Arhiva

Archive for mai 2012

Începe destrămarea USL ?

31 mai 2012 2 comentarii

Hai să ne râdem. Pogonici e nemulțumit, conform MEDIAFAX,  impozitele pe care prietenul lui, Cocoșelul Pontănel vrea să le mărească.

Cică astfel se încalcă înțelegerile din USL…

Ponta zice că președintele PNL are o poziţie corectă în privinţa taxei de solidaritate pe veniturile mari ale bugetarilor, deoarece tema nu a fost discutată în USL, dar a arătat că este nevoie de măsuri prin care aceste venituri să fie aduse „într-o zonă normală”. Wow … păi nu odată ziceam că USL este o struțocămilă politică, fără doctrină și fără principii comune.

De fiecare dată ziceam că dezastrul USL-ului  va începe de la cota de impozitare.

Prin definițiew, pozițiile celor două cote, cea unică pentru liberali și cea progresivă pentru PSD sunt ireconciliabile. S-a găsit o formă de impozitare în trepte propusă de Ponta, de fapt u formă de cortă progreasivă inacceptabilă pentru PNL, dar, de dragul susținerii promise pentru cursa prezidențială, împotriva durei opoziții din partid, Antonescu a acceptat-o…

Aflat la Arad,  într-o conferinţă de presă Antonescu a spus: „Eu nu o văd bine, în sensul că nu cred că este o soluţie. Nu am crezut niciodată că mărirea unor impozite, mai ales pe conjuncturi atât de scurte, este de natură să rezolve ceva. Filosofia, principiile şi formulele noastre de impozitare negociate la nivelul USL sunt foarte clare: un impozit regresiv, deci 16 la sută rămâne cea mai mare cotă de impozitare (…) Taxa asta de solidaritate e totuşi o formulă care excede înţelegerea noastră pe formula fiscală şi din punctul ăsta de vedere, dacă nu sunt argumente foarte concrete, eu unul nu susţin o asemenea măsură”.

Antonescu a mai  adăugat că vor exista totuşi discuţii în PNL pe acest subiect, pentru a se lua o decizie dacă va fi susţinută sau nu supraimpozitarea veniturilor mai mari de 4.500 de lei.

Crin Antonescu are dreptate, nu am discutat în USL”, a spus Ponta. Cum la Ponta infantilismul politic este aproapew de zona maladivului niciodată nu poate să vorbească și el ca un om matur și sănătos la cap, ba mai mult, ne arată de ce uneori ajunge la manifestări isterice din cauza unor coșmaruri care probabil  îi populează somnul … El a arătat însă că a constatat că există situaţii anormale, „precum tatăl Robertei Anastase”, şi că este nevoie de solidaritate cu cei foarte mulţi care trăiesc cu venituri minime. Dacă nu pomenea de domnișoara Anastase probabil că făcea ulcer… minime.

„Trebuie o măsură prin care aceste venituri să vină într-o zonă a normalităţii”, a spus Ponta.

Guvernul analizează impozitarea suplimentară, cu încă 16%, a sumei din pensie sau salariu care depăşeşte 4.500 lei /lună, sistem care ar putea fi aplicat începând cu anul viitor şi numai pentru sectorul bugetar, declara, marţi, premierul Victor Ponta.

El amintea că Guvernul USL intenţionează să aplice de anul viitor cote diferenţiate de impozit, în funcţie de nivelul salariilor.

„În plus faţă de acest sistem fiscal, dacă va fi cazul şi dacă se va dovedi o idee bună, în special în zona bugetară, pentru că nu vreau să dăm semnale negative în zona privată care deja a suferit destul de multe în urma crizei, pentru cei care au venituri mari de la buget, de peste 4.500 lei pe lună, acolo poate fi vorba de o taxă de solidaritate. O taxă de 16 plus încă 16 peste ceea ce depăşeşte 1.000 de euro pe lună” a mai declarat Ponta.

Stau eu și mă gândesc dacă nu cumva aceste tendințe centrifuge vor face ca imediat după locale  să avem un scenariu relativ simplu, dar eficient, lucru dovedit de Guvernarea Tăriceanu.

PSD să forțeze povestea cu cota progresivă, PNL să se isterizeze sau să încerce să forțeze nota și Ponta să tracă la etapa următoare. Până la armonizarea părerilor liberale cu cele social democrate (deci cam între paștele cailor și Sfântul Așteaptă) USL se consideră suspendată, PSD remaniază guvernul și nu mai numește miniștrii liberali.

De fapt, asta ar fi argumentabilă și prin faptul că în teritoriu, PNL+PC sunt o glumă din punct de vedere  numeric.

Alianța PNL+PC i-a cam tras în piept pe pesediști. Acea egalitate cdin interiorul USL a fost înțeleasă straniu. Nu vedem o alianță între PNL+PC și PSD ci una între PNL și PSD, PC având un statut separat, dar cu pretenții la mandate. Deci PSD nu va mai avea un număr de mandate egal cu alianța PNL+PC, fiind în minoritate. Atenție, USL nu e o alianță între PSD și PNL cu între PSD și Alianța PNL+PC…

Mie mi se pare imposibil ca grei de teapa lui Năstase și Hrebenciuc să zicem să accepte locul doi în acea alianță.

Dezastrul pentru PNL va veni când INTACT-ul va trece cu arme și bagaje iar la PSD ca de obicei…

Bistreni, faceți și voi ceva ca oamenii: Încercați și cu o femeie, nu veți regreta…

30 mai 2012 3 comentarii

Deși nu am obiceiul să fac publicitate electorală, nu pot să refuz o prietenă.

Este vorba de doamna Elena Balea, candidată la fincția de primar în comuna Bistra-Alba…

Este o femeie frumoasă, înțeleg că este o femeie onestă și energică. Așa că …  nu văd de ce bistrenii nu ar încerca și cu o femeie… 🙂 Mulți o fac și sunt mulțumiți …

Pe blogul unui prieten sa publicat: 

În tăvălugul acesta al campaniei electorale , nu de puţine ori am auzit vorbe grele la adresa mea…,, cum să ne conducă o muiere ,, ?
Stimaţi domni vă rog să-mi permiteţi să vă răspund cu câteva întrebări.

• Câte femei din Bistra nu au înjugat boii la car ?
• Câte femei din Bistra nu au pus coasa în brazdă ?
• Câte femei din Bistra nu au facut mortar şi au pus o cărămidă la temelia casei ?
• Câte femei din Bistra nu au ridicat o clăditură în gardul şurii ?
• Câte femei din Bistra nu au pus mâna pe secure în pădure sau au vândut scândură în piaţă la Târgu-Jiu ?

Şi nimeni nu le-a întrebat ce caută acolo. Pur şi simplu au pus mâna şi au făcut.
Tuturor vă spun, sunt femei în Bistra , avocat , medici, doamne profesoare şi învăţătoare , femei de afaceri.
Sunt mândră de femeile din Bistra care stau acasă şi î-şi cresc copii, sunt mândră de femeile din Bistra că ştiu să se poarte în lume , că sunt făloase şi mândre.

Doamnelor, în 10 iunie vă invit să fiţi bistrencele mele!!!

Pentru conformitate, 

Sursa: bucaticameaderai.wordpress.com

Cercetătorii britanici cred că USL va câștiga alegerile

Cercetătorii britanici de la Curlymind University din Brisbane (Australia) secția politică, au efectuat un studiu ale cărui rezultate le-au publicat în  Curlymind News, publicația respectivei universități.

În cadrul părții care se referă la România, se spune că la viitoarele alegeri parlamentare, pe primele trei locuri se va clasa USL cu 175%, pe locul doi  va fi PP-DD care nu va reuși să depășească 100% … va obține maximum 89,745% iar PDL doar 3.1415926535… (numărul pi).

Foarte interesant este că UDMR va obține -7% (Minus 7%) toți maghiarii votând cu partidul lui Laszlo Tokes Partidul Civic Maghiar care va atrage și voturile Asociației  Coafezelor și Frizerițelor, astfel că va depăși lejer 8-10% (nesiguranța fiind dată de cunoașterea exactă a numărului de coafeze și frizerițe cu carnet de sindicat care vor scăpa neîmpușcate de soții lor polițiști care le consideră curve.

În cadrul cercetărilor, s-a stabilit că secretul care ca duce la victoria USL este adoptarea noii sigle a USL : Caractița românească.

Nici noul slogan, deși secret și accesibil doar membrilor USL nu este de lepătat, conform suscitaților cercetători. Acesta este:

”Votând caracatița, votați USL, votând USL votați GRIVCO”

În publicația universităii australiene se publică și o poză cu momentul lansării siglei și noului slogan

Șmecheria este că toți adepții USL sunt mari iubitori ai Grupului de firme GRIVCO a lui Dan Voiculescu.

Publicația australiană ne arată și care sunt componentele GRIVCO Grup, precum și unele link-uri importante, luate de pe siteul GRIVCO Grup

Trade
GLOBAL TRANSACTIONS LTD.
GOVCREST INTERNATIONAL
OMINVEST
DIRECT HOME DELIVERY
Intact Media Group
ANTENA 1
ANTENA 2
ANTENA 3
ANTENA INTERNATIONAL
EUFORIATV
GSP TV
SAPTAMANA FINANCIARA
FINANCIARUL
JURNALUL NATIONAL
GAZETA SPORTURILOR
GHIMPELE
TOPGEAR
FELICIA
CONFIDENTIAL
CULTURA
GOODFOOD
GOODHOMES
RADIO ZU
ROMANTIC FM
TIPOGRAFIA INTACT
INTACT PRODUCTION
CLIR MEDIA
OPEN MEDIA NETWORK
INTACT ADVERTISING
INTACT INTERACTIVE
SEED CONSULTANTS
FUDV
FUNDATIA MEREU APROAPE
Industry & Services
AIR TOTAL ROMANIA
ROMBELL SECURITIES
MILLENIUM INSURANCE BROKER
ECO-GREEN COM
SANAGRA
SANLACTA
COMPANIA DE CERCETARI APLICATIVE SI INVESTITII (CCAI)
ICA R&D
BENEFICA
BUENA VISTA
SMART FOOD
VIP AIR
SIXTIES
PERFORM HR
Trade, industry & services:www.grivcoenergy.ro
www.govcrest.ro
www.ominvest.ro
www.edhd.ro
www.rombell.ro
www.myinsurance.ro
www.ecogreen.ro
www.sanlacta.ro
www.foodresearch.ro
www.performhr.ro
INTACT Media Group:www.antena1.ro
www.antena3.ro
www.jurnalul.ro
www.ghimpele.ro
www.videonews.ro
www.intactnews.ro
www.antena2.tv
www.antenai.ro
www.vdtonline.ro
www.euforia.tv
www.revistafelicia.ro
www.myconfidential.ro
www.gsp.ro
www.gsptv.ro
www.mysport.ro
www.topgear.ro
www.totulredus.ro
www.intactimages.ro
www.sfin.ro
www.financiarul.com
www.radiozu.ro
www.romanticfm.ro
www.intactinteractive.ro
www.seed-consultants.ro
www.omn.ro
www.clirmedia.ro
www.tipografiaintact.ro
www.fudv.ro

Iată și fotocopiile făcute pe siteul grupului:

 

 

Mioara și Catinca Roman, inudate… o fi vrut Domnul să le mai spele din aroganță și nesimțire?

Telenovela Mioarei Roman, soția fostului premier Petre Roman și a fiicei sale, Catinca pare a se apropia de final. Judecătoria Sectorului I a anulat contractul de închiriere. 

Dacă aș avea porniri misticoide, aș spune că Dumnezeu nu bate cu bâta… Casa din Primăverii a fost inundată. În casă apa a ajuns până la genunchi.

Iată două articole din cancan.ro care vorbesc despre faptul că Mioara Roman a fost dată afară și că a fost inundată.

Voi mai comenta la final…

Mioara Roman a fost dată afară din vila de protocol. Vezi ce sumă colosală trebuie să plătească!

Mioara Roman şi fiica ei, Catinca, locuiesc fără drept în vila din Primăverii, în care şi-au petrecut aproape 22 de ani. Aceasta este concluzia la care au ajuns astazi magistratii Judecatoriei Sectorului 1, ei decizand evacuarea acestora. Fosta soţie a lui Petre Roman mai are de plată aproape 380.000 de euro către Regia Autonomă a Protocolului şI Patrimoniului de Stat.

 Magistraţii Judecătoriei Sectorului 1 au anulat astăzi contractul de închiriere încheiat în 1990 de familia Roman, la cererea RAAPPS, pentru că familia fostului demnitar nu a mai plătit chiria din anul 2008, după ce aceasta a fost majorată de la câteva sute de dolari la 6000 de euro lunar. Cu un an înainte, în 2007, Mioara Roman a divorţat de soţul ei, fostul prim-ministru Petre Roman. Instanţa a mai dispus evacuarea Mioarei şi Catincăi din imobilul de pe strada Nikolai Gogol, dar şi obligarea acestora la plata chiriei restante, la care se aduaugă penalităţi şi despăgubiri, care însumează aproape 380.000 de euro. Procesele au durat trei ani, iar cheltuielile judiciare imputate familiei Roman sunt de doar 10,3 lei, în dosarul de evacuare! Decizia de astăzi poate fi însă atacată cu apel, ceea ce înseamnă că nu are aplicare imediată.

Uite ce greu trăieşte Mioara Roman în vila de două milioane de euro, din Primăverii! A avut apă până la genunchi în casa de unde ar putea fi evacuată!

Din cauza fenomenelor meteorologice din ultima perioadă, Mioara Roman este nevoită să stea într-o locuinţă plină de apă. Casa din Primăverii a fost inundată, cu puţin timp înainte ca fosta soţie a lui Petre Roman să primească sentinţa de evacuare.

 Mioara Roman ar părăsi casa care îi aduce aminte de multe evenimente dureroase din trecutul său, dar susţine că nu are unde şi nici cu ce bani să plece.

„Această casă era părăsită de 14 ani, eu a trebuit să fac de trei ori toate îmbunătăţirile posibile şi imposibile. Tot eu i-a reparat şi acoperişul de două ori. Mie nu mi-a fost casă casa asta niciodată, dar unde să plec?”, a spus Mioara Roman la emisiunea „Happy Hour”.

Mioara Roman nu se poate baza nici pe ajutorul fostului soţ, care aşteaptă ca aceasta să se descurce singură.

Magistraţii Judecătoriei Sectorului 1 au anulat vineri contractul de închiriere încheiat în 1990 de familia Roman, la cererea RAAPPS, pentru că familia fostului demnitar nu a mai plătit chiria din anul 2008, după ce aceasta a fost majorată de la câteva sute de dolari la 6.000 de euro lunar.

Articolele pot fi văzute în original pe cancan.ro aici:

Primul

Al doilea

Comentariu Blue:

Stau și eu și mă întreb ca cât de multă nesimțire poate fi în capul acestor femei.

Casa respectivă este o casă cu statut de casă pe care cineva care are o funcție o poate ocupa. Când se termină mandatul și casa trebuie eliberată  pentru a putea fi ocupată de altcineva.

În plus, din 2008 nu a plătit chiria și acum se plânge că e dată afară, vezi Doamne, nu putea să plătească doarece 6000 de euro e o sumă uriașă… Atenție, am înțeles că mai are o casă prin Sinaia, casă proprietate personală …

De ce trebuie să stea în Primăverii? Ehee, aici e vorba de căcănărie …

Dacă stai în acel cartier din prima arăți că nu ești oarecine ci ditamai personalitatea…

Ba madam Roman se mai și duce și se plânge pe la televiziuni. Să stârnească mila oamenilor, probabil să creeze o presiune asupra RAPPS …

Dacă se întâmplă ca cineva din apropierea Mioarei Roman, sau a fiicei sale Catinca, l-aș ruga să le transmită o întrebare și când se mai duc să fie pupate la celulită pe la televiziuni, să îmi răspundă și mie:

Fă prețioasele lu pește, că tot ne fâlfăiți o educație superioară … voi chiar nu aveți pic de rușine? Adică amărâtul care trăiește dintr-un salariu  minim pe economie poate să își rezolve problema locuirii iar voi trebuie să trăiți ca miloagele din mila statului? Cine mama dracului vă dă vouă dreptul să locuiți într-o casă de protocol? Vi se pare că locuința de serviciu v-a fost făcută cadou? De ce? Ca să aveți și voi cum epata?

Mari nerușinate puteți fi …

De asemenea, în nerușinarea voastră considerați cumva că dacă o casă e nelocuită și pentru a nu vă ploua pe mătreață gata, vă aparține? De ce? Sunteți cumva rasă superioară?

De ce de atâta timp nu ați făcut și voi un efort, incomparabil mai mic decât al marii majorități a românilor și să vă faceți și voi o casă? Oare pentru că vă considerați jmekere?

P.S. Mă întreb ceva… Pare de ce unii consideră că tortul li se cuvine doar lor?

Angela Tocila: ”Starea naţiunii la o lună de guvernare şi concluzia firească – O gloată proastă”

Starea naţiunii la o lună de guvernare şi concluzia firească – O gloată proastă

S-a împlinit o lună de… de… să nu-i zici guvernare, că-ţi sparg gura. S-a împlinit o lună de manevre, cam ca la război: s-au săpat tranşee, s-au asigurat poziţii, s-au înarmat trupele şi chiar şi gamelele păreau noi… Un pic lustruite, să nu creadă răcanul că nu e important, ba chiar şi un plus la raţie a primit, că de unde să ştie prostu’, talpa ţării că el va fi primul aruncat în foc, „barem să crape cu burta plină”, şi-au zis ofiţerii.
Abia ce s-au dezmeticit soldaţii mai răsăriţi la minte, dar parcă a fost cam târziu: le căzuse adevărul în cap şi coborâse undeva la ficaţii ăia măcinaţi deja de ura pe care nici măcar nu ştiuseră s-o motiveze. Dacă-i întrebai, se scărpinau în cap lungeau un „ăăăă” ca să câştige timp, înşirau litania cu „păsărică” şi „ţigancă împuţită”, după care se apucau ca din senin să te-njure de mamă, de prescură şi de morţi, de parcă morţii mamei altora se sculaseră din morminte şi-i trimiseseră pe ei să scuipe pe steag şi să dea cu cascheta de pământ.

Prinsese gloata glas de se crezuse buricul pământului… Îşi ţinuse pumnul strâns şi gura schimonosită ca-n imaginile alea vechi de la Revoluţia Culturală din China când poporul chiar credea că în el stă puterea, că toate se petrec după voinţa lui, după creierul lui colectiv, prost şi îndoctrinat de oricine, precum curvele acelea despre care se spune că „numai trenul şi cine n-a vrut, n-a trecut peste ele”. Gloata se umflase de importanţa cu care fusese amăgită că o are, exaltarea revoluţionară o cuprinsese ca o beţie: era invincibilă. Ţipase, cărase sicrie şi cruci, scrisese măscări şi vorbe grele pe cartoane pe care şi le atârnase de gât, răcnise după mâncare, după pâine, abia ridicată de la masa unsă de sarmale şi udă de vin. O trimiseseră alţii de pe la televizor, amăgind-o că ea chiar contează şi ea se dusese proasta de parcă mintea-i fugise de-acasă înaintea ei ca o găină fără cap.

Se trezise într-un sfârşit buimacă şi mahmură, fără să înţeleagă că fusese folosită şi răcnise: „Păi, aştia-s mai răi, eu i-am adus, eu îi alung!” Proasta încrezută cu poalele-n cap bombăne… Îi vine insistent în minte zicala aia cu „ai grijă ce-ţi doreşti, că s-ar putea să ţi se-mplinească”… Se înfurie şi se amăgeşte în gând că poate repara oricând ce tocmai stricase, că face, că drege, că-şi ia sicriul în spinare, pancarta de gât şi sticloanţa-n buzunarul de la piept şi schimbă lumea exact când are ea chef. Biată găină fără cap… alergi buimacă prin viaţă fără să pricepi nimic din ea, dându-ţi ultima suflare la fel de nelămurită ca atunci când ieşiseşi din găoace şi-ai crezut că odată cu tine se schimbă lumea…

Asta e lumea ta, la fel de alienată ca şi tine, de putredă şi proastă. Asta ai vrut, să pieri de satârul promisiunilor mincinoase, pentru că cei pe care i-ai vrut înapoi ştiu foarte bine cât de naivă şi cât de uşor de păcălit eşti. Ştiau că două grăunţe în plus ţi-ar fi de-ajuns, pentru că tu nu ai alte aşteptări de la viaţă decât o guşă plină, flămândo!

Autor: Angela Tocila 

Surse:

Diamonds and rust (blogul Angelei)

Hydepark

Simona mușcă din Crin: ”DOSARUL DE SECURIST AL LUI CRIN ESTE 2456sca/ DSS 01429”

DOSARUL DE SECURIST AL LUI CRIN ESTE 2456sca/ DSS 01429


Aşa cum se cunoaşte din biografia lui, după absolvirea Facultăţii de Istorie-Filosofie, cu doi ani de repetenţie, isi incepe activitatea ca profesor, mai exact în comuna Soleşti, din judeţul Vaslui, după care în comuna Niculiţei, din judeţul său natal, Tulcea. Pentru a merge la oraş, însă, a trebuit să facă pactul cu diavolul, fiind recrutat de Securitate. Bineînţeles că imediat după aceea, ca avantaj, se mută în Tulcea, la oraş, unde activează ca muzeograf. Antonescu chiar a fost TURNĂTOR LA SECURITATE.

Numele său de sursă era Porumbacu şi cu această sursă au fost predate Securităţii comuniste o serie de note informative pentru care mai primea şi bani. Practic, erau plătite într-un soi de „acord”, la bucată.Dat fiind faptul că avea nevoie de bani, Antonescu a început să trimită cât mai multe note informative şi cât mai „poetic” realizate, adică cuprinzând o serie de invenţii şi de născociri, care nu aveau nimic de-a face cu realitatea despre diverşi oameni care erau în anturajul său, prieteni sau duşmani.

Acest lucru il afirmă chiar ofiterul al carui informator era…

„Motivat de bani – pentru fiecare notă informativă primea 300 de lei de pe vremea lui Ceauşescu, în condiţiile în care un salariu de profesor era cam de 2.000 de lei, deci era plătit bine, Crin Antonescu a început să imi furnizeze din ce în ce mai multe astfel de note informative, majoritatea, inventate, ca în literatură, la care pretindea că se pricepe, despre oameni reali din anturajul său (colegi, prieteni, iubite etc)”, spune Ioan Ichim, cadru al Securitatii tulcene. 

Cum aceste note informative începeau să fie din ce în ce mai multe, se pare că locul iniţial de întâlnire şi de predare, restaurantul Danubius din Tulcea nu a mai fost suficient, astfel încât Securitatea l-a invitat la un apartament conspirativ, unde să-si predea notele, respectiv pe strada Păcii. „Banii pentru imaginaţia sa bolnavă şi-i primea prin CEC, fiind depuşi în contul său, la CEC Tulcea de pe strada Isaccei” isi aminteste fostul sef al lui Ichim, Pavel Ionescu.

 „Avea o fire care „ştia” să se bage în sufletul tău cu forţa, pentru a se face apreciat, deosebit de „prietenos” cu toată lumea, nu fără interes desigur, asa cum a rămas până azi” spune aceeasi sursa din fosta Securitate a Statului. „Dosarul lui Crin Antonescu este unul deosebit de amplu şi are numărul 2456sca/ DSS 01429În tinereţe, printre principalele sale atribuţii era aceea de a spiona copii, mulţi dintre ei chiar elevi de-ai săi, pentru a afla ce au părinţii lor în cap, dacă se plâng de sărăcie, dacă înjură partidul, dacă nu sunt de acord cu Ceauşescu etc. Bineînţeles că pe lângă ceea ce-i spuneau adolescenţii oamenilor din Tulcea, le mai înflorea şi el. În paralel, a dus o viaţă amoroasă deosebit de tumultoasă, la vremea respectivă fiind cercetat de militie pentru intretinere de relaţii cu minore” – spune Ioan Ichim, fost ofiter al Securitatii din Tulcea. 

Astfel încât, aşa cum Securitatea cunoaşte, el are chiar şi un copil din flori, un băiat, pe nume Andrei, conceput cu o minoră. Pentru a musamaliza cazul, la vremea aceea mai-marii Securitatii au aranjat fetei o căsătorie de formă cu un cetăţean moldovean.

Femeia se numeste Slavka Popov, iar soţul său, Ioan Atodiresei. Andrei Atodiresei, în vârstă acum de aproximativ 23 de ani este de fapt fiul lui Crin Antonescu, despre care nimeni în afară de părinţi şi de Securitatea din România nu cunoaşte absolut nimic. Activitatea de turnătorie a lui Crin Antonescu, în special cea legată de copii nu s-a oprit aici. I s-a dat misiune să se ocupe de copiii ai căror părinţi erau urmariţi de Securitate, cu care avea abilitatea de a se împrieteni repede, făcându-li-se „simpatic”.

(va urma)

Autor: Simona Ela Fica
Simona Ela FICA


La mulți ani, Medeea Marinescu !

Motto: ” Am avut tot timpul nevoie sa fiu iubita si sa iubesc” – Medeea Marinescu

Este ziua ta… 

Să fii fericită, așa cum înțelegi tu fericirea, să fii iubită de cei pe care îi iubești …

LA MULȚI ANI, MEDI !

 

 Fiind născută în zodia Gemenilor, Medeea Marinescu este dependentă de dragoste, fiind onestă, niciodată nu și-a trădat menirea de actriță, femeie și mămică, fiind curată la suflet și-a păstrat privirea plină de candoare a copilăriei …

A vrut să devină pianistă… poate ar fi cântat dumnezeiește… viața a făcut să fie actriță…

Mulțumim pentru toată frumusețea, iubirea și căldura pe care o revarsă cu sinceritate asupra nostră de pe scenă sau de pe ecran…

”Eu sunt intr-o zodie a naibii de sensibila, sunt Geamana. Si Gemenii au nevoie de comunicare, au nevoie sa se simta iubiti, sa se simta anturati… Deci si eu am avut tot timpul nevoie sa fiu iubita si sa iubesc. Pentru mine asta e motorul principal, de aici ma incarc.

Primele iubiri de obicei sunt ascunse, se petrec doar in mintea ta – esti indragostita si porti taina asta… Primele iubiri sunt de obicei neimplinite, neconsumate. Dar si acelea au farmecul si rostul lor in conturarea noastra ca personalitate. Ele mocnesc in tine, in adolescenta, e ca in romanele rusesti. Si la mine primele iubiri cam asa au fost. Nemarturisite. Dar mi-au dezvoltat o zona interioara foarte bogata, aceste iubiri triste, fara sorti de izbânda, imposibile. Sunt iubirile in care te simti vulnerabil…

Sigur, am mai trecut apoi si prin iubirile platonice, cu mers in parc, tinut de mâna, primul sarut… Oricum, eu sunt un om al prezentului si al viitorului, nu traiesc in trecut. Si fiecare iubire ti se pare ca e cea mai mare, atunci cand o traiesti.” – Medeea Marinescu

Crin Antonescu: ”Hâck … ”

26 mai 2012 7 comentarii

Oops, i-a ieșit cămașa! Crin Antonescu, în ținută lejeră la mitingul de la Vâlcea

Liderul PNL n-a sesizat problema și a stat tot mitingul cu cămașa scoasă din pantaloni.

Grăbit să participe la mai multe mitinguri electorale într-o singură zi, liderul PNL Crin Antonescu îşi cam neglijează ţinută. Fiind veşnic în întârziere, liberalul a avut parte de un moment jenant la Râmnicu Vâlcea când s-a urcat pe scenă alături de candidaţii USL cu cămaşa scoasă din pantaloni. 

Pentru că nimeni nu i-a atras atenţia, politicianul  a stat numai cu mânile pe sus spre amuzamentul participanţilor la miting. O doamnă din mulţime, care a înfruntat ploaia torenţială pentru a asculta concertul de muzică populară, i-a strigat: „Bagă-ţi cămaşa în nădragi că râde lumea de dumneata”.

Crin Antonescu a venit la  mitingul electoral de la Râmnicu Vâlcea de la un alt eveniment electoral de la Piteşti şi a întârziat o oră.  

Autor: Nicoleta Ene

Sursa: evz.ro

 Comentariu Blue: După privire, mai că aș băga mâna în foc că duhnea a doagă pe acolo de își venea să ți se limbe plimba-n gură … Hâck … 😉

Daily Mail se ocupă de cazul Carmen Bejan, studenta criminală de la Timișoara.

Tabloidul Daily Mail se ocupă de cazul Carmen Bejan, studenta criminală de la Timișoara.

O studentă la medicină, în vârstă de 23 de ani care a adenenit un bărbat promițâdu-i să facă sex, apoi l-a ucis și l-a tăiat felii (acum este dată în judecată după ce a născut un copil mort)

–       Carmen Bejan a fost condamnată în 2009 la 20 de ani de detenție pentru uciderea  unui pensionar pe care l-a ucis apoi l-a tăiat felii

–       Ea a rămas însărcinată cu un bărbat pe care l-a cunoscut când era în arest preventiv

*

 O studentă la medicină care a ucis un om apoi l-a tranșat în bucăți este dată în judecată de oficialii închisorii deoarece a susținut că atunci când a născut, copilul era deja mort.

Carmen Bejan a rămas gravidă anul trecut în urma unei relații pe care a avut-o cu un alt deținut și a dat naștere, în această săptămână, unei fetițe moarte cu malformații grave, între altele, fără mâini.

Ea susține că, pe tot parcusul sacrinii, nu a primit îngrijirile adecvate urmarea fiind moartea copilului.

Avocatul tinerei de 23 de ani a dezvăluit că aceasta intenționează să dea închisoarea în judecată deoarece consideră neîndeplinirea poftelor  de femeie gravidă a reprezentat un motiv substanțial în moartea copilului.

În luna martie ea a povestit cum a fost ”pur și simplu torturată de pofte, își dorea banane,  pâine prăjită, cipsuri cu aromă de brânză, dorințe care nu i-au fost îndeplinite în închisoare.”

”Aceste pofte – a declarat ea – sunt o modalitate a corpului de a-i unei femei ce alimente sunt necesare pentru a satisface nevoia de minerale și vitamine copilului  nenăscut.

Prin refuzul accesului meu  la aceste alimente cauzează tortură mentală pentru mine şi prezită  risc fizic pentru copilul meu nenăscut.
Poftele îmi face foarte rău, faptul  că nu pot obţine hrana pentru tânjesc cu excepţia cazului în care primesc vizite de la familia mea, singurul lucru ce poate face să rezist suferinței. Ceea mă doare cel mai mult este  durerea copilui meu este, de asemenea, mă tem că aș putea pierde copilul din cauza acestor pofte, dar am sentimentul nimeni nu îi pasă „.

Copilul Bejan a fost conceput în timpul uneia dintre vizite intime care i s-au permis în conformitate cu legea română.
Tatal copilului  este soţul ei, Claudiu Stratan, un dealer de droguri condamnat pe care l-a  întâlnit în timp ce era  în arest preventiv.
Medicii au declarat anterior că dezvoltarea fătului  a fost una normală.

Bejan a fost inchisă  pentru  20 de ani, în 2009, împreună cu un  student la medicina, prietenul ei,  Sergiu Florea, pentru uciderea unui pensionar căruia i-a promis că se culcă cu el în schimbul unei sume de bani.

Ea a ademenit victima în  dotmitorul de la Colegiul Medical din Timișoara (Nota Blue:  în textul original ”Timisoara Medical College”, probabil Facultatea de Medicină Timișoara), din România, unde cei doi l-au ucis și .

Ulterior, au folosit echipamentul chirurgical pentru a tranșa cadavrul  lui Trifu Schroth în vârstă de  65 de ani, în bucăţi mici, pentru a putea face dispărut mai ușor.
Ei au fost prinşi când au fost găsite  părți  ale cadavrului  încărcate în saci de plastic în portbagajul de masinii lor de către un alt elev, care a chemat poliția.
Perechea a fost  găsită vinovată, cu toate că viecare încerca să dea vina pe ceilalălalt.

După ce a auzit vestea pierderii copilului,  văduva victimei ucise, Trifu Schroth, Lucretia, a spus: „Dumnezeu a pedepsit-o pentru ceea ce a facut.”

În timpul ultimului recurs pentru libertate,  în timpul sarcinii, ea a spus: „Nu cred ca cuvintele pot exprima cât de mult sufăr di cauza aceasta. Eu cred că dacă nusunt  eliberată, nu voi trăi să văd naşterea copilului meu. „
Mai devreme, în cadrul unui recurs, un procuror a declarat: „Este destul de clar că ea a rămas însărcinată în mod deliberat doar pentru a scăpa de sentința ei. Este strigator la cer, „
În cazul în care ar fi  câştigat recursul,  ea ar fi putut fi eliberată pentru perioada sarcinii şi pentru primul an de viata copilului.

Articol original:

Female medical student, 23, lured older man home with promise of sex, murdered him then sliced up his body (and now she’s suing prison after having stillborn baby)

Autor:

EMILY ALLEN

Data publicării:

24 Mai 2012

Sursa articol și foto: 

Daily Mail

Precizare Blue: Traducerea și adaptarea acestui articol îmi aparține, deci îmi asum eventualele erori de traducere. Textul original, și comentariile se pot vedea pe site-ul tabloidului britanic Daily Mail, în limba engleză, aici.

În urma apariției acestui articol în tablidu britanic, au apărut reacții din toată lumea.

Un cititor din California scrie că banuieste ca „aceasta Carmen Bejan are stranse legaturi cu contele Dracula. Nu ar trebui sa fie compatimită”. „Femeia a dat nastere unui monstru. Cum este posibil ca autoritatile din Romania sa fi permis ca o prizoniera sa ramana insarcinata? Ce copil si-ar dori asa o mama?” –  s-a intreabat un altul.

O australiancă  spune că „au fost prea multe droguri in organismul ei si al prietenului sau cu care a conceput copilul si asta i-a cauzat malformatiile, nu poftele de gravida”. O americanca o întreabă daca „nu i-a fost pofta si de sange. Copilul ei a platit pretul care a costat-o pe mama sa pentru ca a curmat o alta viata nevinovata”.

Carmen Bejan și prietenul ei, Sergiu Florea, coleg cu ea la Medicină, în Timișoara, au ucis în căminul în care locuiau, un bărbat de 65 de ani, căruia Carmen ii promisese sex în schimbul banilor. Amândoi au fost condamnați la inchisoare. Crima lor a fost descoperită de un coleg, care i-a vazut când carau un sac de plastic cu bucăți din bărbatul ciopârțit, pentru a le face nevăzute.

Reflecții despre formarea poporului român (pamflet)

25 mai 2012 2 comentarii

Există un fel de clișeu despre ardeleni care spune că dacă-l întrebi pe ardelean:  Ce faci bade? Stai și cugeți? ” … iar el îți va răspunde inevitabil: ”Ba, numa stau…”.

E posibil ca uneori sta să fie adevărat, nu îi cunosc chiar pe toți ardelenii.

Treaba e că azi, eu stătam și împotriva tradiței, cugetam.

Mă întrebam dacă românii sunt o nație de tămpiți, ori pur și simplu sunt niște masochiști care au o mare plăcere în a fi luați de tămpiți?

Dacă vrei să aflii cum stau lucrurile, când te întrebi despre ceva, trebuie să te duci în trecut. Dacă se poate, la început.

Despre cum a început poporul român, foarte mulți încearcă să e inoculeze ideea că suntem o nație care provine din doi tați, viteazul Decebal rege al Daciei și onestul Traian împărat al Romei.

O fi poate adevărat, dar am niște îndoileli. Totuși, unl di  ei, ar fi trebuit să poarte sarcina, nu? Nu am văzut nici o statuie în acest sens. Pot presupune că de vreme ce Decebal și-a luat singut cu vitejie gâtul, Traian o fi mama.

Mult mai aproape de adevăr mi se pare o altă descriere. Una făcută de un film.

Acolo era unul cu barbă, cred că un fel de primar. Dacîă avea barbă, evident că era dac, romanii fiind militari erau bărbieriți cunform regulamentului.

Ei bine, primarul de care zic afea o fată. Mișto gagica … Bondă ca aurul, cu forme dcare erau capabile să pună pe bigudiuri mințile oricui.

Blonda asta, stăta udată undeva pe un câmp lângă izvor. Nefiind o nație foarte modernă, dacii nu aveau acasă apă curentă așa că trimiteau blondele la izvor.

Cum stătea ea și privea cum curgea apa în cofă, arnca priviri rușinose în jur. Deodată un tufe îl vede pe Florin Piesric care ara un ofițer roman care pândea ca bagabontul.

Binențeles că primul gând a fost să se bucure că va avea cine să îi care apa. Dar, cum în privirea bagabontului vede oarece sclipiri nu tocmai ortodoxe  (nu se inventase încă Ortodoxia) fata începe să țipe și o rupe la fugă. Nu era frumos să cedeze poftelor romanului…

Și fuge fata, fuge romanul, fuge fata, fuge romanul. Și tot așa… De la o vreme, nu că n-ar  mai fi putut fugi, fetei îi vin în minte niște lucruri legate de mândria și de caltatea ei de fată cinstită.

Dacă mai fugea mult, romanul ar fi ajuns la concluzia că e proastă. În fond, în vremea aceea, nu exista fată care, dacă avea mințile în cap, să nu se lase prinsă de Florin Piersic, frumușel era, vedetă era …așa că e explicabil.

Istoria e reținut faptele ca începutul formării poporului român. Oare dacă exista Codul  Penal pe vremea aceea și Florin era acuzat de viol, mai puteam vorbi de poporul român?

Blonda de care vorbeam, probabil a gândit și că nu era frumos să se oprească așa … dintr-o dată. Salvarea veni de la un mușuroi de care se împiedică…

S-a împiedicat azi, s-a împiedicat mâine și tot așa până romanul s-a trezit  acasă la peimarul dac crâdu-i fiica de nevastă…

Ce să facă omul? I-o dă… doar nu era să atragă asupra satului său mânia Romei… Ori fi fost ei dacii, viteji, dar parcă nu era frumos să te pui tu, sat, cu ditamai Imperiul Roman.

Nunta a durat cam zece minute măsurat pe film… Dacii localnici și romanii invadatori băgau la bruderschaft după bruderschaft cu vin de buturugă până asistența a ajuns în stare de muci de beți …

A băut și Florin, dar mai cu măsură. Încă reușea să urle cântece din folclorul local, semna că se documentase.

După nuntă, cam zece minute pe film, vedem că blonda naște.

Nimeni nu se întreabă de un detaliu, Florin șaten, blonda, blondă, mitelul, poporul român adică, brunet.  Cum a fost posibil? Genetic nu e chiar imposibil, niște rude brunete o avea ei, dar parcă e totuși cam improbabil.

Să fi fost de fapt morivul bruneției mititelului vre-un alt participant la nuntă?

Nu avem de unde să știm deoarece nu s-a arătat chier tot.

Dacă faptul că puștiul e brunet, rămâne pe vecie o enigmă, cred că faptul că avem o densitate atât de mare de tâmpiți se explică prin gradul de etilizare care îi cuprisese la nuntă pe invitați.

Chiar nu cred că are importană cine e tatăl.

Ceva mai trebuie sa argumentez.

Fie că vorbim de poporul român ca rod al amorului dintre Traian și Decebal, fie că vorbim de viol ori de vreo orgie la care a participat blonda, cu siguranță, nu vorbim de Imaculata Concepțion…

Mai avem o certidudine. Faptele s-au petrecut în Dacia. Ce tip de Dacie? Nici asta nu știu dar cred că e vorba de o Dacie brack … e cam greu să violezi o blondă într-o Dacie 500 … Acolo ar fi trebuit să fie a dracului de cooperantă, iar a spune după ce unii spun că poporul român nu are mamă, să spui direct că are o mamă curvă e cam mult totuși …

Dacă l-a recunoscut, asta e … ce crește în curtea ta e al tău.

Ce mi-a venit să spun că există extrem de multi tâmpiți în  tara asta?

Păi cum putem numi pe cineva care își alege conducători ca cei ai românilor?

Se spune dacă te uiți la cei care conduc un popor, vrzi cum e acesta. Nu înseamnă că cei care conduc sunt la fel cu cei conduși. Dimpotrivă…

Turma e formată din hoți, tâlhari, mincinoși, însetați de putere, lacomi de bani și averi, oameni fără caracter…. Păi ce popor poate alege  astfel de intivizi dacă nu doar unul format în mare măsură din tămpiți, proși, retardați etc? E drept, niciodată românii nu își vor recunoaște aceste tare, ei se consideră deștepți, poeți, harnici, osptalieri…

Asta e … un popor născut la beție nu are cum să arate altfel decât poporul român…

 

Categorii:Istorie, Pamflet Etichete:,

Revelațiile Sorinei Matei, Bombonel și ”Trofeul Calității”

Pe Sorina Matei, actualmente, jurnalista la România TV, când am crezut să a luat-o prin arătură, am criticat-o.

De aceea, consider că atunci când cred că merită, este bine să o laud, o laud.

Am găsit mai multe articole pe blogul său personal care chiar mi-au plăcut. Unul din ele, cel numit simplu: Revelații mi se pare a fi foarte interesant.

REVELAȚII

 

Sorina Matei

Sorina Matei

Mărturisesc faptul că de vreo două zile o postare de pe blogul lui Adrian Năstase m-a pus pe gânduri. Postarea, în integralitatea ei, sună chiar așa:

”Zilele acestea am avut o revelațieÎn România, posturile cele mai dorite, în acest moment, sunt posturile de control. Am vorbit cu multă lume în aceste zile. Interesant mi s-a părut că cei (sic!) mai mulți dintre ei își doreau să lucreze, în viitor, în posturi de control  la ANAF, la Garda Financiară, la control la Agricultură, la Corpul de Control al PM, la control economic la Poliție, la control la serviciile de informații, la Garda de Mediu, la Calitatea în Construcții, la Controlul Vamal, la controlul medicamentelor, la Protecția Consumatorului, la RAR, la Poliția de Frontieră, la Cadastru etc.

Se pare că puțini vor să muncească, pur și simplu. Mulți vor să vadă cum muncesc alții. De ce oare?”

Chiar așa. Oare de ce?

Oare de ce, mă gândesc, Adrian Năstase s-a apucat să scrie aceste lucruri? Cu siguranță, informații are. Cât despre telefoane, în această perioadă, cred că a primit din plin.

 Ce ne transmite, în esență, această mărturisire? Că sunt presiuni, că se dă o mare bătălie pentru aceste posturi, că profesioniștii n-au loc pentru că, în România, funcționează numai firul scurt. Pe de altă parte, dacă „cele mai dorite posturi, în acest moment” sunt cele de mai sus, înseamnă că ele vor fi eliberate de precedenții. În locul lor, vor veni, evident, alții. Puși, cel mai probabil, pe aceleași criterii – din moment ce nici Adrian Năstase n-a mai putut șia scris.

Textul lui Adrian Năstase mai are și o altă tristă semnificație. Anume că, finalmente, în această țară, nimeni, niciodată, nu învață nimic. Nimic nu se schimbă, totul e reversibil. Mereu. Exercițiul democratic e inutil, schimbarea puterii la fel, pentru că partidele- fie ele la Putere sau în Opoziție sunt, după 22 de ani, profund nereformate. Mentalitățile politicienilor sunt aceleași. Ei, în mare parte, sunt aceiași. Și asta e grav, e trist și e periculos. 

Un exemplu scurt: alegerile locale. În mare parte, foarte mulți primari în funcție și nu numai vor fi realeși.Sunt atât de buni, e atât de frumoasă, utilată urbea dumneavoastră? Totul e perfect și chiar nimic nu trebuie schimbat? Cu siguranță, nu. N-am pe cine să aleg. Pe ăsta măcar îl știuîți va răspunde electoratul. Uneori e șocant să vezi oameni controversați realeși, politicieni cu dosare penale sau luni bune pe la pușcărie- victorioși în al treilea, al patrulea mandat.

Dar electoratul are întotdeauna dreptate. Chiar și atunci când știi că greșește. Totul e să-l înțelegi de ce face asta. Și răspunsul e simplu: pentru că nimeni n-a reușit să-l convigă de faptul că altceva este, într-adevăr, mai bun.

Tony Blair, în memoriile lui, în esență, asta și spunea: „după 18 ani de Opoziție, de alegeri succesive pierdute, mi-am dat seama că trebuie să schimb ceva rapid, ceva fundamental”. Iar Tony Blair, cu îndârjire, a schimbat totul. De la succesiunea în partid, la lider, până la ideile programatice ale partidului. Apoi a câștigat. Tot succesiv.

Citindu-l pe Blair din ’94 și pe Adrian Năstase din 2012, îmi dau seama cât de departe suntem cu toții. La noi, profesionistul, tehnicianul, omul nou – fie nu are loc, fie nu se bagă, fie nu rezistă. Pentru că tot ce contează e cu totul altceva: coteria de partid.

În naivitatea mea, am zile când mai sper că mentalitățile au evoluat, că lumea s-a schimbat, însă Adrian Năstase mi-a amintit că e, cu siguranță, aceeași.

Deși am avut mereu păreri diferite, e totuși corect și ceea ce spune el: nimeni nu vrea să muncească. Păi chiar, de ce oare? Poate pentru că niciun partid, nicio administrație, nicio guvernare n-a reușit să schimbe, prin sine, comportamente, mentalități și cutume? Poate pentru că lăcomia, arivismul și setea de putere au fost netratabile și s-au moștenit? Poate pentru că nimeni n-a înțeles, ca Blair, că trebuie să schimbe ceva fundamental? Poate că asta-i drama. A politicianului român post-decembrist și, deopotrivă, a electoratului român.

P.S. Nu pot să nu remarc faptul că a treia ședință de judecată a recursului în dosarul Trofeul Calității s-a finalizat cu o nouă amânare. Adrian Năstase a fost, inițial, condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare iar acum avocații au depus peste 20 de cereri de amânare și excepții de neconstituționalitate la dosar. Astăzi, după ședință, Adrian Năstase a avut următoarea reacție : Depinde ce vrem să facem… Vrem să facem dreptate sau să citim ce scrie Dan Tapalagă pe HotNews? La revedere! Așadar, teoria sa, din perioada 2000-2004, a știrilor pozitive și negative încă stă în picioare. Și suntem în 2012. Cum spuneam, unele lucruri sunt netratabile și reversibile. Ca atare, nimic nu s-a chimbat. Oare de ce?!

Sursa: Sorina – Blogul Sorinei Matei

Trebuie să spun că de când a scris  articolul acesta (11 mai 2011), s-a întâmplat ceva ce ar trebui să îi fi dat Sorinei și alte lucruri mult mai profunde de remarcat de remarcat.

Povestea cu Trofeul Calității, mai precis, dovezile din acest caz, s-au evaporat ca un fum… De ce? 

De fapt șeful în funcție a Inspecției de Stat în Construcții, Adrian Grăjdan, a luat decizia ca ISC sa renunte la calitatea de parte civila in dosarul de coruptie al lui Adrian Nastase. In dosarul „Trofeul Calitatii”, procurorii DNA il acuza pe Adrian Nastase ca a adus un prejudiciu Inspectoratului de Stat pentru Constructii de peste 64 de milioane de lei, aproximativ 1,5 milioane de euro. 

Seful ISC, Stelian Grajdan si-a motivat decizia prin dorinta de a repara o greseala. „Eu am fost unealta, pentru ca eu am dus documentele la DNA care l-au incriminat pe domnul Nastase. Acum, am trimis din propria initiativa adresa la Inalta Curte pentru ca trebuia sa-mi repar cumva greseala de atunci. Nu m-a pus nimeni, am facut-o din propria initiativa”, a declarat Balaban, citat de Romania Libera. „Am facut acest lucru si pentru ca se implinesc 150 de ani de cand Alexandru Ioan Cuza a infiintat aceasta structura”, a completat el.

Partea interesantă este că Grăjdan a fost demis de catre premierul Victor Ponta.

„Decizia a fost luata din cauza comportamentului sefului ISC, care a luat decizii fara sa-l informeze pe primul ministru, desi institutia pe care o conduce se afla in subordinea primului ministru”, se afirma intr-un comunicat de presa al Guvernului, transmis  Ziare.com.

Dar și mai interesant este că trecerea ISC în subordinea Guvernului a fost una din primele (dacă nu prima)  măsuri luate de Guvernul Ponta imediat după instalare. Ba mai mult, procedura a fost un realmente de mare urgență… 

Să mai amintesc de faptul că fără Năstase, Ponta nu ar fi ajuns în acest mandat al lui Dumnezeu mai ult decât un procuror netalentat și o secretară de șofer de raliu? Nu mai repet, am zis-o de prea mlte ori și deja mi se pare că ar fi prea mult…

De ce oare? 

Să fie asta un fel de „para-ndărăt” pentru faptul că Bonbonel risca să înfunde pușcăria?

Nesimțirea lui Bombonel a fost să spună că dacă se va ajunge ca,  din cauza amânîrilor succesive ale procesului (din tot felul de motive care mai de care mai abracadabrante), să se depășească limita prescrierii, el va cere continuarea până la final a acestuia.

Ce ar însemna asta? Nimic… rău pentru el. În cadrul unui astfel de proces ar putea fi doar achitat, deci Bombonel înălbit. Ce nu s-ar putea face? Nu ar putea fi condamnat.

Mă întreb și eu… oare există ceva mai murdar decât justiția în țara asta?

Pițiponcul Ponta ( cu galerie foto )

După ce Pepe s-a însurat iar, Zăvoranca e pe la televiziunile care o primesc împreună cu madam Pigy, mă-sa… 

Cam la fel, de când a fost numit Premier, Victor Ponta e tot pe la televizor.

Se pare că în ultimele zile a cam intrat în criză de imaginație.

Cum s-a dus Președintele Traian Băsescu în America, și el a mers în Afganistan. Deh, n-ar fi nimic dacă nu considera că trebuie să apară cam peste tot să explice că el se duce acolo ca o formă de recunoaștere a eroismului lor.

Nu m-am interesat ce a făcut acolo, dar am impresia că a făcut ce face de obicei. S-a dat mare.

Când s-a întors însă, în loc să facă și el un duș cum fac pițipoancele serioase când vin de la prestat de prin deșert.. ghici unde s-a dus Ponta.

La televiziune. La toate. Trebuia musai să se exprima asupra catfight dintre domnișoara Anastase și doamna Câmpeanu.

Evenimentul este povestit de antena3.ro

”Victor Ponta: „Nu accept declaraţiile incalificabile ale Robertei Anastase, este complet lipsită de bun-simţ”. 

Premierul Victor Ponta a caracterizat-o pe Roberta Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, ca fiind lipsită total de raţiune şi bun-simţ, urmare a declaraţiilor publice susţinute de aceasta, faţă de ministrul Muncii.  

Marţi, preşedintele Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, i-a transmis ministrului Muncii, Mariana Câmpeanu, că suferă de o tulburare psihică majoră şi că are pusee de delir acut.  Anastase a reacţionat astfel după ce ministrul a fost citat în presă afirmând că preşedintele Camerei Deputaţilor ar trebui să justifice de unde a avut bani să dea sute de milioane pentru beculeţe de Crăciun, să plimbe primarii PDL în Antalya şi la Mamaia de 1 Mai, să cumpere mii de biciclete care sunt în subsolul unei crame din Ploieşti şi pe care vrea să le dea în campania electorală.
   
La începutul şedinţei de miercuri, în faţa jurnaliştilor, premierul a ţinut să reacţioneze la aceste declaraţii ale preşedintelui Camerei Deputaţilor.
   „Solicitarea mea către dumneavoastră a fost şi rămâne de a avea o poziţie instituţională, decentă şi civilizată în raporturile cu preşedintele ţării şi cu Parlamentul, dar asta nu înseamnă că o să accept gesturi incalificabile la adresa dumneavoastră, ca membri ai Guvernului. Cred în solidaritatea noastră ca echipă şi în faptul că,dacă oferim respect celorlalte instituţii, trebuie să primim acelaşi respect, altfel lucrurile nu pot evolua decât într-o direcţie pe care cred că nu o dorim, cei care mai avem raţiune şi bun-simţ, nu mă refer la alţii care văd că dovedesc lipsa totală a acestor calităţi absolut necesare la conducerea unei instituţii publice”, a spus Ponta miniştrilor, la începutul şedinţei de miercuri a Guvernului.
   
El a arătat că despre aceste poziţii publice „inacceptabile şi incalificabile” ale preşedintelui Camerei Deputaţilor la adresa unui membru al Guvernului va trebui discutat la prima întâlnire dintre reprezentanţii Guvernului şi cei ai Parlamentului.” conform antena3.ro

Hehehe, ai dracului anteniștii, al dracului Pontănel.

Matracuca liberală, Mariana Câmpeanu, unul din miniștrii lui Tăriceanu care reușea să se facă de râs nonstop cu incompetența sa, are un singur merit. A avut curajul să nu își facă buletin de Intact, stătea acolo mai mult decât acasă,  zic unii că a luat și proporții de la rahatul mâncat…

Ei bine, rahatodependenta madam Câmpeanu hop și ea cu prestația orală întru servirea șefului, faptul că Pontănel n-o înghite pe Roberta e foarte cunoscut.

Astfel că a declarat că: 

Doamna Roberta mai bine ar trebui să justifice de unde a avut bani să dea sute de milioane pentru beculeţe de Crăciun, să plimbe primarii PDL în Antalya şi la Mamaia de 1 Mai, să cumpere mii de biciclete care sunt în subsolul unei crame din Ploieşti şi vrea să le dea în campania electorală, a spus Mariana Câmpeanu.

Păi bine madama asta nu știe că minima decență cere ca formularea doamna să se folosească doar în fața numelui de familie? 

Cât despre mii de bicilete în subsolul unei crame, are cam aceeași valoare cu a spune că ea îi dă deșteptarea lui Ponta spunând: ”Domule Premier, e șapte dimineața, trebuie să vă îmbrăcați și să placați acasă. Vă așteaptă nevasta”.

Adică babeta în loc să stea la pensie, mușcă și ea de popoeață pe cine in se pare ă dă bine.

Ca urmare a acestei afirmații domnișoara anastase a răspuns

“Constat, fără surprindere, o tulburare majoră a psihicului doamnei Mariana Câmpeanu. Pradă unor pusee de delir acut, doamna Câmpeanu susţine că aş fi depozitat, în subsolul unei crame din Ploieşti, mii de biciclete pe care ar urma să le distribui ca mită electorală şi că, de-a lungul timpului, aş fi făcut excursii cu primari prahoveni în Antalia. Inutil să spun că bicicletele „ascunse în cramă” nu există decât în mintea doamnei Câmpeanu, iar eu nu am fost în Antalia în ultimii 10 ani, nici singură, nici însoţită de primari prahoveni”, i-a răspuns Roberta Anastase.

Mie mi se pare un răspuns decent. Nu văd să fie ceva jignitor  de vreme ce ”piticii” din capul doamnei Câmpeanu  își fac simțită prezența cam la fiecare apariție tv.

Mă întrebam cum îl pot ajuta pe Ponta ca să nu mai creadă că aparea prea puțin timp la televizor. Mi-am amintit că Sânziana Buruiană a făcut un pictorial sexy pe care l-a pus pe Facebook  pe contul ei, pentru că nu o mai invita nimeni la TV. E vorba de pozele alăturate…doar cele cu blonda… cele cu bruneta sunt altceva, e o galerie foto pe care i-am făcut-o lui Ponta… 

(Dacă mai vrea îi mai fac)

Iată deci, mai jos, frumoasa galeriei foto a lui Pontănel…

.

.

.

Adoptând un sistem de vot neconstituțional și incorect, politicienii doresc să ne scoată din cap ideea de vot uninominal real. Nu le folosește

22 mai 2012 2 comentarii

Observ că politicienii sunt hotărâți să ne scoată din cap  ideea de vot uninominal real.

Am impresia că dorința lor este să nu ne mai ducem la vot ca să se poată vota între ei…

Conform DEX: UNINOMINÁL, -Ă, uninominali, -e, adj. Care conține sau indică un singur nume. – Din fr. uninominal. 

Votul uninominal e de două feluri:

  • Vot uninominal majoritar relativ – 1 tur de scrutin
  • Vot uninominal majoritar absolut – 2 tururi de scrutin dacă în primul tur de scrutin nu sunt obținute 51% din voturi de către un candidat

Precizări:

–         Singurul sistem de vot, după părerea mea,  cu adevărat corect, este un sistem real uninominal pur, cu cel puțim două tururi de scrutin,  fără nici un fel de prag electoral și fără nici un mandat acordat suplimentar …. Orice alt sistem face ca putrearea reală a votului să scadă în favoarea interesului personal și de grup al găștii de ticăloși autodefinită drept clasă politică,

–         Votul nu poate fi oblogatoriu, cine are dreptul să voteze, trebuie să aibă drepul și să nu voteze,

–         Deoarece suntem locuitori ai aceleriași țări, indiferent de statutul de minoritar sau majoritar, trebuie să avem EXACT eceleași drepturi și obligații. Nimeni nu poate fi discriminat nicxi pozitiv, nici negativ.

–         Singurul mod în care poate fi înțeles termenul de ”reprezentativitate” este acela în care cel care reprezintă un grup de oameni, reprezintă majoritatea numerică a acelui grup.

–         Sensurile unor principii democratice sunt nu pot fi schimbate de fiecare după cum îi cere interesul personal și de grup în anumite situații și momente.

–         Politicienii trebuie să pună pe primul plan interesul alegătorilor  care le-au acordat încrederea și nu interesul personal sau al grupului din care fac parte, indiferent de senstul cuvântului grup.

Dacă spun că avem o clasă politică infectă ar însemna  să îi fac un mare și nemeritat compliment.

Din păcate, cunoștințele de limă română nu include un cuvânt care să definească ordinăria mizeriei mai sus citate, cred că dacă vrei să jignești pe cineva cu adevărat ar trebui să îi spui politician.

Nuu mă vor înjura pentru această afirmație, alții vor spune poate că nu toți membrii clasei politice sunt niște ordinari infecți. Poate au dreptate, dar când unul comite o crimă îl considerăm vinovat nu doar pe cel care a comis-o efectiv ci și pe complicii lui.

Văd că s-a adoptat legea votului uninominal majoritar.

Camera Deputaților a adoptat prooiectul de lege privind votul uninominal majoritar. Proiectul prevede ca alegerile parlamentare sa se desfasoare in sistem uninominal majoritar intr-un singur tur astfel incat sunt declarati invingatori cei care reusesc sa obtina cele mai multe voturi in colegiile in care candideaza.

Sărmana Constituție e strigă sărmana ”Viol” și nu o aude nimeni…

În constituție, la Articolul 2 Suveranitatea de spune clar:
(1) Suveranitatea nationala apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice si corecte, precum si prin referendum.
(2) Nici un grup si nici o persoana nu pot exercita suveranitatea in nume propriu.

De asemenea, Titlul III – Autoritatile publice, Capitolul I:  Parlamentul, Sectiunea 1:  Organizare si functionare, Articolul 61:  Rolul si structura scrie clar
(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii. 

Atenție!!! Vorbim de reprezentativitate…

Păi ia să vedem…

Acest nou sistem e vot presupune ca, după alegeri să se facă un clasament, câștigător fiind cel care  are cele mai multe voturi. Totul se va desfășura într-un singur tur de scrutin. În plus, s-a scos și pragul eletoral.

Scoaterea prgului electoral mie mi se pare corectă, crește puterea voinței  cetățeanului  în detrimentul voinței unui grup restrâns de conducători ai unor partide politice mari, bine situate, dar care ar exzclude șansele oricărei formațiuni politice mici care astfel este complet invizibilă, mesajul ei aproape că nu ajunge la electorat, generându-se astfel un cerc vicios.

Tot câștigul care se obține din punt de vedere al democrației prin înlăturarea pragului electoral, este făcută praf și pulbere de acel nenorocit un singur tur de scrutin.

Plecând de la principiul că în vavoarea unui anumit candidat va vota un număr de oameni, toți ceilalți considerându-se că, votând pentru alții, vor vota ÎMPOTRIVA lui.

Un al doilea tur de scrutin, o finală de fapt,  la care ar participa primii doi candidați, ar însemn clar care este candidatul majoritar.

Eu aș fi optat, dacă mă întreba cineva, chiar pentru un sistem cu trei tururi de scrutin în cazul în care, suma procentelor primilor doi nu depășește 50% din voturile legal exprimate.

 Cu un singur tur de scrutin ajungem la o situație absolut inadmisibilă.

Este de presupus că în cele mai multe locuri, nici un candidat nu va obține un procent de peste jumătate din voturi, astfel, din ponct de vedere al colegiului respectiv, cel considerat ales, de fapt fa fi ales de o minoritate, astfel că mandatul care I se va da alesului nu este legitimat  de o majoritate reală.

Acest sistem de vot va duce și la un altfel de aberație.

În localitățile cu o populație minoritară de minim 20-25% va duce la alegerea candidatului minoritar. Experianța arată că minoritarii votează cu xel de etnia lor, majoritarii în schimb se împart între partidele celelalte.

Un candidat UDMR  de exemplu nu ar avea nici o șansă dacă în localitate sunt 30% de maghuiari și restul români dacă ar fi un sistem cu două sau trei tururi de scrutin, în sistemul cu un singur tur, ungurul câștigă…

Astfel vom vedea că localități cu un astfel procent de minorotari vor fi reprezentate de minoritari…

Deputații Puterii au amendat proiectul inițial, introducând două amendamente. Primul amendament prevede ca în județele unde există comunități minoritare care sunt mai mari de 7% din numărul de locuitori, minoritatea respectivă primind un mandat suplimentar… Lucru mirabil și șocant după mine.

Vicepreședintele Comisiei Juridice, social democratul Florin Iordache a explicat foarte clar care este scopul introducerii acestui amendament. 

„Cei care au reprezentativitate peste 7% intr-un judet primesc un mandat de deputat. De exemplu, pentru Harghita si in Covasna sunt patru deputati. Daca toti cei patru care castiga mandate sunt maghiari, automat, pe langa cei patru, romanii vor primi un mandat de deputat.
In Brasov sau in Cluj, unde maghiarii au peste 7%, daca ei nu castiga un mandat in aceste judete vor primi automat un mandat de deputat. Ni se pare normal si credem ca este oportun si in Brasov, Cluj sau alte judete populatia etnica sa aiba un deputat. in extremis, exista 7, 8, 10 mandate care ar aparea in plus fata de cele care sunt acum prin acest amendament”, a explicat Iordache.

Rog să mi se permită să îl declar pe Iordache ăsta un imbecil sadea. Locurile unde românii sunt minoritari sunt mult mai puține decât cele unde există minorități cu un procent mai mare de 30%. În aceste localități, din cauza dispersiei majoritarilor, minoritarii vor primi pe lângă mandatul ce le revine din alegeri și un mandat suplimentar…

La ședința de plen au participat și reprezentanții unor ONG-uri. Peste 50. Aceștia au afișat bannere pe care scria: „USL pontează/ Votul tău nu mai conteaza”, „Democrație reala acum!”, „Vom fi multi în marea noastră minoritară”.

Printre cei care au participat la protestul împotriva legii Ponta-Antonescu se numără membrii de la  asociațiea Pro Demmocrația, APADOR CH, ActiveWatch, Agenția de Monitorizare a Presei și Centrul pentru Jurnalism Independent. 

Crin Antonescu spunea că acest sistem de vot „ofera sansa unei majoritati solide in viitor si este practicat de tari cu democratie veche si eficienta precum Marea Britanie”. Antonescu a sustinut ca nu exista în niciun fel pericolul limitarii democrației prin introducerea votului uninominal pur.

Citiez  HotNews    : „Pericolul limitarii democratiei sau punerea ei in discutie vine din atacul dus de aproape doua decenii, sub o forma sau alta, dintr-o directie sau alta, cu un interes sau altul, la adresa institutiilor partidelor politice, vine din atacul dus si dus foarte recent si dinspre institutia prezidentiala si dinspre un partid care era majoritar atunci la adresa Parlamentului insusi ca institutie. 
In legatura cu acest proiect pe care l-am initiat impreuna cu dl deputat Victor Ponta exista deja o discutie publica destul de incinsa
(…) Este o formula de vot practicata de Marea Britanie de foarte multa vreme, fara ca cineva sa puna vreodata la indoiala soliditatea si eficienta democratiei parlamentare britanice. 
Este reprezentativ in masura in care, pana la urma, vointa directa a alegatorului si criteriul egal, acela al castigatorului, al primului clasat in optiunile electoratului intr-un colegiu castiga in orice caz si fara exceptie mandatul de reprezentare si nu vad cum ar putea fi declarat anticonstitutional sau nedemocratic atata vreme cat nu impiedica in niciun fel dreptul cuiva de a candida sub culorile unui partid sau independent si dreptul alegatorului de a face, dintre toate candidaturile aflate la indemana, alegerea pe care o doreste.

Este reprezentativ in masura in care, pana la urma, vointa directa a alegatorului si criteriul egal, acela al castigatorului, al primului clasat in optiunile electoratului intr-un colegiu castiga in orice caz si fara exceptie mandatul de reprezentare si nu vad cum ar putea fi declarat anticonstitutional sau nedemocratic atata vreme cat nu impiedica in niciun fel dreptul cuiva de a candida sub culorile unui partid sau independent si dreptul alegatorului de a face, dintre toate candidaturile aflate la indemana, alegerea pe care o doreste”.

Nu am cum să nu o spun iar. Crin Antonescu ori este imbecil sadea, ori îi consideră pe cei cărora li se adresază a fi așa, în acest caz este on mare și ordinar mincinos.

Păi, cum mama dracului poate să spună că acest sistem de vot uninominal într-un singur tur este reprezenativ în măsura în care zice dumnealui? Marea majoritate a mandatelor vor fi câștigate de nuște maimuțoi care vor avea între 25 și 30 la sută din voturi…

Mâ întreb ce va spune nătărăul cân populația va înțelege că minciunile lor din ultimii doi ani nu au fost decât niște minciuni ale unor nesimțiți dispuși să spună orice pentru a ajunge la ciolan… Deja Guvernul Ponta dă semne de scădere din cauză că nu își mai aminteșe nimic din ce a promis… Atunci, adept al adevărului și al politicii de bunsimț, oare va recuinoaște că e vorba de o porcărie nedemocrată? Că se încalcă astfel Constuția?  Hehehe … tare m-aș mira

La rândul său, Mircea Toader, lideril deputaților PDL spunea (Citat  HotNews   ) „PDL ca vota proiectul de lege privind votul uninominal majoritar intr-un singur tur de scrutin daca se accepta introducerea pragului electoral de 5% si reducerea numarului de parlamentari la 300. Daca aceste amendamente sunt introduse noi vom vota proiectul de lege cu toate problemele lui (…) Noi atunci, cand am fost la putere, puteam sa folosim majoritatea sa facem legea cum vrem noi. Cred ca e corect ca o lege care priveste viitorul Romaniei sa fie dezbatuta cu toate grupurile parlamentare. 
Asta e motivul pentru care, de comun acord cu toate partidele parlamentare, am facut acea Comisie de cod electoral si mai mult a fost un consens referitor la un proiect de lege care sa elimine pe de o parte marile probleme pe care le creeaza votul uninominal intr-un singur tur si lista. Acea combinatie de vot mixt cu care cazusem de acord rezolva toate problemele
„.

Vai de mine… se trezi și ăsta…

Adică, dacă înțeleg bine PDL nu a făcut o lege ca lumea cât a putut pentru a putea fi discutată de toți? Să ne râdem oare sau să îl băgăm și pe ăsta în mă-sa de nesimțit?

Vot mixt? Adică acea sinistră struțocămilă, nici măgar, nici cal nici pe lită, nici unimonimal…

Oare chiar nu îi e rușine nesimțitului.

Păi hai să îi arătăm ceva…  E vorba de alagrile locale, dar tor despre principul repezentativității e vorba…

Legea 129/2011 privind modificarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 444 din 24 iunie 2011 

Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege. 

Articol unic
Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 333 din 17 mai 2007, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica dupa cum urmeaza:

1. Articolul 97 va avea urmatorul cuprins:
„Art. 97
(1) Pentru functia de primar, centralizarea voturilor se face de biroul electoral de circumscriptie.
(2) Este declarat ales primar candidatul care a intrunit cel mai mare numar de voturi valabil exprimate in primul tur de scrutin.
(3) In caz de balotaj se va organiza un nou tur de scrutin la doua săptămâni de la primul tur, la care vor participa doar candidatii care se afla in aceasta situatie.” 

2. Articolul 98 va avea urmatorul cuprins:
„Art. 98
In cazul in care situatia de balotaj intervine intre 2 candidati la functia de primar, intre care urmeaza sa se desfasoare turul al doilea de scrutin, iar unul dintre acestia decedeaza, renunta sau nu mai indeplineste conditiile prevazute de lege pentru a fi ales, nu vor mai avea loc alegeri, biroul electoral de circumscriptie declarandu-l primar pe celalalt candidat.” 


Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia Romaniei, republicata. 

Atenție, repet: (2) Este declarat ales primar candidatul care a intrunit cel mai mare numar de voturi valabil exprimate in primul tur de scrutin. 

Deci, pentru nesimțiții care au făcut legea importantă e ordinea în care se situază candidații și nu voința majorității, conform celor mai elementare reguli ale democrației…

Alt maimuțoi politic,  Kelemen Hunor, de la  UDMR: „Functiona foarte bine acel vot pe lista care pana in 2008 a asigurat o reprezentare parlamentara in Romania. Dintr-o demagogie intinsa pana la limita ati schimbat acest sistem parlamentar si ati adoptat un sistem mai prost, mai putin functional decat era pana in 2008. Acum propuneti un sistem care va fi si mai prost si mai rau ca toate. Prin aceasta propunere facem un pas inapoi(…)

Cui foloseste acest sistem? Coalitiei aflate la guvernare, dar nu foloseste cetatenilor si nu aduce nimic sistemului politic. Sa schimbi un sistem electoral cu cinci luni inainte de alegeri eu cred ca este o greseala si aceasta se va intoarce ca un bumerang impotriva celor care adopta acest sistem”

Să nu exagerăm bey pui de dac… vă folosește vouă, politicenilor și mai folosește cuiva, minoritarilor care sunt reprezentați ilegal, de o formațiune politică ilegală, creată ilegal oricum ai lua-o. La data creeri ei, Constituția României nu permitea crearea de formațiuni politice pe criterii etnice, iar UDMR pentru a ezista a spus că este o uniune de asociații culturale, așa că locul ei nu e în Parlamentul României ci la Căminul Cultural…

La rândul său Varujan Pambuccian zice că : „De data asta o sa votam proiectul asta de lege pentru ca este foarte bine sa ducem lucrurile pana la ultima lor consecinta, ca dupa aceea sa intelegem ca poate ar trebui sa regandim sistemul, sa cautam o cale echilibrata in care puterile din stat sa se poata amenda in mod real unele pe celelalte, in care partidele sa devina institutii puternice, in care politica sa devina o chestiune facuta cu mult profesionalism. Vom vota, o sa vedem si consecinta acestui sistem si cu asta cred ca ideea de uninominal se va incheia odata pentru totdeauna”

Vicepresedintele PDL, Sever Voinescu a anuntat ca PDL va contesta legea Ponta-Antonescu la Curtea Constitutionala. „Vom contesta la CCr legea ponta-Antonescu si vom invoca nerespectarea referndumului 2009 dar si problemele de reprezentativitate in Parlament. In acest moment USL a decis sa dea raspunsul la referendumul din 2009: „Este adevarat ca nu vreti 471 de parlamentari? Va dam 481”, a declarat Sever Voinescu, pentru Hotnews.ro.
„Vom verifica daca aceasta lege este neconstitutionala. La prima vedere, este neconstitutionala, pentru ca nu respecta proportionalitatea. Dar vom vedea cu specialistii nostri in drept constitutional si, sigur ca daca sunt conditii o vom ataca la Curte”
, a spus Toader, la B1TV.

Camera Deputaților fiind for decizional, legea urmează a merge la promulgat la Președintele Traian Băsescu.

Conform Constituției României Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.” (Cap II- Președintele României; Art 80 – Rolul Președintelui; Aliniatul (2) )

În virtutea acestui articol, Președintele Romnâniei, Traian Băsescu ESTE OBLIGAT să respingă această lege pe motiv de neconstituționalitate deoarece se încalcă ARTICOLUL 2 din Constituția României în vigoare
”(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.”

Acest sistem de vot duce la faptul de a fi aleși indivizi care nu reprezintă majoritatea.

Tot aici se încadrează și acordarea de m,andare suplimentare minorităților.

Dacă domnia sa consideră totuși  că asta nu e o problemă, atunci îl rog să întoarcă totuși legea în Parlament, pentru introducerea unor noi cateorii, pentru fiecare localitate, care să primească mandate suplimentare:avocați,  autostivuitoriști, adventiști, analfabeți, anarhiști, afemeiați, blonde, bunicuțe, boarfe, bâlbâiți, buboși, baptiști, brutari, bone, bătrâni,  brunete, bețivi, ciobani, criminali,  cafegii, cocoșați, clopotari, contabili, chimiști, croitori, cantaragii, corupți, coafeze, constructori, cofetari, chiriași, ceaprăzari, casnice, calculatoriști,  curve, debili, directori, datornici, economiști, efeminați, fotbaliști, franzelari, fumători, florărese, funcționari femei de serviciu, fricoși, flautiști, florari,  fraieri, gargaragii, gunoieri, gângavi, ginecologi,  gravide, grăsani, grădinari, hăbăuci, hoți, idioți, imitatori, interniști, imbecili, iubăreți, ingineri, împuțiți, încăpățănați, judecători, japițe, jigodii, javre, lăptari, lăuze, loaze, lepădături, lepre, mineri, măturători, matracuci, muncitori, marinari, militari, milițieni,   metrosexuali,  naturiști, nudiști, nervoși, nebuni, nubile, negustori, oligofreni, orășeni, ochioși, paralirici, proști, pușcăriași, poștași, pișăcioși, portari, patroni, rudari,  roșcate, rurali,  rapandule, radioamatori, retardați, ratați, sugari sifilitici,  stăpâni, secretare, seducători, seduși, slugi, spâni, șchiopi, șoferi, șnapani, șmenari, tâmpiți, temerari, timizi, troglodiți, tautologi, țăcăniți, țărani, țoape, țațe, urdari, vidanjori, vatmani, visători, vaccinați,  vagonetari, zăpăciți, zăbăuci, zâmbitori ș.a.m.d

E normal să se gândească cineva și la ei…  sunt și ei ai noștrii, nu? Unii plătesc și taxe…

Update: 

Vot uninominal

http://ro.wikipedia.org/wiki/Vot_uninominal

Din  Wikipedia, enciclopedia liberă
Votul uninominal este un tip de scrutin menționat în legislația sistemelor electorale, practicat în SUA și Marea Britanie. Acest tip de scrutin reprezintă modul de alegere direct al unor candidați individuali, opus sistemului de alegere pe liste întocmite de către partidele din viața politică a unui stat. Votul uninominal este un sistem de vot majoritar, se bazează pe o procedură majoritară (votul pe liste fiind un sistem proporțional) și este întâlnit și sub formula „Câștigătorul ia totul”. Principalele caracteristici ale acestui tip de vot constituie faptul că permite apariția unor guverne stabile ca urmare a majorități stabilite prin vot, dar și faptul că are drept consecință nereprezentarea segmentului de electorat care a votat candidatul (sau lista) învins.

  • Vot uninominal majoritar relativ – 1 tur de scrutin
  • Vot uninominal majoritar absolut – 2 tururi de scrutin dacă în primul tur de scrutin nu sunt obținute 51% din voturi de către un candidat
Scrutinul uninominal înseamnă că într-o circumscripție electorală se alege un singur mandat, iar alegătorul poate acorda un singur vot. Acest mod de votare poate fi realizat într-un singur tur (denumirea științifică este: sistem electoral majoritar cu scrutin uninominal într-un singur tur, situație în care candidatul care obține cele mai multe voturi, indiferent de numărul acestora, este declarat câștigător) sau în două tururi (caz în care este necesară obținerea majorității absolute a voturilor exprimate; dacă o asemenea majoritate nu este întrunită, se organizează un al doilea tur în care majoritatea simplă este suficientă). O alternativă a votului majoritar uninominal cu un tur este votul uninominal alternativ. În circumscripții electorale cu numai un loc, votanții trebuie să pună pe buletinul de vot toți candidații în ordinea descrescătoare a preferinței. Cel care întrunește majoritatea absolută ca primă preferință este ales câștigător. Dacă niciunul nu obține o astfel de majoritate, ultimul de pe listă este eliminat, iar voturile sale se împart celorlalți candidați urmând preferința a doua. Procedura se repetă până când unul dintre candidați reușește să obțină majoritatea absolută în calitate de primă preferință.Pe scurt, este mecanism de votare directă a unor candidați individuali și nu desemnarea în totalitate a unei liste fixe întocmită, pe baza unor criterii netransparente, de către un partid. Oferă o personalizare mai mare a votului, astfel încât alegătorii pot să opteze între candidaturi nominale și nu între liste, la întocmirea cărora nu au avut niciun cuvânt de spus și în care apar multe persoane necunoscute și fără valoare, din punctul lor de vedere.

Dezavantaje

Sistemul de vot uninominal nu garantează că votul popular este bine reprezentat în rezultat. Un exemplu recent îl constituie alegerile generale din Anglia, unde Laburiștii au câștigat majoritatea în Parlament cu 35.3% din voturi.

Există însă și exemple mai ciudate, cum este cazul alegerilor parlamentare din 1926 din Canada, în provincia Manitoba. Această provincie avea 17 parlamentari, iar rezultatul a fost după cum urmează: Partidul Conservator, cu 42,2% din voturi nu a avut niciun parlamentar ales; în schimb, Partidul Liberal-Progresist, cu 19,5% din voturi a avut 7 parlamentari, Partidul Liberal, cu 18,4% din voturi, 4 parlamentari; Partidul Progresist, cu 11,2% din voturi, 4 parlamentari, iar Partidul Muncitoresc, cu 8,7% din voturi a avut 2 parlamentari. Explicația acestui rezultat este că, cu 3 excepții, Partidul Liberal-Progresist, Liberal, Progresist și cel Muncitoresc au avut candidați unici.

În cazul României, există încă un pericol: s-ar putea ca politicieni compromiși, pentru care niciun partid nu și-ar asuma răspunderea să ajungă parlamentari prin pomeni electorale. Un „precedent” îl constituie cazul lui Vanghelie, care a fost exclus din PSD pentru un dosar la PNA, dar a câștigat Primăria Sectorului 5 al Bucureștiului ca independent și a fost reprimit în PSD.

Avantaje

Exista si avantaje, politicienii corupti sau compromisi nu se mai pot strecura in parlament sub acoperirea listelor de partid. Votul direct pentru un cadidat sau altul exprima mai exact optiunea electoratului. De asemenea, generarea unei majoritati parlamentare are ca efect o mai mare stabilitate politica.

Pentru conformitate:

Cele două ilustrații, sunt aduse și adaptate de pe site-ul: vidu.ro

Pentru Andrei Marga există o singură soluție: Demisia

Înainte de plecarea Președintelui Băsescu în Stele Unite a început o discuție legată de rolul Președintelui, în politica externă a României.

Constituția României, cea care contează în aceste cazuri spune la Articolul 91 Atribuţii în domeniul politicii externe:

(1) Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen rezonabil. Celelalte tratate şi acorduri internaţionale se încheie, se aprobă sau se ratifică potrivit procedurii stabilite prin lege.

(2) Preşedintele, la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai României şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.

(3) Reprezentanţii diplomatici ai altor state sunt acreditaţi pe lângă Preşedintele României.

Pe de altă parte, Victor Ponta mai spunea că Președintele se va plictisi rău de tot deoarece nimeni nu îl va mai băga în seamă, noul Ministru de Externe al României va arăta celor de acolo că în țara asta mai sunt și oameni serioși.

Avea dreptate Ponta…  audiența putea să se plictisească înfiorător

 la discursul aiurea al lui Andrei MargaNoroc cu Băsescu

Ce nu știe Ponta este că Andrei Marga se pricepe la politica externă cam cum mă pricep eu la filozofia coafurii râmelor.

La Chicago, pentru a nu apărea plictisala (A sa personală și a asistenței) Președintele Băsescu s-a apucat să facă poze cu copii celor prezenți care, culmea uimirii pentru Marga făceau gesturi de mare prietenie șe respect față de Traian Băsescu.

O caracteristică a diasporei române din America este că acei oameni sunt profund anticomuniști și anti stângiști.

Neinfectați de presiunea unor împuțiciuni media cum sunt Trustul Intact  Media sau Realitatea Media acei oameni judecă în termeni de Comunism, Anticomunist.

Poate unora nu le-o fi plăcând de Băsescu, deși mă cam îndoiesc după căldura pe care au arătat-o și după bucuria ce o arătau legat de șansa de a fi în prezența Președintelui, cu siguranță că față de Comunism sunt co toții niște adversari declarați.

Foarte interesant, pentru cine nu știe, tot ce este legat cumva de Comunism, acelor oameni le stârneștte o adevărată ură.

Federația Rusă nu e decât fostul URSS cu numele schimbat, PSD  nu e decât continuatorul PCR, Ion Iliescu, președintele pe care Ceaușescu îl pregătea să îi ia locul, PC-un lui Felix nu e decât un stup unde s-au adunat foștii securiști, iar Crin Antonescu și este un individ care, pentru a ajunge la putere a semnat Pactul cu Diavolul, iar PNL, partidul lui…

În aceste condiții, Andrei Marga s-a apucat să țină un discurs în cere a sunat ca dracu faptul că România ar intenționa să își schimbe politica externă, să se reorienteze spre Moscova.

Cred că ceea ce a făcut Marga (în afară de faptul că nu prea avea ce căuta acolo), impune de la sine un lucru: Demisia urgentă a ministrului Andrei Marga pentru popunerea în pericol a strădaniilor de două decenii din partea României de a se rupe de influența rusească și de a se proteja împotriva influențelor ei nefaste

Pentru a- ajuta, i-am șcris eu o demisie, pe care nu trebuie decât să o semneze olograf. (Văd că cei din Guvernul Daciana nu prea le au cu astea… nici măcar CV-uri nu prea știu scrie)

Cerere de demisie adresată:

  • Doamnei Daciana Sârbu, premierul din umbră al României,
  • Excelenței Sale Vladimir Putin, Președintele Federației Ruse, ,
  • Excelenței Sale Serghei Lavrov, Ministrul de Externe al Federației Ruse, și
  • Excelenței Sale OLEG S. MALGINOV, Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al Rusiei la Bucureşti

Cerere de demisie

 

Subsemnatul, Marga Andrei, nascut la data inscrisa in buletin, cu domiciliul stabil acasa, fiul lui tata si al mamei, de profesie pensionar ci ocopatia temporara de Ministru de Externe alin guvernul actual, pe propie raspundere si in aproape toate capacitatile intelectuale functionale, va rog sa permiteti incetarea mandatului meu de la Ministerul de Externe.

Motivez cererea mea prin faptul ca, nostalgic dupa nobila cauza a Comunismulti si pe deplin credincios Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice, Partidului Comunist Roman si Securitatii Statului, nu pot intelege actoala politica proeuropeana si proamericana a Romaniei.

De asemenea trebuie sa precizez ca demnitatea mea a fost profund afectata de faptul ca cei de la Chicago au ras de mine si de discursul in care incercam sa arat ca locul Ronaniei este alaturi de Federatia Rusa, demna urmasa a marii Uniuni Sovietice.

Asigurandu-va de de profundul atasament fata de dumneavoastra si fata de ceea ce reprezentati, sper ca cererea mea sa fie aprobata pozitiv.

Scrisa la data de azi 

Cu deosebit respect, al dumneavoastra,

Marga Andrei

Ori, dacă domnului ministri îl place mai mult așa, iat-o și în fotocopie:

P.S. Gelos pe faptul că Președintele Băsescu e în america unde vorbește și de Afganistan… Pontănel a zis că trebuie să se impluce și el. Și s-a implicat, a plecat în Afganistan… Mă întreb ce făcea Ponta dacă se vorbea de planeta Marte … 😀

Gataaa, a fătat cățeaua …

Gataa.. am scăpat … am născut .. toți … 

Toți am trăit cu sufletul la gură sarcina Intact  o perioadă în paralel cu cea a MediaPro…

Pentru mediaPro a vost gestantă Nicoleta Luciu, pentru Intact, Gabi Firea…

Au fătat ambele, scorul Nicoleta- Gabi 3-1 …

Despre nașterea triplă a Nicoletei nu mai are rost să vorbim… e cunoscută în detaliu. Vom vorbi puțin de Gabi…

A nascut prin cezariana un baietel de 3,630 kg si 52 cm, astazi, 20 mai, la maternitatea Regina Maria din Capitala.

Baietelul se numeste Petru David si a luat nota 10 la nastere.„Ma simt bine, l-am vazut de trei ori pe cel mic pana acum, ii sunt recunoascatoare medicului pentru ca m-a sfătuit sa fac rahianestezie. Sunt fericita”, a spus Gabriela Vranceanu Firea imediat dupa nastere.

„Mama si copilul se simt perfect, operatia a decurs fara complicatii, baietelul s-a nascut la termen”, a declarat dr. Nicolae Poiana, cel care a adus pe lume bebelușul familiei Pandele. „In cateva zile vor putea parasi maternitatea”, a mai spus el.

„Sunt foarte fericit, copilul e sanatos, e cuminte, nu plange, am avut emotii mari, abia astept sa ii aduc pe amandoi acasa”, a spus Florin Pandele, sotul Gabrielei Vrânceanu Firea.

Ce să zic/ Să de bucure de mititel, acum aștept să aflu cum îl va hrăni, cum îi va scimba pamperșii, ce marcă de pamperși va porta Petrică, deh chestii dinastea…

Iată că nu am avut ocazia să vedem cum e normal poze cu gravida goală… M-am străduit să repar greșala… 

Am o rugăminte către Divinitate:

Ține-l Doamne pe mititel în incubator măcar până la majorat. Chiar n-am chef să aflu cum își va alăpa Gabi copilul, cum se va duce la grădi sau la școală etc

Categorii:Tabloid Etichete:

Taxele Daciana (taxele pe bere și fast-food) lovesc exact în burtoșii bericofili… oare pe când taxe pe incompatibilitate și pe plagiat?

19 mai 2012 2 comentarii

Cred că am găsit sub ce nume ar trebui să rămână în istorie  Guvernul Ponta: Guvernul Daciana

În caz că cineva se miră, am și explicații.

Timp de doi ani Ponta și alții din gașcă ne-au împuiat capetele cu tot felul de afirmații. Ba că e o mare mizerie din partea Guvernului Boc că dă afară oameni, ba că TVA-ul e prea mare, ba că nu știu ce ministru e nuștiu cum și nu e potrivit pentru funcția respectivă, ba că Boc&co au politizat cam tot ce mișcă.

A venit vremea și iată că Pontănel își arată mușchiul.

A început vânătoarea de vrăjitoare, de fapt o uselizare a administrației, nu e în stare să pună măcar un ministru de Doamne ajută, ce se întâmplă la Ministerul Învățământului e un circ ce ar  fi trebuit să determine deja demisia Cabinetului Ponta…

Mai vedem și că acele reagajări promise de fapt sunt niște noi concedieri. De la Poștă. În prima fază 300 de angajați plus 90 din 100 de directori ar trebui concediați, în cea de a doua, pe la jumătatea anului ce vine, alții 5000…

Cea mai tare chstie a lui Pontănel, pare a fi încă una legată de taxe. Nu doar că nu mai vrea reducerea TVA sau înlăturarea unor taxe cum a promis, ci vrea să bage altele noi.

O taxă pentru bere cu alcool, una pentru produsele fast-food și una de solidaritate pentru bugetari…

Ca de obocei, când Ponta emite o prostie, imediar cineva sare să îi dea dreptate, aceasta este răsplata că l-a numit în funcție.

Ministrul Sanatatii, Vasile Cepoi (să-mi bag piciorul, cum dracu să fii ministru și să te cheme Cepoi? Hehehe … Cepălău Bălău … 😀 ), a declarat, că prin noua lege se va încerca introducerea taxei pe produsele nesănatoase tip fast food care aduc prejudicii sanatatii si, de asemenea, pe berea cu alcool.
„Exista o morbiditate crescuta pe anumite boli cauzate de alimentatia nesanatoasa si ar fi firesc ca aceste produse sa fie suprataxate pentru a reduce consumul lor. De asemenea, berea este produs alcoolic si, asa cum celelalte produse alcoolice sunt suprataxate (taxa pe viciu), e firesc ca si berea cu alcool sa intre in aceasta categorie”, a spus acesta.

Afirmația lui Cepoi este făcută varză de Sorin Minea, Președintele Romalimenta. „Nu cred ca e vina domnului ministru, e un lobby facut de altii. Mie imi pare rau ca nu ne-a chemat la discutii inainte, m-am cam plictisit sa aflu din presa ceea ce vor sa faca ministrii. Termenul de fast-food nu exista, este prea vag si nu am inteles niciodata la ce se refera. De asemenea, accizarea berii este o distractie, pentru ca ea este deja taxata in Romania, ministrul nu stie, de fapt, cum sta situatia, pentru ca a fost numit doar de cateva zile si nu a fost pus la curent”, a declarat Minea, pentru  ziare.com .

”Berea este încadrată potrivit normelor europene, în cadrul alimentelor, de aceea nu poate suporta o taxă pe viciu”  – a mai spus Minea.

Nici nu e de mirare că doamna Udrea s-a apucat să facă mișto de Ponta și Guverniciul lui de doi lei… Probabil din dorința sinceră de a-l ajuta pe Ponta pe drumul de mărețe împliniri la care nici nu visa când era șoim la patriei, cu umorul care o caracterizează în anumite momente, doamna Elena Udrea îi propune unele noi taxe.

  • Taxa pe plagiat.
  • Taxa pe apariţii Tv ale Premierului.
  • Taxa pe dezarcorduri în discursurile ministrului Educaţiei.
  • Taxa pe kilogram de nou angajat în structurile Guvernului.
  • Taxa pe deplasări la Bruxelles pe post de Prim-Ministru fără treabă.

„Respectiva taxă pe fast-food sau pe anumite băuturi alcoolice nu o văd în niciun caz ca un mod de a aduce venituri la buget. Dar o văd pozitiv pentru a folosi mijloacele legislative de a sancţiona un tip de alimentaţie nesănătoasă care afectează viaţa copiilor noştri. Dacă m-aţi pune pe mine Victor Ponta, tată a doi copii, şi nu pe Victor Ponta, ministrul, să descurajez produsele nesănătoase, aş face-o cu inima deschisă. Nu vreau să-mi văd copilul obez. Orice efort al nostru a de asigura copiilor noştri o alimentaţie sănătoasă, trebuie făcut”, a spus Victor Ponta.

Ineteresant este că, simțind cumva că argumentațiea era beton onta a scăpat și porumbelul.Ideea cu taxele  acesta nu i-au venit nici lui, nici altul membru al guvernului. Nu, ideea vine de la nevastă-sa…

Aparent o chestie banală, dar dacă stăm un pic să ne gândim, respectiva nu prea e membrul al Guvernului. Nu are nici măcar statutul de consilier. Nu, pur și simplu este nevasta unuia care întâmplător are o funcție, iar aceasta e funcția de Premier.

Parcă văd că în curând guvernul va adpota măsuri propuse de mă-sa, apoi de copii, de bone, de femeia de serviciu de amantele… (sau amanții? ) premierului… că d-aia e premier nu să își pună mintea la contribuție …

Deci nu cred că am greși dacă am numi taxele astea taxele Daciana, și, de ce nu, guverunul acesta, Guvernul Daciana…

Măncarea ca mâncarea, treacă, mâncarea-I fudulie, berea-i temelie … păi a pune taxa asta care am convenit că îi voi spune taxa Daciana la bere, înseamnă că blonda îi trage una fiz îmn burdihan clasicului băutor de bere…

Mă și gândesc cam cu ce ”complimente” o va gratula burtosul…

Hehehe … Eu aș zice, ca nu cumva bericofilul să sară cu gura la vânzătoarea de la bar și să îi reproșeze oarece, mai bine să tipărească o mulțime de futurași cu imaginea alăturată și să le pună frumos prin pisoarele unde vrea nu vrea se duce băutorul de bere conform legilor naturii…

Oare pe când om vedea și niște taxe pe incompatibilitate și pe plagiat?

O carte specială: Karma.Nopți de mătase

18 mai 2012 5 comentarii

Am să fac ceva  ce nu am mai făcut.  Să încerc să prezint o carte…

Se numește ”Karma.Nopți de mătase

Este o carte specială, o carte neobișnuită cititorului român obișnuit, cu o bună doză de straniu, este o carte de dragoste, cu o interesantă perspectivă ontologică, o stranie poveste unde se întrepătrund aproape până la contopire elemente din real cu elemente din imaginar, o carte unde tririle date de dragoste sunt filtrate de o sensibilitate sufletească demnă de luat în considerare. ”Karma.

Nopți de mătase poate fi considerată și un fel de radiografie a unui suflet special, un suflet care are o mare putere de a se dedica altora … 

Cartea are o proprietate interesantă pe care o înțelegi abia după o perioadă de decantare, de clarificare a sensurilor, a sentimentelor pe care ți le-a trezit. E ca un film proiectat pe un ecran, car per care îl vezi cumva dublat de niște imagini care ți se derulează în minte.

Ce mi se pare, de asemenea,  extrem de interesant în carte, este introducerea unor personaje cum e Lumânărescu, un mogul de presă ușor recognoscibil (despre cine e vorba, îl las pe cititor să descopere), precum și a unor concepte  mitologice hinduse, de exemplu acela conform căruia  lumea e guvernată conform legilor  karmice . 

Trebuie să recunosc că am fost întrebat despre cum mi s-a părut cartea. După atâta vreme, pot să spun că am făcut ceva ce nu trebuia să fac (oricum, nu aș mai face-o), mi-am spus părerea. Eram sub imperiul celei impresii de neclar dată de partea de imaginar, de trăire…

Am spus că nu este o carte destul de descriptivă… 

Ce nu am spus, este că am citit cartea cam în patru ore. Cred că dacă îi pot face un compliment unui autor, atunci acesta este cel mai mare compliment pe care îl puteam face. Cert e că e o carte care merită citită…

În continuare, cu scuzele necesare pentru lipsa mea de practică în ceea ce privește recenzia unei cărți, am să las să o facă cineva ca are mai multă experiență în acest sens: Ion Baban.

Domnia sa publica în REVISTA AGERO-STUTTGART  astfel de recenzie care poate fi văzută în original aici

Daniel Dragomirescu și Maria Ardereanu

Karma. Nopți de mătase 

Recenzie de Ion BABAN

La Editura Pim din Iaşi a apărut în 2008  romanul „Karma. Nopţi de mătase”, semnat de un cuplu de autori, Daniel Dragomirescu şi Maria Ardeleanu – Apşan, cu un conţinut deosebit faţă de tradiţia romanescă mai cunoscută. Scrierea unor opere literare în colaborare, fără ca receptorul să distingă o contribuţie separată a fiecăruia din cei doi sau mai mulţi, e o practică mai veche în literarura română. Primul caz semnalat este cel al poeţilor Şt. O. Iosif şi Dimitrie Anghel, cei doi însă au dat literaturii un autor distinct, chiar dacă el constituie o sinteză, A. Mirea deosebindu-se fundamental de cei doi protagonişti cu „Caleidoscopul…” lui. Postmodernismul a dat însă opere „colective” evocate de critică, fie că este vorba de „Desant” fie de „Aer cu diamante” din anii ’80.

Cartea numită mai sus poate fi socotită deopotrivă un roman de dragoste, având în vedere „pasiunile” mai puţin devoratoare, temporale ale protagoniştilor, privită din perspectivă modernă, când sentimentul nu mai presupune o comportare radicală,  un roman de familie luată drept celulă de bază a societăţii, într-o vreme când aceasta a căzut în derizoriu, dar şi  un roman al adeziunii la practicile magice sau tradiţionale, la miturile hinduse ale reîntoarcerii într-o formă de viaţă superioară sau inferioară până când sufletul ajunge în Nirvana, starea de pace finală a inexistenţei, ori în paradisul zeilor. În aceeaşi măsură cartea e o invitaţie la însuşirea virtuţilor medicinii tradiţionale  a vechilor popoare orientale, un fel de gimnastică recuperatorie, a cărei practică este posibilă numai datorită credinţei că ceea ce urmează, este o însănătoşie radicală, o adevărată minune. Nu se poate ignora chiar perspectiva ontologică, eroiii cărţii dând dovadă de o înţelegere superioară a destinelor umanităţii plecând de la grija faţă de copii. Dacă se mai adaugă la toate acestea faptul că acţiunea romanului stă sub „supravegherea” mijloacelor moderne de comunicare, tacâmul încă nu este complet, fiindcă se aduce în prim plan o actualitate bolnavă de excesul de politică şi de comportamente mai puţin ortodoxe, inclusiv date recente cum ar fi cea de suspendare a preşedintelui ţării de către parlament, sau  cea legată de referendumul pe aceeaşi temă.

Privită din punctul de vedere al conţinutului, cartea este purtătoare de mesaj, se adresează unui orizont de aşteptare preocupat de ceea ce se petrece în jur, pentru că oricare cititor este marcat de realitate într-o măsură mai mare sau mai mică. Vorbind despre conţinutul culturii şi artei, Mihail Bahtin afirmă c㠄domeniul cultural nu are un teritoriu interior: el este situat la frontiere, frontierele trec peste tot, traversează fiecare aspect al lui… îndepărtat de frontiere, el îşi pierde terenul, semnificaţia, devine arogant, degenerează şi moare.” (1- M. Bahtin, „Probleme de literatură şi estetică”, Ed. Univers, Buc. , 1982) Lectura acestui roman este un prilej de a descoperi o lume posibilă, uneori autentică.

Protagoniştii romanului nu sunt oameni excepţionali, dimpotrivă, obişnuiţi, şi se învârt într-o lume banală, ticsită de  indivizi cu comportamente dictate de sensibilitate mai mult decât de raţiune, deşi tot aceasta din urmă îi readuce la o realitate pe care au detestat-o sau au fost pur şi simplu „victimele” ei. De asemenea autorii se apropie de această realitate pornind de la ideea că până la urmă viaţa nu este nici mai mult, nici mai puţin, decât un compromis. Este această viziune una care străbate lumea unui prezent în mare măsură derutat de o percepţie eronată faţă de trecutul imediat şi de lipsa unei viziuni clare în ce priveşte ceea ce ne aşteaptă. Dacă se mai adaugă la toate acestea faptul c㠄întâmplarea” are sensurile ei ontologice, ajungem aproape de concepţia care a dominat actul creator al celor doi autori. Criticului literar îi „revine sarcina” de a descoperi în ce constă contribuţia fiecăruia din cei doi „vinovaţi”, pentru că nu trebuie să se ignore faptul că în cartea aceasta există o reală tendinţ㠄tezist㔠şi ea are în vedere „obsesia” „qigongu” – lui, o practică medicală care are menirea de a pune în funcţie „energia vital㔠a unui organism uman aflat într-o stare limită. Se găseşte în această carte o adevărată pledoarie pentru o asemenea practică. De aceea se poate considera că unul din autori este un „practicant” care stăpâneşte o tehnică şi un ritual pe măsură, deoarece „Sesamul” nu se dschide dacă nu se rosteşte formula magică, actul în sine presupunând o relaţie cu divinitatea.

De asemenea s-a avut în vedere o reîntâlnire a sacrului cu profanul, motiv tradiţional de acum, sacrul având rolul de a „şterge” cu buretele praful de pe conştiinţele convertite la ateism de un regim patronat de o filozofie exclusivistă, neconvertită la proiecţii metafizice. Chiar  cel care se îndoieşte de ceea ce se  presupune că ar exista dincolo de ceea ce îl înconjoară, intră până la urmă într-o lume prin excelenţă imaterială şi imaginară.

Unul din eroii principali ai romanului, Bartolomeu Andronic, este un ziarist „tras pe dreapta” de către unul din mogulii de presă, Sorin Lumânărescu, (numele au ceva caragialian în ele, sugerează o stare paradoxală), pentru că nu „scrie” cum îi dictează interesele lui în lumea în care se învârte. În plus, în urma unui accident rutier a rămas pentru totdeauna un „handicapat” într-un scaun cu rotile. Se pare că viaţa fostului ziarist e terminată şi nu-i rămâne decât s㠄navigheze” pe internet pentru a cunoaşte doar o lume virtuală.

Cum pe internet poţi „dialoga” în orice moment cu oricine, întâmplarea a făcut s-o „cunoasc㔠pe Armanca, mai pe scurt, Arm, o pictoriţ㠄atins㔠de lumea patronată de „qigong”. Întâlnirea dintre cei doi are drept scop „aplicarea” unei practici amelioratorii iniţial, apoi de vindecare miraculoasă a celui condamnat la scaunul cu rotile. Situaţia lor familială, asemănătoare întrucâtva, a dus la naşterea şi statornicirea unei relaţii compensatorii. O putem numi dragoste, chiar dacă aceasta nu depăşeşte limitele unei pasiuni „obişnuite”. Fiecare din cei doi umple un gol născut, în cazul lui Bart dintr-o aventură a Irinei, balerina cu care era căsătorit, iar în cazul Armancăi, o aventură absolut comună a lui Liviu, soţul ei, un om de afaceri, cu o angajată la firma lui, o pasionată de sex.

Bart şi Arm trăiesc momente de dăruire totală, dar din mintea celor doi „îndrăgostiţi” imaginea celor implicaţi în viaţa lor nu se şterge precum cea de pe calculator, când se apasă cu mausul pe un oarecare menu, ci continuă să trăiască. În plus, Armanca are două fetiţe adoptate (motivul adopţiei este arhicunoscut) de care este legat sufleteşte Liviu, relaţia cu el neputând fi curmată din pricina aceasta. Sentimentele celor doi sunt cenzurate într-un fel de starea lor de ambiguitate. În cazul lui Bart, lucrurile par clare, eroul este hotărât să-şi refacă viaţa după ce a devenit apt de muncă şi a intrat din nou în lumea atât de controversată a profesiei de jurnalist. Nu aceeaşi stare trăieşte Arm, o artistă  care îmbină pasiunea pentru artă cu condiţia morală existentă, grija faţă de cele două fetiţe adoptate. Se pare că personajele intrate în scena vieţii suferă de o sterilitate fizică fiind lipsiţi de capacitatea procreării.

Finalul romanului stă sub semnul conceptului care a străbătut subiectul. Arm motivează refuzul de a-şi uni destinul cu Bart prin ceea ce ea înţelege prin Karma („Karma, Bart, Karma. Suntem prizonierii Karmei”…), concept mitologic hindus, potrivit căruia ea „face bilanţul tuturor faptelor bune şi rele ale omului… lumea este guvernată de legile karmice.” (Victor Kernbach, “Dicţionar de mitologie generală”, Ed. Albatros, 1983, p. 333)

Structura romanului este rezultatul unei asemenea percepţii a existenţei omului. Titlurile sunt semnificative: „Cât rai poate fi adus pe pământ”, „Scară la cer” şi „Un foc care nu se stinge.” Una din calităţile remarcabile ale acestei cărţi o constituie marea concentrare a unui conţinut bogat într-o structură narativă nu prea întinsă, recomandată într-o vreme când timpul rezervat lecturii este din ce în ce mai mult îndreptat spre alte preocupări ale orizontului de aşteptare. Romanul este o realizarea artistică deosebită.

Sursa: agero-stuttgart.de

Pentru exemplificare, iată mai jos, un capitol din cartea Karma. Nopți de mătase.

Şemineul

Arm dorise să meargă cu maşina ei. De mică îşi dorise să aibă o maşină, îi plăceau maşinile pentru forţa şi eleganţa pe care o degajau. Maşina, de când o cumpărase, o atrăgea ca un magnet, îi iubea mirosul de piele care ieşea din scaune, amestecat cu mirosul vag de benzină. Iubea chiar şi vibraţia pe care o simţea când atingea volanul. Uneori, acea vibraţie, îi inducea nişte idei şi se tot mira de unde îi vin. Nu că ar fi deranjat-o. Era curioasă doar. Ea fusese întotdeauna o femeie echilibrată, cu capul pe umeri.
Vazând că Bart insistă sa meargă cu maşina lui, înţelese cam ce-i mişuna prin cap. Probabil, pentru omul acesta, ca pentru mulţi alţii de altfel, o maşină decapotabilă era simbolul unei lumi la care nu avesese acces, din cauza nenorocitelor idei ale lui Ceauşescu… O lume pe care o zărise prin filmele occidentale. O lume a libertăţii, în care tinerii dezinhibaţi îşi plimbau ostentativ gagicile ca să le vadă lumea. Doar era timpul azvârlirii la coş a vechilor canoane, a poleitului stil de viaţă a la belle epoque. Pentru Bart şi colegii lui, o nenorocită de motocicletă putea să însemne un fel de statut pe care unii nu îl aveau.
Era ceva, dar dacă priveşti lucrurile din unghiul unuia care a trăit în România salamului cu soia şi a nechezolului, mizeria care dorea să înlocuiască aromata cafea, dar nu făcea decât să întărească convingerea românilor ca sunt luaţi de proşti (dacă mai era şi veche, porcăria aia mirosea şi ca naiba, a mucegai, amestecat cu miros de cicoare prăjită).
Bănuind că, asemenea unui copil căruia i se refuză o jucărie, Bart s-ar fi supărat dacă nu ea n-ar fi fost de acord cu el, cu toate că nu ar fi spus nimic, probabil supărarea asta mititică s-ar fi contabilizat într-n neuron apoi, s-ar fi adăugat alta… Cu timpul s-ar fi adunat de o ceartă. Şi nu dorea. Aşa că acceptase fără târguieli să meargă cu decapotabila – să aibă şi el o satisfacţie, deh.
Cu simţul său nelimitat al umorului, simţ care, aşa cum spune una dintre « legile » lui Murphy, face ca pâinea unsă cu unt să cadă cu partea unsă în jos, şansa fiind proporţională cu preţul covorului, bunul Dumnezeu a hotărât să mai facă o glumă, şi anume să pornescă o ploicică numai bună să îi mureze. Acum regreta ca acceptase dar, ce mai putea face? Nimic. Încercaseră să ridice capota, dar era blocată.
Era clar că trebuiau să se întoarcă.
– Karma cea implacabilă! glumi Bart dar zâmbetul lui nu apucă să-şi termine energia când ploaia crescu brusc în intensitate, atât de mult încât, cum zicea cândva un hâtru, nu vedeai nici să îţi scoţi ochii. Ploua torenţial, potop curat. Ca o părere, prin ploaia deasă, Arm zări un motel. O fracţiune de secundă, se miră de haloul albastru din jurul firmei luminoase. Ciudat, mintea îi lucra cu o viteză de care nu se credea capabilă. “De la ploaie” îşi zise şi un pui de zâmbet îi înflori în colţul gurii. Moldovan’s otel. “Pompos”, admise ea şi se amuză un pic în gând, de lipsa M-ului de la Motel.
Trase precis maşina în faţa uşii, pe care era un fel de stemă roşie purtând sigla M.M. Un bărbat, probabil proprietarul, Moldovan, mic şi gras, cu chelie, ieşise să îi întâmpine. Gesturile sale, voit studiate, copiate parcă de prin cine ştie ce film unde văzuse vreun portar îmbrăcat în haine de general, cu epoleţi aurii, păreau caraghioase.
Arm sări dezinvolt din maşină, deschise portbagajul şi scoase căruciorul lui Bart. Ploaia o udase rău. Părul ei lung şi negru părea ireal. Fusta lungă, vişinie, i se lipise de picioarele care păreau şi mai lungi. Bluza, de culoare maro amestecat cu negru, i se lipise şi ea de bust… Bărbatul privea hipnotizat la formele care se întrezăreau prin hainele ude. Apoi, brusc, reveni la realitate. Văzând căruciorul, hangiul realiză că Bart avea oarece probleme cu deplasarea şi îl ajută să coboare din maşină şi să se aşeze în cărucior, apoi, muraţi până la piele, intrară în motel, ca într-o arcă a lui Noe.
– Norocul vostru cu mine şi norocul meu cu voi, fiindcă nu m-a căutat nimeni azi! glumi amfitrionul, invitându-i să-l urmeze. Sunteţi uzi, staţi aici să vă uscaţi, în camera asta am un şemineu şi-am să aprind focul. După ce îl aprinse, le aduse două halate flauşate şi mai multe prosoape.
– Schimbaţi-vă, am să vă usuc eu hainele, adică soţia mea…
Se executară urgent, şi patronul dispăru cu hainele lor, promiţând că va arunca şi o privire la maşină, poate reuşeşte el să ridice capota.
Arm se schimbase în baie. Acum stătea lângă foc, pe o pernă, pe jos. În cameră era întuneric din cauza furtunii şi pielea sa de culoarea cafelei cu lapte, părea şi mai închisă la culoare. Câţiva stropi rămaşi pe gleznele sale fine străluceau în lumina focului, asemeni picăturilor de rouă, dimineaţa. Albul ochilor săi părea şi mai alb, iar brăţara de la gleznă îi dădea un aer de prinţesă indiană. Bart o privea uluit, era atât de frumoasă că-i tăia respiraţia, dar se abţinu să spună ceva. Nu dorea să strice nimic din atmosfera aceea ciudată, stranie. Arm îi zâmbi.
– Nu ai ştiut că nu se ridică capota?
– Nu, mergea perfect când circulam cu ea. A fost greşeala mea că am plecat cu ea la drum, că am insistat, dar să ştii că le mai verific, chiar dacă nu pot circula cu ele. Bart avea două maşini, de care era tare mândru. Ştii cum sunt maşinile pentru bărbaţi, adăugă el, ca bijuteriile pentru voi, femeile…
Nu se mai sătura să o privească. N-o văzuse niciodată cu părul ud, lins. Începea să se usuce şi să se vălurească tulburător. Se simţea puţin încurcat, el, în scaunul lui cu rotile. Arm îi zâmbi încurajator.
– Hai, lasă văicăreala, glumi ea, nu are rost să te simţi vinovat, tu singur ai spus – karma!
– Da, karma, dar dacă ai să răceşti, chiar că voi fi un vinovat pentru tine… Bart îşi luă şi el o pernă şi se aşeză pe jos, lângă foc. Karma, Arm… Ştii, la început mi se părea ciudat când te auzeam spunând karma… Înţelesesem eu că e una cu Legea, cauză-efect, consecinţă, dar când tu rosteşti karma, ştii… sună a resemnare… Mult mi-a trebuit ca să înţeleg că nu eşti o fiinţă resemnată şi că într-adevăr, vrem nu vrem, sunt evenimente pe care nu putem să le ocolim, vin, ne încearcă, ne depăşesc puterea de a înţelege…

Ciudat, Arm, înainte de întâlnirea cu tine nu mi-am pus multe întrebări de genul acesta, ce e viaţa, de unde venim, unde mergem, ce e soarta… Deşi te asigur că în meseria mea, eram un documentat, verificam fiecare eveniment din mai multe surse, îl analizam pe toate feţele, îl priveam din toate unghiurile… Deh, Dumnezeu nu umblă printre politicieni, ca jurnaliştii, iar eu nu umblam prin biserici…
Prima oară am intrat cu tine într-o mănăstire şi ca să nu stric amintirea, nu ştiu dacă am să o mai fac vreodată! A fost norocul meu să-mi fii ghid, niciodată nu înţelesesem de ce sunt atâţia sfinţi pictaţi în bisericile ortodoxe, de la tine am înţeles… că icoanele sunt evanghelie în imagini şi că Iisus e singurul pictat cu Cartea deschisă pentru că doar El are toată ştiinţa… şi ce sunt însemnele de lângă apostoli, ce înseamnă icoana de hram… Mai intrasem eu în biserici, pe la nunţi sau botezuri, dar sincer, de fiecare dată am ieşit fără să înţeleg ceva din alcătuirea ei.
Arm îi zâmbi. Bart o privi şi mai surprins. Flăcările jucau lumini şi umbre pe pielea ei care părea foarte neagră. Nu se sătura să o tot privească.
– Ştii, Arm, întâlnirea cu tine a fost cel mai important lucru din viaţa mea. Sunt sigur de asta. Nu mi-aş fi pus niciodată întrebări legate de destin, de Dumnezeu, de îmbunătăţirea sorţii. Terapie a destinului, sună ciudat, şi câtă importanţă are…
Pentru mulţi, viaţa e un cumul de erori. Erori neştiute, abateri imperceptibile de la legea naturală sau legea relevată, contrarieri ale dreptei naturi. Erori în aparenţă banale, cum ar fi eroarea de a fi mâhnit, care este o agresiune împotriva ta însuţi şi care îţi înjumătăţeşte puterile. Sau conflictele cu sine, cu semenul, cu spaţiul, cu sacrul – şi toate ne strică viaţa. Prin cumul, erorile fac o cifră mare şi omul moare înainte de vreme sau decade înainte de a muri. Dar există şi inversul acestei situaţii. Există şi cumul de soartă bună. Omul este în stare să adune nu doar greşeli, ci şi noroc… Gata, ţi-am citat din Vasile Andru, Terapia destinului, zâmbi el mândru, prin tine l-am descoperit!
Arm îi întoarse zâmbetul, bucuroasă. Într-adevăr, ea îl considera pe Vasile Andru un înţelept, nu doar un scriitor.
– O mare descoperire a fost pentru mine rugăciunea. Auzi, există rogatio, atunci când ceri ceva şi oratio, atunci când te rogi cu mintea şi încerci să ajungi la mintea goală de gânduri, ca în acel spaţiu eliberat să se rostească Dumnezeu…, de unde să fi ştiut eu lucrurile acestea ?! Despre qigong ce să mai spun… Ţii minte când m-ai vizitat prima oară şi mi-ai spus că e o şansă să mă fac bine ? Ai plecat, şi eu mai râdeam de ciripeasca ta… Apoi, am început să citesc cărţile de qigong aduse de tine şi treptat am înţeles ce este qigong-ul şi ce efecte poate avea… Şi aşa am descoperit o lume nouă, necunoscută mie… Cum aş putea să-ţi mulţumesc, frumoaso?! Da, eşti tulburător de frumoasă astăzi, parcă ai fi o prinţesă indiană…
– Prinţesă indiană ai spus, Bart ? O-hooo! Dacă vorbim de indieni, ştii ce spun maeştri yoghini ? Că cel care dăruieşte trebuie să mulţumească, i s-a dat şi lui ocazia să facă un pic de bine… Dacă e-aşa, eu trebuie să-ţi mulţumesc, pentru că m-ai lăsat să te ajut !
Tocmai atunci, hangiul intră cu o tavă impozantă, pe care o aşeză aproape de foc.
– V-am adus o gustare şi nişte vin fiert cu scorţişoară, unul dintre voi nu va conduce la plecare, serviţi, e vin natural, din vinoteca mea. V-am ridicat şi capota, v-am curăţat maşina de apă, că se umpluse, vă iau hainele să vi le usuce nevastă-mea… Le găsiţi pe hol, aici, când plecaţi, nu mai e nimeni, şi ne retragem şi noi la un somn…
Arm se trase aproape de tavă încrucişându-şi picioarele sub ea, ca o mică vrăjitoare. Îl îmbie zâmbind.
– Eu zic să te grăbeşti, ai un adversar redutablil, sunt lihnită! Uau, numai bunătăţi, spuse ea şi începu să ia direct cu mâna şi să mănânce cu poftă. Bart se aşeză şi el de partea cealaltă a tăvii şi nu fu nevoie să-l mai îndemne cineva să mănânce.
– Regret, zise el râzând, dar vei conduce şi la întoarcere, aşa că am să mă sacrific eu să beau un pahar din vinul ăsta… Îi întinse Armancăi paharul să-l miroasă. Licoarea gălbuie avea miros de floare.
Arm luă un măr, îl şterse de mâneca halatului şi muşcă din el cu poftă. Apoi, începu să zâmbească :
– Când, cu gura însetată, muşcaţi dintr-un măr, spune-ţi-i în cugetul vostru: ”Seminţele tale vor trăi în trupul meu, şi mâine mugurii tăi vor înflori în inima mea. Şi împreună ne vom veseli în toate anotimpurile…” – Kahlil Gibran, Profetul…
Bart oftă. Focul ardea vesel în şemineu, mâncase cu poftă, Arm era lângă el… Ce-şi putea dori mai mult oare ? Întinse mâna spre ea, vrând să o atingă:
– Vreau doar să mă conving că nu visez… Apoi se trase şi el mai aproape de foc. Privind la flacarile jucăuşe, pe faţa lui se aşternu un zâmbet.
– Amintiri?… întrebă Arm.
– Da, amintiri… şi ce amintiri!… Bart surâse nostalgic. Eram de vreo 14 ani şi am răcit foarte tare într-o iarnă, ţin minte că am stat în pat aproape o lună. Nu eram în stare să citesc, să mai uit la televizor, stăteam şi zăceam aşa, aţipeam şi visam, îmi făcusem eu nişte poveşti ale mele, pe care mi le spuneam singur şi le vedeam cu ochii minţii… N-ai să râzi, sper – într-una dintre poveşti eram rege… Şi cum mă plimbam eu aşa, prin regatul meu, cu cavalerii mei, într-o zi ploioasă, pe o cărare plină de noroi, zăresc o mogâldeaţă… Murdară, desculţă, lăţoasă… şi care mă roagă să o iau la castel, că îi e frig şi e înfometată, şi mie, ca rege mi se face milă – că sunt un rege cu milă faţă de supuşii săi!… – o salt pe cal şi o duc la castel… he, he, şi-acolo regele intră să facă baie, totul e pregătit şi eu, din milă, iau şi mogâldeaţa cu mine, să se spele. Şi ne spălăm, şi să vezi, când iese mizeria de pe ea, ce fată frumoasă apare… Vise de adolescent!… Şi-mi promite că va fi sclava mea… O iau apoi cu mine în iatacul regelui şi ne aşezăm pe covor, în faţa focului care arde vesel… Aici mă blocam, deh, adolescent timid…
Arm il privi cu un fel de amuzament amestecat cu încântare. În ochii ei de indiancă se aprinsese o lumină nouă. Întinse mâna spre el, şi-l trase către ea:
– Hai, fii regele meu, rege al Ţării Ploioase !…
Două gutui mari, frumoase, uitate pe şemineu în apropierea focului se coceau încet, umplând aerul de un parfum aparte, dulce-amar…

Arm dorise să meargă cu maşina ei. De mică îşi dorise să aibă o maşină, îi plăceau maşinile pentru forţa şi eleganţa pe care o degajau. Maşina, de când o cumpărase, o atrăgea ca un magnet, îi iubea mirosul de piele care ieşea din scaune, amestecat cu mirosul vag de benzină. Iubea chiar şi vibraţia pe care o simţea când atingea volanul. Uneori, acea vibraţie, îi inducea nişte idei şi se tot mira de unde îi vin. Nu că ar fi deranjat-o. Era curioasă doar. Ea fusese întotdeauna o femeie echilibrată, cu capul pe umeri.
Vazând că Bart insistă sa meargă cu maşina lui, înţelese cam ce-i mişuna prin cap. Probabil, pentru omul acesta, ca pentru mulţi alţii de altfel, o maşină decapotabilă era simbolul unei lumi la care nu avesese acces, din cauza nenorocitelor idei ale lui Ceauşescu… O lume pe care o zărise prin filmele occidentale. O lume a libertăţii, în care tinerii dezinhibaţi îşi plimbau ostentativ gagicile ca să le vadă lumea. Doar era timpul azvârlirii la coş a vechilor canoane, a poleitului stil de viaţă a la belle epoque. Pentru Bart şi colegii lui, o nenorocită de motocicletă putea să însemne un fel de statut pe care unii nu îl aveau.
Era ceva, dar dacă priveşti lucrurile din unghiul unuia care a trăit în România salamului cu soia şi a nechezolului, mizeria care dorea să înlocuiască aromata cafea, dar nu făcea decât să întărească convingerea românilor ca sunt luaţi de proşti (dacă mai era şi veche, porcăria aia mirosea şi ca naiba, a mucegai, amestecat cu miros de cicoare prăjită).
Bănuind că, asemenea unui copil căruia i se refuză o jucărie, Bart s-ar fi supărat dacă nu ea n-ar fi fost de acord cu el, cu toate că nu ar fi spus nimic, probabil supărarea asta mititică s-ar fi contabilizat într-n neuron apoi, s-ar fi adăugat alta… Cu timpul s-ar fi adunat de o ceartă. Şi nu dorea. Aşa că acceptase fără târguieli să meargă cu decapotabila – să aibă şi el o satisfacţie, deh.
Cu simţul său nelimitat al umorului, simţ care, aşa cum spune una dintre « legile » lui Murphy, face ca pâinea unsă cu unt să cadă cu partea unsă în jos, şansa fiind proporţională cu preţul covorului, bunul Dumnezeu a hotărât să mai facă o glumă, şi anume să pornescă o ploicică numai bună să îi mureze. Acum regreta ca acceptase dar, ce mai putea face? Nimic. Încercaseră să ridice capota, dar era blocată.
Era clar că trebuiau să se întoarcă.
– Karma cea implacabilă! glumi Bart dar zâmbetul lui nu apucă să-şi termine energia când ploaia crescu brusc în intensitate, atât de mult încât, cum zicea cândva un hâtru, nu vedeai nici să îţi scoţi ochii. Ploua torenţial, potop curat. Ca o părere, prin ploaia deasă, Arm zări un motel. O fracţiune de secundă, se miră de haloul albastru din jurul firmei luminoase. Ciudat, mintea îi lucra cu o viteză de care nu se credea capabilă. “De la ploaie” îşi zise şi un pui de zâmbet îi înflori în colţul gurii. Moldovan’s otel. “Pompos”, admise ea şi se amuză un pic în gând, de lipsa M-ului de la Motel.
Trase precis maşina în faţa uşii, pe care era un fel de stemă roşie purtând sigla M.M. Un bărbat, probabil proprietarul, Moldovan, mic şi gras, cu chelie, ieşise să îi întâmpine. Gesturile sale, voit studiate, copiate parcă de prin cine ştie ce film unde văzuse vreun portar îmbrăcat în haine de general, cu epoleţi aurii, păreau caraghioase.
Arm sări dezinvolt din maşină, deschise portbagajul şi scoase căruciorul lui Bart. Ploaia o udase rău. Părul ei lung şi negru părea ireal. Fusta lungă, vişinie, i se lipise de picioarele care păreau şi mai lungi. Bluza, de culoare maro amestecat cu negru, i se lipise şi ea de bust… Bărbatul privea hipnotizat la formele care se întrezăreau prin hainele ude. Apoi, brusc, reveni la realitate. Văzând căruciorul, hangiul realiză că Bart avea oarece probleme cu deplasarea şi îl ajută să coboare din maşină şi să se aşeze în cărucior, apoi, muraţi până la piele, intrară în motel, ca într-o arcă a lui Noe.
– Norocul vostru cu mine şi norocul meu cu voi, fiindcă nu m-a căutat nimeni azi! glumi amfitrionul, invitându-i să-l urmeze. Sunteţi uzi, staţi aici să vă uscaţi, în camera asta am un şemineu şi-am să aprind focul. După ce îl aprinse, le aduse două halate flauşate şi mai multe prosoape.
– Schimbaţi-vă, am să vă usuc eu hainele, adică soţia mea…
Se executară urgent, şi patronul dispăru cu hainele lor, promiţând că va arunca şi o privire la maşină, poate reuşeşte el să ridice capota.
Arm se schimbase în baie. Acum stătea lângă foc, pe o pernă, pe jos. În cameră era întuneric din cauza furtunii şi pielea sa de culoarea cafelei cu lapte, părea şi mai închisă la culoare. Câţiva stropi rămaşi pe gleznele sale fine străluceau în lumina focului, asemeni picăturilor de rouă, dimineaţa. Albul ochilor săi părea şi mai alb, iar brăţara de la gleznă îi dădea un aer de prinţesă indiană. Bart o privea uluit, era atât de frumoasă că-i tăia respiraţia, dar se abţinu să spună ceva. Nu dorea să strice nimic din atmosfera aceea ciudată, stranie. Arm îi zâmbi.
– Nu ai ştiut că nu se ridică capota?
– Nu, mergea perfect când circulam cu ea. A fost greşeala mea că am plecat cu ea la drum, că am insistat, dar să ştii că le mai verific, chiar dacă nu pot circula cu ele. Bart avea două maşini, de care era tare mândru. Ştii cum sunt maşinile pentru bărbaţi, adăugă el, ca bijuteriile pentru voi, femeile…
Nu se mai sătura să o privească. N-o văzuse niciodată cu părul ud, lins. Începea să se usuce şi să se vălurească tulburător. Se simţea puţin încurcat, el, în scaunul lui cu rotile. Arm îi zâmbi încurajator.
– Hai, lasă văicăreala, glumi ea, nu are rost să te simţi vinovat, tu singur ai spus – karma!
– Da, karma, dar dacă ai să răceşti, chiar că voi fi un vinovat pentru tine… Bart îşi luă şi el o pernă şi se aşeză pe jos, lângă foc. Karma, Arm… Ştii, la început mi se părea ciudat când te auzeam spunând karma… Înţelesesem eu că e una cu Legea, cauză-efect, consecinţă, dar când tu rosteşti karma, ştii… sună a resemnare… Mult mi-a trebuit ca să înţeleg că nu eşti o fiinţă resemnată şi că într-adevăr, vrem nu vrem, sunt evenimente pe care nu putem să le ocolim, vin, ne încearcă, ne depăşesc puterea de a înţelege…

Ciudat, Arm, înainte de întâlnirea cu tine nu mi-am pus multe întrebări de genul acesta, ce e viaţa, de unde venim, unde mergem, ce e soarta… Deşi te asigur că în meseria mea, eram un documentat, verificam fiecare eveniment din mai multe surse, îl analizam pe toate feţele, îl priveam din toate unghiurile… Deh, Dumnezeu nu umblă printre politicieni, ca jurnaliştii, iar eu nu umblam prin biserici…
Prima oară am intrat cu tine într-o mănăstire şi ca să nu stric amintirea, nu ştiu dacă am să o mai fac vreodată! A fost norocul meu să-mi fii ghid, niciodată nu înţelesesem de ce sunt atâţia sfinţi pictaţi în bisericile ortodoxe, de la tine am înţeles… că icoanele sunt evanghelie în imagini şi că Iisus e singurul pictat cu Cartea deschisă pentru că doar El are toată ştiinţa… şi ce sunt însemnele de lângă apostoli, ce înseamnă icoana de hram… Mai intrasem eu în biserici, pe la nunţi sau botezuri, dar sincer, de fiecare dată am ieşit fără să înţeleg ceva din alcătuirea ei.
Arm îi zâmbi. Bart o privi şi mai surprins. Flăcările jucau lumini şi umbre pe pielea ei care părea foarte neagră. Nu se sătura să o tot privească.
– Ştii, Arm, întâlnirea cu tine a fost cel mai important lucru din viaţa mea. Sunt sigur de asta. Nu mi-aş fi pus niciodată întrebări legate de destin, de Dumnezeu, de îmbunătăţirea sorţii. Terapie a destinului, sună ciudat, şi câtă importanţă are…
Pentru mulţi, viaţa e un cumul de erori. Erori neştiute, abateri imperceptibile de la legea naturală sau legea relevată, contrarieri ale dreptei naturi. Erori în aparenţă banale, cum ar fi eroarea de a fi mâhnit, care este o agresiune împotriva ta însuţi şi care îţi înjumătăţeşte puterile. Sau conflictele cu sine, cu semenul, cu spaţiul, cu sacrul – şi toate ne strică viaţa. Prin cumul, erorile fac o cifră mare şi omul moare înainte de vreme sau decade înainte de a muri. Dar există şi inversul acestei situaţii. Există şi cumul de soartă bună. Omul este în stare să adune nu doar greşeli, ci şi noroc… Gata, ţi-am citat din Vasile Andru, Terapia destinului, zâmbi el mândru, prin tine l-am descoperit!
Arm îi întoarse zâmbetul, bucuroasă. Într-adevăr, ea îl considera pe Vasile Andru un înţelept, nu doar un scriitor.
– O mare descoperire a fost pentru mine rugăciunea. Auzi, există rogatio, atunci când ceri ceva şi oratio, atunci când te rogi cu mintea şi încerci să ajungi la mintea goală de gânduri, ca în acel spaţiu eliberat să se rostească Dumnezeu…, de unde să fi ştiut eu lucrurile acestea ?! Despre qigong ce să mai spun… Ţii minte când m-ai vizitat prima oară şi mi-ai spus că e o şansă să mă fac bine ? Ai plecat, şi eu mai râdeam de ciripeasca ta… Apoi, am început să citesc cărţile de qigong aduse de tine şi treptat am înţeles ce este qigong-ul şi ce efecte poate avea… Şi aşa am descoperit o lume nouă, necunoscută mie… Cum aş putea să-ţi mulţumesc, frumoaso?! Da, eşti tulburător de frumoasă astăzi, parcă ai fi o prinţesă indiană…
– Prinţesă indiană ai spus, Bart ? O-hooo! Dacă vorbim de indieni, ştii ce spun maeştri yoghini ? Că cel care dăruieşte trebuie să mulţumească, i s-a dat şi lui ocazia să facă un pic de bine… Dacă e-aşa, eu trebuie să-ţi mulţumesc, pentru că m-ai lăsat să te ajut !
Tocmai atunci, hangiul intră cu o tavă impozantă, pe care o aşeză aproape de foc.
– V-am adus o gustare şi nişte vin fiert cu scorţişoară, unul dintre voi nu va conduce la plecare, serviţi, e vin natural, din vinoteca mea. V-am ridicat şi capota, v-am curăţat maşina de apă, că se umpluse, vă iau hainele să vi le usuce nevastă-mea… Le găsiţi pe hol, aici, când plecaţi, nu mai e nimeni, şi ne retragem şi noi la un somn…
Arm se trase aproape de tavă încrucişându-şi picioarele sub ea, ca o mică vrăjitoare. Îl îmbie zâmbind.
– Eu zic să te grăbeşti, ai un adversar redutablil, sunt lihnită! Uau, numai bunătăţi, spuse ea şi începu să ia direct cu mâna şi să mănânce cu poftă. Bart se aşeză şi el de partea cealaltă a tăvii şi nu fu nevoie să-l mai îndemne cineva să mănânce.
– Regret, zise el râzând, dar vei conduce şi la întoarcere, aşa că am să mă sacrific eu să beau un pahar din vinul ăsta… Îi întinse Armancăi paharul să-l miroasă. Licoarea gălbuie avea miros de floare.
Arm luă un măr, îl şterse de mâneca halatului şi muşcă din el cu poftă. Apoi, începu să zâmbească :
– Când, cu gura însetată, muşcaţi dintr-un măr, spune-ţi-i în cugetul vostru: ”Seminţele tale vor trăi în trupul meu, şi mâine mugurii tăi vor înflori în inima mea. Şi împreună ne vom veseli în toate anotimpurile…” – Kahlil Gibran, Profetul…
Bart oftă. Focul ardea vesel în şemineu, mâncase cu poftă, Arm era lângă el… Ce-şi putea dori mai mult oare ? Întinse mâna spre ea, vrând să o atingă:
– Vreau doar să mă conving că nu visez… Apoi se trase şi el mai aproape de foc. Privind la flacarile jucăuşe, pe faţa lui se aşternu un zâmbet.
– Amintiri?… întrebă Arm.
– Da, amintiri… şi ce amintiri!… Bart surâse nostalgic. Eram de vreo 14 ani şi am răcit foarte tare într-o iarnă, ţin minte că am stat în pat aproape o lună. Nu eram în stare să citesc, să mai uit la televizor, stăteam şi zăceam aşa, aţipeam şi visam, îmi făcusem eu nişte poveşti ale mele, pe care mi le spuneam singur şi le vedeam cu ochii minţii… N-ai să râzi, sper – într-una dintre poveşti eram rege… Şi cum mă plimbam eu aşa, prin regatul meu, cu cavalerii mei, într-o zi ploioasă, pe o cărare plină de noroi, zăresc o mogâldeaţă… Murdară, desculţă, lăţoasă… şi care mă roagă să o iau la castel, că îi e frig şi e înfometată, şi mie, ca rege mi se face milă – că sunt un rege cu milă faţă de supuşii săi!… – o salt pe cal şi o duc la castel… he, he, şi-acolo regele intră să facă baie, totul e pregătit şi eu, din milă, iau şi mogâldeaţa cu mine, să se spele. Şi ne spălăm, şi să vezi, când iese mizeria de pe ea, ce fată frumoasă apare… Vise de adolescent!… Şi-mi promite că va fi sclava mea… O iau apoi cu mine în iatacul regelui şi ne aşezăm pe covor, în faţa focului care arde vesel… Aici mă blocam, deh, adolescent timid…
Arm il privi cu un fel de amuzament amestecat cu încântare. În ochii ei de indiancă se aprinsese o lumină nouă. Întinse mâna spre el, şi-l trase către ea:
– Hai, fii regele meu, rege al Ţării Ploioase !…
Două gutui mari, frumoase, uitate pe şemineu în apropierea focului se coceau încet, umplând aerul de un parfum aparte, dulce-amar…

 Sursa capitolului: Lumea lui Arm

Vor ataca S.U.A., Iranul?

Americanii sunt pregătiţi să atace Iranul

Statele Unite ale Americii sunt „gata” dacă vor fi nevoite să recurgă la opţiunea militară pentru a împiedica Iranul să se doteze cu arma nucleară, a declarat ambasadorul SUA în Israel, Daniel Shapiro.

„Ar fi de preferat ca această problemă să fie rezolvată pe cale diplomatică prin presiuni (asupra Teheranului) mai degrabă decât prin folosirea forţei militare”, a afirmat Daniel Shapiro, citat de Makor Rishon, în cadrul unei reuniuni săptămâna aceasta a unor avocaţi israelieni.

„Dar asta nu înseamnă că această opţiune nu este pe deplin disponibilă. Nu numai că este disponibilă, dar este gata. Planificarea necesară a fost făcută pentru a ne asigura că este gata”, a insistat el.

În martie, preşedintele american Barack Obama a declarat, în timpul unei vizite la Washington a premierului israelian Benjamin Netanyahu, că opţiunea militar nu este luată în calcul în viitorul apropiat, dând asigurări că efectul sancţiunilor împotriva Teheranului se face simţit.

Politica administraţiei Barack Obama ‘este clară: vom împiedica Iranul să se doteze cu o armă nucleară, prin toate mijloacele necesare’, a afirmat cu toate acestea la 8 mai vicepreşedintele Joe Biden.

Teheranul împreună cu grupul 5+1 (SUA, Rusia, China, Marea Britanie, Franţa şi Germania) urmează să-şi reia la 23 mai la Bagdad discuţiile privind programul nuclear iranian.

Sursa: capital.ro

Elena Udrea: PROPUNERI DE NOI TAXE PENTRU GUVERNUL PONTA

17 mai 2012 4 comentarii

De când am văzut-o pe doamna Udrea, am zis că este o femeie care poate fi extrem de acidă, dar are și mult umor. Or umorul este o caracteristică a oamenilor inteligenți. Dacă mai pui și faptul că este, indiscutabil, o femeie frumoasă … ehe … 🙂

Doamna Udrea îi face guvernului Pontănel o propunere de noi taxe.

PROPUNERI DE NOI  TAXE PENTRU GUVERNUL PONTA

Am observat cu uimire noile taxe ingenioase ale Guvernului Ponta. Ar fi semne clare de data asta de neplagiat. Aşadar, Guvernul pune biruri pe fast food, bere şi companii petroliere.

Cred însă că Guvernul, care nu se dovedeşte foarte prietenos faţă de consumatori, a neglijat o sumă de taxe care ar putea fi promovate imediat. Sunt de părere că între taxele care trebuie luate în considerare s-ar putea număra:

  • Taxa pe plagiat.
  • Taxa pe apariţii Tv ale Premierului.
  • Taxa pe dezarcorduri în discursurile ministrului Educaţiei.
  • Taxa pe kilogram de nou angajat în structurile Guvernului.
  • Taxa pe deplasări la Bruxelles pe post de Prim-Ministru fără treabă.
Hehehe … mortală … 

ERECTORAL: Votați candidații PP-DD. Dan Diaconescu are soluția …

17 mai 2012 9 comentarii

Dragă boborule, votează cu catindații lui Partidu lui Poporu Dan Diaconescu…

Doar ei are soluția, adio muncă, adio chin, trai pe vătrai…

Toți votanții PP-DD va primi în cavitatea orală o țâță de supt… pe principiul  ”Votezi și sugi” toți pepiștii, dar mai ales pepisdele, va fi mulțumiți, rezpectiv mulțumite,  deci vericiți, rezpectiv vericite…

 Haules baules chiparoșilor … (nu știu ce înseamnă, dar sună mișto)

P.S. În caz că nu ai observat că e vorba de un pamflet,  votează PP-DD… ești exact genul alegătorului   pe care și-l doresc DD și gașca lui… 

Categorii:Pamflet Etichete:, , ,
%d blogeri au apreciat: