Arhiva

Archive for 27 mai 2012

Angela Tocila: ”Starea naţiunii la o lună de guvernare şi concluzia firească – O gloată proastă”

Starea naţiunii la o lună de guvernare şi concluzia firească – O gloată proastă

S-a împlinit o lună de… de… să nu-i zici guvernare, că-ţi sparg gura. S-a împlinit o lună de manevre, cam ca la război: s-au săpat tranşee, s-au asigurat poziţii, s-au înarmat trupele şi chiar şi gamelele păreau noi… Un pic lustruite, să nu creadă răcanul că nu e important, ba chiar şi un plus la raţie a primit, că de unde să ştie prostu’, talpa ţării că el va fi primul aruncat în foc, „barem să crape cu burta plină”, şi-au zis ofiţerii.
Abia ce s-au dezmeticit soldaţii mai răsăriţi la minte, dar parcă a fost cam târziu: le căzuse adevărul în cap şi coborâse undeva la ficaţii ăia măcinaţi deja de ura pe care nici măcar nu ştiuseră s-o motiveze. Dacă-i întrebai, se scărpinau în cap lungeau un „ăăăă” ca să câştige timp, înşirau litania cu „păsărică” şi „ţigancă împuţită”, după care se apucau ca din senin să te-njure de mamă, de prescură şi de morţi, de parcă morţii mamei altora se sculaseră din morminte şi-i trimiseseră pe ei să scuipe pe steag şi să dea cu cascheta de pământ.

Prinsese gloata glas de se crezuse buricul pământului… Îşi ţinuse pumnul strâns şi gura schimonosită ca-n imaginile alea vechi de la Revoluţia Culturală din China când poporul chiar credea că în el stă puterea, că toate se petrec după voinţa lui, după creierul lui colectiv, prost şi îndoctrinat de oricine, precum curvele acelea despre care se spune că „numai trenul şi cine n-a vrut, n-a trecut peste ele”. Gloata se umflase de importanţa cu care fusese amăgită că o are, exaltarea revoluţionară o cuprinsese ca o beţie: era invincibilă. Ţipase, cărase sicrie şi cruci, scrisese măscări şi vorbe grele pe cartoane pe care şi le atârnase de gât, răcnise după mâncare, după pâine, abia ridicată de la masa unsă de sarmale şi udă de vin. O trimiseseră alţii de pe la televizor, amăgind-o că ea chiar contează şi ea se dusese proasta de parcă mintea-i fugise de-acasă înaintea ei ca o găină fără cap.

Se trezise într-un sfârşit buimacă şi mahmură, fără să înţeleagă că fusese folosită şi răcnise: „Păi, aştia-s mai răi, eu i-am adus, eu îi alung!” Proasta încrezută cu poalele-n cap bombăne… Îi vine insistent în minte zicala aia cu „ai grijă ce-ţi doreşti, că s-ar putea să ţi se-mplinească”… Se înfurie şi se amăgeşte în gând că poate repara oricând ce tocmai stricase, că face, că drege, că-şi ia sicriul în spinare, pancarta de gât şi sticloanţa-n buzunarul de la piept şi schimbă lumea exact când are ea chef. Biată găină fără cap… alergi buimacă prin viaţă fără să pricepi nimic din ea, dându-ţi ultima suflare la fel de nelămurită ca atunci când ieşiseşi din găoace şi-ai crezut că odată cu tine se schimbă lumea…

Asta e lumea ta, la fel de alienată ca şi tine, de putredă şi proastă. Asta ai vrut, să pieri de satârul promisiunilor mincinoase, pentru că cei pe care i-ai vrut înapoi ştiu foarte bine cât de naivă şi cât de uşor de păcălit eşti. Ştiau că două grăunţe în plus ţi-ar fi de-ajuns, pentru că tu nu ai alte aşteptări de la viaţă decât o guşă plină, flămândo!

Autor: Angela Tocila 

Surse:

Diamonds and rust (blogul Angelei)

Hydepark

Simona mușcă din Crin: ”DOSARUL DE SECURIST AL LUI CRIN ESTE 2456sca/ DSS 01429”

DOSARUL DE SECURIST AL LUI CRIN ESTE 2456sca/ DSS 01429


Aşa cum se cunoaşte din biografia lui, după absolvirea Facultăţii de Istorie-Filosofie, cu doi ani de repetenţie, isi incepe activitatea ca profesor, mai exact în comuna Soleşti, din judeţul Vaslui, după care în comuna Niculiţei, din judeţul său natal, Tulcea. Pentru a merge la oraş, însă, a trebuit să facă pactul cu diavolul, fiind recrutat de Securitate. Bineînţeles că imediat după aceea, ca avantaj, se mută în Tulcea, la oraş, unde activează ca muzeograf. Antonescu chiar a fost TURNĂTOR LA SECURITATE.

Numele său de sursă era Porumbacu şi cu această sursă au fost predate Securităţii comuniste o serie de note informative pentru care mai primea şi bani. Practic, erau plătite într-un soi de „acord”, la bucată.Dat fiind faptul că avea nevoie de bani, Antonescu a început să trimită cât mai multe note informative şi cât mai „poetic” realizate, adică cuprinzând o serie de invenţii şi de născociri, care nu aveau nimic de-a face cu realitatea despre diverşi oameni care erau în anturajul său, prieteni sau duşmani.

Acest lucru il afirmă chiar ofiterul al carui informator era…

„Motivat de bani – pentru fiecare notă informativă primea 300 de lei de pe vremea lui Ceauşescu, în condiţiile în care un salariu de profesor era cam de 2.000 de lei, deci era plătit bine, Crin Antonescu a început să imi furnizeze din ce în ce mai multe astfel de note informative, majoritatea, inventate, ca în literatură, la care pretindea că se pricepe, despre oameni reali din anturajul său (colegi, prieteni, iubite etc)”, spune Ioan Ichim, cadru al Securitatii tulcene. 

Cum aceste note informative începeau să fie din ce în ce mai multe, se pare că locul iniţial de întâlnire şi de predare, restaurantul Danubius din Tulcea nu a mai fost suficient, astfel încât Securitatea l-a invitat la un apartament conspirativ, unde să-si predea notele, respectiv pe strada Păcii. „Banii pentru imaginaţia sa bolnavă şi-i primea prin CEC, fiind depuşi în contul său, la CEC Tulcea de pe strada Isaccei” isi aminteste fostul sef al lui Ichim, Pavel Ionescu.

 „Avea o fire care „ştia” să se bage în sufletul tău cu forţa, pentru a se face apreciat, deosebit de „prietenos” cu toată lumea, nu fără interes desigur, asa cum a rămas până azi” spune aceeasi sursa din fosta Securitate a Statului. „Dosarul lui Crin Antonescu este unul deosebit de amplu şi are numărul 2456sca/ DSS 01429În tinereţe, printre principalele sale atribuţii era aceea de a spiona copii, mulţi dintre ei chiar elevi de-ai săi, pentru a afla ce au părinţii lor în cap, dacă se plâng de sărăcie, dacă înjură partidul, dacă nu sunt de acord cu Ceauşescu etc. Bineînţeles că pe lângă ceea ce-i spuneau adolescenţii oamenilor din Tulcea, le mai înflorea şi el. În paralel, a dus o viaţă amoroasă deosebit de tumultoasă, la vremea respectivă fiind cercetat de militie pentru intretinere de relaţii cu minore” – spune Ioan Ichim, fost ofiter al Securitatii din Tulcea. 

Astfel încât, aşa cum Securitatea cunoaşte, el are chiar şi un copil din flori, un băiat, pe nume Andrei, conceput cu o minoră. Pentru a musamaliza cazul, la vremea aceea mai-marii Securitatii au aranjat fetei o căsătorie de formă cu un cetăţean moldovean.

Femeia se numeste Slavka Popov, iar soţul său, Ioan Atodiresei. Andrei Atodiresei, în vârstă acum de aproximativ 23 de ani este de fapt fiul lui Crin Antonescu, despre care nimeni în afară de părinţi şi de Securitatea din România nu cunoaşte absolut nimic. Activitatea de turnătorie a lui Crin Antonescu, în special cea legată de copii nu s-a oprit aici. I s-a dat misiune să se ocupe de copiii ai căror părinţi erau urmariţi de Securitate, cu care avea abilitatea de a se împrieteni repede, făcându-li-se „simpatic”.

(va urma)

Autor: Simona Ela Fica
Simona Ela FICA


La mulți ani, Medeea Marinescu !

Motto: ” Am avut tot timpul nevoie sa fiu iubita si sa iubesc” – Medeea Marinescu

Este ziua ta… 

Să fii fericită, așa cum înțelegi tu fericirea, să fii iubită de cei pe care îi iubești …

LA MULȚI ANI, MEDI !

 

 Fiind născută în zodia Gemenilor, Medeea Marinescu este dependentă de dragoste, fiind onestă, niciodată nu și-a trădat menirea de actriță, femeie și mămică, fiind curată la suflet și-a păstrat privirea plină de candoare a copilăriei …

A vrut să devină pianistă… poate ar fi cântat dumnezeiește… viața a făcut să fie actriță…

Mulțumim pentru toată frumusețea, iubirea și căldura pe care o revarsă cu sinceritate asupra nostră de pe scenă sau de pe ecran…

”Eu sunt intr-o zodie a naibii de sensibila, sunt Geamana. Si Gemenii au nevoie de comunicare, au nevoie sa se simta iubiti, sa se simta anturati… Deci si eu am avut tot timpul nevoie sa fiu iubita si sa iubesc. Pentru mine asta e motorul principal, de aici ma incarc.

Primele iubiri de obicei sunt ascunse, se petrec doar in mintea ta – esti indragostita si porti taina asta… Primele iubiri sunt de obicei neimplinite, neconsumate. Dar si acelea au farmecul si rostul lor in conturarea noastra ca personalitate. Ele mocnesc in tine, in adolescenta, e ca in romanele rusesti. Si la mine primele iubiri cam asa au fost. Nemarturisite. Dar mi-au dezvoltat o zona interioara foarte bogata, aceste iubiri triste, fara sorti de izbânda, imposibile. Sunt iubirile in care te simti vulnerabil…

Sigur, am mai trecut apoi si prin iubirile platonice, cu mers in parc, tinut de mâna, primul sarut… Oricum, eu sunt un om al prezentului si al viitorului, nu traiesc in trecut. Si fiecare iubire ti se pare ca e cea mai mare, atunci cand o traiesti.” – Medeea Marinescu

%d blogeri au apreciat: