Arhiva

Archive for 8 ianuarie 2013

Libertee, Egalitee, Becalizee, Securitee

8 ianuarie 2013 2 comentarii

 

 

Mulțumită lui Vagin Tudor, în România, democrația se traduce:

Libertee, Egalitee, Becalizee, SecuriteeVadim Tudor

Îmi amintesc cum, pentru a putea să ajungă în parlamentul european, Vadim Tudor s-a aliat cu Gigi Becali… Tandem șoc, ce să zic…

Justițiarul tribun s-a aliat cu pușcăriașul Jiji și s-au făcut parlamentari europeni, ca-n filmele cu proști …

Gigi Becali, Vadim Tudor

Iată că Becali Jiji nemaisuportând să fie luat de cel mai prostălău de acolo și-a cumpărat un loc de liberal aruncând cu bani în stânga în actualul Parlament al României, prin comparație, poate fi considerat în prima jumătate din punct de vedere al I.Q.-ului  și i locul de la P.E. a rămas liber…

Astfel că, Vaccin Tudor l-a trimis pe altul, un fost colonel de Securitate , Dan Zamfirescu…

Presedintele PRMCorneliu Vadim Tudor, scrie ziare.com  a decis sa trimita in Parlamentul European un fost securist, in locul lui Gigi Becali. Nouleuroparlamentar PRM, Dan Zamfirescu, are decizie din partea CNSAS ca a facut politie politica.

Dan Zamfirescu a lucrat in Ministerul de Interne pana in 1990, iar mai apoi a fost ofiter SRI, pana in 2002. In 2007, CNSAS a decis ca Zamfirescu a facut politie politica in perioada comunista.

CNSAS: Deputatul Dan Zamfirescu (PRM) a facut politie politica

„Una este sa fii colaborator, sa faci politie politica, alta e sa fii ofiter de Securitate. Eu nu recunosc aceasta institutie bugetofaga numita CNSAS. Eu mi-am facut datoria de ofiter si o sa mi-o fac pana la moarte. Daca e nevoie o sa mor cu arma in mana pentru tara. Sunt mandru ca am fost ofiter al Securitatii, al contraspionajului romanesc”, a declarat Zamfirescu pentru Romania Libera.

Noul europarlamentar este membru al PRM din 2002, imediat dupa ce a iesit din SRI. El a fost sideputat, ales in Calarasi, membru al Comisiei de politica economica.

PRM a obtinut trei posturi de europarlamentar in urma alegerilor din 2009. Zamfirescu era pe locul sase pe lista de candidati. Inaintea sa se mai afla si Eugen Mihaescu, care nu a fost desemnat sa-i ia locul lui Gigi Becali deoarece „nu si-a platit cotizatia la partid„.

Gigi Becali a renuntat la postul de europarlamentar dupa ce a fost ales deputat in urma alegerilor din 9 decembrie.

Pe  31 OCTOMBRIE 2011, pe siteul său , Corneliu Vagin Tudor îi transmitea lu dom colonel Dan Zamfirescu bezele și la mulți ani, și, ca să se opună bine cu el îi trăgea  și vreo două limbi nevestei securistului, pentru că se știe, la inima securiștilor se ajunge prin ciloții nevestelor lor…

Screenshot_1

O fi deplasat să cerem demiterea lui Ponta pentru că doar vorbește și nu face nimic și mai și încalcă PRINCIPIUL SEPARAŢIEI PUTERILOR ÎN STAT ?

Mulți spun multe despre doamna Elena Udrea.

Cred că nimeni nu are pretenția că doamnei Udrea îi lipsește spiritul de observație.  Nu doar dânsa spune că premierul stă ca starleta la televizor, aș spune chiar că este starleta cea mai prezentă pe micile ecrane… vorbește, vorbește vorbește… treabă? … Ioc…

Elena Udrea

Elena Udrea

In dorinta lui de a oferi poporului circ – spune doamna Udrea pe siteul domniei sale –  pentru ca este evident ca nu-i poate oferi paine, Ponta foloseste functia de Prim Ministru pentru a fi non stop in mass media. Nu numai ca este toata ziua la televizor, in studiouri sau  in direct prin telefon, dar a transformat si sedintele de guvern in conferinte de presa.

Deschiderea acestor sedinte a devenit un prilej pentru Premier de a lucra la propria imagine. Ceea ce in principiu nu ar fi neaparat criticabil, avand in vedere ca vorbim despre un om politic. Doar ca ceea ce spune Ponta si in aceste ocazii este doar gargara si atat. Spune ceea ce da bine, nu ceea ce chiar este in stare sa faca sau ceea ce ar fi adevarat.

Arunca un buzdugan dupa care nici nu-i trece prin cap sa se duca. Cate afirmatii a facut fara ca in urma lor sa se si intample ceva? Ba mai mult, uneori a si fost contrazis ulterior de proprii ministri, cum a fost atunci cand a afirmat pompos ca ministerele sunt intesate de oameni care nu fac nimic, adusi pe considerente politice, care ar trebui dati afara.
Frumoasa si de efect declaratie pentru public, nu? Numai ca in guvernarea Boc am oprit angajarile in sistemul bugetar, am  lucrat cu cei pe care i-am gasit acolo din guvernele PNL si PSD trecute, am redus numarul angajatilor din ministere, iar de multe ori instantele de judecata ne-au obligat sa ii reangajam pe cei concediati! Deci, declaratie de efect pe imagine, dar fara niciun continut. Mai mult, in realitate declaratia masca intentia de a incepe eliberarea locurilor din institutii pentru a fi ocupate de clientela USL.
La fel cu ceea ce a spus ieri Premierul despre directorul CNSC. Ca blocheaza licitatiile si ca este prieten cu Udrea si Blaga. Nu am inteles daca le blocheaza pentru ca ar fi prieten cu noi, dar nici nu mai conteaza pentru ca in realitate, eu nu il cunosc pe acest director, mai mult decat ca l-am vazut in sedintele de guvern de doua ori si am mai vorbit oficial la telefon tot de vreo doua ori, cand am intrat in conflict pe seama intarzierilor provocate in derularea proiectelor de modul de lucru al CNSC. Deci, daca Ponta chiar are o problema cu functionarea acestei institutii, atunci ar fi trebuit sa ceara aparatului sa ii propuna o solutie, nu sa faca o declaratie pompoasa despre minunatele sale preocupari si intentii, in care a mai invocat si numele meu si al lui Blaga, pentru un efect maxim de presa si de public. In mod cert nu va fi in stare sa faca nimic concret nici cu privire la subiectul CNSC, daca el chiar exista si nu a fost pur si simplu un alt pretext de mediatizare si de mascare a intentiei de a schimba politic conducerea institutiei, asa cum nu este in stare sa se poarte ca un Prim Ministru care trebuie sa aiba grija guvernarii si nu grija aparitiilor la televizor.
Dar a mai obtinut un moment de publicitate in care unii au gandit probabil, ca mare si hotarat mai este acest Ponta!
Numai ca, daca dupa guvernarea Boc se spune ca a facut foarte mult dar a comunicat foarte putin, deja dupa opt luni de guvernare Ponta se spune ca n-a facut nimic, dar a comunicat non stop!

Autor: Elena Udrea

Sursa: blog.elenaudrea.ro 

Exact se spuneam, toată ziua stă la televizor ca starleta…

Ei, dar cum în afară de mătreață, Ponta are și o mare dorință de a se face de râs,  la inceputul sedintei Biroului Permanent National, la care a avut si presa acces, premierul  a sesizat „invidia” Elenei Udrea, pe care a numit-o „viitoarea presedinta a PDL”, fata de comunicarea publica a USL.

Victor Ponta

Victor Ponta

„Am sesizat invidia viitoarei presedinte a PDL, doamna Udrea, ca noi comunicam. Sigur, daca nu ai ce, nu ai ce sa comunici. In cazul Guvernului Boc nu aveau ce sa comunice”, a spus Ponta. 
El le-a cerut membrilor Guvernului, dar si celor care nu sunt in Executiv dar detin functii publice sa comunice si sa explice oamenilor masurile luate.
„Impreuna cu dumneavoastra – si vorbesc si de membrii Guvernului, dar vorbesc si de cei care nu sunt membri ai Guvernului, sunt parlamentari sau au alte functii politice – trebuie sa explicam oamenilor ceea ce facem. Noi avem ce sa comunicam – si lucrurile bune si deciziile dificile pe care le vom lua trebuie sa le explicam inainte. Daca oamenilor le explici inainte, sunt covins ca reactia va fi alta, si mai ales daca vom fi foarte transparenti”, a mai spus el.

Ei, dar nu doar de doamna Udrea consideră ponta că trebuie să se ia… Emil Boc e una din țintele lui favorite.

Invitat la B1, cu mitocănia lui de gargaragiu de maidan, Ponta a arătat că nu suportă comparația cu  Emil Boc. „E nevoie să mă ridic în picioare să vă arăt că nu semănăm?” – a spus el, referindu-se la evidenta diferență de înălțime a fostului premier și cei aproape doi metrii e prstie cu care l-a dotat pe el natura… Da, calitatea premierilor se măsoară în numărul de centimetrii… Dacă se apucă să spună ca Mircea Badea  și ă are oarece pătrățele pe abdomen, m-a spart…
Grandioasul amalgam  format prostie, aroganță și nesimțire care îi populează țeasta de care îi sunt atașate urechile, mi se pare că este extrem de clar conturată când, de la înălțimea funcției sale, încălcând separația puterilor în stat, să se refere la decizia judecătorilor în cazul Voiculescu, stăpânul și guru-ul de facto a USL…  

MEDIAFAX scrie că: 

Felix

Felix

Eu m-am uitat cu ochiul unui jurist şi cred că decizia judecătorului de la tribunal a fost o decizie greşită şi ar trebui CSM, cine se ocupă, să vadă de ce a dat acea decizie. Cât domnul Vociulescu nu e senator, se judecă la instanţa obişnuită, când devine senator, merge la Curtea Supremă (…) Mă opresc aici ca să nu fiu acuzat că atac un judecător, Doamne fereşte! Nici nu ştiu cine e judecătorul de la tribunal, eu vă spun opinia mea ca jurist, pe procedură. Competenţa după persoană este apreciată de judecător. Eşti senator, te duci la Curtea Supremă. Nu eşti senator, rămâi la tribunal. Nu poţi să fii şi senator, şi nesenator”, a spus Ponta la postul B1 TV.

 

Vezi articolul pe siteul: mediafax.ro

Adică, CSM ”ar trebui să …” wow, și asta o spune un premier, aducă unul din Puterea Executivă spne ce ar trebui să facă cineva din Puterea Judecătorească? 

Păi,  ia să vedem ce zice Constituția:

TITLUL I
Principii generale

Statul român

Aliniatul 4:  Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale.

Cam insipid, nu?  O fi insipid atâta timp cât nu știm cum e cu separația puterilor. Așa că, îl rog pe cititor să citească cele ce urmează, și apoi să judece dacă nu cumva amesteul Premierului în treburile justiției nu o fi taman un un lucru extrem de grav, care ar trebuii să atragă, într-o țară civilizată, evident, demiterea maimuțoiului de pe fotoliul primminestrial:

UNIVERSITATEA PETRU MAIORFACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE, JURIDICE ŞI ADMINISTRATIVE

ADMINISTRATIE  PUBLICA I

 PRINCIPIUL SEPARAŢIEI PUTERILOR ÎN STAT

Introducere

 Încă din cele mai vechi timpuri s-a discutat şi implicit s-a pus problema separaţiei puterilor  statului, în vederea specializării activităţilor statale adică stabilirea unor organe cu autoritate caresă aibă anumite responsabilităţi şi să desfăşoare neîncetat acelaşi tip de activităţi. Această cerinţă cu caracter obiectiv este importantă şi necesară în orice stat pentru ca procesul de conducere să fie unul eficient.De asemenea este considerat a fi adevărat că dacă s-ar atribui toate puterilor statului unei singure persoane sau unui grupde persoane s-ar ajunge la tiranie şi ar constitui o ameninţare pentru libertatea individuală.Totuşi, prin esenţa sa, procesul deconducere al unui stat trebuie să fie unitar, asemenea caracteruluiunitar al puterii statului.Statul are de îndeplinit trei funcţii fundamentale cărora le corespund trei puteri: funcţia legislativă (puterea legislativă), funcţia executivă (puterea executivă) şi funcţia jurisdicţională (puterea judecătorească). Punerea în echilibru a acestor puteri, prin mijloace de control a uneia faţă de celelalte, stăvilind astfel tendinţa de a acapara toată puterea şi de a abuza de ea, este condiţia armoniei sociale şi garanţia libertăţii umane. Punerea degreutate si contra-greutate în talerele puterilor pentru ca nici una să nu le domine pe celelalte. Aşadar, nu este atât de mult vorba de o separaţie a puterilor, cât despre un „echilibru al puterilor” 

Originea şi conţinutul acestui principiu

Cel care a vorbit pentru prima dată de separaţia puterilor în stat, ca principiu, este John Locke, dincolo de Canalul Mânecii, şi Montesquieu dincoace de Canalul Mânecii. Sursele acestui principiu sau acestei teorii se află în antichitate. Mulţi dintre istoricii, filosofii, şi scriitorii acelei vremi ne-au lăsat dovezi şi reflecţii despre organizarea puterilor şi începuturile divizării ei în Sparta şi mai ales Atena.Primul autor, care, deşi nu a elaborat teoria separaţiei puterilor în stat, a sugerat-o – prin descrierea făcută statului atenian – este Aristotel. Poate înclinaţia sa spre proporţionalitate şi spre echilibru, priceperea lui de a constata, clasa, sistematiza şi compara l-au făcut să se aplece şi asupra modului de organizare al statului elen. Aristotel afirma că atribuţiile statului elen erau distribuite unor organe distincte: Adunarea generală (care deliberează cu privire la afacerile publice), Corpul magistraţilor (care execută ce s-a deliberat), Corpul judecătoresc. În„Constituţia Atenei”, Stagiritul distinge cele „trei părţi ale statului”care, odată bine organizate, „statul întreg este, în mod necesar,bine organizat în el însuşi”.

 În Evul Mediu, dominat în mare parte de lupta pentru supremaţia puterii între papalitate şi Sfântul Imperiu Roman de Naţiune Germana, se remarcă o organizare a prerogativelor de putere oarecum apropiată de cea din antichitate. Cu toate acestea odată cu apariţia monarhiei absolutiste, principiul de guvernare stătea la baza „confuziei puterilor”, adică pe deţinerea întregii puteri de către monarh, şi exercitarea acesteia după bunul său plac. Chiar dacă puterea politică absolută aparţinea regelui,complexitatea administrării regatului impunea o distribuire şi specializare a diferitelor activităţi de conducere, inclusiv la nivel local. Jean Bodin, preluând modelul aristotelic al formelor deguvernare, susţine că suveranitatea aparţine, din punct de vedere teoretic, fie unei multitudini de indivizi (democraţia), fie unei minorităţi (aristocraţia), fie unui singur om(monarhia). Fiindcă monarhul nu poate să guverneze nemijlocit se înconjoară de un ansamblu de instituţii (Consiliul permanent denumit Parlament sau Senat, Stările Generale şi adunările provinciale), care desfăşoarădiferite activităţi cu caracter statal, în numele Coroanei.

 În concepţia lui Bodin atributele suveranităţii sunt: puterea legislativă,puterea executivă, puterea judecătorească, puterea de a declara război şi de a încheia tratate, dreptul „de a bate monedă”, dreptul de a numi în funcţii publice, ş.a.

Cel mai remarcabil gânditor al noului curent în filozofiapolitică a fost John Locke. Acesta a avut ca reper cutuma constituţională britanică şi cerinţele noii clase sociale de a i segaranta nu numai libertatea în sens filozofic, ci şi libertatea politică,şi Locke susţine că puterea absolută ar putea fi diminuată prin separarea unor funcţii ale Coroanei şi exercitarea lor de către organisme distincte. Locke distinge în stat trei puteri: puterea legislativă, puterea executivă şi puterea federativă. Potrivit concepţiei lui Locke puterea executivă şi puterea legislativă nu 

trebuie să fie reunite în aceeaşi persoană, spre deosebire de puterea executivă şi federativă, care trebuie contopite. În epoca în care Locke şi-a expus concepţiile politice privind un nou model de guvernare, şi alţi autori au supus sistemul de guvernare englez si economia Angliei unei analize atente. James Harrington este unul dintre autorii mai sus menţionaţi. Acesta trasează în lucrarea sa „Oceania” planul unei guvernări echilibrate bazate pe o diviziune tripartită a corpurilor politice. Ca şi Locke, Harrington nu consideră instanţele judecătoreşti ca o putere de sine stătătoare.

Principiul separaţiei puterilor în viziunea lui C.L. Montesquieu

Montesquieu este de părere că „într-un stat, adică într-o societate în care există legi, libertatea nu poate consta decât în aputea face ceea ce trebuie să vrei să faci şi de a nu fi constrâns să faci ceea ce nu trebuie să vrei”. Cu alte cuvinte, după cum afirma Montesquieu, prin libertate se înţelege dreptul de a face tot ceeace îngăduie legile. Cu o condiţie: legea să nu fie tiranică. Montesquieu mai este de părere că libertatea politică există doar atunci când nu se abuzează de putere, dar din experienţă ştim căorice om care deţine o putere este înclinat să abuzeze de ea. C.L.Montesquieu susţinea că în fiecare stat există trei feluride puteri: puterea legislativă, puterea executivă – privitoare la chestiunile care ţin de dreptul ginţilor – şi puterea privitoare la celecare ţin de dreptul civil. În continuare Montesquieu defineşte puterea executivă ca aparţinând principelui(Monarhului) şi constând în dreptul acestuia de a declara război sau de a încheia pacea, de a trimite sau primi ambasadori, de a apăra teritoriul, ş.a. Ultima putere mai este denumită şi putere judecătorească. Montesquieu este interesat, mai ales, de separarea celor trei puteri, întrucât modul în care acestea sunt separate şi se exercită,se realizează sau nu libertatea politică. Chiar dacă autorul francez foloseşte termenul de „puteri”, el are în vedere funcţii distincte(ansambluri de atribuţii sau prerogative specializate), distribuite unor organisme distincte care acţionează în mod separat unul faţă de altul.Între cele trei puteri, trebuie sa existe însă o colaborare,  deşi ele sunt separate. Această colaborare există în special înintervenţia sau „participarea” unei puteri la înfăptuirea celeilalte.După momentul în care principiul separaţiei puterilor a fostinstituţionalizat în constituţii, se va crea ceea ce doctrina numeşte„checks and balances”, adică supravegherea reciprocă a celor trei puteri pentru reechilibrarea raportului dintre ele.

 

Separaţia puterilor în concepţia lui Jean-Jacques Rousseau
O altă concepţie despre separaţia puterilor în stat o regăsim la  J.J. Rousseau. În modelul politic conceput de Rousseau voinţa generală a poporului adică puterea legislativă trebuie să fie suverană, celelalte puteri în stat fiindu-i suverane. Rousseau acceptă astfel implicit existenţa unor puteri în stat: poporul stabilit într-un corp politic(Parlament), care stabileşte legile şi Guvernământul, compus din indivizi care le pun în executare.Executivul ar fi deci un simplu agent de executare a legilor votate de Parlament.
 Guvernământul deţine puterea ca depozitar, elneavând o putere proprie. Cei ce compun Guvernământul fiind,prin graţia Suveranului(Poporului), depozitari temporari ai puterii şi exercitând în această calitate anumite prerogative de putere,adoptă diferite acte, pe care Suveranul le poate modifica, limitasau anula, după bunul său plac.Puterea legislativă fiind supremă, rezultă că putereaexecutivă îi este supusă acesteia, cea ce exclude independenţa puterilor. Accentul pus pe strict subordonare a Guvernământului (a puterii executive) faţă de puterea legislativă, ilustrează geniul politic al lui Rousseau. În ceea ce priveşte puterea judecătorească aceasta este, în concepţia filozofului francez, o putere aparte,distinctă atât de putere legislativă, cât şi de cea executivă. Totuşi,datorită specializării activităţii tribunalelor, constând în aplicarea lacazul concret a unor dispoziţii legale puterea judecătorească ar constitui o ramură aparte a puterii executive.
Teoria separaţiei puterilor în stat exprimă poate cel mai binegrandoarea şi servituţile principiilor fundamentale ale dreptuluiconstituţional. „Soarta” principiului este disputată: unii cer  înlăturarea lui ca fiind „arhaic”, „perimat” ; alţii pledează doar pentru „adecvarea” sau „modernizarea” lui în favoarea unei „puteri forte”, de regulă a executivului.

Mă întreb și eu, ca omul…

Oare o fi deplasat să cerem demiterea lui Ponta pentru că nu face nimic, doar vorbește și vorbind încalcă principiul constituțional al separației puterilor în stat?

%d blogeri au apreciat: