Arhiva

Archive for 13 septembrie 2012

Ghid de identificare a adversarilor lui Dan Voiculescu şi ai USL

13 septembrie 2012 Lasă un comentariu

 

Aflând de emisiunea pe care o prăgateşte Antena3 în această seară (dinpromo-ul pe care l-a făcut toată ziua), mi-am amintit de ceea ce l-am auzit spunând zilele trecute pe jurnalistul Ion Cristoiu: că, uitându-se pe cine atacă Antena3, vede cine sunt cu adevărat adversarii politici ai lui Dan Voiculescu şi ai USL.  Asa se explică de ce, de ani de zile, şi mai ales după alegerile prezidenţiale din 2009, am devenit principala ţintă a mizeriilor, calomniilor şi minciunilor sfruntate ale trustului lui Voiculescu. Sigur, excepţie a fost perioada în care războiul s-a dus din nou împotriva lui Traian Băsescu, pe perioada suspendării acestuia. Însă imediat ce am avut o minimă intervenţie publică, am intrat din nou în colimatorul tonomatelor bine motivate şi remunerate de Felix.

Iau această stare de fapt ca o dovadă că Dan Voiculescu este un laş. El îi atacă pe cei de care îi este frică. Iată de ce, odată cu declaraţiile mele din ultima perioadă, am redevenit ţinta campaniilor de presă orchestrate de Antene. Iată de ce, din nou, seară de seară, am început să fiu atacată de către oameni fără onoare, care au uitat de mult ce presupune deontologia profesională.

Le transmit celor care, prin minciunile şi atacurile de acum, se gândesc la faptul că m-ar putea intimida, să se ocupe de altceva. Dacă nu au reuşit în atâţia ani, evident nu vor reuşi să mă sperie acum şi să mă determine fie să nu mai am curajul de a spune adevărul despre Voiculescu şi USL, fie să dau fuguţa la Antene să îmi cumpăr liniştea, aşa cum ştim cu toţii că fac alţi politicieni. Nu sunt un om şantajabil, nu am făcut niciodată ceva ilegal şi, cu toate că am comis şi unele greşeli, pe tot parcursul carierei mele politice şi administrative m-am comportat cu bună credinţă.

Dacă oamenii lui Voiculescu au vreo dovadă că aş fi încălcat vreodată legea, să le trimită instituţiilor competente în a le cerceta. Dacă nu, atunci „jurnaliştii” Antenelor demonstrează că sunt doar instrumentele lui Voiculescu.

Nu au cum să fie niciodată credibili şi aplică un dublu-standard evident, pentru că niciodată nu vorbesc despre afacerile dubioase, cele mai multe cu statul român, pe care le are patronul lor atât în energie, unde este un „băiat deştept”, în agricultură, unde şi-a pus în funcţia de ministru copilul de casă, un om care îi este dator (şi la propriu, şi la figurat), sau cu terenurile Aeroportului Băneasa, unde director a devenit un alt apropiat al său. Abia când vor face asta, se poate vorbi despre jurnalism echidistant. Până atunci, rămâne un singur adevăr: Dan Voiculescu este cel care dă tunuri statului român şi, pe banii noştri, atacă statul în încercarea de a-l slăbi şi subordona. Iar toţi cei care spun adevărul despre el devin ţinte permanente ale trustului de presă, cu scopul de a le închide gura.

Autor: Elena Udrea

Sursa: elenaudrea.ro (Siteul Elenei Udrea)

 

Prof. CORNELIU TURIANU: „Răspunderea penală a membrilor Guvernului”

13 septembrie 2012 Lasă un comentariu

Pe siteul domniei sale, domnul profesor Corneliu Turianu publică la 12 septembrie 2012:

Răspunderea penală a membrilor Guvernului

Nu ne propunem să reluăm problematica imunităţii parlamentare.
I. Reamintim aici doar că imunitatea consacrată în art.72 alin.1 din Constituţie nu priveşte decât răspunderea juridică pentru voturile sau opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului şi operează automat, în sensul că nu trebuie să intervină nici un fel de constatare judiciară pentru existenţa ei. Pentru infracţiunile ce nu au nici o legătură cu mandatul de parlamentar, comise deci în afara exercitării funcţiilor sale, el răspunde juridic ca o oricare alt cetăţean, singurele înlesniri ce i se recunosc fiind de ordin procedural (art.72 alin.2 şi 3 din Constituţie). Aceasta este deci o consecinţă procedurală, iar nu substanţială, derivată nu din întinderea imunităţii parlamentare, ci din cauza raţiunii sale. Dincolo de aceste observaţii este, cred, limpede că „imunitatea” la care se referă art.72 din Constituţie nu constă în aceea că parlamentarul să nu poată fi urmărit, reţinut, privat de libertate, percheziţionat sau trimis în judecată „pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului”, ci în aceea că nu poate fi pus în aceste situaţii decât în condiţiile prevăzute de art.72 alin.2 şi 3, care protejează doar starea de libertate a acestuia, singurele înlesniri ce i se recunosc fiind de ordin procedural.

Iată de ce am declarat că nu înţeleg nici în ruptul capului cum Camera Deputaţilor s-a învestit şi a respins solicitările de aprobare a începerii urmăririi penale împotriva foştilor miniştri Laszlo Borbely (pentru două infracţiuni de trafic de influenţă şi fals în declaraţiile de avere) şi Victor Paul Dobre (pentru că a înaintat Curţii Constituţionale o adresă prin care preciza că MAI nu îşi poate asuma numărul de alegători), invocând procedura răspunderii juridice instituită de art.72 din Constituţia României referitoare la imunitatea parlamentară.
II. Cum însă cei doi parlamentari au îndeplinit şi funcţia de ministru, procedura de urmat nu era cea privind răspunderea juridică pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, prevăzute de art.72 din Constituţie, ci cu răspunderea penală prevăzută de Constituţie şi de Legea nr.115/1999 privind responsabilitatea ministerială.
În ceea ce priveşte răspunderea membrilor Guvernului, Constituţia precizează că în afara răspunderii politice în faţa Parlamentului, „Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor. Dacă s-a cerut urmărirea penală, Preşedintele României poate dispune suspendarea acestora din funcţie. Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie” (art.109 alin.2). Ei, bine, exact aceleaşi prevederi, exact această înşiruire de principii constituţionale este reprodusă întocmai în Legea nr. 115/1999 privind răspunderea ministerială. Astfel, potrivit art.11 din această lege, „Membrii Guvernului răspund penal pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor de la data depunerii jurământului şi până la încetarea funcţiei, în condiţiile prevăzute de Constituţie”. Iar, potrivit art.12 din aceiaşi lege, „Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor”.
În ceea ce priveşte cazurile de răspundere şi pedepsele aplicabile membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor, potrivit normelor de procedură stabilite prin prezenta lege” sunt reglementate în art.8 din Legea nr.115/1999:
„(1) Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 12 ani următoarele fapte săvârşite de membrii Guvernului în exerciţiul funcţiei lor:
a) împiedicarea, prin ameninţare, violenţă ori prin folosirea de mijloace frauduloase, a exercitării cu bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor vreunui cetăţean;
b) prezentarea, cu rea-credinţă, de date inexacte Parlamentului sau Preşedintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister, pentru a ascunde săvârşirea unor fapte de natură să aducă atingere intereselor statului.
(2) Constituie, de asemenea, infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani următoarele fapte săvârşite de către un membru al Guvernului:
a) refuzul nejustificat de a prezenta Camerei Deputaţilor, Senatului sau comisiilor permanente ale acestora, în termenul prevăzut la art. 3 alin. (2), informaţiile şi documentele cerute de acestea în cadrul activităţii de informare a Parlamentului de către membrii Guvernului, potrivit art. 111 alin. (1) din Constituţia României, republicată;
b) emiterea de ordine normative sau instrucţiuni cu caracter discriminatoriu pe temei de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, vârstă, sex sau orientare sexuală, apartenenţă politică, avere sau origine socială, de natură să aducă atingere drepturilor omului.
(3) Tentativa faptelor prevăzute la alin. (1) se pedepseşte”.
III. În raport de cele ce preced, rezultă că atât în cazul faptelor care nu au legătură cu voturile sau opţiunile politice exprimate de parlamentari în exercitarea mandatului, cât şi în cazurile faptelor săvârşite de membrii Guvernului în afara exerciţiului funcţiei lor, procurorul este cel înderptăţit să declanşeze urmărirea şi trimiterea în judecată penală a celor menţionaţi mai sus, fără încuviinţarea Camerei din care fac parte.

Iată ce nu a înţeles plimbăreţul parlamentar (ziua) -cetăţean (seara), care se încăpăţânează să instige pe cei 7,5 milioane de cetăţeni (despre care aud că au rămas mai puţini…) cum că Parlamentul ar fi fost cel chemat să „decidă asupra procedurii de urmat” în cazul referendumului întrucât „CCR s-a substituit puterii judecătoreşti şi şi-a permis în mod abuziv infracţional să exercite control de legalitate”, în fond simple fabulaţii fără acoperire în fapt şi în drept.
Autor: Corneliu Turianu
Pentru cine nu știe cine este domnul profesor Corneliu Turianu, iată aduse câteva date despre domnia sa de pe siteul C.N.S.A.S.
CORNELIU TURIANU
Secretar al Colegiului C.N.S.A.S.Data naşterii: 20.08.1940, Negreni, judeţul Olt
Starea civilă: căsătorit, un copil
Cetăţenie: română
Educaţie şi formare
• 1966 – Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti
• 1985 – titlul de doctor în drept
Experienţă profesională
• 01.02.1958 – 15.11.1958 – grefier Tribunalul Caracal
• 06.12.1958 – 07.10.1960 – încorporat pentru satisfacerea stagiului militar
• 16.10.1960 – 01.10.1961 – executor judecătoresc Tribunalul Caracal
• 01.09.1966 – 16.01.1967 – judecător Tribunalul Raionului 23 August
• 16.01.1967 – 16.12.1968 – judecător Judecătoria sector 8
• 01.02.1969 – 11.10.1971 – judecător Judecătoria sector 1
• 11.10.1971 – 01.08.1979 – judecător-vicepreşedinte Judecătoria sector 8
• 01.08.1979 – 01.02.1990 – judecător-preşedinte secţie Tribunalul Municipiului Bucureşti
• 01.02-1990 – 20.07.1990 – judecător Curtea Supremă de Justiţie
• 20.07.1990 – 10.10.1991 – judecător Tribunalul Municipiului Bucureşti
• 10.10.1991 – 14.07.1993 – preşedintele Tribunalului Municipiului Bucureşti
• 14.07.1993 – 24.10.1996 – judecător Tribunalul Municipiului Bucureşti
• 24.10.1996 – 03.12.2000 – senator
• 15.12.2000 – 01.06.2004 – prorector al Universităţii “Spiru Haret”, Bucureşti
• 01.06.2004 – 01.02.2006 – decan al Facultăţii de Drept, Universitatea “Spiru Haret”, Râmnicu Vâlcea
• 2006 – prezent – membru în Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii
Activitate didactică
• 1992 – 1996 – profesor la Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Magistraţilor
• 1996 – 1997 – profesor la Catedra de Drept civil a Universităţii “Hyperion”
• 1997 – 1998 – profesor la Academia de Studii Economice
• 1998 – 2005 – profesor la Catedra de Drept civil a Universităţii “Spiru Haret”
• 2005 – prezent – conducător doctorat, Academia de Poliţie “Alexandru Ioan Cuza”
• 2006 – prezent – profesor la Catedra de Drept civil a Universităţii “Ecologică”
Publicaţii – Listă lucrări
• Autor a 82 de cărţi de specialitate, din care:
– 20 monografii (8 ca autor, 12 în colaborare);
– 28 cursuri universitare (22 ca autor, 6 în colaborare);
– 34 cărţi de practică juridică (25 ca autor, 9 în colaborare).
• Autor a 215 de studii şi articole de specialitate, din care:
– 9 din soluţiile organelor jurisdicţionale ale Uniunii Europene;
– 72 studii şi articole în limba română;
– 11 sinteze de practică judiciară;
– 40 probleme juridice curente;
– 76 practică judiciară comentată şi adnotată;
– 1 studiu de drept comparat
– 6 studii şi articole în limbi străine.
• Autor carte document:
– 2 cărţi cu discursurile parlamentare şi intervenţiile din perioada mandatului de senator.
• Editor, coordonator, redactor, din care:
– editor a două reviste de specialitate (Decizia nr. 61/2007/2004 a Editurii Cartea Universitară);
– coordonator a două cărţi;
– redactor a 10 cărţi şi publicaţii de specialitate.
• Comunicări ştiinţifice:
– Rolul ştiinţei, artei şi culturii în perspectiva integrării României în Uniunea Europeană, A XI-a Sesiune de comunicări, Râmnicu Vâlcea, 23-24 aprilie 2004;
– International Congress on Foundational Research in Law and Philosophy of Law, A XII-a Sesiune de comunicări, Râmnicu Vâlcea, 28-29 mai 2005.
Diverse
Cercetător asociat: Academia Română – Institutul de sociologie;
Şef departament lingvistică: “Societatea de lingvistică teoretică”, Bucureşti.
Declaraţie de avere
• 23.04.2009
• 06.10.2010
• 27.04.2011
• 25.03.2012
• 23.04.2012
Declaraţie de interese
• 23.04.2009
• 06.10.2010
• 27.04.2011
• 25.03.2012
• 23.04.2012
Declaraţie de necolaborare
Categorii:Opinii Etichete:
%d blogeri au apreciat: