Arhiva

Archive for 24 mai 2012

Revelațiile Sorinei Matei, Bombonel și ”Trofeul Calității”

Pe Sorina Matei, actualmente, jurnalista la România TV, când am crezut să a luat-o prin arătură, am criticat-o.

De aceea, consider că atunci când cred că merită, este bine să o laud, o laud.

Am găsit mai multe articole pe blogul său personal care chiar mi-au plăcut. Unul din ele, cel numit simplu: Revelații mi se pare a fi foarte interesant.

REVELAȚII

 

Sorina Matei

Sorina Matei

Mărturisesc faptul că de vreo două zile o postare de pe blogul lui Adrian Năstase m-a pus pe gânduri. Postarea, în integralitatea ei, sună chiar așa:

”Zilele acestea am avut o revelațieÎn România, posturile cele mai dorite, în acest moment, sunt posturile de control. Am vorbit cu multă lume în aceste zile. Interesant mi s-a părut că cei (sic!) mai mulți dintre ei își doreau să lucreze, în viitor, în posturi de control  la ANAF, la Garda Financiară, la control la Agricultură, la Corpul de Control al PM, la control economic la Poliție, la control la serviciile de informații, la Garda de Mediu, la Calitatea în Construcții, la Controlul Vamal, la controlul medicamentelor, la Protecția Consumatorului, la RAR, la Poliția de Frontieră, la Cadastru etc.

Se pare că puțini vor să muncească, pur și simplu. Mulți vor să vadă cum muncesc alții. De ce oare?”

Chiar așa. Oare de ce?

Oare de ce, mă gândesc, Adrian Năstase s-a apucat să scrie aceste lucruri? Cu siguranță, informații are. Cât despre telefoane, în această perioadă, cred că a primit din plin.

 Ce ne transmite, în esență, această mărturisire? Că sunt presiuni, că se dă o mare bătălie pentru aceste posturi, că profesioniștii n-au loc pentru că, în România, funcționează numai firul scurt. Pe de altă parte, dacă „cele mai dorite posturi, în acest moment” sunt cele de mai sus, înseamnă că ele vor fi eliberate de precedenții. În locul lor, vor veni, evident, alții. Puși, cel mai probabil, pe aceleași criterii – din moment ce nici Adrian Năstase n-a mai putut șia scris.

Textul lui Adrian Năstase mai are și o altă tristă semnificație. Anume că, finalmente, în această țară, nimeni, niciodată, nu învață nimic. Nimic nu se schimbă, totul e reversibil. Mereu. Exercițiul democratic e inutil, schimbarea puterii la fel, pentru că partidele- fie ele la Putere sau în Opoziție sunt, după 22 de ani, profund nereformate. Mentalitățile politicienilor sunt aceleași. Ei, în mare parte, sunt aceiași. Și asta e grav, e trist și e periculos. 

Un exemplu scurt: alegerile locale. În mare parte, foarte mulți primari în funcție și nu numai vor fi realeși.Sunt atât de buni, e atât de frumoasă, utilată urbea dumneavoastră? Totul e perfect și chiar nimic nu trebuie schimbat? Cu siguranță, nu. N-am pe cine să aleg. Pe ăsta măcar îl știuîți va răspunde electoratul. Uneori e șocant să vezi oameni controversați realeși, politicieni cu dosare penale sau luni bune pe la pușcărie- victorioși în al treilea, al patrulea mandat.

Dar electoratul are întotdeauna dreptate. Chiar și atunci când știi că greșește. Totul e să-l înțelegi de ce face asta. Și răspunsul e simplu: pentru că nimeni n-a reușit să-l convigă de faptul că altceva este, într-adevăr, mai bun.

Tony Blair, în memoriile lui, în esență, asta și spunea: „după 18 ani de Opoziție, de alegeri succesive pierdute, mi-am dat seama că trebuie să schimb ceva rapid, ceva fundamental”. Iar Tony Blair, cu îndârjire, a schimbat totul. De la succesiunea în partid, la lider, până la ideile programatice ale partidului. Apoi a câștigat. Tot succesiv.

Citindu-l pe Blair din ’94 și pe Adrian Năstase din 2012, îmi dau seama cât de departe suntem cu toții. La noi, profesionistul, tehnicianul, omul nou – fie nu are loc, fie nu se bagă, fie nu rezistă. Pentru că tot ce contează e cu totul altceva: coteria de partid.

În naivitatea mea, am zile când mai sper că mentalitățile au evoluat, că lumea s-a schimbat, însă Adrian Năstase mi-a amintit că e, cu siguranță, aceeași.

Deși am avut mereu păreri diferite, e totuși corect și ceea ce spune el: nimeni nu vrea să muncească. Păi chiar, de ce oare? Poate pentru că niciun partid, nicio administrație, nicio guvernare n-a reușit să schimbe, prin sine, comportamente, mentalități și cutume? Poate pentru că lăcomia, arivismul și setea de putere au fost netratabile și s-au moștenit? Poate pentru că nimeni n-a înțeles, ca Blair, că trebuie să schimbe ceva fundamental? Poate că asta-i drama. A politicianului român post-decembrist și, deopotrivă, a electoratului român.

P.S. Nu pot să nu remarc faptul că a treia ședință de judecată a recursului în dosarul Trofeul Calității s-a finalizat cu o nouă amânare. Adrian Năstase a fost, inițial, condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare iar acum avocații au depus peste 20 de cereri de amânare și excepții de neconstituționalitate la dosar. Astăzi, după ședință, Adrian Năstase a avut următoarea reacție : Depinde ce vrem să facem… Vrem să facem dreptate sau să citim ce scrie Dan Tapalagă pe HotNews? La revedere! Așadar, teoria sa, din perioada 2000-2004, a știrilor pozitive și negative încă stă în picioare. Și suntem în 2012. Cum spuneam, unele lucruri sunt netratabile și reversibile. Ca atare, nimic nu s-a chimbat. Oare de ce?!

Sursa: Sorina – Blogul Sorinei Matei

Trebuie să spun că de când a scris  articolul acesta (11 mai 2011), s-a întâmplat ceva ce ar trebui să îi fi dat Sorinei și alte lucruri mult mai profunde de remarcat de remarcat.

Povestea cu Trofeul Calității, mai precis, dovezile din acest caz, s-au evaporat ca un fum… De ce? 

De fapt șeful în funcție a Inspecției de Stat în Construcții, Adrian Grăjdan, a luat decizia ca ISC sa renunte la calitatea de parte civila in dosarul de coruptie al lui Adrian Nastase. In dosarul „Trofeul Calitatii”, procurorii DNA il acuza pe Adrian Nastase ca a adus un prejudiciu Inspectoratului de Stat pentru Constructii de peste 64 de milioane de lei, aproximativ 1,5 milioane de euro. 

Seful ISC, Stelian Grajdan si-a motivat decizia prin dorinta de a repara o greseala. „Eu am fost unealta, pentru ca eu am dus documentele la DNA care l-au incriminat pe domnul Nastase. Acum, am trimis din propria initiativa adresa la Inalta Curte pentru ca trebuia sa-mi repar cumva greseala de atunci. Nu m-a pus nimeni, am facut-o din propria initiativa”, a declarat Balaban, citat de Romania Libera. „Am facut acest lucru si pentru ca se implinesc 150 de ani de cand Alexandru Ioan Cuza a infiintat aceasta structura”, a completat el.

Partea interesantă este că Grăjdan a fost demis de catre premierul Victor Ponta.

„Decizia a fost luata din cauza comportamentului sefului ISC, care a luat decizii fara sa-l informeze pe primul ministru, desi institutia pe care o conduce se afla in subordinea primului ministru”, se afirma intr-un comunicat de presa al Guvernului, transmis  Ziare.com.

Dar și mai interesant este că trecerea ISC în subordinea Guvernului a fost una din primele (dacă nu prima)  măsuri luate de Guvernul Ponta imediat după instalare. Ba mai mult, procedura a fost un realmente de mare urgență… 

Să mai amintesc de faptul că fără Năstase, Ponta nu ar fi ajuns în acest mandat al lui Dumnezeu mai ult decât un procuror netalentat și o secretară de șofer de raliu? Nu mai repet, am zis-o de prea mlte ori și deja mi se pare că ar fi prea mult…

De ce oare? 

Să fie asta un fel de „para-ndărăt” pentru faptul că Bonbonel risca să înfunde pușcăria?

Nesimțirea lui Bombonel a fost să spună că dacă se va ajunge ca,  din cauza amânîrilor succesive ale procesului (din tot felul de motive care mai de care mai abracadabrante), să se depășească limita prescrierii, el va cere continuarea până la final a acestuia.

Ce ar însemna asta? Nimic… rău pentru el. În cadrul unui astfel de proces ar putea fi doar achitat, deci Bombonel înălbit. Ce nu s-ar putea face? Nu ar putea fi condamnat.

Mă întreb și eu… oare există ceva mai murdar decât justiția în țara asta?

%d blogeri au apreciat: