am avut doar 61 de colegi în sală şi am suspendat şedinţa. Nu este o situaţie confortabilă în momentul în care, iată, nu putem legifera”, a mai spus Blaga.

 Cum văd eu de fapt acest comportament de bordel al politicienilor unguri?

Cred că e ceva mai adânc decât pare la prima vedere.

Cred că această îmbățoșare a ungurilor, are drept cauză, scăderea dramatic în rândul maghiarimii a intențiilor de vot exprimabile pentru UDMR.

Partidul Civic Magiar și cel al lui Laszlo Tokes sunt în creștere, iar UDMR se tot îndepărtează de pragul electoral. În acest moment nu cred că ar depăși 3,5-4%.

Astfel dorește să arunce turmei o ciosvârtă: ”Iată, noi dorim să învățați în ungurește”. Să învețe în ungurește ca să ce? Să nu mai poată interacționa cu majoritatea română, deci să fie legați de glie?  Să fie în continuare sclavii semileali ai maimuțoilor cocoțați în vârful organizației asociației de organizații cultural ungurești?

Ce ar însemna în acest moment o ieșire a UDMR din alianța de guvernare? Căderea Guvernului.

Ce înseamnă acum pentru UDMR această o ieșire de la guvernare?

Dispariția ca formațiune cultural care de două decenii infectează zona politică românească.

Ce ar însemna pentru PDL  plecarea UDMR? Pierderea Guvernării?

 Ce ar însemna pentru PDL o acceptare a pretențiilor obraznice a acelei Universități? Rămânerea la guvernare, dar, în vederea următoarelor alegeri, un eșec zdrobitor în viitoarele alegeri în Transilvania, mai ales că nu ar fi prima capitulare în fața pretențiilor hunoizilor.

 

Cum văd eu problema asta? De fapt rezolvarea ei?

Cred că se subsumează unei probleme mult mai mari, aceea a legii minorităților… Drepturile acordate minorităților discriminează majoritarii. De ce nu putem să lăm pur și simplu o lege a uneia din țările în care există o minoritate românească, să o traducem și să o adoptăm.

De exemplu cea maghiară numită

”Legea Nr. LXXVII din 1993 PRIVIND DREPTURILE MINORITĂŢILOR NAŢIONALE ŞI ETNICE* ”

Adusă de aici: http://www.nemzetisegek.hu/dokumentumok/kisebbsegitorveny/kisebbstorv2006roman.pdf

Aici poate fi văzută eventual descărcatăaceastă lege în format pdf.

kisebbstorv2006roman

NOTĂ –  Acestă lege o voi publica și în clar  într-un subiect separat pentru cei ce nu doresc să acceseze lincurile de mai sus, dar doresc totuși să o vadă.

%d blogeri au apreciat: