Arhiva

Archive for 8 septembrie 2012

În USL bomba ticăie: Tic-tac, tic-tac … liberalii simt și se cam nervează cu nervii

8 septembrie 2012 Lasă un comentariu

Tic-tac, tic-tac  pare să ticăie cesulețul de la bomba dun USL. Par cam enervați cu nervii liberalii; Norica Nicolai și Radu Rușanu fierb nevoie mare.

Mai nou li s-a pus pata pe Ioan Rus, musai ca acesta să fie dar afară din PSD.

 Cei doi nevrozați, spun surse liberale pentru Evenimentul Zilei, fac presiuni asupra lui Crin Antonescu pentru ca acesta să ceară pedepsirea lui Ioan Rus.

Evident că asta nu îl deranjează pe Antonescu, doar că acesta trebuie să primescă acceptul lui Ponta.

Deși sunt colegi de alianță, o eventuală eliminare a lui Rus, se pare că ar fi percepută în zona liberală ca o victorie politică personală a lui Antonescu, lucru care se speră că va mai domoli tensiunile din PNL ce par a împinge organizația spre o explozie.

Mulți sin PNL cârtesc și mârâie în PNL, la interval au ieșit explicit Norica Nicolai și Radu Rușanu.

De la referendum, relația Antonescu-Rus pare a se fi tensionat și ea, dostul ministru de Interne l-a acuzat pe preşedintele interimar de la acea vreme că l-a presat să modifice numărul cetăţenilor români cu drept de vot de pe listele electorale.

Cu isteria care îl caracterizează, Crin Antonescu s-a făcut de râs replicând că Rus „a minţit pentru că are ceva de ascuns”.

La rândul lui, clujanul nu a rămas dator: „În loc să-mi dea un telefon, să mă întrebe, a ales să se certe cu mine prin televiziuni, că am ceva de ascuns, că mint, că ascund cifre. Asta pentru mine a reprezentat o bilă neagră. Nu-l şterg de pe listă, dar o perioadă nici nu l-aş mai număra, pentru mine a fost o deziluzie”, ba a și supralicitat, catalogându- l pe Antonescu, într-un interviu acordat revistei „Kamikaze”, drept un „clovn” cu „bucile roz”, pe care oamenii nu l-ar vota.

Tot Rus a mai pus benzină pe foc, cerând PSD să desemneze un candidat propriu pentru proximele alegeri prezidenţiale.

Ioan Rus nu este interesat de o eventuală tentativă de excludere a sa. „Să ceară ce vor”, a spus el.

 Mihai Răzvan Ungureanu, la rândul lui, nu a pierdut momentul. Pentru The Money Channel, M.R.U. a spus că „Rezultatul de la referendum a fost un eşec, un eşec al unui proiect politic, eşecul este eşec, indiferent de faptul că 7,4 milioane de români au votat pentru suspendare. Se lipeşte această etichetă de USL și evident se înregistrează o scădere”, adăugând că: „PNL i-a dat domnului Antonescu în calitate de lider o mașina de curse la cheie, a apăsat pe accelerație, în faţa domniei sale se afla un zid, a intrat cu maşina în zid. Domnul Antonescu este pus acum sub semnul intrebării chiar de propriul partid, nimic neobișnuit”.

 M.R.U  e convins că   mai mulţi membri ai PNL se vor îndrepta pe viitor către noua alianţă, clădită în jurul PDL. „O bună parte dintre membrii PNL au ce căuta, nu pot sa zic PNL în ansamblu, dar o bună parte, şi sunt destui care vor face acest pas.”

Ieșind de la o ședință a conducerii liberale tensiunile dun USL au ieșit la ineală cât se poate de explicit… la modul cel mai comunistoid posibil liberalii fug de răspundere da dracu de tămâie. Crin Antonescu s-a spălat pe mâinica Pilat din Pont de responsabilitatea suspendării lui Băsescu, iar Ludovic Orban a insistat că nu e prima oară când PNL pierde pe mâna PSD.

Şedinţele conducerii PNL, în care s-au analizat rezultatele de la alegerile locale şi de la referendumul de demitere a lui Traian Băsescu, nu s-au lăsat cu decapitări de lideri de filiale cu performanţe slabe, aşa cum anunţau unele voci. 

Simțind pericolul escaladării situației, vicepreşedintele PNL, Sorin Frunzăverde a declarat că „Nu cred că trebuie sancţionat cineva pentru că trebuie să ne pregătim pentru alegeri”.

Îndelungile discuții de la vârful PNL arată că tensiunea mocnește în relația PSD-PNL. Ludovic Orban, deputatul liberal s-a luat de Antonescu reproșându-I că au pierdut iar pe mâna PSD „ca în 2008, ca în 2009 la prezidenţiale şi acum la referendum”.

Cu capsa pusă, Orban a spus că nu I se pare normal ca PNL să fie iar scos de țap ispășitor și că ar fi fost nevoie de un vot în Delegaţia Permanentă. Conform unor surse din PNL şi Crin Antonescu a susţinut că acţiunea de suspendare a fost iniţiată de social-democraţi, iar liberalii i-au susţinut.

Antonescu i-a replicat lui Orban ca, dacă dorește, să propună un congres extraordinar.

Ca de obicei, mai târziu, Antonescu și Ponta ai transmis un mesaj de unitate susținând împreună o conferință de presă.

La conferința de presă Crin Antonescu, care încerca să pară mai calm, a încercat să-i convingă pe cei prezenţi că Uniunea este o construcţie solidă şi că declaraţiile lui Ludovic Orban sunt singulare în partid.

Cum e actor prost, Crin Antonescu a dat iar apă la moară comentatorilor care spun, sub titlu de zvon până la apariția unor dovezi clare că de fapt absența lui Antonescu ar fi avut drept cauză un tratament pentru nervi per care l-ar fi făcut în sudul Italiei…

Supoziția pare a fi susținută și de întâlnirea de la Cotroceni unde ar fi avut o ieșire isterică: El s-a îndreptat brusc spre lift, spunând reporterilor: „Eh, dacă nu-mi daţi voie nici să vorbesc….!”.

Pe parcursul zilei crizele de nervi ale liderului liberal crizele de nervi s-au ținut lanț.

Preşedintele PNL, Crin Antonescu, s-a răţoit la ziarişti şi în debutul şedinţei Biroului Politic al PNL. De la bun început, liderul liberal a avertizat că va răspunde la întrebările presei „după şedinţă, nu înainte”.

În momentul în care jurnaliştii l-au întrebat frontal de ce nu a participat la prima şedinţă a Senatului din noua sesiune, Antonescu a răbufnit. „Şi ce s-a întâmplat la şedinţa Senatului?”, i-a întrebat el iritat pe reprezentanţii presei. Când aceştia i-au reamintit că este preşedintele Senatului, Antonescu a replicat: „Ştiu cine sunt”.

Joi, după ce Norica Nicolai şi Dan Radu Ruşanu au cerut excluderea lui Ioan Rus din PSD, liderul unei organizaţii locale a PNL şi-a exprimat nemulţumirea faţă de conducerea partidului. Ioan Ţintean, preşedintele PNL Bistriţa-Năsăud a afirmat că nu este mulţumit de modul în care conducerea partidului şi miniştrii săi comunică cu cele 8 filiale din Transilvania. Ţintean a precizat că a ridicat această problemă inclusiv în şedinţa PNL de joi.

„Am spus că nu sunt mulţumit de modul cum miniştrii noştri acordă atenţie celor 47 de preşedinţi de filiale judeţene. L-am rugat pe preşedinte (Crin Antonescu – n.red) să intervină de urgenţă, să se interpună între noi şi miniştri pentru a face ordine. Mi-am manifestat nemulţumirea faţă de unii oameni pe care i-am susţinut să ajungă acolo. Am mai spus că nu sunt mulţumit de modul în care conducerea partidului comunică cu acest calup de opt judeţe ardelene. Nu contează că am fost pe locul opt din coadă la referendum şi Maramureş pe locul antepenultim, trei procente numai ne-au despărţit. Nu pot fi tratate separat cele opt judeţe, pentru că se vede clar că este o mentalitate de zonă. Asta înseamnă că nu a fost bună comunicarea conducerii partidului cu aceste opt judeţe”, a spus Ţintean, citat de RTV.net.

Liderul PNL Bistriţa-Năsăud a mai precizat că mentalitatea locuitorilor din Transilvania este diferită de mentalitatea celor din restul ţării.

„Am adus şi noi formaţii de muzică uşoară, am plătit bani grei, şi eu, şi Emil Radu Moldovan (liderul PSD Bistriţa-Năsăud – n.r.) ne-am dat peste cap, ne-am făcut sfârlă pentru a obţine şi noi peste 50 la sută (la referendumul pentru demiterea preşedintelui – n.r.). Aveam semnale despre mentalitatea bistriţenilor şi a oamenilor din această zonă”, a mai afirmat Ţintean.

Lincuri necesare:

http://www.evz.ro/detalii/stiri/Crin-Antonescu-presat-s-foreze-excluderea-lui-Rus-din-PSD-999794.html

http://www.evz.ro/detalii/stiri/Mihai-Rzvan-Ungureanu-Crin-Antonescu-a-intrat-cu-maina-USL-n-zid-999693.html

http://www.evz.ro/detalii/stiri/PNL-arunc-n-crca-PSD-eecul-de-la-referendum-999682.html
http://www.evz.ro/detalii/stiri/Nemulumiri-n-PNL-Deputat-liberal-Nu-sunt-mulumit-de-comunicarea-conducerii-partidulu-999862.html

Iulia Motoc îi va acționa în judecată pe toti cei care au procedat la defaimari si amenintari impotriva sa, in special Antena 3

8 septembrie 2012 Lasă un comentariu

Comunicat CCR:

Judecatoarea Iulia Motoc va actiona in judecată pe toti cei care au procedat la

defaimari si amenintari impotriva sa, in special Antena 3

Atacurile împotriva justiţiei constituţionale şi judecătorilor Curţii Constituţionale continuă.
Ameninţările, defăimarea şi hărţuirea mea, în calitate de judecător al Curţii Constituţionale a devenit o practică curentă a unor posturi de televiziune, în special Antena 3 şi a altor publicaţii, in particular celor ce aparţin Grupului Intact.
Deşi aceste afirmaţii au un caracter vădit neveridic, putând fi considerate derizorii, ele fac parte dintr-o strategie de subminare a credibilităţii mele ca judecător al Curţii Constituţionale.

Fac următoarele precizări ;
– Nu am fost niciodată membru al unui partid politic.
– Sunt judecător al Curţii Constituţionale si nu om politic.
– Am fost magistrat din septembrie 1989 până în noiembrie 1995. În 1995 am devenit cadru didactic al Universităţii din Bucureşti, parcurgând toate etapele unei cariere universitare. În 2002 am devenit profesor universitar al Universităţii din Bucureşti.
– Sunt membru al Comitetului ONU pentru drepturile omului din 2006 şi director pentru România al Masterului European pentru Drepturile Omului din 2007.
– Între 1990 şi 1996 am studiat la Facultatea Paul Cėzanne unde am obţinut masterul şi titlul de doctor, în 1996, cu cel mai înalt calificativ,(f oarte bine cu felicitările juriului
– În 1998 am fost abilitată să conduc cercetări în Franţa, inclusiv teze de doctorat.

– În 1999 am obţinut titlul de doctor în etică al Universităţii din Bucureşti, Facultatea de Filozofie.
– În perioada 2002 – 2003 am fost bursieră Fulbright la Universitatea din New York, universitate unde am fost cercetător ştiinţific principal şi am copredat mai multe cursuri între 2002 şi 2004.
– Din 2004 până în 2007 am fost cercetător ştiinţific principal la Centrul pentru Drepturile Omului din cadrul Universităţii Yale.
– Din 1996 sunt expert ONU pentru Drepturile Omului, poziţie pe care am ocupat-o şi în cadrul Consiliului Europei şi Uniunii Europene.
– În 2001 am devenit raportor special ONU pentru Drepturile Omului fiind primul cetăţean român care a ocupat această poziţie.
– În 2006 am fost aleasă membru al comitetului ONU pentru Drepturile Omului .
– Am publicat numeroase cărţi şi studii, unele la edituri prestigioaseOxford University Press, Harvard, Hart Publishing, Bruylant Bruxelles, Pedone Paris.
– Ultimele publicaţii sunt Doctrinele internaţionaliste în timpul comunismului real în Europa, volum pe care l-am coeditat şi a fost publicat în 2012 de Universitatea Sorbona, La Sociétée de législation comparée şi Despre democraţie în Europa unită, editura Humanitas 2012.
– În calitate de judecător al Curţii Constituţionale am formulat mai multe opinii separate dintre care menţionez cea pentru menţinerea drepturilor foştilor deţinuţi politici şi cea împotriva menţinerii prezentei dobândiri licite a averii.
Am votat de multe pri impotriva initativelor legilslative ale partidului care m-a propus ca judecator CCR, PDL.
La 27 iunie 2012 s-a depus plângere referitoare la incompatibilitatea mea, plângere care ulterior a fost retrasă de la Curtea Constituţională dar nu şi de la ANI.La 2 august 2012, ANI m-a anunţat că sunt compatibilă şi că nu există temeiuri pentru o plângere de incompatibilitate împotriva mea.
În ciuda presiunilor, intimidărilor, hărţuirilor şi defăimărilor la adresa mea, voi continua ca şi până acum să aplic legea.
Îmi rezerv dreptul să acţionez în instanţă posturile tv şi publicaţiile care au procedat la aceste defăimări şi ameninţări, creându- mi mari prejudicii morale mie şi familiei mele.

Autor: Iulia Motoc

Publicat la: 31.08.2012

Sursa: iuliamotoc.com (blog Iulia Motoc)

Minciunile Antenei 3 si trustului Intact continua:

Am fost nominalizata de PDL si nu de UNPR

Am anuntat printr-un comunicat al Curtii Constitutionale ( http://www.ccr.ro/default.aspx?page=press/2012/3septembrie ) ca voi actiona in judecata pe toti cei care au procedat la actiuni defaimatoare impotriva mea. Constat ca se perpetueaza in cele mai vulgare forme dezinformarea. Dincolo de aspectele in mod vadit neveridice, se incearca sa se induca in opinia publica ca nu cunosc partidul politic care m-a nominalizat ca judecator al Curtii. Asa cum am precizat in comunicatul de presa, am fost nominalizata de PDL. In iunie 2010, UNPR nu exista ca si grup parlamentar si se afla in imposibilitate juridica de a nominaliza orice judecator CCR. UNPR a devenit grup parlamentar in noiembrie 2011.

Autor: Iulia Motoc

Publicat la: 2.09.2012

Sursa: iuliamotoc.com (blog Iulia Motoc)

Categorii:Blogosfera Etichete:

Iulia Motoc, judecător la Curtea Constituţională:„Controlul constituţional poate împiedica tirania majorităţii”…„Nu mi se pare normal ca judecătorii Curţii Constituţionale să dea interviuri pe scările instituţiei”

8 septembrie 2012 Lasă un comentariu

Ziarul Adevărul vorbește despre un interviu exclusiv dat de doamna Iulia Motoc, judecător la Curtea Constituțională a României, lui Sabin Orcan, interviu  care pare a fi făcut ceva valuri în presa mioritică.

EXCLUSIV – Iulia Motoc, judecător la Curtea Constituţională:

„Controlul constituţional poate împiedica tirania majorităţii“

Iulia Motoc explică pentru cititorii ziarului „Adevărul“ recenta decizie de invalidare a referendumului pentru demiterea preşedintelui, dar şi relaţiile înaltei instanţe cu mediul politic.

Cum vi se pare că a ieşit Curtea Constituţională după recenta criză politică?

Din punct de vedere instituţional, Curtea în ultimă instanţă a rezistat, după multe tentative de amânări şi presiuni politice. Şi acesta este lucrul poate cel mai important: o instituţie care a reuşit să supravieţuiască. Deşi, vă amintiţi foarte bine, se anunţase pe 2 iulie că vom fi revocaţi. Şi probabil că, dacă nu sesizam organismele internaţionale, aşa s-ar fi întâmplat.

De ce să fiţi revocaţi dacă în Constituţie scrie că sunteţi numiţi pentru un mandat pe mai mulţi ani?

Pentru că am făcut opiniile separate la deciziile prin care am analizat procesul de revocare a Avocatului Poporului, a preşedinţilor celor două Camere, inclusiv conflictul dintre preşedinte şi Parlament. Din punctul meu de vedere, acestea au fost grave încălcări ale statului de drept. Aşa cum a fost şi faptul că am fost obligaţi să dăm un aviz de suspendare în 24 de ore, ceva incredibil, un termen care este poate util pentru un tribunal militar. La fel şi faptul că a trebuit să pronunţăm şase decizii foarte importante într-o singură zi, 9 iulie, în care s-a finalizat interimatul dlui Crin Antonescu.

 

Sunt politicieni, unii cu funcţii înalte în statul român, care spun că decizia legată de referendum este ilegală.

Afirmaţiile grave ale politicienilor nu sunt neapărat legate de critica deciziilor noastre, deşi şi acestea reprezintă un atac la adresa Curţii în ansamblu. Ce este mai grav şi ce au sesizat instanţele internaţionale sunt atacurile individuale la adresa judecătorilor. Acestea sunt extrem de grave, aşa cum a reţinut şi Comisia Europeană.

Cum aţi explica oamenilor, indiferent cum au votat sau dacă au votat pe 29 iulie, decizia Curţii?

Este foarte simplu: în momentul în care s-a stabilit un prag, faimosul cvorum, care exista în lege, nu se poate considera că acest referendum este valabil. Este o chestiune logică. A demite un preşedinte este un act care trebuie să exprime o opinie populară majoritară.

Curtea a judecat pe baza cifrelor. De ce a amânat atunci decizia, dacă avea datele de la Biroul Electoral Central? De ce aţi mai cerut cifre de la Guvern?

Procedura Curţii implică şi faptul că amânarea unei cauze se poate face la cererea a trei judecători. Şi acest lucru nu se poate împiedica. Dacă trei dintre colegii mei au considerat că este necesar să se obţină date suplimentare în legătură cu aceste cifre, a trebuit să ne supunem voinţei lor. În mod evident, nu era de competenţa noastră să procedăm la o altă evaluare decât cifrele care ne-au fost furnizate de BEC şi, în ultimă instanţă, de către Guvern. Nu era de competenţa noastră să intrăm în detalii legate de toate aceste liste care au indus în opinia publică un întreg haos.

 

Există în alte Constituţii europene o modalitate asemănătoare de suspendare a preşedintelui?

Nu. Şi ar trebui să existe o sancţiune în acelaşi timp pentru cei care determină această suspendare. Am făcut parte din comisia prezidenţială de analiză a Constituţiei şi noi spunem foarte clar în acel raport că, în momentul în care se ajunge la invalidarea suspendării, ar trebui ca, la rândul lui, Parlamentul, care se vede infirmat, să fie dizolvat. Este absurd ca o majoritate parlamentară, în orice moment, să poată decide suspendarea preşedintelui, în ciuda avizului Curţii, care nu a constatat fapte grave de încălcare a Constituţiei. Acest lucru conduce practic la o imposibilitate a coabitării.

Se vorbeşte foarte mult despre politizarea Curţii Constituţionale. Cum este în alte state?

Curţile Constituţionale sunt produsul intelectual şi apoi practic al marelui jurist Hans Kelsen. Or, el a spus că judecătorii Curţii Constituţionale nu trebuie să fie magistraţi de carieră, trebuie să fie profesori universitari. De aceea, prin modul de organizare a Curţilor din Europa, cu excepţia Luxemburgului, judecătorii sunt nominalizaţi de partide şi de instituţii. În Italia şi în Spania sunt şi magistraţi de carieră, dar numai o parte dintre ei. La noi, cel puţin în ultimii doi ani, nu am constatat că această Curte este politizată. În sensul că niciodată nu se urmăreşte modul în care noi votăm în mod real. Se speculează atunci pe moment, se spune, ca la fotbal, că a fost 5 la 4, sau 6 la 3, sau 7 la 2, dar apoi nu se citesc deciziile şi nu se văd opinii­le separate. Dacă le citim, vedem că nu s-a votat decât foarte rar pe criteriile de nominalizare a judecătorilor.

 

Daţi-mi câteva exemple de iniţiative ale PDL, partid care v-a nominalizat, pe care le-aţi respins.

Sunt multe. În primul rând, am votat împotriva măsurilor care au determinat reducerea indemnizaţiilor care li se cuvin foştilor deţinuţi politici, împotriva legii publicităţii, împotriva legii care se referea la faimoasa eutanasiere a câinilor.

Dar s-au făcut presiuni asupra dumneavoastră?

Dacă s-ar fi întâmplat acest lucru, probabil că mi-aş fi dat demisia imediat sau aş fi anunţat public. Este însă o altă discuţie care ar trebui să se poarte. Câte tipuri de presiune există – a opiniei publice, a mass-media? Cum poţi să mai judeci când eşti atacat de oamenii politici?

Sunteţi conştientă de responsabilitatea uriaşă care apasă pe umerii unuia dintre cei nouă oameni care decid soarta ţării?

Sunt perfect conştientă. Mie mi se pare că o juridizare şi mai mare a vieţii politice este un lucru pozitiv. Spre această direcţie se merge, nu spre reducerea competenţelor Curţii. Este ceva care efectiv nu se înţelege: controlul de constituţionalitate este un control al Parlamentului, da! Să nu uităm că acest control a apărut înainte de al Doilea Război Mondial, înainte de instaurarea fascismului, la care s-a ajuns prin vot popular. Sunt mecanisme create tocmai pentru a împiedica o tiranie a majorităţii parlamentare. Sigur, o întrebare românească este cine controlează o Curte Constituţională în ultimă instanţă? Singurul control este al organismelor similare, al celorlalte Curţi.

 

„Este absurd ca o majoritate parlamentară, în orice moment, să poată decide suspendarea preşedintelui.”

„Femeile sunt mai vulnerabile în privinţa atacurilor”

Am citit în CV-ul dumneavoastră că aţi fost raportor al ONU în Congo. Când se întâmpla asta?

Între 2001 şi 2004, o perioadă foarte dificilă în Congo. Au fost crime masive împotriva umanităţii pe care le-am constatat. Am fost în zone de conflict, am anchetat copii-soldaţi, acte de canibalism. Şi procurorul Curţii Penale Internaţionale, după raportul meu din 2003, a stabilit că va deschide ancheta asupra situaţiei din Congo.

V-a folosit această experienţă?

Înainte să fiu raportor special pentru Congo, am început să lucrez pentru ONU, ca expert în drepturile omului, din 1996. Probabil că aceasta a fost cea mai interesantă şi cea mai relevantă experienţă, pentru că poţi să confrunţi ceea ce înseamnă teoria juridică sau cunoaşterea dreptului internaţional cu ce se întâmplă în practică. Poate pentru România, Congo şi Africa, în general, se află într-o zonă a derizoriului.

Ştiţi că, pe vremea lui Adrian Năstase, Congo era o glumă naţională.

În Congo, din păcate, există altă glumă. Ei vorbesc de „balcanizarea Congoului”. Ca să vedeţi că umorul e bilateral, ca să spunem aşa. Da, există un derizoriu asupra conflictelor din Africa, este o zonă aproape abandonată şi din punct de vedere intelectual, şi oarecum din punct de vedere diplomatic. Dar acest conflict este unul pentru resurse naturale, este ţara cea mai bogată din lume.

 

Vi s-a lipit o etichetă de judecătoarea cea mai tânără, cea mai prezentabilă. Vi se potriveşte?

Din păcate, mă aşteptam ca atunci când mă întorc în România să am astfel de reacţii, pentru că aceste etichete nu mi se aplică doar mie. S-a ignorat în mod deliberat, încă de la numirea mea, absolut tot ce am făcut. S-au ignorat studiile, s-a ignorat că am predat în Statele Unite, că am fost cercetător ştiinţific la Yale. Dar este de notorietate că, în România, femeile sunt mai vulnerabile în privinţa atacurilor decât bărbaţii. Niciodată nu se discută cum arată un bărbat când intră în viaţa publică, întotdeauna se discută cum arată o femeie. Discriminarea este evidentă.

„Niciodată nu se discută cum arată un bărbat când intră în viaţa publică, întotdeauna se discută cum arată o femeie. Discriminarea este evidentă.”

EXCLUSIV- Iulia Motoc, judecător:

„Nu mi se pare normal ca judecătorii Curţii Constituţionale să dea interviuri pe scările instituţiei” VIDEO

Cel mai tânăr judecător de la Curtea Constituţionale a României (45 de ani) susţine, în interviul acordat jurnalistului Sabin Orcan de la „Adevărul”, că instituţia era total lipsită de transparenţă până în această vară.

Deşi recunoaşte că, în cursul deliberărilor pentru validarea referendumului de demitere a preşedintelui, au ieşit la iveală şi chestiuni care nu trebuiau făcute publice, Iulia Motoc propune ca fiecare decizie să fie urmată de o conferinţă de presă, aşa cum se procedează în Germania.

Citeşte şi interviul publicat în ziarul „Adevărul”:
EXCLUSIV Iulia Motoc, judecător la Curtea Constituţională: „Parlamentul, care se vede infirmat, ar trebui să fie dizolvat“

Cum vi se pare că a ieşit Curtea Constituţională după recenta criză politică?

Din punct de vedere instituţional, Curtea în ultimă instanţă a rezistat, după multe tentative de amânări şi presiuni politice. Şi acesta este lucrul poate cel mai important: o instituţie care a reuşit să supravieţuiască. Deşi, vă amintiţi foarte bine, se anunţase pe 2 iulie că vom fi revocaţi. Şi probabil că, dacă nu sesizam organismele internaţionale, aşa s-ar fi întâmplat.

De ce să fiţi revocaţi dacă în Constituţie scrie că sunteţi numiţi pentru un mandat pe mai mulţi ani?

Pentru că am făcut opiniile separate la deciziile prin care am analizat procesul de revocare a Avocatului Poporului, a preşedinţilor celor două Camere, inclusiv conflictul dintre preşedinte şi Parlament. Din punctul meu de vedere, acestea au fost grave încălcări ale statului de drept. Aşa cum a fost şi faptul că am fost obligaţi să dăm un aviz de suspendare în 24 de ore, ceva incredibil, un termen care este poate util pentru un tribunal militar. La fel şi faptul că a trebuit să pronunţăm şase decizii foarte importante într-o singură zi, 9 iulie, în care s-a finalizat interimatul dlui Crin Antonescu.

 

Categorii:Presă Etichete:

Din nou despre lovitura de stat din România

8 septembrie 2012 2 comentarii

Și totuși a fost lovitură de stat. Nu e reușit 100%, dar totul pare a continua… Să ne aminitm și să analizăm: 

Lovitura de stat e in plina desfasurare. Rusii, masoneria, mogulii si politicienii. Legaturi si posibile explicatii.

Nu sint mason si am refuzat constant sa caut descifrarea unor evenimente mai mult sau mai putin politice cu ajutorul unor coduri conspirationiste. Dar aparitia in Romania, din nou, a influentului mason rus Alexander Kondyakov, exact cum s-a intimplat si la suspendarea lui Basescu din 2007, m-a pus pe ginduri. Si pe cautarea unor posibilie explicatii. Luati-va ragazul de a citi cu atentie textul de mai jos semnat Eva Dan si Mihai Vasilescu. Lovitura de stat e in plina desfasurare! 

Cu ocazia referendumului din 19 mai 2007 află şi românii ce afaceri învârt oligarhii pe care i-a deranjat politica preşedintelui. Tot acum au ieşit la iveală iţele complotului masonic

de Eva Dan şi Mihai Vasilescu

Scena politică s-a împărţit în pro şi contra Băsescu la câteva luni după ce acesta a câştigat alegerile din 2004. Mai precis odată cu reţinerea şi arestarea pe 27 mai 2005 a omului de afaceri Dinu Patriciu. “În acest moment, avem clar un sistem economic parţial mafiotizat, care deţine controlul pe importante mijloace mass-media şi influenţează populaţia ,dar şi instituţii“ spunea Băsescu în 2005. Mai târziu avea să rosteascăşi nume sub sintagma “moguli media”, referindu-se cu precădere la Dinu Patriciu şi Dan Voiculescu. Odată ce au fost demascaţi, aceştia s-au ridicat împotriva preşedintelui cu disperarea unor oameni aflaţi în pericolul de a-şi pierde definitiv nu doar imaginea şi averea, ci şi libertatea. Primul lucru pe care l-au făcut după ce au preluat puterea prin interimatul lui Nicolae Văcăroiu a fost să blocheze, printr-o gravă imixtiune în independenţa justiţiei dosarele în care ei şi oamenii lor sunt judecaţi.

Dinu Patriciu, prima cheie a problemei

În 2004 Dinu Patriciu era sigur că indiferent de partidul care va câştiga alegerile, el va avea în continuare spatel easigurat. De ce era atât de sigur? Pentru că finanţase atât PNL-ul cât şi PSD-ul – partid ce guvernase până atuncişi îi protejase atât de bine afacerile. Mulţi membrii ai PNL fuseseră pe ştatele de plată ale Rompetrol, iar CălinPopescu Tăriceanu îi era un prieten devotat. Şi apare surpriza – preşedintele nou ales vorbeşte despre “grupurile de tip mafiot concentrate în jurul premierului” şi îl indică chiar pe el, Dinu Patriciu ca fiind „un oligarh care vede capitalismul prin prisma ţiţeiului adus din Rusia şi a scutirilor de taxe la bugetul de stat” .Într-un articol reprodus în introducerea cărţii lui Valentin Manoliu: „Dezvăluiri uluitoare despre modul în care este afectată România de gigantica conspiraţie internaţională a Noii Ordini Mondiale” scriam: „Asistăm de ceva vreme la scandalul juridico-mediatic iscat în jurul unui personaj cheie a lvieţii politico-economice a României. Este vorba despre Dinu Patriciu, cunoscut politician liberal, fost parlamentar, bun prieten cu premierul României Călin Popescu-Tăriceanu şi conducător al Grupului Rompetrol.În 2004 Parchetul General a anunţat că îl anchetează pe Dinu Patriciu în urma unor acuzaţii grave: înşelăciune,spălare de bani prin intermediul unor firme din „paradisuri“ fiscale, manipularea pieţei de capital prin creştereaartificială a preţului acţiunilor Rompetrol, privatizări frauduloase, evaziune fiscală.

În momentul în care s-a aflat că datoriile Rafinăriei Petromidia, parte a Grupului Rompetrol, către bugetul statului se ridică la sute de miliarde de lei, Dinu Patriciu a declarat senin că nu va putea plăti niciodată această sumă, deşi avea profituri uriaşe. În consecinţă, a cerut statului român să cumpere aceste datorii sub formă de obligaţiuni, iar guvernul Năstase s-a executat plin de obedienţă.

Practic este suficient ca Dinu Patriciu să ceară şi dorinţele îi sun tîndeplinite cât ai bate din palme. Genul acesta de situaţii i-a determinat pe mulţi să afirme că Patriciu este susţinut de „grupuri de interese“ care ar fi adevăratele beneficiare ale maşinaţiunilor financiare de care el este acuzat acum. În ultima perioadă se vehiculează nume grele: premierul Călin Popescu-Tăriceanu (care nu s-a sfiit să telefoneze procurorului general IlieBotoş pentru a se interesa de soarta amicului său aflat la ananghie), Dan Voiculescu (preşedintele Partidului Conservator şi patron printre altele alteleviziunilor Antena 1 şi Antena 3), senatorul Verestoy Attila(vicepreşedinte al Comisiei SRI şi unul dintre cei mai bogaţiparlamentari), Sorin Roşca Stănescu (cel care controlează ziarul Ziua, creat cu banii lui Patriciu şi patronat de acesta până de curând) ş.a.m.d.[…] Partea cea mai interesantă, dar şi mai ordinară, este faptul că Petrom plăteşte taxe şi impozite la stat, întrucât, de 15 ani de zile, statul este format chiar din membrii conducerii Petrom şi din alţi profitori din toată clasa politică.”

Articolul nostru a fost publicat în februarie 2006. De atunci s-au petrecut multe lucruri care nu au făcut decât să confirme cele scrise. Călin Popescu Tăriceanu a mers până într-acolo încât a cheamat-o în biroul său pe Monica Macovei, ministrul justiţiei la acea vreme, la o întrevedere particulară cu Dinu Patriciu cu privire la anchetele aflate pe rol. Acelaşi Călin Popescu Tăriceanu i-a luat apărarea prietenului său Patriciu în faţa Parlamentului României. Mai mult, în luna ianuarie 2007, premierul Tăriceanu i-a solicitat preşedintelui să intervină în actul de justiţie în favoarea lui Patriciu. Un gest disperat justificat de gravitatea acuzaţiilor care i se aduc omului de afaceri: înşelăciune, spălare de bani, manipularea pieţei de capital, privatizări frauduloase şi evaziune fiscală.La scurt timp după aceasta, Traian Băsescu demască solicitarea premierului, fapt ce devine extrem de supărător pentru acesta şi mai ales pentru “grupul de interese” ce-l susţine pe Patriciu. Se poate spune că de la această dezvăluire până la suspendarea preşedintelui nu au fost decât câţiva paşi. Mai ales că Băsescu nu tace. Face noi şi noi dezvăluiri despre modul în care este crescut artificial preţul carburanţilor, fapt care de fiecare dată a fost utilizat pentru a justifica creşterea celorlalte preţuri. Astfel că Petrom şi Rompetrol sunt nevoite să scadă pentru o vreme preţul combustibilului din benzinării. Îi demască pe “băieţii deştepţi” din afacerile cu energie. Aceştia vând energie la preţuri preferenţiale anumitor oameni de afaceri, în timp ce diferenţele sunt plătite de micii consumatori. În urma dezvăluilor sale doi miniştr idin guvernul Tăriceanu sunt anchetaţi: Codruţ Sereş – ministrul Economiei şi Zsolt Nagy – ministrul Comunicaţiilor. În decembrie 2006, Traian Băsescu prezintă în faţa camerelor reunite ale Parlamentului raportul comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste în România, cunoscut public sub denumirea de “Raportul Tismăneanu”. Una din acţiunile criminale menţionată în raport şi citată de Băsescu, a fost abandonarea intereselor naţionale prin servilism faţă de URSS. Acest raport declanşează un conflict public, mai ales că, acelaşiTraian Băsescu, în calitatea sa de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării iniţiase procedura de desecretizare a dosarelor de Securitate. Mulţi lideri parlamentari, în frunte cu fanaticul Corneliu Vadim Tudor şi Ion Iliescu huiduie această iniţiativă şi se aliază împotriva acestei acţiuni. Au şi de ce. Iliescu este anchetat în trei dosare cu acuzaţii zdrobitoare: genocid, subminarea puterii de stat, subminarea economiei naţionale, instigare la tratamente neomenoase, cercetare abuzivă şi arestare ilegală, omor deosebit de grav, propagandă pentru război, distrugerea unor obiective, cumpărare de voturi. Dan Voiculescu este desconspirat ca fost informator al Securităţii, având numele de cod Felix. Băsescu merge chiar mai departe. Pe 14 februarie 2007 prezintă un mesaj Camerelor reunite ale Parlamentului, mesaj în care arată de mai multe ori că “şi Parlamentul a fost atras în aceste realităţi ale corupţiei, deşi cea maimare parte a parlamentarilor nu au avut nici informaţiile necesare, dar nici voinţa de a se documenta pentru a vota în cunoştiinţă de cauză”. Şi aduce exemple concrete în care se încadrează perfect afacerile lui Dinu Patriciuşi ale lui Dan Voiculescu: “Din 2000 până în 2007, s-au emis frecvent ordonanţe prin care agenţi economici sunt scutiţi sau amânaţi de la plata obligaţiilor către stat. Niciodată nu a existat o explicaţie de ce pentru unele societăţi s-au aplicat aceste scutiri, iar pentru altele nu. […] Legea iniţiată de alţi trei parlamentari pentru modificarea Legii 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi a celor conexe acesteia. Am returnat Parlamentului această lege pentru că dezincrimina utilizarea pentru altă destinaţie a creditelor angajate şi, în acelaşi timp, dezincrimina nerespectarea normelor bancare. Această lege ar fi anulat practic cercetările penale privind 80 de persoane trimise în judecată şi ar fi anulat pentru totdeauna responsabilitatea celor peste 300 de firme şi persoane fizice care au luat credite de la Bancorex şi Banca Agricolă şi nu le-au mai returnat. Am convingerea că Parlamentul va răspunde pozitiv observaţiilor pe care le-am făcut la trimiterea pentru reexaminarea legii. Prin aceste exemplificări este evident că astfel de acte sunt transpartinice ş ibeneficiază de susţinerea întregului spectru politic, de cele mai multe ori. Veţi vedea că la iniţiatori sunt reprezentate toate partidele.”

Dan Voiculescu “Felix”, motanul moralist

Ca răspuns la acest mesaj, în data de 28 februarie 2007, Camerele reunite ale Parlamentului încuviinţează creare aunei Comisii de anchetă, prezidată tocmai de senatorul Dan Voiculescu. Pe 21 martie, preşedintele Traian Băsescu este acuzat de insultarea Parlamentului şi de încălcarea Constituţiei. Comisia condusă de Dan Voiculescu stabileşte 19 acuzaţii.

Dan Voiculescu este la fel de speriat ca şi Patriciu de viitorul care îl aşteaptă. Pârghiile de care dispunea până acum la nivel juridic şi politic încep să se şubrezească. Nu îi mai rămâne decât să îşi asmută imperiul media asupra preşedintelui care nu ştie să tacă. Este ajutat şi de patronul ziarului Ziua – Sorin Roşca Stănescu, alături de care este acuzat în mai multe dosare. Voiculescu este învinuit în dosarul Loteria II, împreună cu fiica sa, Camelia, de spălare de bani şi ameninţă că procurorii vor plăti scump aceasta. Voiculescu este anchetat şi în dosarul Rompetrol, înţelegerea dintre el şi Dinu Patriciu fiind evidentă, după cum arată şi Valentin Manoliu: “În cazul Rompetrol, Dinu Patriciu vinde acţiuni la Bursa de Valori la un preţ foarte mic. Vine fiica lui Dan Voiculescu, Lidia şi cumpără acţiuni în valoare de un milion două sute de mii de dolari, însă nu face decât să arate un document bancar care „probează“ că ea poate plăti această sumă (truc folosit de numeroşi participanţi la Bursa de Valori). Nu plăteşte această sumă, dar spune că poate plăti în trei zile, urmând să piardă acţiunile dacă nu plăteşte. În câteva ore, valoarea acţiunilor Rompetrol la Bursa de Valori creşte de zece ori. Acţiunile fiicei lui Dan Voiculescu valorează acum douasprezece milioane de dolari. Ea vinde acţiunile imediat şi primeştecele douasprezece milioane de dolari. Peste trei zile plăteşte suma de un milion două sute de mii dolari şi rămâne cu zece milioane opt sute de mii  de dolari în numai câteva ore.

Dan Voiculescu nu a putut explica niciodată de unde a scos imediat după 1989 zecile de milioane de dolari cu care a înfiinţat un adevărat imperiu alcătuit din 40 de societăţi. În 1990 de exemplu a înfiinţat Fundaţia  Crescent (care avea să fie mai bine cunoscută ca Fundaţia Umanistă DanVoiculescu) cu incredibila sumă de un milion douăzeci şi cinci de mii dedolari, într-o perioadă în care salariul mediu al unui român era de doar cincizeci de dolari. În perioada comunistă el spune că era un simplu angajat al firmei Crescent. Realitatea este cu totul alta. La modul oficial firma era proprietatea unui englez John Edgington. Fiind un off-shore din Cipru, firma avea acţionariat secret, iar acţiunile sale erau ţinute într-un seif, completate în alb, astfel încât cine îşi trecea numele pe formular devenea automat patronul firmei. John Edgington a declarat la un momenr dat că firma era în realitate a Securităţii. În 1989 John Edgington a completat formularul în alb prin care îl desemna ca patron pe un arab,Fouad Sanbar. Mugur Ciuvică, liderul Acţiunii Populare, arăta într-un interviu din 2004 că: “Acest arab, imediat după Revoluţie, şi-a făcut un testament care ar putea intra în Cartea Recordurilor. A decis să lase moştenire tot patrimoniul firmei Crescent copiilor săi, dar nu la moartea lui, ci la moartea lui Dan Voiculescu. Adică un bătrân arab, care avea şi doi copii bolnavi (am aflat asta din cartea domnului Voiculescu- “Adevarul despre Crescent”) nu-şi lasă averea copiilor săi, ci precizează în testament că averea va fi împărţită copiilor după moartea lui Dan Voiculescu, care era un simplu angajat al său. Şi aceasta nu este singura ciudăţenie. Fouad Sanbar nu s-a ocupat niciodată în mod direct de afacerile firmei Crescent din Bucuresti. Deşi aceasta câştiga sute de milioane de dolari anual, arabul venea o singură dată pe an în România. Firma era condusă de Dan Voiculescu şi colabora cu firmele de comerţ exterior ale Securităţii. Mulţi s-au întrebat dacă nu cumva Fouad Sanbar era doar un paravan, un instrument al Securităţii, total subordonat celor care l-au creat. Cert este că în 1995, la moartea lui Sanbar, Dan Voiculescu devine brusc proprietarul firmei Crescent.

Cine stabileşte regula jocului poate face ce vrea

Pe 19 aprilie, Parlamentul reunit în şedinţă extraordinară decide cu o majoritate de voturi – 322 contra 108 – suspendarea lui Traian Băsescu din funcţia de preşedinte al României. Anterior, Curtea Constituţională se pronunţase asupra concluziilor raportului Voiculescu, stabilind că şeful statului nu se face vinovat de încălcarea gravă a Constituţiei, aşa cum fusese acuzat. Însă Parlamentul nu ţine cont de acest aviz pe motiv că este consultativ. Într-o dezbatere difuzată de postul Realitatea TV, Ion Iliescu sfidează bunul simţ şi confirmă, dacă mai era nevoie, ceea ce am putut observa cu toţii: legea se aplică în funcţie de interesele celor care deţin puterea.

Corina Drăgotescu: Dumneavoastră respectaţi legea. Cum aţi fost dumneavoastră de acord ca, după ce Curtea a spus că nu sunt fapte grave de natură să fie suspendat preşedintele Traian Băsescu, totuşi colegii dumneavoastră să insiste şi să meargă înainte cu acestă suspendare care încalcă o lege morală şi pune subsemnul întrebării autoritatea Curţii Constituţionale?

Ion Iliescu: Curtea nu dă decizii Parlamentului, este un aviz consultativ.

Robert Turcescu: În cazul acesta!

Ion Iliescu: Da, în acest caz.

Robert Turcescu: Da, dar are momente Curtea în care spune şi lucruri care nu sunt consultative. La ce se mai cere acest aviz, pentru ce?

Ion Iliescu: E un aviz de specialişti….

Robert Turcescu: La ce îl mai cere, dacă oricum nu ţine nimeni cont de el sau poţi să ţii cont sau nu. La ce le mai trebuie?

Ion Iliescu: Uneori poate să conteze..

Robert Turcescu: Acum de ce nu a contat?

Ion Iliescu: Pentru că principiul este că nu contează. Poate să ia înconsiderare Parlamentul sau nu.

Robert Turcescu: Dar atunci de ce se cere? Am decis suspendarea, votăm acum demiterea sau nu.

Corina Drăgotescu: Ne aşteptam la o clasă politică mai responsabilă, să ţină cont de opinia specialiştilor, că de-aceea sunt acolo.

Ion Iliescu: Sunt nişte reguli ale jocului…

Corina Drăgotescu: Dar de ce un jurist trebuie să ţină cont de opinia Curţii, iar un politician nu. Judecăm cu o măsură dublă?

Ion Iliescu: Deci e un aviz consultativ, iar Parlamentul ia în considerare avizul consultativ…

Corina Drăgotescu: Când îi convine .

Ion Iliescu: Dar trage concluzia cuvenită.

Am redat mai mult din acest dialog pentru că poartă în el cheia “sistemului ticăloşit”, cum îl numeşte Traian Băsescu. Un sistem în care cei care au puterea pot să modifice din mers jocul, construind regulile de care au nevoie pentru a câştiga.

Între Skull & Bones şi lojile masonice ruseşti

Dinu Patriciu, Dan Voiculescu, Ion Iliescu sunt câteva dintre personajele cheie care au un interes personal şi direct ca Traian Băsescu să dispară de pe scena politică. Suspendarea lui Băsescu este marcată însă de data aceasta în mod vizibil de mâna, de obicei ascunsă, a masoneriei. Rostirea unui singur nume, Kondyakov, a generat o adevărată busculadă în care au intrat, cu sau fără voia lor, personalităţi, instituţii şi organizaţii care nu vroiau să-şi şifoneze imaginea publică. Dacă înainte atât consensul, cât şi divergenţele erau atât de bine regizate încât dădeau impresia de normalitate, de data aceasta am asistat la o bâlbâială generală în care cei implicaţi s-au acuzat singuri căutând să se dezvinovăţească.

Ioan Talpeş, fost şef al SIE şi consilier prezidenţial pe vremea preşedintelui Ion Iliescu, confirmă într-un interviu acordat cotidianului România Liberă că Alexander Kondyakov este consultant al preşedintelui Republicii Moldova, Vladimir Voronin şi director executiv al Novocom, un centru de analiză politică din Moscova care asigură Guvernului Rusiei şi Preşedintelui Putin consultanţă în domeniul informaţiilor. Alexander Kondyakov a lucrat pentru agenţia de ştiri TASS şi a fost consilier al şefului Comitetului pentru Organizaţiile de Tineret ale Uniunii Sovietice. Autor al conceptului “Viitori lideri pentru Noul Mileniu”, Kondyakov a promovat ideea organizării unor întrevederi informale între politicieni aflaţi în ascensiune din Uniunea Sovietică (mai târziu Rusia), Statele Unite, Marea Britanie, Franţa şi Germania. Pasiunea sa pentru “comunicarea elitelor” i-a facilitat ascensiunea în francmasonerie. Devenit Mare Secretar al Marii Loji a Rusiei, Kondyakov a fost, în 2001, unul dintre artizanii vizitei istorice la Sankt Petersburg a americanului Fred Kleinkhnecht – Suveranul Mare Comandor al Supremului Consiliu din Washington DC (supranumit şi Mamă a Lumii). În aceeaşi calitate, Kondyakov a vizitat Bucureştiul în 2003, cu puţin înaintea Conventului Marii Loje Naţionale a României, în cadrul căruia Ion Iliescu, pe atunci preşedinte al ţării a vorbit despre “despre importanţa particulară a masoneriei în dezvoltarea României moderne”. În urmă cuaproape patru ani, Marele Secretar al Marii Loji a Rusiei i-a entuziasmat pe fraţii săi de la Bucureşti încheindu-şi cuvântarea cu urarea “Trăiască România Mare!”

Şi tocmai acest Kondyakov îi vizitează pe mai mulţi oameni politici din ţara noastră cu câteva zile înainte desuspendarea preşedintelui. Întrebaţi fiind asupra subiectului discuţiei cu Alexander Kondyakov, care a avut loc la Palatul Victoria, atât Călin Popescu Tăriceanu, cât şi Camelia Spătaru (purtătorul de cuvânt al Guvernului) şi Radu Stroe (senator PNL) nu s-au putut pune de acord asupra subiectului. Ce aveau ei de ascuns? La acea întâlnire au mai participat încă două persoane, „doi consilieri de stat” după cum afirmă Camelia Spătaru, ale căror nume, oficial, nu au fost dezvăluite, dar care au fost desconspirate ulterior ca fiind Gheorghe Florea şi încă o persoană influentă în masonerie, presupusă a fi Bogdan Olteanu (preşedintele Camerei Deputaţilor). Despre Gheorghe Florea se ştie că este un controversat om de afaceri, patron al echipei „Fulgerul Bragadirul” şi mason de grad înalt, fiind conducător al Ritului de Memphis-Misraim, susţinut de masoneria rusă. De asemenea, Kondyakov a avut întâlniri neoficiale cu Ion Iliescu, Adrian Năstase şi cu Cosmin Guşă. Acesta din urmă a declarat: „Kondyakov este prietenul meu de mai mulţi ani”. Poziţia marii Loje Naţionale a României este şi contradictorie şi defensivă: „Pe linie oficială, de cel puţin un an domnul Kondyakov nu a mai fost în România.Vizitele private pe care le face un conducător de lojă într-o ţară nu trebuie anunţate la masoneria română. Şi dacă aş ştii de o vizită recentă, deşi nu sunt la curent cu vizitele domnului Kondyakov, mi s-ar părea o indiscreţie să comentez vizita unui persoane private,” spune Eugen Ovidiu Chirovici, şeful masonilor români. Amestecul lui Kondaykov şi încercarea (nereuşită) de muşamalizare a vizitei sale din partea fraţilor săi atât de discreţi nu face decât să adauge noi piese într-un puzzle în care piesele – Dinu Patriciu, Dan Voiculescu, Călin Popescu Tăriceanu, Ion Iliescu suţinute de interese, masonice. Spre reamintire – Călin Popescu Tăriceanu este fiul adoptiv al lui Dan Amedeo Lăzărescu – informator dovedit al Securităţii în anul 2000 şi fost Suveran MareComandor al Masoneriei Române. Iar soţia lui Eugen Ovidiu Chirovici, Marele Maestru al Marii Loje Naţionalea României este, conform mai multor articole publicate în presa românească, “director în holdingul lui Patriciu”. După ce a fost ministru în cabinetul Năstase, Eugen Ovidiu Chirovici s-a înscris în 2004 în partidul lui Dan Voiculescu. Într-un articol publicat în aprilie 2007 de Trustul Gazeta citim: “Legăturile dintre PSD şi Patriciu sunt cimentate, potrivit informaţiilor noastre, şi de înalte feţe ale masoneriei româneşti. În urmă cu câteva luni, Marele Secretar al Marii Loje Naţionale a Rusiei – rudă cu Vladimir Putin (este vorba despre acelaşi Kondyakov şi despre vizita oficială menţionată de Eugen Ovidiu Chirovici n.n.) a fost în România, unde s-a întîlnit cu Eugen Ovidiu Chirovici şi Călin Popescu-Tăriceanu. Dinu Patriciu, un apropiat al masoneriei ruseşti, este cheia întrunirii neoficiale. La scurt timp de la întâlnirea româno-rusă, în cadrul căreia au fost discutate probleme economice care vizează piaţa energetică, dosarul Rompetrol este redeschis în forţă, de această dată chiar sub auspiciile Departamentului de Stat al SUA, care şi-a dat acceptul pentru acordarea asistenţei în vederea audierii martorilor – persoane din anturajul conducerii Rompetrol – pe teritoriul american, în interiorul Ambasadei României din Washington.” Însă în acest puzzle piesa cheie este Skull&Bones, şi ca de obicei despre ea se vorbeşte cel mai puţin. La fel cum nu s-ar fi amintit nimic despre masonul rus Kondyakov dacă Băsescu nu ar fi vorbit. Apariţia peceţii acestei grupări satanice – numărul 322 în evenimentele legate de suspendarea lui Băsescu nu poate fi trecută cu vederea. Cu atât mai mult cu cât la sfârşitul lunii mai a anului trecut a avut loc la Cluj un convent masonic internaţional, care l-a avut ca principal protagonist pe vicepreşedintele american Dick Cheney, membru al Skull&Bones şi al grupului Bilderberg. Cu ocazia acestui convent s-a pus în discuţie poziţia României faţă de cele două axe: Londra-Washington pe de-o parte, care ţine de Ritul Scoţian şi Moscova-Paris, de cealaltă parte, care ţine de Ritul Francez. Nu trebuie să uităm faptul că până acum orientarea României a fost mai degrabă către Moscova şi Franţa. Atât Ion Iliescu cât şi alţi membrii ai PSD precum fostul premier Adrian Năstase erau obedienţi faţă de masoneria roşie, culoare la care am văzut revenind PSD-ul în preajma vizitei lui Kondyakov. În ultima perioadă auzim tot mai mult vorbindu-se despre un aşa-numit “Grup de la Cluj”, tocmai oraşul în care a avut loc întâlnirea cu fratele Cheney de la Skull&Bones. Acesta se vrea a fi o fracţiune din PSD care îşi propune reformarea unui partid care şi-a pierdut tot mai mult credibilitatea. “Grupul de la Cluj este un fel de colegiu invizibil al celor care s-au săturat de inerţie şi de nomenclaturişti. Suntem o nouă generaţie politică, ce visează o nouă Românie” spune Vasile Dâncu, unul dintre exponenţi.

Punând alături toate aceste piese vedem cum lucrurile încep să se lege şi cum se prefigurează interese masonice, internaţionale. Ceea ce se petrece în România este mult mai important pentru liderii mondiali decât vor ei să ne lase să credem. Un motiv în plus să mergem în număr cât mai mare la vot şi să demonstrăm că nu dorim să fim conduşi nici de numărul 322 şi nici de masoneria rusă.

Bibliografie:

1. Valentin Manoliu-„Dezvăluiri uluitoare despre modul în care este afectată România de giganticaconspiraţie internaţională a Noii Ordini Mondiale”2. Site-ul DEZVALUIRI.RO3. Site-ul postului de radio BBC ROMANIAN4. Site-ul de stiri HOTNEWS

Data publicării:  20 Iulie 2012

Sursa: turcescu.ro (blogul lui Robert Turcescu) 

%d blogeri au apreciat: