Arhiva

Archive for 30 martie 2012

OTV și noile marote: GAZELE DE ȘIST și METODA FRACTURĂRII HIDRAULICE

30 martie 2012 4 comentarii

PRECIZARE ANTE SCRIPTUM:

 Motivul pentru care acest articol există, este acela că am văzut cum Tudor Barbu se strofoca legat de gazele de șist și de metoda de fracționare hidraulică (despre care habar nu avea ce sunt). Vorbea cu aceeași determinare ca în cazul subiectelor în urma cărora și-a rotunjut frumușel conturile. De exemplu acelea cu vestita Cometă Elenin și pericolul pe care aceasta în reprezenta pentru viașa pe Pământ (evident, nu cunta că aceasta a fost evaporată de Soare), despre sfârșitul lumii sau despre binefacerile comunismului chinez. Ăsta ultimul în contextul în care îl lega de planurile șefului său și ale partidului lui bolșevicoid.

Și nu doar atât. Gazele de șist și metoda respectivă erau prezentate de T. Barbu ca fiind extrem de periculoase, dar numai până la un punct.

De mai multe ori, acesta vorbea și de faptul că miliarde de euro se vor scurge dracu știe unde când  le-am putea încasa noi.

Oare prin acel ”noi”, nu înțelegea cumva ”ei” Partidul Poporului Dan Diaconescu în cazul în care ar pune mâna pe putere? În acest caz acele gaze și acele metode ar deveni probabil extrem de prietenoase și chiar vitale pentru România…

Bravo Barbule…. Bravo, nu te dezminți… manipularea la tine e ca aerul la alții…

Poate ar mai trebui să amintesc și de încă ceva înainte de a începe articolul propiuzis.

Barbu se lăuda cum emisiunea lui a putut să mobilizeze mii de oameni la Bârlad…

Ciudat…

Acum câteva zile, într-unul din obișnuitele deliruri verbale, Dan Diaconescu era extrem de fericit că a reușit să adune, atenție 20.000 de oameni care să prtotesteze împotriva închiderii OTV (Are el ce are cu acest număr, tot 20.000 e și numărul de euroi cu care își  momește imbecilii săi susținători). De fapt în studio erau de vreo 200 de ori mai puțini oameni.

Tot atunci se lăuda cum a reușit partidul lui să-și ducă membrii de partid , oameni din toată țara,  la Bârlad ca să protesteze împotriva exploatării gazelor de șist  prin metoda fracturării hidraulice.

 

 Și acum, articolul:

 Gazele de șist și metoda fracționării hidrauice, noua marotă care face temporar vogă?

Văd că de la o vreme, toată lumea e specialistă în gaze de șist și Metoda fracționării hidraulice.

Cineva încerca să îmi explice cât de nocive sunt gazele astea și mai ales cât de priculoasă e metoda respectivă.

 Mai încercase odată, mâncând un măr să îmi explice cât de periculoasă e metoda de cianurare de care se vorbește la Roșia Montană, evident că habar nu avea că cianuri de găseau chiar și în mărul pe care îl mânca, dar asta e altă poveste.

De data asta am întrebat de unde știe.

”De la televizor”-zice el.

A văzut UN FILMULEȚ AMERICAN  unde o mâțâ deceda amețită de la  gazele de șist.

De unde știa că mâța nu fusese drogată? Așa i se spusese în filmuleț. Era amețită de la gaze …

Am întrebat ce sent gazele de șist și ce-i aia Metoda fracționării hidraulice… umire … habar nu avea.

Nici eu nu știam, așa că m-am interesat ca să vedem dacă cei care se strofoacă au sau nu dreptate.

După un fim făcut într-o țară ca SUA care are mai profituri după extracția clasică a petrolului și gazelor naurale taman când o țară vecină, în speță Canada dezvoltă extractia de acest tip amenințând supremația SUA.

De asemenea, cum gazele astea nu s-au inventat nici azi și nici ieri, pare suspect ca tocmai când se profilează și la noi posibilitatea de a ne scădea dependența de gazele rusești apar foarte multe reacții în presă. Interesant este să ne uităm și la interesele patronilor de media în spațiul rus.

Deci, cum e cu gazele de șist?

 

Gazele de șist

Gazele de șist reprezintă gaze  prinse între plăcile de șisturi (un șist este o rocă metamorfică sau sedimentară care are proprietatea de a se desface ușor în foi sau în plăci subțiri cu suprafețe paralele. Un șist cristalin este o rocă formată prin procesul de metamorfism al altor roci sub acțiunea presiunii) ori în straturile de cărbune.

Gazele de șist   se află la de obicei la o adâncime considerabil mai mare decât zăcămintele de gaze natrale clasice.

Un lucru bun este faptul că acest combustiul este de o calitate superioară  arderea lui fiind mai puțin poluantă decât a cărbunelui sau petrolului, dioxidul de carbon emanat fiind în cantitate sensibil mai mică decât la arderea cărbunelui ori petrolului, putând să le înlocuiască destul de ușor.

Totuși, impactul său asupra mediului nu este deloc unul neglijabil. Un singur foraj poate necesita 10 milioane de litri de apă. Iar substanțele chimice în procesul de fisurare a rocilor riscă să ajungă în multe cazuri chiar în pânzele freatice și să le polueze.

Exploatarea acestui tip de gaz are o răspândire mai largă în SUA , unde deja există peste 50 de mii de puțuri de mică adâncime.

 Succesul american a determinat și alte țări să se întrebe dacă nu cumva pot scăpa de dependența de gazele rusești și arabe și dacă nu dețin pe teritoriul lor prețioasa resursă.  Deja, Canada  a descoperit gaze neconvenționale în Apalași și în Columbia Britanică.

 În Polonia   se află cele mai mari zăcăminte de gaze de șist din Europa, fiind estimate la 5.300 de miliarde de metri cub. Iar în Ucraina   rezervele de gaz de șist se ridică la cel puțin 30 de trilioane de metri cubi

Bilanțul emisiilor de gaze cu efect de seră.

Cantității de CO2 rezultată din combustia gazului trebuie să i se adauge CO2 rezultat din petrolul folosit pentru construcția și funcționarea puțurilor, ca și pierderile de metan în atmosferă în timpul extracției și transportului. În conformitate cu un articol de Robert Howarth de la Universitatea Cornell, publicat în Climatic Change Letters, pe baza datelor disponibile din partea EPA (Agenția pentru Protecția Mediului, S.U.A.) și a industriei americane a gazului însăși, amprenta carbon din gazul de șist este mai rea decât cea a puțurilor convenționale. Într-adevăr, fiecare puț pierde de la 3,6% la 7,9% din gazul său în atmosferă (de la 30 până la 200% mai mult decât pentru un puț convențional). Același studiu propune să nu se mai aplice acestui metan pierdut în atmosferă indicele de potențial de în încălzire globală (GWP) reținut de către al patrulea raport al IPCC (Grupul interguvernamental de experți în evoluția climei), adică de 72 de ori potențialul de încălzire al CO2 pe o perioadă de 20 de ani, ci indicele propus în 2009 de către Drew Shindell de la NASA, mai ridicat cu 23% în medie, deoarece integrează interacțiunile climatice ale gazelor cu efect de seră (GES) cu aerosolii particulari ai aerului. În acest caz, amprenta în echivalent CO2 a unui puț de gaz de șist, în 20 de ani, ar fi cu de la 20 până la 50% mai ridicată decât dacă s-ar utiliza cărbune pentru a produce aceeași cantitate de energie.

Controverse asupra impactului asupra mediului și bilanțul acestuia

Preocupările oficiale pentru impactul asupra mediului și asupra sănătății indus de fracționarea hidraulică apar în 2010, mai precis prin EPA, care – la cererea guvernului american – a decis studieze acest impact « asupra apelor potabile și a sănătății publice » și prin publicarea unei prime sinteze în revista American Scientist, dar se pare că deja, după trei ani de utilizare, s-au constatat în S.U.A. mai multe « scăpări » importante de gaz în mediul înconjurător și contaminarea pânzelor freatice superficiale cu gaz și fluide de fracționare (după Institutul Francez al Petrolului, din cauza unui defect de cimentare a părții superioare a forajului). Congresul american a rezervat în 2010 un buget pentru aceste chestiuni și EPA a încredințat propriului Birou de Cercetare și Dezvoltare (Office of Research and Development – ORD) un studiu stiințific de lansat în 2011, după ateliere de lucru și consultări de experți ( între iunie-septembrie 2011) și apelul public la expertiză privind efectele posibile ale fracționării hidraulice asupra resurselor de apă potabilă. EPA prevede evaluarea studiului de către experți neutri. Manifestații ale cetățenilor și ale asociațiilor au avut loc în diverse țări, opunându-se acestui mod de extracție, ca și folosirii continue a energiilor fosile. Un film, Gasland, a contribuit la alertarea populației asupra acestui subiect.

Metoda fracționării hidraulice

Pentru o oarecare edificare asupra acestei probleme, am găsit un scurt filmuleț destul de simplu pentru a fi înțeles de oricine.

Dacă este vorba de un pericol real sau nu, să hotărască fiecare după ce îl vede. Dar, inainte de a hotărâ, îi rog pe cei care au avut răbdarea să citească, să se gândească la ceva: pe căile ferate circulă trenuri care uneori ucid, pe drumuri cisculă mașini care merg cu benzină sau motorină, dacă benzina sau motorina explodează sau se aprind, pot ucide. Pe case se găsesc țigle care pot cădea în capul trecătorilor, acestea pot ucide. Electricitatea poate ucide. Dacă cineva mănâncă odată un kilogram de zahăr sau de sate poate muri. Dacă cineva face plajă poate muri de cancer de piele. Radiațiile din cuptorul cu microunde put ucide sau îmbolnăvi ș.a.m.d

Trebuie cumva să renunțăm la trenuri, mașini, benzină, motorină, țigle, cuptoare cu microunde, electricitate, zahăr, sare doar pentru că în anumite condiții ne pot ucide?

Oare nu ar trebui să ne amintim și de faptul că dacă ne bazăm doar pe gazul rusesc suntem la mâna rușilor? Că le plătim acestora sume cu mult mai mari doar pentru a-i îmbogăți pe unii ticăloși fără scrupule de acolo, iar pornirea unor astfel de exploatări ar face o gaură serioasă în portofelele ălora?

TEMĂ PENTRU ACASĂ : Ghici cui îi servește toată această bruscă preocupare a presei … 🙂

%d blogeri au apreciat: