Arhiva

Archive for 2 mai 2012

Bombă: Victor Ponta este labil psihic?

Urmărindu-l pe Victor Ponta, am observat ceva. De fiecare dată când devine șef la ceva intră cumva într-un fel de beție. Parcă devine mai agocentric, mai arogant, mai autosuficient. 

Ziceam că seamănă cu un cocoșel liliputan care, scăpat în ograda cu găini normale, începe să se fandosească, să se umfle în pene.

Am avut marea surpriză să costat că nu era doar o impresie.

Pe 23.02.2010, pe siteul cu puternice accente și simpatii liberale, inpolitics.ro apărea un articol scris de Bogdan Tiberiu Iacob unde acesta vorbește despre un interviu cu doamna Cornelia Naum, mama noului premier, VictorPonta.

Aflăm lucruri interesante. Victor Ponta a fost un copil nedorit de mamă, nașterea sa fiind posibilă doar datorită tatălui, dar aflăm și ceva extrem de grav, (nu cred că exagerez spunând asta):  Victor Ponta are un fel de labilitate psihică ce îl face să își cam piardă mințile în momentul în care înregistrează un succes ”Cînd a ajuns șeful Corpului de Control al Guvernului, cu ani în urmă, o cam luase nițel razna, am avut de tras să îl aducem înapoi, cu picioarele pe pămînt…” zice mama noului premier.

Păi, dacă atunci când a ajuns șeful corpului de control a luat-o razna, accederea la funcția de premier prezită o presiune mult mai mare asupra lui… 

Cum se va manifesta? Vom vedea, dar cred că nu ar fi rău ca specialiștii să fie atenți la comportamentul său. Acum nu mai are un corp de control pe mână ci o țară. 

A existat un moment în care cred că s-a ghicit faptul că Ponta intrase cumva în această nebunie a puterii.

A fost momentul în care a spus că USL a hotărât să preia guvernarea (votul de demitere a Guvernului Ungureanu  nu era încă terminat) iar el personal era dispus să preia mandatul de premier. Interesant este că aproximativ în același timp, alți grei ai USL vorbeau de faptul că vor susține un guvern de tehnocrați, guvern care ar urma să gestioneze alegerile. Chiar și Crin Antonescu vorbea de asta.

Declarația lui Ponta a creat o mică furtună în presă, și, imediat, jurnaliștii au sărit pe liderii USL și le puneau întrebarea legată de preluarea guvernării, ca și cum ar fi încercat să le aducă la cunoștiință declarația lui Ponta. Primele declarații ale greilor USL păreau a face ca pe mocă șă li se cațele o uimire destul de evidentă.

Următoarea etapă a manifestări acestei … febre (sper să mi se permită formularea) a lui Ponta, a apărut după ce a fos desemnat de Președinte să preia mandatul de Prim Ministru. „Voi hotărî”, „Mă voi gândi”, „Voi analiza”. Persoana I-a singular…

Probabil, în mintea lui USL se confundă cu el însuși. De asemenea nu m-aș mira dacă măcar odată după ce s-a văzut Premier, Ponta să fi spus în gând ”Statul sunt eu” la fel ca Ludovic al XIV-a, supranumi Regele Soare…

Poate la Ponta nu era vorba de infantilism ci de o formă de nebunie, e drept, într-o fază de început. 

Unii vor spune poate că nu e decât o manifestare uriașă a presiunii pe care o suportă prin primirea mandatului…

Dar ce te faci dacă la un moment dat va ceda psihic? Nici nu vreau să mă gândesc deoarece acum, în situația în care suntem, în primul rând România are mare nevoie în special de echlibru.

Iată integral mai jos articolul de care ziceam, adus de pe inpolitics.ro

Ponta, zugravit de propria mama: ”Cam are tendinta sa se umfle-n pene”

Incredibil, dar adevărat: președinții de partid au și ei mămici pe care le ascultă, chiar cînd e vorba de decizii politice majore, cum ar fi candidaturile la funcțiile supreme la congres. Nu e cazul lui Victor Ponta, a cărui mamă recunoaște sincer, într-un dialog cu Inpolitics, că nu a dorit ca fiul ei să atace șefia partidului, sîmbătă, dar el a făcut-o, totuși. Despre asta, și despre multe altele, inedite, în materialul care urmează.

”Nu am vrut să țin sarcina, cînd eram gravidă cu Victor”

Distinsa doamnă Cornelia Naum este mama celui mai tînăr președinte de partid din România, o femeie deschisă și care recunoaște, cu o sinceritate debordantă, că o decizie din 1972 era cît pe aci să văduvească PSD, peste ani, de marea speranță de reformă. ”Faptul că Victor s-a născut se datorează integral tatălui său, Dumnezeu să-l odihnească, pentru că eu luasem decizia să nu păstrez sarcina. Aveam o anume suferință medicală care permitea un avort legal, și eram hotărîtă să nu fac copilul, dar a fost dorința fierbinte a tatălui său să îmi asum riscul. Noi am divorțat ulterior, dar, în 1992, cînd s-a stins din viață, tatăl lui Victor a făcut-o în casa noastră, înconjurat de cei dragi. Îmi pare rău că nu a trăit să asiste la succesul de acum al lui Victor. S-ar fi bucurat tare mult…”.

O mamă foarte interesată de politică

Cornelia Naum recunoaște că e foarte interesată de politică, de 20 de ani încoace, și comentează aprins cu fiul său subiectul, de cîte ori are ocazia. ”Decizia de a candida m-a luat complet pe nepregătite, pentru că venea după o perioadă în care discutasem pe larg cu Victor despre cît de fericit e că PSD a rămas în opoziție. Îmi spunea că de acum are mai mult timp să se ocupe de el, de copiii lui, de familie, de hobby-uri, că are destule. Eu l-am sprijinit întotdeauna în cariera politică, dar, de data asta, sincer vă spun, nu am dorit să candideze, mi-e teamă de răutatea oamenilor, de dușmanii din jurul lui. Eu cred că va avea mult de tras, va fi hăituit, urmărit pas cu pas, i se va căuta nod în papură, i se va diseca fiecare gest. O mamă suferă cînd se întîmplă astfel de lucruri. Dar, dacă a făcut-o, acum, asta e.. Avem multă treabă de făcut, PSD a trecut prin momente grele în ultimii ani. Eu am să-i fiu alături, cînd va avea nevoie de vreo povață..”.

Manual de adus liderul înapoi cu picioarele pe pămînt

Ce sfat i-ar da, ca mamă, noului lider al PSD? Simplu: ”să rămînă cu picioarele pe pămînt, să fie aproape de oameni, să rămînă modest. Eu vă spun, el cam are tendința asta, să se umfle în pene, dar are și tăria să recunoască acest defect al lui, ceea ce e mare lucru. Cînd a ajuns șeful Corpului de Control al Guvernului, cu ani în urmă, o cam luase nițel razna, am avut de tras să îl aducem înapoi, cu picioarele pe pămînt, dar am făcut-o și apoi rîdea și el de situație. Probabil așa e cînd ești foart tînăr și ajungi în funcții înalte”.

Cum să alegi între o facultate privată și o Mobră veche

Cornelia Naum lămurește și celebrul episod al bătăii încasate de Ponta la mineriada din iunie 1990, care l-ar fi determinat să fugă din țară taman la Paris: ”E o doză de adevăr, în sensul că, la mineriadă, eram amîndoi, mînă în mînă, la Televiziune și atunci s-a produs o busculadă cu soldații aduși să apere sediul și a trebuit să sărim amîndoi peste gard ca să nu fim prinși la mijloc…vă dați seama, la vîrsta mea, nu mi-a fost prea ușor. Mai apoi, Victor a întrerupt liceul și a plecat la Paris, unde a muncit din greu, vreo jumătate de an, munci necalificate, desigur, și a încercat să se înscrie la un liceu de acolo, ca să își termine studiile, dar nu s-a putut. S-a întors în țară și a terminat aici. Cînd s-a pus problema să dea la facultate, eu i-am spus să dea la stat, la Drept, pe cînd el se temea să nu rateze la examen și înclina spre o facultate privată. Nu aveam încredere, însă, în sistemul privat din acei ani, așa că am recurs la o șmecherie: i-am dat o sumă frumușică de bani în mînă și i-am spus ”Victore, ăștia sunt banii care vor acoperi costurile studiilor tale la particular. Dacă, însă, vei da la stat și vei intra, poți păstra banii și îți iei ce vrei din ei”. Tertipul a ținut: s-a pus cu burta pe carte, a intrat la stat și, din banii ăia, și-a luat o motoretă Mobra la mîna a doua. Era atît de fericit, cum nu am mai văzut. S-a ținut de pasiunea asta, cu motocicletele pînă cînd a făcut un accident și atunci mi-a promis solemn că trece la mașini de curse și la raliuri, că astea sunt mai sigure”.

Micul Titulescu, cu ochii după Moș Nicolae

Chestiune crucială pentru viitorul PSD: micul Titulescu făcea pozne în copilărie? ”Nu prea, răspunde hotărît mama. Nu făcea boacăne, nu spărgea geamuri, nu se bătea…a fost un copil cuminte, liniștit, nu mi-a făcut probleme. Era fericit nevoie-mare, iarna, cînd își punea ghetele în geam și aștepta să vină Moș Nicolae. A suferit, e drept, cînd tatăl lui s-a stins, era student-boboc, vîrsta la care băieții au nevoie de tată, dar viața e aspră, nu ai ce face…”. A fost complexat, în copilărie, din cauza ochelarilor? Răspunsul e nu, din motive simple: ”El nu a purtat ochelari în copilărie, vedea bine, abia după facultate i-a slăbit vederea, din ce îmi amintesc eu”.

Băăi, ce mare dansator!

Mama-speranței-social-democrației-mioritice are, însă, și un of: ”Mă enervează că, de cînd a ajuns președinte, tot dau la televizor secvența aia cu el dansînd la emisiunea aia…păi e nedrept, știți ce dansator e Victor al meu? Cînd era tînăr, învățase să danseze rock și alte de astea, și dansa la petreceri…ceaiuri, cum le ziceam noi, de mama focului. Să vă spun și un secret: lui Victor i-a plăcut, dintotdeauna, compania celor mai mari decît el, și a profitat de faptul că avea o soră mai mare care organiza petreceri la noi acasă, că am fost foarte primitori, casa noastră era ca peronul gării, și acolo veneau băieți din generații mai mari, și Victor se simțea tare bine în compania lor. Mă gîndesc că și acum, la partid, e la fel, e cel mai mic de pe acolo, dar sper să se descurce”.

Soacra cu două nurori

O întrebăm cum se împacă soacra din ea cu nora și ne corectează imediat: ”Mă împac excelent cunurorile mele…Eu am o relație foarte bună și cu actuala și cu fosta lui soție, Roxana, care e o fată minunată, de fapt noi lucrăm împreună, că avem o firmă de contabilitate, suntem zi de zi la un loc. Cît despre Daciana, este o ființă extraordinară, o mamă bună, sufletistă, modestă, la locul ei, cu picioarele pe pămînt, sunt sigură că nu va deveni arogantă, ca alte neveste de lideri…Și cu mama Dacianei am o relație apropiată. Cu cuscrul meu, Ilie, e un pic mai rece relația, el e mai distant, de felul lui, ca orice bănățean, dar e un om serios și ponderat, pe care îl respect foarte mult”.

”Pe Boc l-aș fi bătut și eu”

Întrebare de baraj: l-a tras de urechi pe Victoraș cînd a scăpat, recent, afirmația că a vrut să îl bată pe Emil Boc? Răspunsul vine, dezarmant de franc: ”Oh, nuuu, nici vorbă, și să vă spun și de ce: pe Emil Boc l-aș fi bătut și eu, dacă prindeam ocazia și îmi spunea ce i-a spus lui! Ăsta-i premier, nu vă uitați la el?!”.

Autor: Bogdan Tiberiu Iacob

Sursa:  inpolitics.ro

%d blogeri au apreciat: