Arhiva

Archive for 12 noiembrie 2012

Violenţă economică

12 noiembrie 2012 Lasă un comentariu

– La Zero TV rulau în acelaşi timp, în stânga ecranului, teleshopping american la un pistol de vopsit, iar în dreapta, Dan Senzaţionescu se întâlnea cu simpatizanţii din Târgu-Jiu. Asta da eficienţă! În dreapta, luptă împotriva ciocoilor, în stânga domnul Dan le lua banii.

– Pe Euronews vorbea primarul New Yorkului, Michael Bloomberg, iar alături de el o doamnă traducea în limbajul surdomut. Şi la noi ar fi necesar un limbaj al semnelor când aberează primarul Oprescu. Semne la nivelul tâmplei, prin care să se explice fanteziile lui extraterestre cu autostrăzi suspendate.

– La emisiunea de codoşlâc TV de pe Antena 1, Mireasă pentru fiul meu, o tipă îl întreba pe un tip, la o şuetă în casă: „Ţie chiar nu-ţi place de nicio fată de aici?” Şi tipul, plictisit, i-a răspuns: „De niciuna”. Băi, tipule, n-ai idee ce e afară. Nouă nu ne place nici măcar prezentatoarea.

– Pe TVR2, un documentar intitulat Apocalipsa animalelor descria ravagiile pe care le-ar fi făcut un asteroid căzut în vechime pe Pământ. Extincţia speciilor, frate! Deci un pietroi spaţial ar fi singura şansă să scăpăm de javrele vagaboande care omoară copiii pe străzi. Şi poate să le pice-n cap şi babelor care aruncă cu cartofi în hingheri.

– Discovery Chanel are o emisiune în care un tip cumpără pe trei lulele maşini vechi pe care le recondiţionează şi le revinde în profit. Ar merge şi la noi aşa ceva, dar cu căruţe. Iei una din secolul 19, îi pui cauciucuri de Dacie şi-i schimbi scândurile putrezite, după care poţi să mai tropăi cu ea pe DN1 încă două sute de ani de necivilizaţie.

– Mirabela Dauer ne asasinează cu tigăile ei Dry Cooker. Şi acum îmi dau seama că o ultimă ţigară uitată într-un colţ pe etajeră n-a dat foc la casă, deoarece s-a stins într-o super-tigaie.

– Kanal D bagă un serial, ce surpriză!, turcesc, numit Fatmagul. Aici toate personajele sunt contemporane, în costume sau super-rochii. Dar sigur n-a fost filmat în Istanbul. Străzile în film erau curate şi decente, iar cafenelele cu sofale jegoase şi pline cu purici, la care stau turcaleţi fumând narghilele şi uitându-se chiorâş la străini, lipseau cu desăvârşire.

– Un promo la Schimb de mame, pe Prima TV, ne arată protagoniştii de la ţară discutând cu aprindere în faţa ţevilor care ies dintr-o centrală termică de apartament. Dacă au şi veceul în casă, deja episodul pare făcătură.

– Am mai băgat la cap o sintagmă de la televizor. Madam Bahmuţeanca explica, nervoasă, că nu e normal dacă cineva se ceartă cu altcineva acasă, ultimul s-o dea afară pe prima de la serviciu. Cică e violenţă economică! Păi dacă asta e violenţă economică, atunci dacă o anumită firmă de salubrizare are contracte preferenţiale, fără licitaţie, cu diferite primării se numeşte deja viol economic. Al bugetului de sector. Prigoană ştie.

– Pe Discovery World e o emisiune despre vulcani. Se cheamă Tehnologia vulcanilor şi prezentatorul stătea cât putea el de aproape de conul unui vulcan din care curgea un râu de lavă. Asta e floare la ureche! Ia să se apropie el de Vadim când îl apucă spumele. Aia da catastrofă!

Autor: Mihai Găinușă

Sursa: Academia Cațavencu

Categorii:Haioşenii, Presă Etichete:

Inepţii care urmau să ne schimbe viaţa!

12 noiembrie 2012 Lasă un comentariu

 

inept

În DEX inepţia este explicată ca fiind “faptă sau vorbă prostească, stupidă; prostie, stupiditate, absurditate”. În traducere liberă, o prostie cât gardu’.

Gândirea roşie s-a născut din străfundurile întunecoase ale minţilor unor Marx şi Engels. Ea a fost apoi preluată, dezvoltată şi definitivată drept caracteristică obligatorie pentru manualul oricărui dictator, de către Lenin şi apoi de Stalin. Ceilalţi doar i-au plagiat. Şi astăzi aceştia încă mai sunt plagiaţi prin unele ţari din America de Sud, Africa sau Asia

După ’89 gândirea roşie a trebuit să se adapteze noilor evoluţii din ţările foste comuniste. Ea nu a dispărut ci doar a fost camuflată sub forma diverselor forme de exprimare, una din ele fiind inepţiaStricto sensonu ar fi nicio problemă, doar inepţii auzim zilnic. Problema devine gravă atunci când inepţia este pusă în rândul mecanismelor ce guvernează o societate, sub forma unor sloganuri sau elemente legislative, cu evidentă putere de influenţă.

Iar România a avut parte din plin de unele inepţii care ar fi putut să-i schimbe viitorul. Pe alocuri a fost chiar schimbat dar nu într-atât încât condiţionalul optativ să nu poată salva situaţia.

Prima inepţie a fost debitată de actualul “ultim tovarăş mohican în viaţă”. Cei din jurul său doar l-au plagiat, unii chiar cu succes (…). Văzându-se brusc cu o Revoluţie în braţe, tovaraşu’ Iliescu a lansat, printre altele, sloganul “Nu ne vindem ţara”. O perioadă chiar nu s-a vândut deloc, la asta ajutând şi câteva reprize de bastoane aplicate celor care ar fi fost capabili să o facă şi în special asupra celor care ar fi vrut dar nu deprinseseră destul de profund calităţile salamului cu soia tradiţional. Dar până la urmă, cu răsuflarea Europei în ceafă, mai de voie, mai de nevoie ţara a început să se vândă, adică să se privatizeze, acţiune ce lipsea cu desăvârşire din vocabularul la fel de roşu ca şi gândirea al tovarăşului. Dar dacă nu se întâmpla? Probabil că acum ne-am fi bulucit toţi să ne înscriem pe liste pentru o veche nouă Dacia cu una, două sau trei cocoaşe pe capotă, iar gospodinele ar fi avut de ales dintr-o ofertă mult diversificată de maşini de spălat Albalux şi Dero.

Cu o săptămână în urmă, la Bucureşti s-a desfăşurat Indagra, deja consacrata expoziţie specializată pentru industrie alimentară, agricultură şi zootehnie. Nu ştiu foarte multe detalii, dar acest slogan nu a fost străin de ciorba întinsă de autorităţi şi sindicate, direct responsabilă de dispariţia a două mari uzine româneşti de referinţă, Semănătoarea Bucureşti şi Tractorul Braşov. Dacă aceste două unităţi ar fi fost privatizate, atunci la Indagra am fi văzut expuse şi namile fabricate aici. Şi aş fi fost mândru. Nu numai pentru cunoscători , aceste namile sunt de-a dreptul uzine pe roţi extrem de specializate, capabile să schimbe radical, profesionist şi rapid faţa unui hectar de pământ.

Mai recent, în anul 2011, o altă inepţie a fost la un pas de a aduce schimbări majore în viaţa societăţii. După rezultatele dezastruoase ale bacalaureatului din acel an, diverşi politicieni au fost cuprinşi brusc de compasiune şi milă faţă de loazele care au înţeles prea târziu că viitorul lor nu mai poate fi subiectul unei simple şpăgi. Şi s-a născut proiectul legislativ prin care «elevii cu medie generală peste 7,00 dar care nu au reuşit să promoveze examenul de bacalaureat să se poată totuşi înscrie la universităţi», sub masca unui aşa numit «an de pregătire». Autorul nu este altcineva decât actualul ministru al educaţiei, Ecaterina Andronescu, care a găsit de cuviinţă să insulte prin acest proiect legislativ grupul totuşi destul de mare de elevi care au promovat, aceştia începând să-şi pună pe bună dreptate întrebarea “Şi atunci, noi pentru ce dracu’ ne-am străduit?”. Din fericire, inepţia nu a căpătat validare legislativă. Dar dacă s-ar fi întâmplat?.Precedentul fiind creat, am fi ajuns oţară posesoare de necalificaţi patentaţi dar deţinători de diplome de specialişti, prin permiterea accesului în topul oricărui sistem de învăţământ, de oriunde din lume, a unor personaje care nu au fost în stare să promoveze examenul maturităţii lor supreme. Las la o parte o altă inepţie, de data asta devenită realitate şi anume desfiinţarea şcolilor profesionale, cele care formau meseriaşii de care toţi avem nevoie.

Cu o lună în urmă, doi parlamentari mai exotici au avut “inspiraţia” unei alte inepţii: “prescrierea tuturor pedepselor cu închisoarea mai mici de 6 ani, inclusiv” (de remarcat cinismul acestui «inclusiv»). Din nou, inepţia celor doi, i-am numit pe M. Voicu şi N. Păun nu a ajuns practică legislativă, din fericire. Dar dacă nu ar fi fost aşa? Nici nu îndrăznesc să comentez, specialiştii în drept deja au făcut roşu’n gât pe această temă. Pe scurt, în acţiunea numită «furt», oul ar fi fost net discriminat în raport cu boul…

Inepţia supremă ar fi suma imensului rău întâmplat în această vară, pentru care DEX-ul pur şi simplu nu face faţă la explicaţii. Iar noi nu mai facem faţă la imensa revoltă care ne apasă.

Doar în trecere, să mai menţionăm câteva mici inepţii, mici prostioare debitate de oameni oarecum mari prin postura ocupată, dar extrem de mici în universul gândirii lor, pretins profesionale şi profund intelectuale,

I-am numit pe aceeaşi parlamentari: etichete moi aplicate articolelor de îmbrăcăminte şi încălţăminte, dublarea filmelor în limba română, aplicarea unor buline (roşii, verzi sau portocalii) pe alimente, în funcţie de calitate, muncă patriotică de Ziua Plantaţiilor sau introducerea şahului ca disciplină şcolară ori obligativitatea celor ce stau la coadă (sic) să dea prioritate persoanelor în vârstă de peste 70 de ani etc. Iniţiatorul acestei din urmă gogoriţe este Mircea Geoană, care, probabil că a dorit să ne pregătească într-un fel pentru vremurile ce vor veni…şi omu’ se dorea preşedinte.

Aceste mici porcării nu s-au concretizat şi chiar dacă ar fi devenit parte a realităţii noastre, probabil că nu ar fi deranjat mai mult decât o groapă prost astupată de pasionaţii săpători Distrigaz sau Apa Nova (sau cum s-o mai fi chemând ea prin ţară). Dar totuşi, ele au fost emise cu intenţia cea mai serioasă şi argumentată… Mare-i Parlamentul tău, Doamne, şi mulţi stupizi în el!

Probabil că inepţiile vor curge mai departe, debitate de inepţi încă ascunşi, dar tare mi-e teamă că unele din ele vor intra curând în viaţa noastră, a tuturor, obligându-ne la o realitate pe cât de originală, pe atât de dureroasă şi frustrantă. Aşa că, JOS INEPŢIA şi INEPŢII! pare un slogan nu tocmai departe de cerinţele vremurilor pe care le trăim.

Autor: Dan Popică

Sursa: politicstand.com

 

Casus belli – Radu Gyr… (Să încercăm să analizăm la rece… )

12 noiembrie 2012 5 comentarii

Observ că de la o vreme revine în atenția publică Radu Gyr… poetul legionar…

Vreau să remarc un lucru. Cei mai criticăcioși dintre criticăcioșii care îl critică pe R.Gyr și pe cei care îl readuc în atenție, nu au nici un fel de scrupule în a Vorbi la superlativ despre Mihail Sadoveanu (Acesta între 1927 și 1930 a fost Venerabilul Lojii masonice ieșene „Dimitrie Cantemir”, iar din 1932 al Lojii „Moldova”, din același orient. Între 1930 și 1935 a îndeplinit următoarele demnități masonice: Mare Maestru Adjunct al Marii Loji Naționale din Româ­nia (MLNR), Pro Mare Maestru al MLNR, Mare Maestru al MLNR și Mare Maestru al Franc-Masoneriei Române Unite. Fratele său, Vasile Sadoveanu, de profesie inginer agronom, a fost, de asemenea, mason. După anul 1947, scrisul său virează spre ideologia noului regim comunist, publicând opere afiliate curentului sovietic al realismului socialist, celebre fiind romanul Mitrea Cocor sau cartea de reportaje din URSS Lumina vine de la Răsărit. Ca recompensă pentru această orientare, devine președinte al PrezidiuluMarii Adunări Naționale, funcția politică maximă ocupată de un scriitor român în timpul regimului comunist și se bucură de toate privilegiile ce decurgeau din aceasta.), despre ”cel mai mare poet român” cum se autodefinea Adrian Păunescu, avea dreptate, avea 180 de kile în viu, sau, de ce nu taman pe ”poetul casei Ceaușescu” așa cum îl definea Europa Liberă pe Corneliu Vadim Tudor …  sau, de nu? Lucian Avramescu, unul din rahaturile poeziei românești, creatorul aberației care se numea Serbările Scânteii Tineretului

Nu …nu contează…  pentru eim Radu Gyr și cei care recită din opera sa ori care vorbesc de el sunt adevărați balauri.

Ce nu spun papagalii este că radu Gyr a fost arestat nu doare de comuniști ci și de Carol, şi de Antonescu…

Bine spune Tiberiu Orășanu, pe Tiberiuorasanu’s Blog articol preluat și pe Dictatura Justiției (loc unde l-a,m găsit): 

Radu Gyr

S-a declanşat zilele aceste o controversă despre o poezie, Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane. Sau mai bine spus, despre un politician care a recitat-o de curînd, la o lansare de candidaţi. Spiritele  s-au încins dar, nimeni nu a încercat să vadă despre ce este vorba, cu adevărat. S-a spus despre autor, că a fost legionar. Este drept dar, Radu Gyr a fost ceva mai mult de atît: a fost un adevărat performer: a reuşit să fie întemniţat şi de Carol, şi de Antonescu, şi de comunişti. Pentru această poezie, a fost chiar condamnat la moarte, dar nu pentru vina de a fi fost legionar ci, pentru vina de a incita ţărănimea contra ordinii instaurate de comunişti. Puteţi citi o scurtă biografie a lui Radu Gyr pe portalul Creştin Ortodox . Încercaţi să nu uitaţi că acest om a petrecut peste 20 de ani după zăbrele. Şi vă ofer pentru reflecţie o altă splendidă poezie a acestui autor:

Iisus în celulă 

Azi noapte Iisus mi-a intrat în celula.
O, ce trist si ce-nalt parea Crist !
Luna venea dupa El, în celula
si-L facea mai inalt si mai trist.

Mainile Lui pareau crini pe morminte,
ochii adanci ca niste paduri.
Luna-L batea cu argint pe vestminte
argintandu-I pe maini vechi sparturi.

Uimit am sarit de sub patura sura :
– De unde vii, Doamne, din ce veac ?
Iisus a dus lin un deget la gura
si mi-a făcut semn ca să tac.

S-a asezat langa mine pe rogojina :
– Pune-mi pe rani mana ta !
Pe glezne-avea urme de cuie si rugina
parca purtase lanturi candva.

Oftand si-a intins truditele oase
pe rogojina mea cu libarci.
Luna lumina, dar zabrelele groase
lungeau pe zapada Lui, vargi.

Parea celula munte, parea căpătâna
si misunau paduchi si guzgani.
Am simtit cum îmi cade capul pe mana
si-am adormit o mie de ani…

Când m-am desteptat din afunda genuna,
miroseau paiele a trandafiri.
Eram în celula si era luna,
numai Iisus nu era nicairi…

Am intins bratele, nimeni, tacere.
Am intrebat zidul : nici un raspuns !
Doar razele reci, ascutite-n unghere,
cu sulita lor m-au strapuns…

– Unde esti, Doamne ? Am urlat la zabrele .
Din luna venea fum de catui…
M-am pipait… si pe mainile mele,
am gasit urmele cuielor Lui.

– – –

……….Cînd vom învăţa să nu mai judecăm oamenii numai după greşelile lor ci mai ales, pentru reuşitele lor eventual literare? Cînd vom începe să ne considerăm CREŞTINI şi în interior nu doar în semnele exterioare (închinare, pupat moaşte, etc)?

Pentru conformitate: Sursa 1, Sursa 2

La finalul articolului de mai sus, se face o trimitere spre unele din poeziile lui Radu Gyr pe site-ul: romanianvoice.com

  1. Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
  2. Întrebare
  3. Poveste
  4. Îndemn la luptă
  5. A mai murit încă unul
  6. Cântec de leagăn
  7. Leagăn fără cântec
  8. Voi n-aţi fost cu noi în celule
  9. Isus în celulă
  10. Dă-mi chipul tău
  11. O, brad frumos…
  12. Baladă
  13. Hangiul
  14. Colind
  15. Vecinul care-a murit

Cred că a ne rezuma doar la atât înseamnă a ne situa de o parte sau de cealaltă în această poveste. Nici măcar nu știu dacă e bine sau rău. 

Eu zic să citească fiecare, apoi să hotărască în ce parte e adevărul, să hotărască dacă Radu Gyr a fost sau nu mai rău decât masonul trecut la comunism Mihail Sadoveanu, comunistul dedicat Adrian  Păunescu, ori decât lingăii Corneliu Vadim-Tudor  și Lucian Avramescu.

Măcar, spre deosebire de cei patru pomeniți, Radu Gyr a rămas consecvent ideilor sale, lucru care l-a costat libertatea. Ceilalți au fost și sunt, doar (pentru a fi elegant) niște trestii care, din lașitate, s-au înclinat sub bătaia vântului, iar capul lau plecat umili pentru că ”sabia nu taie capul ce se pleacă”…

Măcar Radu Gyr a avut spre deosebire de aceștia coloană vertebrală… 

O fi chiar mai rău să ai coloană vertebrală decât de a te pleca vremurilor ca trestia? Să vedem…

Cel puțin corect cred că este să aruncăm o privire pe site-ul destinat lui Radu Gyr:  radugyr.ro.

 

Mai întâi, iată o scurtă biografie a lui Radu Gyr:

Radu Demetrescu-Gyr s-a nascut în anul 1905 la Câmpulung-Muscel. Licentiat în Litere, a debutat în anul 1924 odata cu aparitia volumului Linisti de schituri, volum care s-a bucurat de o mare apreciere, atât în rândul publicului cât si al criticii românesti. Colaborator statornic în perioada dupa debut la revista Universul literar si apoi la alte reviste literare de formatie nationalista (Gândirea, Gând Românesc, Sfarma-Piatra, Decembrie, Vremea, Revista Mea, Revista Dobrogeana si altele, precum si la ziarele: Cuvântul, Buna Vestire, Cuvântul Studentesc etc.), Radu Gyr a publicat numeroase articole, studii literare si poezii. 

Membru de seama al Miscarii Legionare, Comandant Legionar si sef al regiunii Oltenia. Conferentiar la Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti. Este autorul versurilor cântecelor Sfânta Tinerete Legionara, Imnul Mota-Marin, Imnul Muncitorilor. 

Laureat al mai multor premii ale Societatii Scriitorilor Români si ale Academiei Române. În 1940, pe timpul guvernarii legionare a fost director general al teatrelor. În aceasta calitate ia initiativa înfiintarii Teatrului Evreiesc. 

Dupa detentia de sub regimul lui Carol al II-lea este închis si de Antonescu, apoi este eliberat si trimis spre „reabilitare“ în batalioanele de la Sarata. În 1945, regimul comunist îl încadreaza în „lotul ziaristilor“ si îl condamna la 12 ani. Revine acasa în 1956, dar dupa doi ani este din nou arestat si condamnat la moarte pentru poezia Ridica-te Gheorghe, ridica-te Ioane! Sub regimul comunist a executat aproape 16 ani de detentie. 

A suferit chinuri inimaginabile în închisoarea Aiud, cu un regim de celula aspra. Bolnav grav, cu un prolaps rectal gangrenat, cu hepatita, infiltrat pulmonar TBC, hemofilic, i s-a refuzat orice ajutor medical. Carturarul Radu Gyr a lasat în urma o opera poetica de valoare unica, la care se alatura o multime de studii si eseuri critice, raspândite în periodicele românesti de-a lungul anilor si care, desigur, vor fi publicate într-un viitor volum antologic. 

A trecut în vesnicie în anul 1975 (28.04).

În continuare, iată opera lui Radu Gyr:

  Texte disponibile  
Volumul Balade   [descarca PDF]
Volumul Lirica Orala   [descarca PDF]
Volumul Poeme de Rasboiu   [descarca PDF]
Volumul Poezia în catuse   [descarca PDF]
Volumul Stele pentru Leagan   [descarca PDF]
Conferinta Studentimea si idealul spiritual   [descarca PDF]
  OPERE – lista completa  
Linisti de schituri (poeme), 1924. Volumul de debut literar al poetului Radu Gyr; 

Plânge Strâmba-Lemne (poezii). Editura Flamura, Craiova, 1927; 

Cerbul de lumina (poezii). Editura Casei Scoalelor, Bucuresti, 1928; 

Fauritorii unui ideal (conferinta-studiu tinuta la Societatea Tinerimii Române, 1932); 

Stele pentru leagan (poezii). Râmnicu Vâlcea, 1936; 

Poesii; Prefata. În volumul: Popas în lacrami de Soimu George, Bucuresti, 1937; 

Evolutia criticei estetice si aspectele literare contemporane. Editura Haralambie V. Eugenu, Bucuresti, 1937. 232 pag.; 

Scufita rosie (în colaborare cu N. Milcu). Editura Cartea Româneasca, Decembrie 1937, Bucuresti; 

Balada si eroism (studiu). În: Gândirea, XVII, Nr. 4, Aprilie 1938; 

Curcubee si florete; Studentimea si idealul spiritual (studiu); Abecedar, 193(?); 

Cununi uscate (versuri). Editura Cartea Româneasca, Bucuresti, 1938. 

Corabia cu tufanici. Tipografia Universul, Bucuresti, 1939; 

Poezii de razboi. Vol. I-II, Bucuresti, 1942; 

Balade. Bucuresti, 1943 (vezi si Gândirea, 1943); 

Poezii din închisori. Editura Cuvântul Românesc, 1982, Canada, pag. 3-179; 

Suferinta, Sacrificiul si Cântecul. În: Al paso con L’Arcangelo, Edizioni all’Insegno del Veltro, Genova, 1982, pag. 45-62; 

Balade. Editura Curierul, Santa Clara, 1983 (culese din volumele Cununi uscate (1938) si Balade (1943); 

Sângele temnitei – Balade. 29 Aprilie 1993, Timisoara

Accesând acest linc, doritorii pot vedea și câteva poze cu și despre Gyr: http://www.radugyr.ro/index.php?menu=foto

  Articole, recenzii  
[Horia Sima] – CELE MAI CRÂNCENE INFRÂNGERI – SUNT RENUNTĂRILE LA VIS (1981)
[Nicolae Nicolau] – Radu Gyr, 25 (Permanente, mai 2000)
[Bogdan Munteanu] – Interpretari ale lui Radu Gyr (Permanente, 2003)
[Robert Ungureanu] – Omul Radu Gyr
[N.S. Govora] – Vine Radu Gyr (1979)
[Gheorghe Andreica] – Cel de-al treilea martiriu al lui Radu Gyr
[Simona Popa] – Radu Gyr
[Anatol Ghermanschi] – Puterea in Cultura
[Adrian Crupa] – Necesitate si lux in poezia spatiului concentrationar

  Conferinte, comemorari  
[Bucuresti] – Noua Dreapta Bucuresti l-a comemorat sambata 28 aprilie Radu Gyr (2007)
[Cluj] – Noua Dreapta Cluj il comemoreaza pe marele poet Radu Gyr (2005)

Și, în fine, iată că am ajuns și la muzică:

  [Muzica] Proiectul Radu Gyr – Sangele temnitei (2005)  
2 8 1 ascultă
Blestemul aiudului ascultă
Imn mortilor ascultă
Indemn la lupta ascultă
Isus in celula ascultă
Leagan fara cantec ascultă
Ne vom intoarce intr-o zi ascultă
Ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane ! ascultă
Tacem din gura ascultă

Pentru a salva melodiile faceti click dreapta pe „ascultă” si alegeti „Save (link) as”

După cum deja știe cam tot românul cât de cât interesat, Mihail Neamțu , în ediția online a Evenimentului zilei , la data de 9 Noiembrie, 2012, Silviu Sergiu publică un articol numit: 

Sfântă tinerețe electorală! Despre legionarism de operetă

Silviu Sergiu

Silviu Sergiu

Gestul lui Mihai Neamțu de a recita o poezie scrisă de poetul Radu Gyr este discutabil. Nu pentru că nu avea voie să recite poezia „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”, un poem cu calități lirice remarcabile. Ci pentru că a facut-o in locul și la momentul nepotrivit.

În legătură cu Radu Gyr lucrurile sunt clare. A fost un poet foarte important. Are locul său bine definit în istoria literaturii române. Poeziile sale au fost scrise cu mult har. 

A avut și o latură detestabilă, din cauza convingerilor sale politice detestabile. A fost comandantul legionar in regiunea Oltenia. Unele poezii ale sale au înfierbântat inimile și mințile unor criminali. Aceștia au ucis de-a valma evrei și români, mânați de îndemnul din ”Sfântă tinerețe legionară”: ”Și-avem doar gloanțe pentru trădători”. Un imn în care Gyr nu precizează cine sunt trădătorii, lăsând decizia la latitudinea camarazilor săi de arme, fapt care a sporit, probabil, numărul victimelor nevinovate. 

Dacă Mihai Neamțu ar fi recitat „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!” la un cenaclu literar ar fi fost un gest inofensiv. Nu s-ar fi vorbit a doua zi despre Radu Gyr- antisemitul. Ar fi fost și penibil, fie și pentru că poezia nu este antisemită. S-ar fi vorbit de Radu Gyr- poetul remarcabil. În mod justificat.  

Mihai Neamțu a rostit aceste versuri la un eveniment electoral, a unei formațiuni de dreapta. Asta schimbă datele problemei. Pe scena Operei Naționale,  „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!” nu a fost doar o poezie foarte frumoasă. Încărcătura ei simbolică a fost alta. A fost un mesaj țintit către un public avizat, un electorat situat la extrema Dreptei, care se înflăcărează nu doar datorită valorii literare, ci și pentru că aparține unui poet legionar. Luni seara, acestui tip de electorat Mihai Neamțu i-a fost simpatic. Poate chiar atractiv din punct de vedere electoral.

Nu stim cat de mare este acest electorat. Putem doar banui ca a crescut in ultima vreme, din cauza crizei economice si a degradarii spatiului public romanesc. Partidele stiu insa dimensiunea lui, dar nu dau niciodata publicitatii cifrele din sondajele interne. Nu cred ca este un electorat de neglijat.

O parte dintre acești alegători nu au o educație consistentă. Îi regăsim în galeriile de fotbal. Pentru ei a fi legionar este o mare calitate, pentru ca au ceva impotriva tiganilor, homosexualilor si evreilor. Aceștia îl admiră pe Gigi Becali pentru abordările sale fascistoide, indiferent că țin cu Steaua, Dinamo sau Rapid. Nu il voteaza neaparat, pentru ca nu stie carte. Ar putea sprijini insa un politician erudit, despre care au auzit ca ar fi legionar. Din acest punct de vedere, acuzatiile de legionarism i-ar putea prinde bine lui Mihai Neamtu.

Un al doilea segment al acestui electorat este format din persoane educate, trecute de prima tinerete. Sunt intelectuali de dreapta, care pe vremea comunismului vedeau in Radu Gyr un „poet al inchisorilor comuniste”, un disident care a luptat in numele lor cu regimul comunist. Pentru curajul de a se opune bolșevicilor, i-au iertat pacatele de pe vremea cand era legionar. Îi sufletul acestora, poezia „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!” a avut un ecou aparte. 

Mai exista si un al treilea segment este compus din tineri care pot fi lesne sedusi de rolul mesianic pe care legionarismul il atribuie poporului nostru. Romanii de astazi au nevoie sa auda ca nu sunt codasii Europei, ca li se face o nedreptate majora fiind tratati in acest fel. Acesta este electoratul care-l admiră pe Dan Puric, fiind captiv al carismei acestuia. Un personaj pe care Andrei Pleșu l-a portretizat excelent, într-un interviu din ”Adevărul”. ”Domnul Dan Puric a făcut un sindrom de guru. Părerea mea sinceră este că el nu este pregătit pentru acest rol, din două motive. Unu: se simte indecent de bine în el, iar asta se vede din mica pompă profetică a discursului. Doi: n-are cultură suficientă, iar asta se vede din modul cum dă citate. Citatul este nemilos. Felul cum citezi te dezbracă. Regula e să nu citezi mai mult decât citeşti”.  

Un discurs politic, cum este cel în care Mihai Neamțu a inserat poezia lui Radu Gyr, are drept scop sa convinga alegători. Erudit și inteligent, mi-e greu să cred că Mihail Neamțu nu a realizat adevărata simbolistică a gestului său si nu a anticipat ecourile negative. S-a gandit probabil ca raportul costuri- beneficii este bun. 

Nu cred că Mihail Neamțu  este un extremist ce trebuie eliminat din politica românească. O fi tânjit în tinerețe după o Românie ca soarele sfânt de pe cer, o fi evocat memoria Căpitanului, dar și-a pus cenușă în cap pentru asta. Poate fi un semn că s-a copt pentru politică. Cred ca este nedrept să fie acuzat de negaționism. Nu exista suficiente dovezi pentru a i se organiza un proces public. 

Este însă un politician care, pe scena Operei Române, și-a dovedit șiretenia și, într-o bună măsură, lipsa de scrupule. Un politician care a recurs, indirect, la memoria unor personaje istorice detestabile, chiar dacă înzestrate cu har literar, pentru a strânge voturi. 

Când gesturile sale au fost sancționate public, s-a făcut că nu înțelege de ce este acuzat. Ipocrizia il desavarseste ca politician, pentru ca este o modalitate de a nu bate definitiv în retragere, de a nu-i dezamăgi pe cei pe care a vrut să-i seducă.

EVZ.ro

Cred că trebuie să fac aici o precizare… mie mi se pare extrem de interesant… după, ascultarea acestor melodii pe versuri de Radu Gyr, parcă mă simt mai român … mai mândru că sunt român ca și el… O fi ciudat?

Însă, dacă doar rostesc numele: Mihail Sadoveanu, Adrian Păunescu, Corneliu Vadim-Tudor, Lucian Avramescu ori, de ce nu?, Ion Iliescu, Dan Voiculescu, Crin Antonescu, Victor Ponta, Adrian Năstase, Daniel Constantin, Ecaterina Andronescu, Gigi Becali, Dan Voiculescu, Radu Tudor, Dana Grecu, Mircea Badea, Victor Ciutacu, Dan Diaconescu (bine, ăsta e țigan, deci se pune doar pe jumătate) etc … parcă am un sentiment de jenă dacă afirm: ”Sunt român ca și ei …”

Oare să nu fie vorba decât de faptul că am accesat lincurile aflate sub lista aceasta de nume? (Numele fiecăruia conține un linc și cine dă clic va fi ”transportat” spre siteuri unde putem vedea cam ce îi poate pielea fiecăruia)

 

%d blogeri au apreciat: