Prima pagină > Învăţământ - Educație - Cultură, Blogosfera > Iubiți teatrul radiofonic? Poftiți de ascultați … bate gongul

Iubiți teatrul radiofonic? Poftiți de ascultați … bate gongul

Era o vreme când ascultam cu sfințenie, la radio, teatru radiofonic.

Am descoprit un site unde cei care iubeau genul pot asculta spectacole de o calitate indiscutabilă. Îi invit și pe cei care nu au experimentat asta, să încerce. Cred că va fi o experiență ce merită încercată.

Poftiți vă rog, dați clic și intați în magica lume a teatrului adevărat… 

http://www.eteatru.ro/

Dramaturgia europeană contemporană – O înţelegere creativă a lumii…

Autor: Sanda Socoliuc

 www.eteatru.ro prezintă, în luna mai 2012, o selecţie de spectacole radiofonice realizate după texte ale dramaturgilor contemporani din mai toate ţările Europei, de la irlandezul Samuel Beckett (1906-1989), la franco-elveţianul Valėre Novarina (n. 1947) , de la polonezul Slavomir Mrozek (n. 1930), la rusul din Irkutsk Alexander Vampilov (1937-1972), de la grecul de 42 de ani, Stamatis Polenakis, la cehul Vaclav Havel (1936-2011), etc. Într-un anume fel, teatrul este (sau poate deveni) „o altă viaţă a noastră”, în care ne regăsim, ne respingem, ne explicăm pe noi înşine, ne dezaprobăm, ne acceptăm… 

Secolul 20, un secol tulburat şi tulburător, a produs şi în teatru – scriitură dramatică, artă teatrală – mutaţii peste mutaţii, într-un ritm frenetic. Energia creatoare, inventivitatea abundă, până la dezorientare, în Europa secolului trecut. Greu de clasificat,  teatrul ambiţionează şi izbuteşte, adeseori, să devină o reconstruire (sau reconstituire) nelimitată a existenţei fie în aspectele ei strict individuale, fie în cele colective, sociale, politice, etc. Neliniştit se arată şi secolul care a început de mai bine de un deceniu. Ce este anacronic în dramaturgie, ce trebuie schimbat şi cum? Răspunsurile din domeniul teatrului european contemporan sunt diverse şi inegale în căutarea unui nou suflu, a unui nou sens, a unor noi maniere de adresabilitate.

Absurdul, irealitatea realităţii, presentimentul apropierii unei catastrofe exterioare, interioare, subiecte noi, inimaginabile în alte secole, au apărut şi apar zi de zi, fiind exploatate din plin de dramaturgi şi, în general de oamenii scenei.

„Teatrul popular”, „teatrul angajat”, „teatrul absurdului” sunt trei maniere importante de a face teatru în perioada care a urmat Celui de-Al Doilea Război Mondial. Experiment şi inovaţie, avangardă sau modernism extrem, apoi post-modernism (cu debutul prin deceniul 8 al secolului trecut), o efervescenţă nemaiîntâlnită a căutărilor în arta teatrală, toate acestea pun în discuţie, ba şi răstoarna sau numai subminează, conceptele de care teatrul părea că nu se va lipsi niciodată. Simplist spus, dar deloc unificator, teatrul european contemporan se poate defini prin diversitate. Totul este în mişcare, în evoluţie şi în revoluţie, inclusiv limbajul, semnificaţia şi structurile operei dramatice şi a spectacolului teatral propriu-zis. S-a căutat şi continuă să se caute o regenerare a teatrului şi rezultatele se dovedesc a fi mai mult decât interesante şi contradictorii, incitante şi, adeseori, convingătoare.

Vă puteţi face o părere personală accesând pe parcursul lunii mai, www.eteatru.ro şi ascultând piesele din dramaturgia europeană care vă sunt propuse.

  1. Eduard
    11 mai 2012 la 22:30

    În copilărie erau seri de iarnă în care închideam lumina , mă băgam sub plapumă , şi-ascultam cum trosneşte lemnu’ de salcâm vârât în sobă şi piese teatru la un radio portabil cumpărat din pensia ei mică de o străbunică neajutorată şi împovărată de muncă şi de ani , care între timp a murit.Îmi aduc aminte de ,,Pentru cine bat clopotele” ‘ , ,,Bătrânul şi marea” (piese care m-au determinat peste ani să-l descopăr pe Ernest Hemingway), ,,Maitreyi” dar mai ales de ,,Casa de la miezul nopţii”.O vreme am visat să devin actor.Nu aveam televizor dar eram fascinat de vocile lui Ovidiu Iuliu Moldovan , Gheorghe Dinică , George Constantin , Orodel Olaru , Sebastian Papaiani etc.P-ormă m+am gandit să mă fac comentator sportiv ca Ilie Dobre . Îţi mulţumesc pentru articol , link şi bunevoinăţa de a redeştepta amintiri! Mai jos o să plasez link-ul care-ar trebui să ducă la piesa marelui Fănuş Neagu , ,,Casa de la miezul nopţii”.Sper să nu te superi!http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/casa-de-la-miezul-noptii-de-fanus-neagu-in-distrib

  2. Eduard
    11 mai 2012 la 22:59

    Îmi aduc aminte că erau nopţi reci şi lungi de iarnă în care ascultam cum se vaită pe jăratic lemnul de salcâm , citeam basme sau ascultam piese de teatru la radioul portabil cumpărat de străbunica mea care între timp ne-a părăsit.Cum i-aş putea uita pe nemuritorii copilăriei mele: Gheorghe Dinică , Orodel Olaru , Ovidiu Iuliu Moldovan sau George Constantin?Cum aş putea să uit de ,,Adio arme’’ , ,,Bătrânul şi marea ‘’(care peste ani m-au apropiat de Ernest Hemingway) , ,,Maitreyi’’ sau ,,Casa de la miezul nopţii’’? Am vrut să devin actor , apoi , influenţat tot de acel aparat de radio portabil agăţat într-un cui , deasupra unei icoane ancestrale , comentator sportiv ca Ilie Dobre.
    Mi-ai redeşteptat amintiri frumoase şi îţi mulţumesc!

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: