Arhiva

Archive for iunie 2013

eteatru.ro – program pentru luna iulie

30 iunie 2013 2 comentarii

Accesaţi acest linc şi ascultaţi teatru radiofonic de cea mai înaltă calitate

http://www.eteatru.ro/

Programul spectacolelor pe luna iulie la eteatru.ro

DISTRIBUŢIILE SPECTACOLELOR ÎN PAGINA SPECTACOLELE LUNII.

eteatru1, 6, 11, 16, 21, 26, 31 IULIE 2013
a.m./p.m.
00:00 Nunta lui Figaro de Pierre Beaumarchais

01:29 Nunta lui Figaro de Wolfgang Amadeus Mozart (selecţiuni)

02:30 Iphigenia de Mircea Eliade
04:06 Iphigenia în Aulida de CristophWillibald Gluck (selecţiuni)
05:00 Carmen – scene de dragoste – scenariu radiofonic de Eugen Cojocariu
05:50 Carmen de Georges Bizet (selecţiuni)
07:00 Siegfried și Kriemhilde – scenariu radiofonic după Cântecul Nibelungilor (prima parte)
08:00 Siegfried de Richard Wagner din tetralogia Inelul Nibelungilor (selecţiuni)
09:00 Macbeth de William Shakespeare
10:40 Macbeth de Giuseppe Verdi (selecţiuni)

2, 7, 12, 17, 22, 27 IULIE 2013
a.m./p.m.
00:00 Bădăranii de Carlo Goldoni

01:39 Cei patru bădărani de Wolf-Ferrari (selecţiuni)
02:30 Electra de Sofocle
03:40 Elektra de Richard Strauss (selecţiuni)
04:30 Orfeu în infern de Tennessee Williams
06:00 Orfeo de Claudio Monteverdi (selecţiuni)
07:00 Răzbunarea Kriemhildei și amurgul nibelungilor – scenariu radiofonic după Cântecul Nibelungilor (a doaua parte)
07:55 Amurgul zeilor de Richard Wagner din tetralogia Inelul Nibelungilor (selecţiuni)

09:00 Don Carlos de Friedrich Von Schiller

10:43 Don Carlo de Giuseppe Verdi (selecţiuni)

 

3, 8, 13, 18, 23, 28 IULIE 2013
a.m./p.m.
00:00 Nevestele vesele din Windsor de William Shakespeare
01:45 Falstaff de Giuseppe Verdi (selecţiuni)

02:30 Antigona de Sofocle
04:07 Antigona de Mikis Theodorakis (selecţiuni)

04:30 Romeo și Julieta de William Shakespeare
04:07 Romeo și Julieta de Charles Gounod (selecţiuni)

07:00 Cenușăreasa de Fraţii Grimm
07:50 Cenușăreasa de Gioachino Rossini (selecţiuni)

09:00 Othello de William Shakespeare
11:12 Othello de Giuseppe Verdi (selecţiuni)

4, 9, 14, 19, 24, 29 IULIE 2013

a.m./p.m.

00:00 Bărbierul din Sevilla de Pierre Beaumarchais

01:30 Bărbierul din Sevilla de Gioachino Rossini (selecţiuni)

02:30 Oedip de Sofocle

03:55 Oedip de George Enescu (selecţiuni)

04:30 Tristan și Isolda de Jean de Beer

05:40 Tristan și Isolda de Richard Wagner (selecţiuni)

07:00 Pasărea albastră de Maurice Maeterlinck

09:00 Hernani de Victor Hugo

10:26 Ernani de Giuseppe Verdi (selecţiuni)

 Spectacolele lunii iulie 2013:

 

Act veneţian de Camil Petrescu. Adaptare de Eugenia Dovides şi Magdalena Boiangiu. Regia artistică: Elena Negreanu. În distribuţie: Olga Tudorache, G. Ionescu Gion, Victor Rebengiuc, Colea Răutu, Victoria Mierlescu. Regia de studio: Crânguţa Manea. Regia muzicală: Romeo Chelaru. Regia tehnică: ing. George Buican. Înregistrare din 1965

Adam şi Eva de Liviu Rebreanu. Premiul UNITER 1997. Dramatizarea radiofonică: Rodica Suciu Stroescu. Regia artistică: Leonard Popovici. În distribuţie: Mirela Gorea, Dragoş Pâslaru, Constantin Dinulescu, Mircea Albulescu, Boris Petroff, Camelia Zorlescu, Ion Pavlescu, Rodica Sanda Ţuţuianu, Ion Siminie, Sorin Gheorghiu, Violeta Berbiuc, Lucia Maier, Nicolae Călugăriţa, Tudor Heica, Petre Dinuliu, Nicolae Crişu. Redactor: Georgeta Răboj. Regia de studio: Janina Dicu. Regia muzicală: Simona Tudor. Regia tehnică: ing.Vasile Manta. Înregistrare din anul 1996

Apus de soare de Barbu Ştefănescu Delavrancea. Adaptare: Mihnea Gheorghiu. Regia artistică: Constantin Moruzan. În distribuţie: George Calboreanu, Mircea Anghelescu, Ion Manta, Aurel Athanasiu, Sorin Gabor, Dan Nasta, Nicu Dimitriu, Aurel Ghiţescu, G. Ionescu Gion, George Carabin, Fory Etterle, Clody Berthola. Regia muzicală: Paul Urmuzescu. Înregistrare din 1954

Baltagul de Mihail Sadoveanu. Dramatizarea radifonică: Sandu Marian, Alexandru Bibescu si Constantin Moruzan. Regia artistică: Constantin Moruzan. În distribuţie: Irina Răchiţeanu Şirianu, Mariana Cercel, Nicolae Botez Luchian, Ştefan Mihăilescu Brăila, George Demetru, Ion Henter, Mihai Mereuţă, Cornel Coman, Tatiana Iekel, Ion Manta, Elena Bog Amaria, Matei Gheorghiu, Gheorghe Lungu, Mircea Medianu, Carol Cron, Arcadie Donos, Dana Cosma, Mia Macri, Gheroghe Novac, Dan Damian, Jean Reder, Ioana Ciomartan, Victor Marinescu. Regia de studio: Constantin Botez. Regia muzicală: Romeo Chelaru. Regia tehnică: Ion Mihăilescu.

Cartea nunţii de George Călinescu. Dramatizare: Nicolae Neagoe. Regia artistică: Cristian Munteanu. În distribuţie: Adrian Pintea, Sanda Toma, Victoria Mierlescu, Ica Matache, Matei Alexandru, Ion Pavlescu, Ana Ciontea, dana Dogaru, Mirela Gorea, Tatiana Iekel, Valeria Gagialov, Eugenia Bosânceanu, Catiţa Ispas, Adina Popescu, Eugen Cristea, Ion Henter, Matei Gheorghiu, Mircea Constantinescu, Angela Ioan, Liviu Crăciun. Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: Nicolae Neagoe. Regia tehnică: ing. Vasile Manta. Înregistrare din 1987

Chiriţa în Iaşi de Vasile Alecsandri. Adaptarea radiofonică de Octavian Sava. Regia artistică: Mihai Zirra şi Miluţă Gheorghiu. În rolul titular Miluţă Gheorghiu. În rolurile principale: Margareta Baciu, Ion Lascăr. Înregistrare din 1960

Chiriţa în provincie de Vasile Alecsandri. Adaptare radiofonică de Mihai Zirra. Regia artistică: Victor Bumbeşti şi Mihai Zirra. Muzica: Al. Flechtenmacher. În rolul titular: Miluţă Gheorghiu. În rolurile principale: Constantin Sava, Valeriu Burlacu, Nicolae Şubă. Regia tehnică: Paul Urmuzescu. Înregistrare din 1953

Craii de Curtea-Veche de Mateiu Caragiale. Dramatizarea radiofonică: Valeriu Sîrbu. Regia artistică: Cristian Munteanu. În distribuţie: Ion Caramitru, Constantin Codrescu, Dan Condurache, Adrian Pintea, Coca Bloos, Irina Movilă, Gabriela Popescu, Irina Mazanitis, Sanda Toma, Dorina Lazăr, Tatiana Iekel, Constantin Dinulescu, Adriana Trandafir, Mircea Constantinescu, Mihai Dinvale, Radu Panamarenco, Elena Nica Dumitrescu, Ion Pavlescu, Traian Stănescu, Theodor Danetti, Virginia Rogin, Candid Stoica, Vasile Lupu, Rodica Sanda Ţuţuianu, Jeanine Stavarache, Alfred Demetriu, Sorin Gheorghiu, Dumitru Chesa, Liviu Crăciun, Marina Velcescu, Nicolae Călugăriţa, Anne-Marie Ziegler, Nicolae Stângaciu, Tudor Heica, Aurelian Georgescu, Florin Merişan, Nelu Radu. Regia de studio: Janina Dicu. Regia muzicală: George Marcu. Regia tehnică: ing. Luiza Mateescu. Înregistrare din anul 1995

Cruciada copiilor de Lucian Blaga. Adaptarea radiofonică şi regia artistică: Titel Constantinescu. În distribuţie: Gina Patrichi, Alexandrina Halic, George Constantin, Mirela Gorea, Ion Pavlescu, Corado Negreanu, Ana Ciontea. Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: Nicolae Neagoe. Regia tehnică: Vasile Manta. Înregistrare din anul 1990
D’ale carnavalului de Ion Luca Caragiale. Regia artistică: Gavriil Pinte. În distribuţie: Mircea Rusu, Dan Aştilean, Marian Râlea, Mihai Constantin, Ion Chelaru, Paul Talaşman, Manuela Ciucur, Dana Dogaru, Lucian Ifrim, Felicia Pinte, Horia Şerbănescu. Instrumentişti: Lucian Maxim, Mihai Ceascai, Constantin Burdun, Radu Florian, Octavian Bogdan, George Marcu. Regia de montaj: Marilena Barabaş şi Bogdan Golovei. Regia de studio: Janina Dicu. Regia muzicală: George Marcu. Regia tehnică: Vasile Manta. Redactor şi coordonator de proiect: Domnica Ţundrea

Enigma Otiliei de George Călinescu. Dramatizarea: Iosif Petran. Regia artistică: Cristian Munteanu. În distribuţie: Toma Caragiu, Melania Cârje, Nineta Gusti, Emil Hossu, Mihai Heroveanu, Nicolae Neamţu-Ottonel, Vasile Lupu, Octavian Cotescu, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Dorina Lazăr, Rodica Sanda Ţuţuianu, Mircea Medianu, Paul Nadolski, Rodica Suciu Stroescu, Haralambie Polizu, Traian Moraru, Chiriţă Dumitrescu. Regia de studio: Crânguţa Manea. Regia muzicală: Mihai Roman. La pian: Georgeta Petrescu. Regia tehnică: ing. George Buican. Înregistrare din anul 1970

Geniu pustiu de Mihai Eminescu. Dramatizarea: Zoe Anghel Stanca. Regia artistică: Cristian Munteanu. În distribuţie: Sorin Postelnicu, Alexandru Repan, Valeria Seciu, Gheorghe Cozorici, Virginia Mirea, Adrian Pintea, Mircea Anghelescu, Corado Negreanu, Papil Panduru, Andrei Codarcea, Ana Ciontea, Valentin Uritescu, Ştefan Hagimă, Alfred Demetriu, Mihai Mereuţă, Mircea Constantinescu, Şerban Cellea, Eugen Cristea, Liviu Crăciun, Cicerone Ionescu, Sergiu Demetriad, Violeta Berbiuc, Daniel Constantinescu, Gheorghe Pufulete, Ion Vlad, Nicolae Crişu, Dan Bobe şi copilul Mihai Tănăsescu. Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: Timuş Alexandrescu. Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic. Înregistrare din anul 1989

Harap Alb de Ion Creangă. Dramatizare de Mariela Oţoiu. Regia artistică: Vasile Manta. În distribuţie: Ion Lucian, Ionuţ Kivu, Dan Condurache, Tatiana Iekel, George Ivaşcu, Valentin Uritescu, Radu Amzulescu, Ştefan Radoff, Romeo Stavăr, George Grigore, Mircea Constantinescu, Petre Lupu, Paula Nicoliţă, Oana Răsuceanu, Anne Marie Ziegler, Violeta Berbiuc, Gheorghe Pufulete, Constantin Cojocaru. Regia de studio: Violeta Berbiuc. Regia muzicală: George Marcu

În vreme de război de I. L. Caragiale. Dramatizarea: Iosif Petran. Regia artistică: Constantin Moruzan. În distribuţie: Corado Negreanu, Marga Anghelescu, Ion Marinescu, Mihai Mereuţă, ş.a. Regia de studio: Crânguţa Manea. Regia muzicală: Livio Bellegante. Regia tehnică: ing. George Buican. Înregistrare din 1972.

Intrusul de Marin Preda. Dramatizarea radiofonică: Elena Preda. Regia artistică: Cristian Munteanu. În distribuţie: Ştefan Iordache, Ileana Predescu, Dana Dogaru, Ion Marinescu, Adina Popescu, Mihai Mereuţă, Dan Damian, Boris Petroff, Emanoil Petruţ, Matei Gheorghiu, N. Luchian Botez, Valeria Ogăşanu, Corado Negreanu, Mia Macri, Victor Ştrengaru, Jean Reder, Vasile Lupu, Sergiu Demetriad, Mihai Badiu, Catiţa Ispas, Sorin Gheorghiu, Violeta Berbiuc, Ionuţ Dogaru, George Marcu, Simion Hetea, Nicolae Crişu. Regia de studio: Crânguţa Manea. Regia muzicală: Nicolae Neagoe. Regia tehnică: ing. Andrei Sireteanu. Înregistrare din anul 1981

Ion de Liviu Rebreanu. Dramatizare: Mihail Sorbul. Regia artistică: Paul Stratilat. În distribuţie: Ion Marinescu, Lucia Mureşan, Ştefan Ciobotăraşu, Coca Andronescu, Silviu Stănculescu, Nincolae Neamţu Ottonel, Maria Voluntaru, Mihai Mereuţă, Maria Burbea, Ion Anghel, Maricel Laurenţiu, Alexandru Azoiţei, Vasile Lupu, Mircea Medianu, Maria Grecescu, Nicolae Crişu, Ştefan Florescu. Regia tehnică: ing. George Buican

Iona de Marin Sorescu. Adaptarea radiofonică: Marina Spalas. Regia artistică: Dan Puican. A interpretatÎn distribuţie: George Constantin. Regia de studio: Mihai Barta. Regia muzicală: George Marcu. Regia tehnică: ing. Vasile Manta.

Jocul ielelor de Camil Petrescu. Adaptarea radiofonică: Georgeta Răboj. Regia artistică: Silviu Jicman. În distribuţie: Marcel Iureş, George Constantin, Mirela Gorea, Ileana Predescu, Ştefan Sileanu, Mircea Anghelescu, Mitică Popescu, Matei Alexandru, Corado Negreanu, Constantin Dinulescu, Dan Damian, Catrinel Paraschivescu, Mihai Dinvale, Ion Chelaru, Andrei Codarcea, Florin Călinescu, Sorin Gheorghiu, Ionuţ Dogaru, Valentin Teodosiu, Ion Siminie, Gheorghe Pufulete. Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: Timuş Alexandrescu. Regia tehnică: ing. Vasile Manta. Înregistrare din anul 1984

La Medeleni de Ionel Teodoreanu. Dramatizarea şi regia artistică: Titel Constantinescu. În distribuţie: Mirela Gorea, Diana Lupescu, Adrian Pintea, Alexandrina Halic, Iarina Demian, Ion Pavlescu, Mihai Mereuţă, Corado Negreanu, Ion Punea, Dana Dogaru, Mihai Dinvale, Rodica Sanda Ţuţuianu, Constantin Cojocaru, Elena Sereda, Virginia Mirea, Irina Petrescu, Mircea Constantinescu, Ruxandra Sireteanu, Valentin Teodosiu, Mircea Anghelescu, Ovidiu Iuliu Moldovan, Ion Siminie, Nicolae Pomoje. Regia de studio: Nicolae Păsculescu. Regia muzicală: Romeo Chelaru. Regia tehnică: Vasile Manta. Înregistrare din anul 1988

Maitreyi de Mircea Eliade. Dramatizare de Rodica Suciu Stroescu. Regia artistică: Leonard Popovici. În distribuţie: Mirela Gorea, Adrian Pintea, Constantin Codrescu, Margareta Pogonat, Mihai Dinvale, Vali Ogăşanu, Şerban Cellea, Anca Pandrea, Mihai Mereuţă, Violeta Berbiuc, Catrinel Dumitrescu. Regia de studio: Mihai Barta. Regia muzicală: George Marcu. Regia tehnică: ing. Manuela Popescu. Înregistrare din anul 1991

Mara de Ioan Slavici. Regia artistică: Cristian Munteanu. În distribuţie: Marga Anghelescu, Victoria Mierlescu, Stefan Mihailescu Braila, Florian Pittis, Ica Matache, Corado Negreanu, Emil Hossu, Sorin Gheorghiu, Eugen Petrescu, Jean Reder, Nicolae Luchian Botez, Geo Costiniu, Tache Silviu, Gabriela Ospeteanu, Crina Cojocaru, Vasile Lupu, Paul Nadolschi, Nicolae Crisu, Gheorghe Pufulete. Regia de studio: Ion Prodan. Regia muzicala: Nicolae Neagoe. Regia tehnică: ing. Tatiana andreicic.

Memento mori de Mihai Eminescu. Dramatizare: Georgeta Răboj. Regia artistică: Dan Puican. În distribuţie: Ion Caramitru, Gheorghe Cozorici, Mircea Albulescu, Adrian Pintea, Mirela Gorea, George Oancea, Răzvan Ionescu, Eusebiu Ştefănescu, Sorin Gheorghiu, Violeta Berbiuc, Gheorghe Pufulete. Regia de studio: Janina Dicu. Regia muzicală: Nicolae Neagoe. Regia tehnică: ing. Vasile Manta. Înregistrare din 1991

Moara cu noroc de Ioan Slavici. Dramatizarea radiofonică: Dan Costescu. Regia artistică: Cristian Munteanu. În distribuţie: Costel Constantin, Magda Popovici, Ion Marinescu, Ioana Ciomârtan, Emanoil Petruţ, Corado Negranu, Constantin Dinulescu, Victor Ştrengaru, Alexandru Arşinel, Sorin Gheorghiu, Sorin Demetriad, Boris Petroff, Mihai Badiu, Jean Reder, Cornel Gârbea. Regia de studio: Ion Prodan. Regia muzicală: Timuş Alexandrescu. Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic. Înregistrare din 1981

Moromeţii de Marin Preda. Dramatizarea radiofonică: Antoaneta Tănăsescu. Regia artistică: Cristian Munteanu. În distribuţie: Victor Rebengiuc, Luminiţa Gheorghiu, Şerban Cellea, Dragoş Pâslaru, Mihai Constantin, Adriana Trandafir, Virginia Mirea, Alexandrina Halic, Dorina Lazăr, Constantin Cojocaru, Corado Negreanu, Gheorghe Cozorici, Răzvan Vasilescu, Mitică Popescu, Matei Alexandru, Virgil Andriescu, Alexandru Lungu, Nicolae Călugăriţa, Ion Marinescu, Ion Chelaru, Valentin Uritescu, Petre Dinuliu, Cicerone Teodorescu, Boris Petroff, Cornel Vulpe, Mihai Bisericanu, Vasile Lupu, Constantin Dinulescu, Ştefan Radof, Narcisa Mihalache, Mia Macri, Ion Henter, Alfred Dematriu, George Oprina. Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: Romeo Chelaru. Regia tehnică: ing. Vasile Manta. Înregistrare din 1990

Năpasta de Ion Luca Caragiale. Adaptarea şi regia artistică: Constantin Moruzan. În distribuţie: Olga Tudorache, Emil Botta, Boris Ciornei, Alexandru Azoiţei, Gheorghe Soare, Traian Moraru. Regia de studio: Ion Prodan. Regia tehnică: Ion Mihăilescu. Înregistrare din 1964

O noapte furtunoasă de Ion Luca Caragiale. Adaptarea radiofonică şi regia artistică: Gavriil Pinte. În distribuţie: Mihai Constantin, Alexandru Bindea, Emilia Popescu, George Ivaşcu, Ion Grosu, Costina Ciuciulică, Ioana Calotă ş.a. Regia de studio: Janina Dicu. Regia muzicală: George Marcu. Regia tehnică: Vasile Manta. Redactor şi coordonator de proiect: Domnica Ţundrea. Înregistare din anul 2007

O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale. Adaptarea radiofonică şi regia artistică: Sică Alexandrescu. În distribuţie: Radu Beligan, Alexandru Giugaru, Niky Atanasiu, Ion Finteşteanu, Grigore Vasiliu-Birlic, Elvira Godeanu, Ion Talianu, Marcel Anghelescu, Costache Antoniu, Ion Iliescu, Horia Şerbănescu, Niculae Enache. Regia de studio: Ion Vova. Regia tehnică: ing. Lucian Ionescu. Înregistrare din anul 1952

Pădurea spânzuraţilor de Liviu Rebreanu. Dramatizare: Valeriu Sârbu. Regia artistică: Constantin Moruzan. În distribuţie: Ion Caramitru, Constantin Brezeanu, Fory Etterle, Emmerich Schaffer, Ion Marinescu, Andrei Codarcea, Ion Ilie, Clody Bertola, N.Luchian Botez, Rodica Tăpălagă, Mihai Heroveanu, Tudorel Popa, Nicolae Pomoje, Corado Negreanu, Vasile Florescu, Dorina Lazăr, Mircea Cosma, Tamara Creţulescu, Florian Pittiş, Mircea Anghelescu, Gr.A.Seceleanu, Mihai Velcescu, Yvone Berthola, Mihai Mereuţă, Emil Hossu, Mircea Medianu, Pompiliu Rădulescu, Mihai Stoenescu, Cristescu Lungu, Decebal Cellea, Nicolae Crişu. Regia de studio: Constantin Botez. Regia muzicală: Romeo Chelaru. Regia tehnică: ing. Flavia Cosma. Înregistrare din 1971

Răzvan şi Vidra de Bogdan Petriceicu Hasdeu. Adaptarea: Virgil Brădăţeanu. Regia artistică: Constantin Moruzan. În distribuţie: Constantin Codrescu, Dina Cocea, Petre Dragoman, Nae Roman, Constantin Ramadan, Nicolae Neicu, Alexandru Critico, Marcel Enescu, Sandu Sticlaru, Ion Manta, Ion Anastasiad, Carol Cron, Gheorghe Mazilu, Constantin Brezeanu. Regia muzicală: Paul Urmuzescu. Regia tehnică: George Buican. Regia de studio: Constantin Botez.

Sărmanul Dionis de Mihai Eminescu. Regia artistică: Paul Stratilat. Dramatizarea : Ion Biberi. Val Săndulescu, Elena Sereda, Rodica Suciu, Marcel Enescu, Ion Gheorghiu, Dan Damian, Alexandru Arşinel, Regia muzicală : Timus Alexandrescu. Regia tehnică : ing. Tatiana Andreicic.

Ţiganiada de Ion Budai Deleanu. Dramatizarea : Natalia Stancu. Regia artistică: Constantin Dinischiotu. În distribuţie: Ovidiu Iuliu Moldovan, Florian Pittiş, Ion Haiduc, Mircea Albulescu, Maia Morgenstern, Gheorghe Cozorici, Paul Chiribuţă, Serban Cellea, Radu Panamarenco, Julieta Strâmbeanu, Eugen Cristea, Ion Siminie, Răzvan Popa, Valentin Teodosiu, Nicolae Călugăriţă, Cicerone Ionescu, Gheorghe Oprina, Gheorghe Buznea, Petre Lupu, Gheorghe Pufulete, Nicolae Crişu, Dan Bobe. Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: Romeo Chelaru.

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu. Dramatizarea : Leonida Teodorescu. Regia artistică: Dan Puican. În distribuţie: Victor Rebengiuc, Mariana Mihuţ, Ovidiu Iuliu Moldovan, Coti Hogiung, Constantin Codrescu, Corado Negreanu, Costel Constantin, Marcel Enescu, Constantin Dinulescu, Matei Gheorghiu, Valeria Gagialov, Iarina Demian, Victoria Mierlescu, Constantin Băltăreţu, Carol Cron, Alexandru Lungu, Alexandru Azoiţei, Stelian Cremenciuc, Alexandru Arşinel, Fărâmiţă Lambru, Gheorghe Oprina, Cosma Craşoveanu, Cornel Elefterescu, Sorin Gheorghiu, Maria Gligor, Mariana Cercel, Ion Bob, Ion Lascu, Ileana Serban, Nicolae Crişu, Traian Moraru, Decebal Cellea, Victor Ianculescu. Regia de studio: Crânguţă Manea. Regia tehnică: Ion Mihăilescu.

Ultima oră de Mihail Sebastian. Regia artistică: Mihai Zirra. În distribuţie: Octavian Cotescu, Ion Finteşteanu, Nichi Atanasiu, Rodica Suciu-Stroescu, Mircea Balaban, Florin Scărlătescu, Mihai Fotino, Vili Ronea, Dem Rădulescu, Dan Damian, Nicolae Neamţu-Ottonel, Doruleţ Căpraru, Vali Voiculescu, Elena Antonescu, Graziela Albini. Înregistrare din anul 1963

Un pedagog de şcoală nouă de Ion Luca Caragiale. Regia artistică: Ion Vova. În distribuţie: Florin Piersic, Eugen Cristea, Vasile Muraru, Ionuţ Kivu, Dan Burghelea, George Grigore, Julietea Strâmbeanu, Sorin Gheorghiu, Mircea Constantinescu. Redactor: Domnica Ţundrea. Regia tehnică: Vasile Manta. Regia muzicală: George Marcu. Regia de studio: Violeta Berbiuc

Zâna zorilor de Ioan Slavici. Dramatizare de Arcadiu Marinescu Nour. Regia artistică: Leonard Popovici. În distribuţie: Ion Marinescu, Claudiu Revnic, Nicolae Stângaciu, Sibila Oarcea, Dan Condurache, Rodica Sanda Ţuţuianu, Eugen Cristea, Mariana Zaharia, Dragoş Ionescu, Lucia Maier, Petre Lupu, Petre Dinuliu, Ana Maria Ziegler, Mihai Popovici, Maria Varsami, Dan Bobe. Redactor Crenguţa Mihaela Manea. Regia de studio: Violeta Berbiuc. Regia muzicală: Nicolae Neagoe. Regia tehnică: Vasile Manta. Producător Irina Soare

DAN ANDRONIC: „Curajul pe care l-a prins Crin Antonescu în relația cu partidul controlat de Voiculescu ar avea o justificare foarte simplă: liderul PNL ar fi primit sfatul unui consultant extern.”

30 iunie 2013 2 comentarii

De ce se ceartă PNL cu PC.

Calculul lui Crin Antonescu

Dan AndronicAm vorbit ieri cu un parlamentar PC care mi-a dat o informație foarte interesantă. Curajul pe care l-a prins Crin Antonescu în relația cu partidul controlat de Voiculescu ar avea o justificare foarte simplă: liderul PNL ar fi primit sfatul unui consultant extern.

Să spun cinstit, ideea detașării de PC nu mi se pare rea.  Decizia lui Antonescu are niște motive foarte puternice din punctul meu de vedere. În primul rând, din tot ceea ce a întreprins până acum, președintele PNL a fost cel mai criticat pentru alianța politică încheiată cu turnătorul “Felix”. Cel mai mult și-a dezamăgit propriul electorat și consideră că o reabilitare care să înceapă cu mai bine de un an înainte de alegerile prezidențiale nu strică. Și cel mai probabil se bazează și pe memoria de scurtă durată a votanților.

Din ce am observat la nivelul partidului, inclusiv colegii săi din PNL sunt sătuli de mofturile conservatorilor. Aceștia au propriile grupuri parlamentare, funcții în administrația locală și posturi destul puține la nivelul ministerelor. Nominalizarea lui Daniel Constantin la Agricultură era mai sigură în urma alegerilor din iarnă decât numirea lui Victor Ponta în funcția de premier. Toate acestea, pe spinarea liberalilor, pentru că, potrivit algoritmului stabilit la nivelul USL, PC are destinate locuri care revin PNL. Neînțelegerile dintre conservatori și liberali sunt prezente inclusiv la nivel local, în condițiile în care ultimii îi percep de multe ori pe primii ca fiind pietre de moară pe care invariabil și ei trebuie să-i susțină.

Nu în ultimul rând, după atâtea concesii făcute în fața PSD și frustrări latente în interiorul PNL, Antonescu avea nevoie să arate că are curaj și autoritate. Și dacă nu începi să-ți arăți mușchii cu PC, atunci cu cine să începi?

Așa cum am mai scris, Dan Voiculescu și trustul Intact sunt importanți nu pentru că ar fi de partea ta, ci pentru că nu vrei să îi ai împotriva ta. Pe de altă parte, fără liberali, cui i-ar putea aduce elogii Dan Voiculescu emisiuni de susținere? Lui Victor Ponta, care a semnat un pact de coabitare cu Traian Băsescu?   Democrat-liberalilor pe care îi înfierează de ani buni de zile? Sau poate chiar lui Traian Băsescu?

Autor: Dan Andronic

Sursa: danandronic.ro

 

ANDREEA PAUL: „Sunt provocari la care Guvernul Ponta nu este născut să răspundă. „

Guvernul Ponta e născut incompetent.

Buget UE pentru România de 40 miliarde euro e DEGEABA dacă nu știm

să-i cheltuim inteligent având ținte și acțiuni precise

PDL solicită Premierului Victor Ponta să se consulte cu echipe de profesioniști cu viziune și cu cetățenii pentru realizarea:

Andreea Paul1. unui nou Acord de Parteneriat care să conțină strategia, prioritățile și țintele de atins în următorii 7 ani, conform cerințelor Comisiei Europene;

2. unui plan convingător de măsuri până la sfârșitul acestui an pentru alocarea sumelor ce revin României din bani europeni destinați combaterii șomajului în rândul tinerilor.

Sunt provocari la care Guvernul Ponta nu este născut să răspundă. Comisia Europeană a răspuns succesiv, scurt și tăios, în ultima jumatate de an: „refaceți documentația”, „nu îndeplinesc condițiile minime de calitate și credibilitate”, până la „documentație imatură și neprofesionistă”.

Bugetul UE pentru perioada 2014-2020 va fi de 960 miliarde euro, din care aproximativ 40 miliarde euro vor reveni României. Bugetul va intra în vigoare după acordul din sesiunea plenară din luna iulie. Suntem însă pregătiți să accesăm acești bani? NU, pentru că Guvernul Ponta nu este capabil să realizeze un Acord de Parteneriat pentru folosirea fondurilor europene în perioada 2014 – 2020 așa cum ni-l cere Comisia Europeană.

După negocieri dificile, pe 27 iunie 2013 liderii Uniunii Europene au ajuns la un acord politic legat de bugetul UE pentru următorii 7 ani. Este pentru prima dată în istoria UE când bugetul multianual va fi mai mic decât cel din perioada bugetară precedentă. Bugetul UE pentru perioada 2014-2020 va fi de 960 miliarde euro, cu 34 miliarde euro mai mic decât cel alocat pentru perioada 2007-2013.

Din cei 960 miliarde euro alocați pentru perioada 2014-2020, România va beneficia de aproximativ 40 miliarde euro. Va fi capabil Guvernul Ponta să acceseze cu succes acești bani? Din păcate, la cum stau lucrurile acum, răspunsul este NU. De ce? Guvernul Ponta nu este capabil să elaboreze strategia, prioritățile și țintele de atins în următorii 7 ani.

Iată dovezile:

  • La 31 ianuarie 2013, reprezentanţii Ministerului Fondurilor Europene au avut o întâlnire informală cu reprezentanţii Comisiei Europene, în care au prezentat un proiect de pachet de negociere, alcătuit dintr-o listă de proiecte europene pe care fiecare minister le consideră priorităţi sectoriale. Un fel de „listă de cumpărături” la nivelul fiecărui minister. În lipsa prezentării unor direcţii strategice privind priorităţile de dezvoltare pe care România le are în cadrul UE, stabilite în baza unor analize socio-economice, oficialii Comisiei Europene au oprit discuțiile și au cerut refacerea documentației.
  • La 19 februarie 2013, Ministerul Fondurilor Europene a transmis din nou, fără a ţine cont de recomandările făcute de Comisia Europeană, listele de proiecte şi nu liniile strategice cerute. Rezultatul a fost următorul: Comisia Europeană criticat dur documentația transmisă de Guvernul Ponta, într-o scrisoare transmisă pe 7 martie 2013, spunând că propunerile României sunt inadecvate și nu indeplinesc condițiile minime de calitate și credibilitate.
  • La 6 iunie 2013, Guvernul Ponta trimite Comisiei Europene Draftul Acordului de Parteneriat refăcut. Un document stufos, de 167 pagini, care arată lipsa uneigândiri strategice. Nu există proiecte concrete pe energie sau pe transporturi. Există doar formulări generale despre ce avem de gând să facem. Adică din nou lipsește o strategie clară care să includă prioritățile și țintele de atins pentru următorii 7 ani. Deși nu avem încă un răspuns oficial, sursele transmit deja că oficiali ai Comisiei Europene consideră noua documentație trimisă de Guvernul Ponta drept imatură și neprofesionistă.

În aceste condiții, PDL solicită lui Victor Ponta să se consulte cu echipe de profesioniști cu viziune și cu cetățenii, pentru realizarea unui nou Acord de Parteneriat conform cerințelor Comisiei Europene, care să conțină strategia, prioritățile și țintele de atins în următorii 7 ani.

Noul buget va fi destinat mai ales măsurilor împotriva șomajului în rândul tinerilor. Liderii europeni s-au înțeles să accelereze deblocarea a 6 miliarde euro pentru lupta împotriva șomajului în rândul tinerilor. În plus, fondurile pentru acest plan vor fi suplimentate până la 8 miliarde euro. Banii alocați de UE pentru combaterea șomajului în rândul tinerilor vor fi direcționați, timp de doi ani, începând din anul 2014, pentru crearea de locuri de muncă, pregătire profesională şi stagii sau ucenicii.

România va avea de cheltuit, în perioada 2014-2015, între 400 milioane și 500 milioane euro pentru combaterea șomajului în rândul tinerilor. Pentru a accesa însă acești bani, România trebuie să aibă un plan convingător de măsuri până la sfârșitul acestui an. PDL atenționează Guvernul Ponta că este impetuos necesar să trateze serios această problemă și să realizeze un plan corespunzător privind utilizarea acestor bani.

Este o provocare la care Guvernul Ponta nu este născut să răspundă. Să vedem alegătorii USL cât timp vor ignora această realitate.

Autor: Andreea Paul

Sursa: andreeavass.ro

Uimitorul Remus Cernea …

Se pare că succesul fulminant al lui Remus cernea îi uimeşte în special pe părinţii lui

Părinţii lui Remus Cernea, uimiţi de succesul acestuia: “Noi l-am crescut pentru blană”

Părinţii lui Remus Cernea: “Noi l-am crescut pentru blană”

Părinţii lui Remus Cernea: “Noi l-am crescut pentru blană”

Intr-un interviu acordat revistei “Agronomia”, părinţii lui Remus Cernea s-au arătat a fi foarte mândri de fiul lor: “Nu credeam că va ajunge atât de departe. Sincer, noi îl creşteam pentru blană, este foate mătăsoasă şi plăcută la atingere. Îl mai tundeam din când în când să făceam manşoane şi căciuli”, a declarat domnul Cernea. 

Părinţii lui Cernea au spus că a fost foarte greu să faci zootehnie într-un apartament de bloc, mai ales pe vremea lui Ceauşescu. “De nenumărate ori au venit de la partid să ni-l ia, să-l ducă la cooperativă. L-am ascuns sub masă, în dulap, pe unde am putut. Ne-au ajutat şi vecinii de pe scară, ne mai aduceau grăunţe şi ovăz să crească mare şi sănătos”.

De-a lungul exploatării sale de către om Remus Cernea a oferit părinţilor săi aproape 174 de kilograme de blană din care s-au croit sau croşetat nenumărate articole de îmbrăcăminte, precum şi un covor persan, care acum stă în sufrageria familiei.

Sursa articol:

timesnewroman.ro

 

Categorii:Pamflet Etichete:

SORINA MATEI: „România n-a susținut niciodată South Stream pentru că a înlocui o dependență de Rusia cu altă dependență de Rusia, avantajează, cât se poate de logic, mereu Rusia și nicidecum, așa cum s-a demonstrat, pe românul de rând.”

România spera să mai câştige un pic de independenţă  energetică prin adoptatea Proiecului Nabuco… Era proiectul susţinut de Băsescu… Ponta pare a înclina spre South Stream, unde s-ar putea mufa…

Deoarece energia înseamnă putere, la finalul articolului un filmuleţ extrem de interesant… o oră şi jumătate în care cititorul poate afla lucruri interesante despre Putere,  despre metodele şi armele Puterii. O oră şi jumătate petrecută cât se poate de interesant … 

Băsescu e cu SUA, Ponta s-ar mufa la proiectul lui Vladimir Putin

Sorina MateiO serie de comunicate apărute pe siteul Guvernului și mai multe declarații făcute de premierul Victor Ponta în  Azerbaijan și Kazakhstan au atras atenția asupra intențiilor USL și îndeosebi ale premierului,  în ceea ce privește strategia energetică pe care vrea ca România s-o urmeze.În Azerbaijan, Victor Ponta ne spune așa, după întâlnirea cu Aliyev: „în cadrul dialogului a fost reconfirmată importanța proiectului AGRI, precum și susținerea concretă a celor două state pentru acest proiect. (…) Am aflat desigur despre decizia cu privire la coridorul sudic de transport al gazelor naturale, am înțeles motivația economică de a alege TAP și nu Nabucco. (…). Am menționat în discuțiile cu președintele dumneavoastră dar desigur vom detalia și cu Guvernul, două proiecte posibile: unul este AGRI care privește Azerbaijan, Georgia, România”.

În Kazakhstan, după întâlnirea cu supremul, extrem de controversatul și eternul Nursultan Nazarbayev, declarațiile lui Ponta sună chiar mai îngrijorător: „De asemenea,partea kazahă a avansat părții române propunerea să asigure livrări de gaz din Kazahstan în România, o opțiune în acest sens fiind o extensie a South Stream din Bulgaria către România.”

În România, același Victor Ponta transmite: „În Azerbaijan, am discutat de un proiect mai vechi care poate fi pornit, proiectul AGRI. În Kazahstan, iată, a apărut ideea unei ramificații din gazoduct care ar putea să vină în România. Nabucco nu e sfârșitul lumii. Proiecte vor fi în continuare, proiecte de a se aduce gaze din Asia. Important e să avem o relație pe care n-am prea avut-o în ultimii ani, la nivel politic, în aceste țări.”

La Bruxelles, sesizând gafele majore și erorile strategice grave ale lui Ponta, președintele Băsescu reacționează: „Am văzut idei de genul că nu are nimic, acum vrem și noi în South Stream. E o copilărie, obiectivul României e să își diversifice sursele de aprovizionare. South Stream înseamnă menținerea sursei de aprovizionare. Atât timp cât rămâne tot un singur furnizor, nu am făcut nimic din punct de vedere al independenței energetice. Sigur că România ar fi avut de câștigat dacă priectul Nabucco se făcea. Eu nu sunt la vârsta pubertății să cred afirmația făcută că au câștigat amândoi pentru că din TAP vom face niște prelungiri care vor acoperi statele prin care ar fi trebuit să treacă Nabucco. Am trecut de vârsta pubertății politice. Sunt vorbe de consolare, dar România trebuie să-și ia soarta strategiei energetice în mâini. (…) Am informat Consiliul European că România își va redefini politica energetică plecând de la propriile resurse și fără a aștepta aprobarea nimănui. Fără a intra în detalii vă pot spune că opțiunea mea este acum, fără niciun fel de dubiu, România are obligația să accelereze procesele de evaluare și să treacă la exploatarea gazelor de șist.(…) Deci sunt partizanul calculului rece, să nu ne amăgim că „ok, am pierdut Nabucco, lasă că ne ducem la South Stream.(…) Analiza pe care am prezentat-o eu în Consiliu este aceea că România nu vrea să rămână dependentă de un singur furnizor și că ne autodefinim politica energetică având în bedere eșecul proiectului european. Nu putem sta până când UE va crea un nou proiect pentru că nu știm dacă va reuși. Avem elemente să reușim pe cont propriu și o vom face sau ar trebui s-o facem foarte rapid.”

Toată această avalanșă de declarații merită analizată pentru că ea exprimă cât se poate de clar două folozofii. Una a președintelui Băsescu, alta a premierului Ponta.

Cea a președintelui Băsescu este fără echivoc. Și nu e de ieri, de azi, ci din 2004. România n-a susținut niciodată South Stream pentru că a înlocui o dependență de Rusia cu altă dependență de Rusia, avantajează, cât se poate de logic, mereu Rusia și nicidecum, așa cum s-a demonstrat, pe românul de rând.
În plus, asta n-a fost nicodată strategia României. Ținta statului român a fost ca, pe importul de gaze, să nu mai fim dependenți de prețul, gazul, influența și supremația rusă.
În al doilea rând, direcțiile strategice, politice, militare, energetice ale României sub mandatele președintelui Băsescu au fost totdeauna la fel de clare: SUA și Uniunea Europeană. Odată picat proiectul Nabucco, pare de la sine înțeles că România trebuie să-și reseteze rapid toată strategia energetică.
Să te duci la ruși, după 6 ani, cu căciula în mână nu e totuși cea mai bună variantă. Și, în plus, de ce ai face-o? Cui i-ar folosi cu adevărat, în afara Gazpromului? Președintele Băsescu nu cred că va fi vreodată un susținător al acestui  traseu. De altfel, a și declarat-o. Și bine a făcut. Pentru viitorul României, nu e nicio afacere, nu înseamnă chiar nimic bun. Ba din contră, aș zice. În plus, strategic, ar fi pur și simplu catastrofal.

South Stream este proiecul rusesc lansat la 4 ani după Nabucco, Nabucco fiind proiectul inițial ce a generat rivalitățile- lansat cu susținerea UE și a SUA. South Stream înseamnă, în fapt, gaze rusești ce tranzitează Marea Neagră și merg spre Bulgaria, Grecia, Italia și Austria. Un gazoduct de 2380 de kilometri cu 63 de miliarde de metri cubi pe pe an care ar trebui să se finalizeze în 2015. Un proiect al Gazpromului fidel lui Putin, lansat de Alexander Medvedev și susținut cu toată puterea, bineînțeles, tot de președintele rus Putin. 
La asta s-ar mufa și cabinetul Ponta, sedus de mâna forte care conduce de 23 de ani Kazakhstanul,  așa cum reiese din comunicatul Guvernului și declarațiile ulterioare.

Nazarbayev, Regele Luminii ( „Nur” – vine de la lumină), ultimul oligarh în viață- așa cum îi place să i se spună- este omul care stă, cu susținerea rusă, pe uriașe rezerve de petrol și gaze, îngropându-și țara în corupție și ducând-o la limitele standarelor democratice, etichetate diplomatic drept precare. Nursultan Nazarbayev, aflat la al cincilea mandat consecutiv, este șeful de stat care a uimit toată comunitatea internațională pentru că a amendat Constituția țării dându-și dreptul să candideze la Președinția statului de câte ori vrea el. Asta după ce a fost ales, în lipsa eternă a unui contracandidat, cu rezultate năucitoare de 95 și 91%. În Kazakhstan, totul este controlat de familia lui Nazarbayev. În caz că s-a uitat, președintele kazakh are și două muzee dedicate lui pe teritoriul țării. Așadar, foștii prim secretari ai Partidului Comunist nu ne pot trasa politica energetică a țării. Nursultan niciodată nu poate fi luat drept un standard. Nicidecum, un sfătuitor de bună credință, fără interese, al statului român. În politica externă, nu există așa ceva.

Pe lângă descoperirea proiectului AGRI, mai spune premierul Ponta că dacă proiectul UE și SUA a picat, chiar nu e nicio tragedie, nu e „sfârșitul lumii”. Deși adevărul este că prăbușirea Nabocco, pentru România, cam este o tragedie cu adevărat.
Guvernul român spune, la sfatul lui Nazarbayev, că ne putem mufa tot la ruși sau la oricine altcineva, de parcă acesta ar fi fost scopul. Și asta în loc să gândească o strategie rapidă și viabilă, să accelereze, de exemplu, exploatarea propriilor resurse.
În caz că Executivul a uitat, ținta României din ultimii 9 ani era să scape de dependența costisitoare a gazelor patronate de Putin, nu să se mufeze din nou la ele.
Astfel, prin invocarea TAP sau, culmea, a South Stream, Guvernul român pare acum să recunoască senin că, de fapt, nu are nici un fel strategie. Ceea ce nici nu e de mirare. Însă lejeritatea și seninătatea cu care sunt invocate toate aceste lucruri te face să te gândești dacă e vorba doar de lipsă de profesionalism, de neștiință, de prostie sau dacă, în subteran, viziunea și aspirațiile adevărate ale Guvernului nu cumva bat, de fapt, spre Est.
Până ne vom lămuri, Guvernul României nu face decât să etaleze o bâjbâiala nepermisă, doar doar s-o căciuli la cineva, nici nu mai contează la cine. Iar căciulirea la Gazprom, în sine, este o altă dureroasă tragedie. Strategic și politic pe termen mediu și lung, e devastator. Intern, acum, poporul poate că nu înțelege totul. Același popor însă va plăti prețul mult mai mare al acestei sinucigașe lipse de viziune peste câțiva ani.

Și încă ceva vizavi de declarațiile premierului Ponta referitoare la relațiile pe care nu le-ar fi avut România cu statele pe care el le-a vizitat acum prima oară din spațiul ex-sovietic:

– Președintele Traian Băsescu l-a vizitat pe Nazarbayev pe 22 Noiembrie 2007 (vizită de stat), pe 2-3 Martie 2010 (vizită de stat), 3 Decembrie 2010 ( Summit OSCE, Astana),  Nazarbayev a fost la București – în vizită oficială- 22 Noiembrie 2007. Iar în Mai 2012, s-a ridicat în Kazakhstan și un monument ridicat în memoria românilor deportați. În total, cel puțin 4 întâlniri oficiale.

– Președintele Băsescu s-a întâlnit cu Aliyev pe 4 Iunie 2006 la Palatul Cotroceni când președintele azer a venit în vizită oficială, pe 11 Octombrie 2006 l-a vizitat pe Aliyev la Baku ( vizită oficială), pe 19 Iunie 2007 (Summit Baku), pe 24 Septembrie 2007 ( Aliyev a venit la București și a inaugurat aleea parcului Tei- ce poartă numele bătrânului Aliyev), pe 21 August 2008 – președintele Băsescu a fost din nou la Baku- turneul provocat de criza georgiană,  28 Septembrie 2009-președintele Băsescu l-a vizitat pe Aliyev (vizită oficială),  10 Septembrie 2010- președintele Băsescu a fost la Summitul AGRI de la Baku, 18-19 Aprilie 2011- președintele Băsescu a fost iar în vizită oficială în Azerbaijan, 26 Iunie 2012- președintele Băsescu s-a întâlnit cu Aliyev la Istanbul. Și dacă mai pun și venirea lui Aliyev în Aprilie 2008, la București, la Summitul NATO- înseamnă, în total, cel puțin 10 întâlniri oficiale la nivel înalt.

O vorbă din popor spune că minciuna are picioare scurte. Faptul că premierul abia acum descoperă, prin natura funcției, Azerbaijanul și Kazakhstanul nu e vina noastră. Iar asta nu înseamnă sub nicio formă că România n-a avut relații chiar strânse cu aceste state. Cu unele tot președintele Băsescu, în numele aceleiași Românii, a încheiat chiar și parteneriate strategice pe care premierul Ponta le fructifică acum. În principal, trebuie spus că desele întâlniri ale președintelui Băsescu cu Aliyev și cu Nazarbayev au avut, de cele mai multe ori, o singură țintă: impulsionarea Nabucco.
Președintele Băsescu n-a ieșit niciodată din aceste întâlniri spunând că, dacă pică Nabucco, poate poate s-ar mufa la rușii lui Putin. Adică la South Stream.
Așa ceva nu face niciodată un bărbat politic, un bărbat care se visează, la un moment dat, șef de stat.

Proiect South Stream, gaze rusești, proiect susținut de Vladimir Putin. La ce s-ar putea mufa Guvernul Ponta.
Proiect Nabucco, eșuat, proiect susținut de UE și SUA. Proiect susținut de președintele Băsescu.
Diferențele dintre South Stream și Nabucco.

Autor: Sorina Matei

Data publicării: Sâmbătă, iunie 29, 2013

Sursa: sorinamatei.blogspot.ro

Despre Putere: metodele, armele și rezultatele ei

Autor: Sorina Matei

Data publicării:  Duminică, iunie 30, 2013

Sursa: sorinamatei.blogspot.ro

ELENA UDREA: „Sansele pe care le au femeile si barbatii in ochii electoratului incep sa fie egale”

De ce s-a imbunatatit perceptia privind femeile din politica romaneasca

Elena UdreaDeclaratiile Presedintelui Basescu privind posibilitatea ca o femeie sa candideze la Presedintia Romaniei au generat o dezbatere publica mult mai consistenta decat m-as fi asteptat. Pe de o parte, pentru ca agenda mass media era foarte densa in subiecte politice, economice si sociale. Pe de alta parte, pentru ca, in acest moment, cu greu se poate identifica o femeie intr-o zona de putere semnificativa in Romania, chiar daca guvernul are in componenta sa mai multe doamne.

Impunerea acestei teme de dezbatere de o maniera atat de serioasa dovedeste o transformare semnificativa si pozitiva a perceptiei publice fata de rolul femeii in societate, in general, si rolul femeii in politica, in particular. Pentru prima data dupa 1989, se discuta cu adevarat serios despre faptul ca o femeie ar putea ocupa prima functie in stat. Se recunoaste astfel implicit rolul benefic jucat de femeile care activeaza acum pe scena politica romaneasca in masura in care activitatea acestora a dus la transformarea unui domeniu eminamente patriarhal intr-unul fara discriminari semnificative pe criterii de gen. S-a ajuns intr-o foarte mare masura la constientizarea faptului ca nu conteaza atat de mult daca un politician poarta sau nu tocuri si posete atat timp cat isi face treaba.

Vad aceasta evolutie de perceptie (in care femeia este privita la fel ca un barbat) ca un progres real si necesar al societatii romanesti. Se anuleaza diferentierile de gen si se creeaza cadrul in care doamnele sa fie mai apreciate si incurajate in tot ceea ce fac. Ma gandesc aici si la situatia milioanelor de femei care au un serviciu, muncesc cot la cot cu sotii lor, castiga poate la fel de bine, si apoi vin acasa si se mai ocupa si de familie. Sunt, din acest punct de vedere, adevarate eroine, care trebuie sa fie apreciate si mai mult.

Sansele pe care le au femeile si barbatii in ochii electoratului incep sa fie egale. Asa cum un oras precum Craiova a reusit sa aiba o femeie primar, asa cum eu (o femeie atacata continuu si constant de adversarii politici) am luat cele mai multe voturi dintre candidatii partidului meu, asa cum o doamna a luat cel mai bun scor dintre senatori la nivel national, cred ca a desemna o femeie candidat la Presedintia Romaniei nu inseamna o infrangere din start. S-a dovedit ca oamenii nu merg la urne sa voteze in functie de faptul ca unul dintre candidati poarta sau nu fusta. Pot contrazice pe oricine cu exemple concrete (inclusiv din mediul rural, unde sunt o multime de primarite destoinice) care spune ca electoratul este misogin si din cauza asta o candidatura a unei femei este o idee mai putin inspirata.

Pe de alta parte – si asta trebuie acceptat de toata lumea – femeile si barbatii nu au chiar sanse egale in culisele politicii. Macar pentru ca, numeric, barbatii politicieni sunt mult mai multi decat femeile. Fie si numai statistic, domnii au mai multe sanse sa fie alesi sau numiti intr-o anumita functie politica. Aceasta situatie nu se va schimba decat in cazul in care cifra femeilor implicate in politica va creste semnificativ, echilibrand raportul cantitativ. Iar asta se poate face fie prin campanii de atragere a femeilor din partea partidelor politice, fie prin puterea exemplului.

Marturisesc ca eu cred mai mult in ideea ca un exemplu pozitiv este argumentul cel mai puternic (in orice domeniu, nu numai in politica). Asta se vede si din faptul ca tot mai multe femei aleg sa intre in politica vazand ca exista doamne care au avut acces la functii importante. Imaginati-va insa ca o femeie ar deveni Premier sau Presedinte al Romaniei – exemplul acela ar fi, asa cum spun americanii, o sursa de inspiratie pentru sute de mii, poate chiar milioane de romance. Iata de ce o femeie Presedinte sau Premier poate aduce un plus fata de un barbat.

Fac insa precizarea ca nu cred absolut deloc in discriminarea pozitiva. Nu cred in norme de reprezentare obligatorii pentru femei, mai ales cand exista un echilibru numeric intre cele doua sexe. Sunt de parere ca o femeie trebuie sa devina Presedintele Romaniei doar in cazul in care este mai buna decat un barbat pentru aceasta functie, nu pentru ca poarta fusta sau tocuri. Femeile din politica au dovedit in timp si o vor face in continuare ca pot fi mai serioase, mai muncitoare, mai cinstite, mai intelegatoare si mai responsabile decat barbatii. Ca sa nu mai spun de faptul ca sunt infinit mai ambitioase (tocmai pentru ca sunt mai putine numeric).

Ultimii ani – mai ales de cand Traian Basescu a aratat incredere multor femei care doreau sa faca politica si le-a promovat pe acestea in functii importante – au creat, in mentalul colectiv, perceptia ca doamnele pot face lucruri mai bune decat barbatii. Roberta Anastase, presedinte al Camerei Deputatilor, Monica Macovei la Justitie, Anca Boagiu la Transporturi, Sulfina Barbu la Munca, si, cu voia dumneavoastra, mandatul meu de ministru reprezinta exemple foarte bune ale faptului ca femeile pot fi mai eficiente decat barbatii. Si, ca sa nu creada cineva ca am ochi doar pentru colegele din PDL, fac precizarea ca Renate Weber, Alina Gorghiu, Diana Tusa (PNL), Rovana Plumb, Ecaterina Andronescu sau Ana Birchall (PSD) reprezinta, la randul lor, exemple excelente de doamne care au reusit in politica si care pot inspira alte femei.

Evident, intr-o lume din ce in ce mai globalizata, in care informatia circula usor, mentalitatea se schimba sub puterea exemplului in plan international. Cand o femeie, asa cum este Angela Merkel, reuseste sa fie cel mai important factor de decizie la nivel european, atunci este clar faptul ca exista efecte care ajuta la schimbarea mentalitatii pana si in Romania. Margaret Thatcher, Hillary Clinton, Madeleine Albright, Condoleezza Rice, Segolene Royale, Christine Lagarde sau Aung Sang Suu Kyi sunt tot atatea exemple de femei puternice, care au contribuit decisiv la inlaturarea unui stereotip social ca politica e doar pentru barbati. Asa se face ca acum exista nu mai putin de noua femei care sunt sef de stat (ex: Brazilia, Argentina, Lituania sau Coreea de Sud) si alte noua femei care sunt prim-ministri (ex: Germania, Danemarca, Slovenia sau Australia). De altfel, merita observat ca toate celelate state din jurul nostru (cu exceptia Ungariei) au avut, de-a lungul timpului, fie o femeie Prim-ministru, fie o femeie sef de stat (pana si Republica Moldova sau Ucraina). Deci, daca aproape tot fostul lagar comunist a putut sa mearga in aceasta directie a eliminarii diferentierilor de gen, ar trebui sa nu se mire nimeni ca schimbarea vine si in Romania.

Aceasta analiza a mea se doreste a fi mai degraba o pozitionare de principiu. Nu tine cont in mod necesar de ceea ce se intampla in acest moment foarte specific in politica romaneasca si modul in care se prefigureaza candidaturile de la prezidentialele din 2014. E doar o argumentatie in sustinerea ideii ca o femeie-politician poate deveni Presedinte sau Premier, poate fi sefa unui partid important din Romania si se poate dovedi, in oricare dintre ipostazele acestea, infinit mai bine pregatita si mai eficienta decat un barbat. O femeie intr-o functie importanta nu trebuie sa fie nici o situatie exotica si nici sa fie perceputa ca un risc asumat (asa cum am vazut ca s-au grabit unii sa interpreteze declaratiile Presedintelui de saptamana aceasta).

Autor:  Elena Udrea

Sursa: blog.elenaudrea.ro

 

Kăkărău … viitorul Führer al României ?

27 iunie 2013 5 comentarii

 

Motto: Dictatorii nu ajung la putere prin forţă, ei sunt aleşi aparent democtatic

Crin Antonescu

Cu câteva zile în urmă, Crin Antonescu, Răspunzând unui jurnalist care îl întrebase dacă are dosar psihiatric că:

„Exista o campanie subterana care a capatat diferite forme – de la pretinse tot felul de dosare pana la pretinse tot felul de boli vad acuma. N-am in sensul acesta nici un fel de emotie, sunt sanatos, nu asta e problema mea.”

„De 3 ani de zile, mai bine de 3 ani, cred ca am implinit chiar 4, de cand am fost ales prima oara presedinte al PNL, in fiecare zi ori s-a inventat cate ceva ori s-a propagat ideea ca se va intampla ceva ingrozitor in legatura cu mine. M-am obisnuit si in sensul acesta nu ma mira, e legitima intrebarea dumneavoastra, v-am spus, nu. ” – a continuat el…

Cât preţ face cuvântul lui se ştie de cânds a zis că se retrage din viaţa politică dacă nu reuşeşte să îl demită pe Băsescu… 

Faptul că are sau nu dosar nu îl ştiu, dar că are probleme la cap, e clar… 

Un individ care speră să devină preşedinte al României şi care să desconsidere organismele esenţiale ale statului de drept, ori se numeşte Dan Diaconescu ori are mari probleme psihiatrice… de exemplu o excerbare ireversibilă a propiei personalităţi…

Toată lumea spune despre deciziile Curţii Constituţionale, fie că îi convin, fie că ba, că acestea sunt de necomentat şi trebuie respectate… Antonescu nu…  În mintea lui Cretin Antonescu, CCR trebuie să se alinieze în faţa lui şi atunci când are ceva de ordonat (probabil Crin consideră că spusele lui nu sunt sugestii de care cineva poate ţine sau nu seamă, cu ordine, executabile imediat şi cu exactitate)

El susţine pur şi simplu că decizia Curţii Constituţionale a României privind referendumul este „fără precedent”, subliniind că CCR trebuie să se pronunţe asupra constituţionalităţii sau neconstituţionalităţii unui act normativ, nu când acesta intră în vigoare.

„Despre hotărârea CCR” – declară Antonescu preluat de jurnalul.ro  „sigur că şi-au exprimat părerile pe care le cunoaşteţi, este fără precedent. CCR, prin prevederile legii ei de organizare, se pronunţă asupra unui act normativ dacă este sau dacă nu este constituţional, nu când intră în vigoare. Nu prescrie, nu adaugă la Constituţie când intră în vigoare. Nu s-a mai întâmplat aşa ceva, avem o nouă premieră. Avem un nou exemplu de modul în care nişte oameni – şase-şapte, maximum nouă, nu ştiu exact câţi, se substituie de fapt celor care sunt mandataţi, că e vorba de Parlament, că e vorba în alte cazuri de Guvern, să ia decizii în această ţară. Şi excedându-şi atribuţiile ne spun multe alte lucruri şi ne impun multe alte lucruri decât singurul pe care sunt îndreptăţiţi să-l spună – dacă ceva în sensul unui act normativ, lege sau hotărâre sau altceva este sau nu este constituţional”… după care a continuat:  „Avem o lege care este declarată constituţională, obiecţia de neconstituţionalitate s-a respins, dar vine Curtea şi face calendarul întregii Românii punând în mare dificultate în primul rând proiectul regionalizării”… 

Curtea Constituţională a României a decizând că este constituţională modificarea Legii de organizare şi desfăşurare a referendumului prin care a fost scăzut pragul de prezenţă, dacă nu se aplică un an de la data intrării în vigoare.

Păi zicea că nu a fost nici un fel de lovitură de stat anul trecut… că nu au atacat instituţiile statului de drept… Mă întreb: Oare Hitler, în apogeul puterii sale, îşi permitea astfel de chestii? 

SORINA MATEI: „Ca și în Algeria, sistemul format din oameni politici – total neprofesioniști, și-a mai arătat încă o dată impotența în gestionarea situațiilor de criză.”

În loc de Motto: 

Femeia trebuie să fie doamnă în public, gospodină bucătărie şi curvă în pat… Se întâmplă însă ca uneori să le încurce… să fie gospodină în pat să vorbească doar de ce mâncare va face, doamnă în bucătărie să considere că gătitul e sub demnitatea ei şi curvă în public …

Această prezentare necesită JavaScript.

De la o vreme se pare că Guvernul Ponta sufere de o gravă dependenţă televizionistică… 

Nu spă se uite la televizor, pentru că dacă s-ar uita şi-ar da seama cât sunt de penibili… să pară la televizor, şi nu doar să apară ci să iasă cât mai bine, să fie fotogenic, să pară cool, inteligent, capabil, determinat, plin de râvnă în ceea ce face… din păcate, pentru că le încurcă totul apare caricatural, fals, şi găunos… formă fără fond.

A fi ministru în Guvernul Ponta se pare că trebuie să fii ca şi el, să încerci în primul rând să fii vedetă şi să transmiţi mesajul care ţi-a fost încrediţat exasperând interlocutorii…

De exemplu ministrul Duşa, întrebat la ce oră a aflat de accidentul din Muntenegru o ţinea pe a lui că ei au acţionat eficient şi în cel mai scurt timp… şi nu diar odată ci de mai multe ori… pur şi simplu a stârnit hazul celor din studio.

Dacă vine vorba de repararea gafelor … acelaşi ministru Duşa a declarat pentru B1 : „Pe măsură ce, aşa cum a comunicat deja ambasadorul, se finalizează formalităţile de partea din Muntenegru, vom efectua şi zborul cu trupurile neînsufleţite a cadavrelor celor decedaţi … absolut halucinant… 

Gafă a făcut şi Ponta .. a jucat până la final un meci de baschet de doi lei considerând că nu e de demnitatea lui să se ocupe de un accident auto pentru ca, mai târziu văzând cum presa nu discuta decât de asta, iute a declarat ziua de 26 Iunie ca zi de doliu naţional… 26 Iunie este Ziua Drapelului …

Astfel a ieşit o varză.. s-a urat „La mulţi ani!” unui drapel coborât în bernă, (Cam cum i-ar ura lui Gigi Becali La mulţi ani acolo unde este) popii se călcau pe picioare cu militarii încât înmormântările păreau ale unor eroi de război cel puţin… 

Enervată se arată şi Sorina Matei pe siteul său personal

Guvernul-televizor de lângă cele 18 sicrie

Sorina Matei1. Dacă televizorul e închis sau nu e în breaking news, Guvernul român nu funcționeazăPremierul află după 5 ore că 18 români au murit prăbușiți într-un hău. Ca și în Algeria, sistemul format din oameni politici- total neprofesioniști, și-a mai arătat încă o dată impotența în gestionarea situațiilor de criză. Nimeni nu răspunde pentru asta, nimeni nu demisionează, nimeni nu-și cere scuze public. Ceea ce, într-un fel, ne-am obișnuit.
2. Dacă televizorul e galben și politicienii sunt luați la întrebări, o mașinărie uriașă de imagine- spectacol și sunet este pusă imediat în funcțiune. Supraexpunerea atinge cote halucinante- miniștrii stau ore-n șir să se afle-n treabă sau să bea plată pe pista unui aeroport. Punctul culminant, paroxismul este atins, evident, în prime-time când desantul guvernamental trebuie să fie văzut de o țară-ntreagă stând- moț lângă cele 18 sicrie. Așa, supraexpunerea Guvernului-televizor ia forme grotești, neonorante și profund ipocrite. Cinismul înseamnă nu numai sfidare, ci și ignorarea ostentativă a tuturor normelor, a regulilor morale. Guvernul-televizor și-a menținut aseară cota electorală pe spinarea a 18 suflete, a 18 vieți care nu mai sunt. Carevasăzică, ne-a demonstrat se poate face imagine nu numai din viață, ci și din moarte, ceea ce este o premieră, într-adevăr.
3. Raed Arafat a fost singurul care a demonstrat încă o dată dacă mai era nevoie că își asumă responsabilități, poate gestiona aproape perfect situații de urgență. Este și el un om- parte a unui sistem- altul decât cel politic- ce a arătat că lucrurile pot merge și bine. Sistemele sunt formate din oameni, nu din mașini. Oamenii sunt cei care le impusionează. Sistemul de urgență a funcționat iar Arafat a ajuns pompierul de serviciu pus în vitrina fiecărei guvernări.
4. Minsterul de externe și, mai nou, și ministerul Sănătății în doar două zile s-au întrecut în gafe, în poze și-n declarații abracadabrante. Într-un fel și cu asta ne-am obișnuit. Dar să faci apel la cetățeni pentru donarea de sânge, oamenii să orbecăie prin spitalele Capitalei, să se lovească de refuzuri pentru ca să revii și să dai o adresă exactă pentru a doua zi- încă asta nu se întâmplase, e adevărat.
5. Prins pe picior greșit și fără a avea prea multă dorință de a da explicații punctuale, Guvernul ne-a mai demonstrat ceva: că în România, tot din goana efectiv disperată după imagine, se poate declara doliu național fără să existe vreun criteriu clarȘi din asta poți împușca puncte electorale, nu? În Muntenegru au murit 18 români – e doliu. La Mihăilești, acum 9 ani, tot 18 au murit- nu a fost doliu. Morții sunt morți, dramele-s drame, durerile sunt dureri indiferent de guvernări. 
Doliu național în România a mai fost la catastrofa de la Smolensk, la moartea Prea Fericitului Teoctist, la moartea Papei Ioan Paul al II-lea, după atacurile teroriste din Spania și după 11 Septembrie.
6. Muntenegru și toate autoritățile acestei republici de 600.000 de locuitori au dat Guvernului cea mai usturătoare lecție posibilă: decență, eficiență maximă, omenie admirabilă, modestie și un uriaș suflet.

Și eu îți mulțumesc, Muntenegru. Îmi pare tare rău că așa ceva nu există și la București.

 

Autor: Sorina Matei

Sursa: sorinamatei.blogspot.ro

SIMONA IONESCU: „…îl sfătuiesc pe domnul Ponta să nu meargă mai departe cu propunerea de doliu național fiindcă n-ar fi drept față de alte victime.”

Indiscutabil accidentul din Muntenegru este o dramă, lucru care nu se poate nega…

Muntenegrenii s-au comportat cum trebuia să se comporte … asta nu trebuie însă să ducă la adevărate aberaţii … În fond ceea ce au făcut ei a fost ceea ce trebuie atâta timp cât doresc să fie consideraţi naţie civilizată şi decentă.

Pe de altă parte asistăm la altă  aberaţie… declararea de Guvernul Ponta a doliului naţional.. păi dacă la fiecare accident mai spectaculos intrăm în doliu naţional. … moare unui în Iraq, doliu naţional, vin inundaţii sau viscol … moare cineva, doliu naţional… başca faptul că vine cutremurul barosanu.. doliu naţional… asta după ce lepădătura din fruntea guvernului, în nesimţirea ce îl caracterizează, nu a catadixit să întrerupă meciul de baschet unde se făcea de râs de penibil ce era …

Simona Ionescu scrie în evz.ro

Premierul Ponta n-are nici un motiv să decreteze zi de doliu național

Simona IonescuAccidentul din Muntenegru, o tragedie politizată la maximum. Dar, în același timp, un grav incident care ne-a demonstrat că angajații Ministerului de Externe sunt aerieni în ceea ce privește comunicarea și reacțiile rapide în astfel de situații.

Nu l-au informat în timp rezonabil pe premier, lăsându-l să joace baschet în vreme ce imagini zguduitoare se derulau pe micile ecrane, expunându-l astfel celor mai diverse critici. Aceiași funcționari MAE sunt reclamați de rudele victimelor că nu le-au dat relații prompt, că nu le-au ajutat cu informații despre starea celor dragi și că nu le-au spus procedurile în astfel de cazuri. Celula de criză n-a știut să gestioneze…criza.

Consecința a fost că bâlbele autorităților au făcut ca asupra premierului Victor Ponta să se reverse o ploaie de critici, tema principală fiind meciul de baschet. O acuzație venită de la sine, din cauza veșnicei nesincerități a reprezentanților instituțiilor atunci când presa caută răspunsuri. Orice buletin de știri sau talk-show tv de ieri îi bătea obrazul primului-ministru, astfel că omul a cedat presiunii și, sfătuit sau nu, s-a angajat să propună cabinetului ca miercuri să fie decretată zi de doliu. Clar o decizie disproporționată! O să și argumentez de ce mi se pare o decizie anapoda, în ciuda compasiunii pe care o am pentru cei care și-au pierdut părinții, bunicii sau copiii în acesta catastrofă din Muntenegru. Ei merită tot ajutorul din partea statului, al premierului și sper să-l capete așa cum se cuvine.
Este, totuși, un accident rutier produs din vina unui șofer, iar astfel de carnagii s-au mai petrecut în România sau în afara granițelor fără să se ajungă la decretarea zilei de doliu național. Dacă în studiourile tv ar fi fost implicați în discuții și alți jurnaliști decât cei ce se ocupă de politică și de politicieni, poate că reporterii de teren și-ar fi amintit de ”microbuzele morții”.

Primul accident de o gravitate asemănătoare celui din Muntenegru de care îmi amintesc ca ziarist s-a petrecut în anul 1992. Atunci, un autocar plin cu români, aparținând unei firme turcești ce-și deschisese afacerea de turism în București, s-a prăbușit într-o prăpastie din apropierea orașului Bila din Bulgaria. Cred că au fost peste 25 de morți, marea majoritate din județele Galați și Brăila. Colegul meu de la ”Tineretul liber”, Sorin Ovidiu Bălan a fost cel care a plecat atunci la fața locului. Impresionant a fost convoiul de sicrie sosit la granița! Nici premierul Stolojan, nici președintele Iliescu n-au decretat doliu național.

14 august 2009. Un microbuz a fost lovit de tren, în localitatea Scânteia, judetul Iași. 14 oameni au murit din cei 16 aflați în mașină! Pozele pe care le-am primit atunci erau de nepublicat. Trupurile celor aruncați prin geam erau și la 200 de metri depărtare. În afară de Poliție, nimeni nu s-a deplasat la fața locului, Guvernul nu a trimis nici măcar coroane la funeralii.

30 octombrie 2011. Tragedia s-a petrecut pe autostrada dinspre Mako către Szeged, din Ungaria. Un microbuz ce aparţine unei familii din Argeş a fost spulberat de un TIR din Arad. În urma impactului au murit 15 oameni care se întorceau de la muncă din Spania. Ancheta a fost condusă, cum e normal și legal, de autoritățile din Ungaria. Nimeni din cabinetul de la București n-a încercat să iasă în față sau să bage România în doliu.

Rememorând aceste carnagii de pe șosele, îl sfătuiesc pe domnul Ponta să nu meargă mai departe cu propunerea de doliu național fiindcă n-ar fi drept față de alte victime. Ar fi mult mai normal să declanșeze o anchetă pentru a afla cine l-a pus în postură jenantă de a nu ști exact ce s-a întâmplat. Dacă l-ar fi sunat premierul din Muntenegru chiar din spitalul unde se dusese să vadă răniții români?

Autor:  Simona Ionescu

Sursa: evz.ro

 

DAN ANDRONIC: ” …surse liberale au declarat pentru EVZ că, inspirat de Dan Voiculescu, Relu Fenechiu plănuieşte să-şi dea demisia din Parlament”

24 iunie 2013 2 comentarii

 Relu Fenechiu, inspirat de Dan Voiculescu? Îşi dă demisia din Parlament?

 

Nu este niciun secret că PSD a încercat să se opună numirii lui Relu Fenechiu în funcţia de ministru al Transporturilor şi că, ulterior, nu de puţine ori, s-a discutat despre remanierea sa din Guvern. Dar susținerea de care se bucură în PNL e deja proverbială: este considerat a fi al doilea ca putere de decizie la nivelul partidului, iar în diferite funcţii din Executiv a numit cam pe cine a vrut.

Mai mult, Crin Antonescu se mândreşte cu el. După ce ministrul Transporturilor a dat mâna pentru privatizarea CFR Marfă, Antonescu a convocat o conferinţă de presă comună cu acesta în care nu mai contenea să-l laude, sub pretextul prezentării bilanţului său la 6 luni de la preluarea conducerii ministerului. O încercare evidentă de a profita politic de pe urma acordului de privatizare încheiat cu Grupul Feroviar Român. Deşi, după ce s-a întâmplat la privatizarea Oltchim, eu unul nu m-aş bucura prea repede, ci doar după ce aş vedea banii în cont.

Dar altele sunt priorităţile lui Relu Fenechiu în această perioadă. La începutul lunii iulie, instanţa ar trebui să dea o decizie în „Dosarul Transformatorul”, în care este inculpat. Decizia mai poate fi amânată câteva zile, pe fondul unor tertipuri ale avocaţilor săi. Însă, în principiu, instanţa se va pronunţa în curând, mai ales având în vedere că Înalta Curte de Casație și Justiție este foarte cunoscută pentru rapiditatea cu care judecă procesele, dar şi datorită verdictelor deloc blânde. Pe acest fond, surse liberale au declarat pentru EVZ că, inspirat de Dan Voiculescu, Relu Fenechiu plănuieşte să-şi dea demisia din Parlament. Astfel, dosarul său ar urma să fie trimis de la Înalta Curte la Tribunalul Iaşi, într-o încercare de a trage de timp.  

Dacă Fenechiu ia în calcul aplicarea acestei metode este clar că orice urmă de credibilitate pe care ar putea să o aibă ar dispărea. Deşi, din socotelile sale, libertatea s-ar putea să fie mai importantă. Sper însă să nu fie cazul şi ministrul Transporturilor să nu recurgă la această metodă şi să ne infirme ştirea. Până la urmă, spunea că e nevinovat, nu?

Autor: Dan Andronic

Sursa: evz.ro

RĂZBOI PE NISTRU … paranoia sau clarviziune? Ori e vorba de un război neterminat?

Vitalie Călugăreanu, jurnalist de la Chişinău publică în capital.ro  un articol în titlul căruia  care exclamă  „Pericol de război la Nistru!”…

Deşi pune asta în gura publicaţiei DEUTSCHE WELLE având în vedere că omul prestează pentru D.W. Chişinău putem crede că zicerea cu semnul exclamării ţeapăn ca un deget de ginecolog îi aparţine totuşi … de aceea ne putem întreba dacă Vitalie este clarvăzător ori paranoic?

Pe de altă parte, mie povestea aceasta îmi aminteşte de un bătrân care, cu ani în urmă, vorbind de Republica Moldova, de Transnistria, de război … îmi spunea că acolo există un război neterminat şi  războaiele neterminate fac mai multe victime şi va custa mult mai mult decât cele duse la capăt.

Să fie oare adevărat ce se auzea în urmă cu câţiva ani, că deşi au semnat la Istanbul un act prin care Armata a 14-a are urma să se retragă doar un act care să adoarmă atenţia, ei înşişi pregătind un război de să nu mai stea piatră pe piatră?

TANC

 

DEUTSCHE WELLE: Pericol de război la Nistru!

Vitalie CălugăreanuReprezentanţii mai multor organizaţii neguvernamentale şi observatori independenţi care monitorizează situaţia din regiunea transnistreană a Republicii Moldova atenţionează asupra unei posibile escaladări a situaţiei la Nistru în această vară.

Potrivit experţilor militari de la Chişinău, situaţia ar putea fi împinsă de anumite grupări influente de la Moscova, cu mâna regimului separatist de la Tiraspol, „până la vărsări de sânge”, pentru a bloca, astfel, intenţia Chişinăului de a parafa, la toamnă, Acordul de asociere şi cel de liber schimb cu UE, la sumitul Parteneriatului Estic de la Vilnius. Titlurile la această temă, apărute în presa de la Chişinău sunt înspăimântătoare.

Şi autorităţile moldovene sunt îngrijorate, dar spun că situaţia este încă sub control. Zilele trecute, postul de radio „Vocea Rusiei” titra că la Nistru conflictul îngheţat poate oricând escalada. Experţii citaţi de postul rusesc de radio legau „iminentele ostilităţi armate” de ceea ce ei numeau „demarcarea frontierei“, decretată săptămâna trecută de liderul separatist de la Tiraspol, Evghenii Şevciuk. Decretul semnat de liderul transnistrean, întitulat: „Cu privire la frontiera de stat a republicii moldoveneşti nistrene”, stabileşte limitele aşa-numitei graniţe, în care a fost inclus şi oraşul Tighina, cu trei sate aflate sub jurisdicţia Chişinăului, printre care şi satul Varniţa. Conform decretului emis de Şevciuk, timp de câteva zile după intarea în vigoare a documentului, aşa-numita graniţă ar urma să fie demarcată cu „piloni de frontiră” şi „turnuri de observaţie”, regimul de trecere a aşa-zisei frontiere moldo-transnistrene urmând a fi înăsprit din partea forţelor separatiste. Dacă aceşti paşi vor fi întreprinşi de separatiştii de la Tiraspol, Chişinăul va fi pus în situaţia de a-şi apăra integritatea.

Cum ar trebui să reacţioneze Chişinăul?

Răspuns la această întrebare oferă publicistul moldovean Nicolae Negru: “Chişinăul trebuie să-şi păstreze calmul, oricât de „timidă” ar părea reacţia sa. E mai bine să pari timid, decât iresponsabil. Calm, calculat nu înseamnă însă laş. Adevărul trebuie rostit, cetăţenii Republicii Moldova, dar şi opinia publică internaţională trebuie să afle cine este adevăratul agresor şi ce scop urmăreşte acesta. Parlamentul (care va discuta joi, 20 iunie, această chestiune într-o şedinţă extraordinară închisă), trebuie să spună lucrurilor pe nume, că e vorba despre o reeditare a războiului din 1992, început de Rusia, sub alt pretext. Numai astfel putem conta pe ajutorul UE, SUA, OSCE şi ONU”, susţine Nicolae Negru.

Preşedintele moldovean, Nicolae Timofti a convocat luni Consiliul Suprem de Securitate pe fondul tensiunilor crescânde dintre Chişinău şi Tiraspol. „Analizând comportamentul separatiştilor, mă îndrept spre gândul că cineva doreşte destabilizarea situaţiei. Atunci când Republica Moldova reuşeşte să-şi rezolve propriile probleme legate de procesul de integrare europeană, apar probleme din partea susţinătorilor Transnistriei”, a remarcat, după şedinţa Consiliului Suprem de Securitate, preşedintele Nicolae Timofti. El a spus că a avut o discutie cu omologul sau de la Kiev, Viktor Ianukovici, pe care l-a încurajat să ia atitudine faţă de tensiunile de la Nistru, Ucraina fiind ţara care deţine momentan preşedinţia rotativă a OSCE şi care face parte din formatul de negocieri 5+2 în dosarul transnistrean.

Semnal de alarmă din partea OSCE

În scurt timp, OSCE a difuzat un comunicat oficial în care şi-a exprimat îngrijorarea în legătură cu decizia unilaterală a părţii transnistrene privind aşa-numitul act normativ cu privire la frontiera de stat emis de Evghenii Şevciuk. Preşedintele în exerciţiu al OSCE, ministrul Afacerilor Externe al Ucrainei, Leonid Kojara cheamă părţile implicate în conflictul transnistrean să nu complice procesul de negocieri prin acţiuni unilaterale.

Şi şeful Serviciului de Informaţii şi Securitate de la Chişinău, Mihai Balan, şi-a exprimat îngrijorarea în legătură cu evenimentele care au loc la Varniţa. El a apreciat că „ceea ce se înâmplă este o provocare” şi a spus că „trebuie să fim vigilenţi şi să păstrăm echilibrul”.

Acum câteva zile, ziarul moscovit “Kommersant” scria că situaţia recentă de pe malurile Nistrului se aseamănă foarte mult cu situaţia premergătoare războiului ruso-georgian din 2008. “Nu uitaţi că acordurile de la Vilnius vor fi semnate nu numai cu Republica Moldova, dar şi cu Ucraina, care monitorizează negocierile privind conflictul transnistrean, în calitate de preşedinte în exerciţiu al OSCE, iar destabilizarea situaţiei în regiune va lovi atât Chişinăul cât şi Kievul”, scrie publicaţia menţionată, care citează „un diplomat implicat în negocierile privind soluţionarea conflictului transnistrean”.

Un grup de reprezentanţi ai societăţii civile de la Chişinãu au prezentat luni o declaraţie cu privire la evoluţia situaţiei în raioanele de est ale Republicii Moldova. Semnatarii solicitã ca “UE şi SUA, în calitate de parteneri ai Republicii Moldova, să manifeste vigilenţă maximă şi să anticipeze posibila degradare a situaţiei în zonă”, iar “OSCE şi Ucraina să nu admită declanşarea vreunui conflict armat în regiunea transnistreană şi alimentarea acestuia din exterior”. În paralel, structurile de stat ale Republicii Moldova sunt îndemnate “să ia o atitudine fermă faţă de posibilele provocări, să nu se lase atrase în capcanele pregătite şi să continue ferm parcursul european al Moldovei”. Experţii mai cer ca Federaţia Rusă să respecte prevederile Tratatului de prietenie şi colaborare cu Republica Moldova, semnat la 19 noiembrie 2001.

Europarlamentarul lituanian Vytautas Landsbergis, primul preşedinte al Lituaniei după desprinderea de URSS, susţine că existã probabilitatea ca Transnistria să-şi proclame oricând independenţa şi să declare că se află sub protectorat rusesc. Acest lucru se va produce, consideră fostul preşedinte lituanian, dacă Moscova va dori sã divizeze Republica Moldova. „Nu văd nici o şansă pentru o soluţie la acest conflict, câtă vreme este o situaţie total dependentă de Kremlin. Câtă vreme Rusia va folosi Transnistria ca pe o unealtă pentru a înrăutăţi situaţia în Moldova şi va ţine Moldova în afara UE, acest conflict va rămâne aşa cum îl ştim”, a declarat Vytautas Landsbergis.

Trubaduri ruşi la televiziunile din Moldova

Prezent la Chişinău (nu se ştie cu ce ocazie), politologul rus Aleksandr Dughin a declarat în cadrul unei emisiuni televizate că “armata rusă va rămâne în Transnistria, deoarece aceasta este garanţia că forţele NATO nu vor pătrunde în acest spaţiu” şi a vorbit despre avantajele integrării Moldovei în Uniunea Euroasiatică. (…) „Pentru Rusia, obiectivul numărul unu este apărarea graniţelor şi ca blocul NATO să nu fie la hotar. Acesta este obiectivul primordial şi pentru asta vom face orice scheme şi formule. Rusia va face apel la folosirea forţei în Transnistria, doar dacă NATO va veni în Moldova”, a conchis politologul rus.

În replică, directorul de program din cadrul Institutului de Politici Publice de la Chişinău, Oazu Nantoi, i-a „mulţumit” zeflemitor lui Dughin că îi ameninţă cu război pe moldoveni la ei în casă: „Înainte de a spune despre visul euroasiatic, scoateţi trupele militare din Transnistria. Să arate Rusia că nu ne ia drept vasal, ci ca partener de discuţii, că nu trebuie să fim robi în Uniunea Euroasiatică, ci vom fi parteneri cu drepturi egale. Uniunea Euroasiatică înseamnă mult zgomot din nimic. Dacă Uniunea Europeană înseamnă o serie de reguli bine definite, atunci Uniunea Euroasiatică este un balon de săpun„, a menţionat Nantoi. El a acuzat Rusia că susţine regimul separatist de la Tiraspol: „Diferendul transnistrean este un conflict între Republica Moldova şi Federaţia Rusă. Rusia este unicul stat care sfidează cinic suveranitatea Republicii Moldova şi care susţine acest regim falimentar şi xenofob în regiunea de Est a ţării”, a conchis Oazu Nantoi.

Autor: Vitalie CălugăreanuDW-Chişinău 

Data publicării: Miercuri, 19 Iunie 2013

Sursa: capital.ro

Interesant articol, dar tot nu cred că Vitalie are şanse să ajungă membru al Academiei Moldovei cum zice pe contul său de  Facebook

Vitalie Călugăreanu  .

E adevărat, cineva îi  şi dă un fel de răspums prin învăluire… cică:  „50000 de uro si vsio, esti prezident” …

Vitalie Călugăreanu ..Nu ştiu eu ce monede sunt uro si vsio, dar dacă pentru preşedinte trebuie vreo 50.000, pentru academie, 5000 ar trebui să ajungă. Sau,  poate cu două pachete de ţigări şi o sticlă de vodcă de pufoaică se rezolvă… 😀

Şi totuşi, un nou război? Ţîţîţî … 

 

Dezastre care ar putea însemna sfârsitul lumii pe loc!

23 iunie 2013 Un comentariu

prima

Din cand in cand ideea sfarsitului lumii este plimbata ca mortul prin fata ferestrei. Ea are menirea de a strecura dramul necesar de teama pentru propria fiinta. Lasand la o parte filmele de la Hollywood care ne prezinta scenarii apocaliptice, dar si recenta gogorita a calendarului mayas, cercetatorii fac si scenarii care, rivalizand cu cele de la Hollywood,  includ amenintari reale venite fie din Cosmos, fie de pe Pamant si care ar putea duce, intr-o buna zi la disparitia celei de-a treia planete de la Soare.

Disparitia planetei sau doar a civilizatiei?

 Vom incerca sa facem o distinctie intre disparitia definitiva a planetei noastre si disparitia civilizatiei, asa cum o cunoastem noi astazi. Prima varianta ar putea duce la transformarea Pamantului in pulbere stelara sau doar intr-un taram neprielnic vreunei forme de viata (sa zicem ca Marte sau Jupiter), cea de-a doua ar duce la disparitia masiva a oamenilor (dar nu completa) si a unor specii de animale, pasari sau pesti. Asta ar insemna pentru fiintele umane supravietuitoare reintoarcerea la viata cavernelor, a oamenilor de Neanderthal de acum 600.000 de ani, cu speranta cuibarita in suflet ca, poate, dupa un milion de ani am putea redeveni o civilizatie evoluata tehnologic. Sa vedem, pe scurt, care ar fi cateva dintre aceste pericole.

 ACCELERATORUL DE PARTICULE. Fizicienii au avertizat de mai multa vreme ca acceleratoarele de particule ar  putea distruge Pamantul. Cand pentru accelerarea protonilor sunt folosite campuri magnetice enorme, ei s-ar putea ciocni la viteze suficient de mari pentru a crea gauri negre sau materie alterata. Aceste mici gauri negre ar putea inghiti Pamantul iar materia alterata, denumita de unii fizicieni in mod aiuritor strangelets (un fel de chestii ciudate, ca sa nu i se spuna materie neagra) ar distruge materia obisnuita cu care ar veni in contact, anihiland intreaga planeta! Temerile si teoriile, care s-au dovedit pure exercitii de creatie literara mai curand decat abordare stiintifica, au devenit ridicole o data cu construirea langa Geneva a acceleratorului de particule denumit Large Hedron Collider (LHC). Daca pana in 2008, fizicienii, sa zicem literati, asigurau ca posibilitatea aparitiei unor gauri negre sau a materiei alterate e redusa deoarece actualele acceleratoare, in functiune pana la acea data, sunt prea slabe pentru a produce asemenea fenomene, temerile si avertizarile lor s-au amplificat in preajma primelor experiente ale LHC. Nici o gaura neagra nu a inghitit Pamantul!

 GAURILE NEGRE. Desi conceptul de gaura neagra a fost initiat de Einstein (fara suport stiintific) ideea a fost instaurata in Enciclopedii dupa ce Stephen Hawking si colaboratorul lui, Roger Penrose, au dovedit existenta lor (teoretica) in 1970. „Au dovedit existenta lor” e un fel metaforic de a spune, pentru ca nici azi nu toti fizicienii o accepta. Asa cum aratam in Magazin (nr. 43 din 25 octombrie 2012) astrofizicianul Abnas Mitra a demonstrat ca ideea lui Hawking este eronata, in realitate gaurile neexistand! Intr-o scrisoare el a scris raspicat „Ati gresit, domnule Hawking!”. Lucru pe care, la o conferinta de la Roma l-a admis chiar Hawking, atunci recunoscand ca probabil e vorba despre alte fenomene astronomice si nu despre gauri negre. Dar chiar si daca ar exista (unii astronomi s-au grabit sa le si numere, ar fi 10 milioane (?!?), ele ar fi prea indepartate de masele astronomice mari cum este si Sistemul nostru solar pentru a avea vreun efect asupra lor. In viziunea (poetico-literara) a unor fizicieni, daca o gaura neagra s-ar apropia de Pamant sau chiar de Sistemul nostru solar, orbitele planetelor s-ar schimba dramatic ceea ce ar insemna sfarsitul Pamantului sau Pamantul ar fi pur si simplu inghitit, impreuna cu restul planetelor, cum spun teoriile mai ambitioase. Toate bune si frumoase, dar deocamdata, gaurile negre nu exista decat pe hartie, in interminabilele si de neinteles calcule matematice!

 INTERVENTIA DIVINA. Daca acceptam ca Pamantul a fost creat (impreuna cu tot Universul) de o entitate divina, denumita de crestini Dumnezeu (nu insistam pe definirea mai exacta a cuvantului din Geneza), atunci tot ea ar putea sa-l si distruga. Credinciosii cred asta cu tarie. Crestinii se uita in Cartea Revelatiei, evreii in Cartea lui Daniel iar musulmanii cred ca venirea lui Mahdi va aduce sfarsitul Pamantului. Nu se stie daca al intregii Planete sau doar a civilizatiei ei (partiale).

 ACTIVITATEA SOLARA. Din fericire, asa au fost aranjate lucrurile pe Pamant, atmosfera si campul magnetic ne protejeaza de efectul distructiv al exploziilor solare. Dar poate face fata Pamantul unei cresteri gigantice a activitatii solare? Probabil la asta se gandeau si egiptenii care il aveau ca zeu tutelar pe Ra (Soarele). Fara Soare, Pamantul n-ar exista, iar cu un Soare prea puternic, Pamantul s-ar transforma intr-un taram parjolit, mort. Fizicienii au descoperit ca pe unele stele din alte galaxii, radiatia solara poate creste si pana la de 20 de ori. Aceste super-emisii solare ar fi de milioane de ori mai puternice decat emisia Soarelui nostru. Daca Soarele ar emite, intr-o buna zi, o asemenea radiatie, Pamantul s-ar transforma in scrum. Si invers, daca activitatea solara s-ar diminua cu doar 1 la suta, cum au observat fizicienii ca se intampla pe alte stele, asta ne-ar arunca inapoi intr-o lunga epoca de gheata. Macar Pamantul n-ar disparea, in acest caz ar disparea doar civilizatia (partial).

 INVAZIA EXTRATERESTRILOR. Parerile stiintifice sunt impartite. Unii oameni de stiinta cred ca sansele de a intalni extraterestri devin tot mai mari pe zi ce trece, altii cred ca, dimpotriva, ele sunt mici, foarte mici, aproape inexistente. Cosmologul Carl Sagan era atat de convins ca trebuie sa fie niste extraterestri agresivi prin Sistemul nostru solar incat a scris  in 1952 secretarului de stat Dean Acheson pentru a-l intreba cum va raspunde SUA daca nave cu extraterestri vor aparea pe cerul patriei. Si tot el a fost cel care a pus umarul la infiintarea celebrului Program SETI (1961), care de atunci pana azi n-a descoperit nici o civilizatie extraterestra printre galaxii. Dar, sa admitem ca ar exista un conflict intre terrieni si extraterestri, atunci e probabil ca distrugerea Pamantului sa nu se petreaca, in cel mai rau, teoretiza Carl Sagan, extraterestri ne-ar fura toate bogatiile naturale sau ar putea sa distruga planeta din greseala! Idei puerile, preluate aproape integral, in urma cu doi ani, de fizicianul teoretician Steven Hawking, care credea ca daca ar sosi extraterestrii, ar face-o doar sa ne ia toate bogatiile naturale pentru a se putea muta in alta parte a Universului!

 RAZBOI NUCLEAR. Hawking crede ca un razboi nuclear, devastator, care sa distruga civilizatia umana este posibil la un moment dat. Cand? Fizicianul crede ca peste 1.000 de ani! Ce se poate face pana atunci? „Este foarte important sa colonizam spatiul. Cred ca vom reusi pana la urma sa cream colonii auto-suficiente pe Marte si pe alte planete din Sistemul nostru solar, insa asta nu se va intampla in urmatoarea suta de ani”, prognozeaza Hawking, fara sa prezinte nici un argument stiintific. Viziunile lui „literare” seamana, inca o data, cu cele ale lui Carl Sagan care, in anii ’70, era convins ca in 2001, calatoriile spatiale ale omului spre alte galaxii vor fi posibile, ceea ce a ilustrat apoi foarte convingator Stanley Kubrik in filmul sau 2001: A space Odyssey. Dar filmul e una si realitatea e alta, iar tot ceea ce am putut realiza sunt simple zboruri circumterestre.

 CONCLUZIE. Consolarea ar fi ca daca de pericolele din Cosmos nu ne putem in nici un fel apara si Planeta ar disparea fara ca noi sa putem sa intervenim in vreun fel, in privinta disparitiei civilizatiei ar mai ramane ceva sanse de supravietuire, chiar daca in niste pesteri inghetate, in conditii pe care astazi nici nu ni le putem imagina din interiorul unui trai incremenit in propria magnificenta. (George Cusnarencu)

Sursa: GEORGE CUSNARENCU

http:  revistamagazin

 

Este planeta cuprinsa de un haos climateric?

23 iunie 2013 2 comentarii

prima (1)

De decenii intregi, oamenii de stiinta vorbesc despre schimbarile climaterice de pe planeta noastra, totul culminand cu consacrarea unui nou concept, acela de incalzire globala. Aceasta ar fi vinovata de masive inundatii, de temperaturi extreme, de secete indelungate, de incendii devastatoare etc. Se pierde din vedere ca aceste fenomene exista de cand lumea.

Joaca de-a haosul

 Este unul dintre cele mai interesante jocuri din lume, mai ales atunci cand el devine global. Teoriile sunt incantatoare, nu intram in amanunte, dar producerea deliberata a haosului duce de fiecare data la acumularea unor avantaje enorme pentru cei care il controleaza. Haosul climateric despre care vorbesc unii oameni de stiinta poate parea ceva infricosator, dar dincolo de faptul ca este ceva normal, haosul climateric pare mai degraba o cuvertura care vrea sa ascunda un haos planetar mult mai profund, si anume cel produs de industrializarea salbatica, de dezastrul ecologic, haosul social si cel economic. In cazul acestora realitatea depaseste fictiunea, in vreme ce in cazul haosului climateric, multa fictiune vrea sa garniseasca apocaliptic o realitate cvasi-normala. Atunci cand se doreste demonstrarea unei teorii ambigue, este suficienta prezentarea unor exemple de netagaduit. Ele sunt reale, dar contextul in care sunt plasate e fals.

 Unul dintre argumentele cercetatorilor sunt manifestarile climatice extreme de care lumea a avut parte in ultima vreme. Temperaturi record in Rusia, inundatii in India, Pakistan si China, secete severe in Africa subsahariana, ploi torentiale in SUA, seceta in Australia, valuri de frig in Argentina si Bolivia si chiar desprinderea in Groenlanda a unui aisberg de patru ori mai mare decat Manhattan (!?!) Un lant de evenimente pe care Organizatia Meteorologica Mondiala (OMM) il considera fara precedent. Desi aceste observatii vor sa fie avertismente pentru un viitor climatic incert, sunt si cercetatori care se dovedesc mai reticenti atunci cand e vorba despre prognozele climatice catastrofice cum e cazul celor formulate de Comitetului Interguvernamental privind Schimbarea Climei (IPCC). Chiar daca este amintit valul de caldura care a afectat Europa in 2003, totusi unii oameni de stiinta nu vad o legatura atat de directa intre dezastre punctuale si incalzirea globala sau haosul climateric enuntat.

 Rafael Simó, cercetator la Institutul Stiintelor Maritime din Barcelona care studiaza impactul oceanelor asupra schimbarii globale arata ca „cele intamplate in Rusia sunt greu de explicat prin oscilatii naturale pe care sa le poata suferi aceasta regiune”. Pentru o mai buna intelegere a lucrurilor, OMM va organiza la sfarsitul lui septembrie la Paris o conferinta mondiala pentru a incerca sa omogenizeze procedurile care sa permita o cuantificare a fenomenelor extreme. Daca pentru uragane si cicloane este mai usor sa fie studiata evolutia, prin diferitele categorii de clasificare, nu acelasi lucru se intam-pla cu valurile de frig sau de caldura, sau cu ploile torentiale. Potrivit lui Rivera, acest lucru „raspunde unei preocupari in crestere, deoarece avem impresia ca numarul fenomenelor adverse este tot mai mare”. Se pierde din vedere ca ele sunt de cand lumea.

 Dar cand se vorbeste de haos climateric se aduce in discutie fara exceptie cresterea temperaturii medii globale la suprafata pamantului si a oceanelor care a fost in iulie trecut de 16,5 grade, cu 0,7 grade Celsius peste media din secolul XX, cind a fost de 15,8 grade. Doar iulie 1998 a fost mai cald. Dar chiar si acest argument este discutabil, in primul rand pentru ca aceasta crestere a temperaturilor este un fenomen in dinti de fierastrau, adica ele cresc, dar si coboara, periodic. Si apoi, haosul climateric nu poate fi explicat exclusiv printr-o crestere a temperaturilor, natura pe Terra evolueaza in functie de o multime de parametri, nu doar din perspectiva celui mai simplu, cel al temperaturilor.

Pasi spre teorii catastrofice

 De la teorii, pana la previziuni catastrofice, nu e de obicei decat un pas. Cand scenariile vin din mass-media, e de inteles argumentul ratingului. Dar cand scenariile vin din partea unor studii stiintifice, lucrurile par de-a dreptul nefiresti, deoarece stiinta se spune ca lucreaza cu argumente exacte, incontestabile si nu cu fictiuni mai mult sau mai putin literare. Daca organizatii mondiale serioase, precum OMM, lanseaza avertismente usor contestabile, apar repede si studii catastrofice.

 Unul dintre acestea, recent, lanseaza predictia cum ca mai mult de jumatate din speciile vegetale si de o treime din animalele cele mai comune isi vor avea spatiul propice existentei lor redus la jumatate pana in 2080 din cauza incalzirii climatice, daca tendinta actuala continua! Emisiile de gaze cu efect de sera (GES) in crestere pun planeta pe traiectoria unei incalziri cu circa 4 grade C pana la sfarsitul secolului in raport cu nivelurile preindustriale. Studiul publicat de revista Nature Climate Change apartine unui grup de cercetatori de la University of East Anglia din Norwich, Marea Britanie si se bazeaza pe impactul unei astfel de cresteri a temperaturilor in zonele climatice al 48.786 de specii. Concluzia ar fi ca circa 55% din plante si 35 % din animale ar putea sa-si vada acest spatiu redus la cel putin jumatate pana in 2080. Plantele, amfibienii si reptilele risca cel mai mult pentru ca ritmul capacitatii lor de adaptare este mai lent decat cel al schimbarii climatice, subliniaza cercetatorii. Zonele cele mai afectate ar fi Africa Subsahariana, America Centrala, Amazonia si Australia.

 Aceste estimari ar putea fi chiar depasite in masura in care ele nu tin seama decat de impactul cresterii temperaturilor, dar nu si de evenimentele extreme induse de schimbarea climatica precum cicloanele si inundatiile, este de parere cercetatoarea Rachel Warren. „Populatiile de animale in special ar putea sa dispara mai rapid decat estimam avand mai putine plante disponibile pentru a le hrani” si „vor exista, de asemenea, efecte asupra oamenilor pentru ca unele specii sunt importante pentru purificarea apei si aerului, pentru a limita inundatiile si ciclul alimentarii”, tine Rachel Warren sa atraga atentia.

 Toate aceste scenarii apocaliptice, care nu se bazeaza decat pe modele matematice de calcul computerizat vor putea fi limitate, chiar in mod semnificativ, daca masuri de reducere a emisiilor de GES sunt luate rapid. Daca emisiile de GES s-ar stabiliza in 2016, scenariu nerealist, pierderile de zone climatice ar fi reduse cu 60 la suta. Daca emisiile se plafoneaza in 2030, aceasta cifra ar fi de 40 la suta. Dupa cum se vede, toata prognoza si estimarea este facuta in ideea controlarii emisiilor gazelor cu efect de sera si, mai exact, a stabilirii taxelor pe care tarile trebuie sa le plateasca in functie de cantitatile acestor emisii lansate in atmosfera.

 Si ca studiul britanic sa nu fie stingher, revista Nature publica si ea un studiu stiintific care sa arate ca haosul climateric nu duce la nimic bun. Pe baza investigatiilor unui grup de 22 de experti (ar fi bine de stiut de cine sunt finantati) s-a redactat un document care spune ca schimbarile climatice, cresterea populatiei mondiale si pagubele provocate mediului inconjurator ar putea conduce la prabusirea ecosistemului planetei noastre in cateva generatii! Noroc ca exista si o salvare si aceasta salvare ne este anuntata tot de acest studiu: printre solutiile care ar putea opri aceasta evolutie se evoca renuntarea la modelele de crestere nedurabila si la risipirea resurselor naturale.

 Doua idei-icoana despre care se vorbeste in zadar de aproape o jumatate de secol, adica cam tot de atunci cand se prognoza pentru anii ’70 criza mondiala cauzata de epuizarea surselor fosile de energie. Prognoza cazuta in ridicol la fel ca si prognoza lui Arthur C. Clarke, care era convins ca in anul 2000 automobilele vor disparea si toti oamenii vor calatori cu farfurii zburatoare.

Autor: GEORGE CUSNARENCU

 

Sursa: revistamagazin.ro

 

În perspectiva asocierii cu UE, R. Moldova are nevoie de semnarea a două acorduri esenţiale: acordul de comerţ liber şi acordul de liberalizare a vizelor. Pentru asta e nevoie însă de securizarea frontierei estice.

23 iunie 2013 Un comentariu

 

 

 

Teritorii contra UE sau de ce Transnistria nu e Kosovo?

Dan Dungciu„Zece ani m-am minţiti pe mine însumi că provincia Kosovo este a noastră, deşi aceasta este scris în Constituţie. Astăzi nu mai ajută la nimic. Preşedintele Serbiei nu poate merge liber în Kosovo, la fel ca premierul, miniştrii, poliţia sau armata” (premierului sârb Ivica Dacic, martie 2013).

Anii 2013-2014 vor fi hotărâtori pentru politicienii de la Chişinău. Cum se putea anticipa cu uşurinţă, urmează decizii esenţiale pentru viitorul cetăţenilor R. Moldova. Cu atât mai suspectă şi necugetată pare acum tentativa celor care au desfiinţat Alianţa pentru Integrare Europeană, înlocuită, in extremis, cu o salutară Coaliţie proeurpeană marcată, însă, de timpul pierdut în ultimele şase luni, tensiunile interne acumulate şi majoritate precară în Parlament.

Tabloul arată aşa: În perspectiva asocierii cu UE, R. Moldova are nevoie de semnarea a două acorduri esenţiale: acordul de comerţ liber şi acordul de liberalizare a vizelor. Pentru asta e nevoie însă de securizarea frontierei estice. Condiţia este cunoscută, nenegociabilă, indiferent despre ce guvern ar fi fost la Chişinău. Cu ceva vreme în urmă, se lansase, timid, ideea ca EUBAM, respectiv misiunea europeană de asistenţă la frontiera de est a RM (între regiunea transnistreană şi Ucraina) să preia această sarcină. Ideea a murit înainte de a se naşte cu adevărat. În aceste condiţii, Chişinăului nu îi rămâne decât să securizeze „frontiera” teritoriului pe care îl controlează, respectiv linia de demarcaţie de regiunea separatistă transnistreană. Că se va numi „frontieră administrativă” sau „zonă de frontieră”, contează mai puţin. Şi, tacit, Chişinăul a purces la securizarea acesteia. Tăcut, fără vorbe, sperând, parcă, să treacă totul neobservat, RM încerca să fie şi cu slănina în pod (condiţiile UE) şi cu sufletul în rai (eliminarea suspiciunii de separare de Transnistria).

Era limpede însă că va veni şi momentul adevărului, respectiv al contr-reacţiei. Şi la acesta asistăm acum, iar gesturile „autorităţilor” de la Tiraspol trebuie citite în această grilă. Recenta decizie a liderului regiunii transnistrene, Evgheni Şevciuk – acelaşi care mai ieri era invitat la Chişinău şi pentru care fuseseră acoperite toate simbolurile RM! -, a semnat zilele trecute un document privind „frontiera de stat” a regiunii, în care este inclus satul Varniţa, dar şi opt localităţi aflate sub jurisdicţia R. Moldova. Moscova, via Tiraspol, a simţit că are o cale ieală de atac şi a reacţionat în consecinţă.

Stupoarea autorităţilor de la Chişinău şi a observatorilor externi este, prin urmare, ipocrită. La ce trebuia să ne aşteptăm? La un salut cordial şi prietenesc din partea Rusiei pentru parcursul european al RM? La presiuni din partea Tiraspolului pentru retragerea trupelor ruse? Evident, nu. Iar ceea ce face acum Moscova, via Tiraspol, este ceea ce a făcut cu Transnistria de la război încoace: blochează parcursul occidental al Chişinăului. Problema nu este deci ce face Rusia, ci ce (poate) face Chişinăul în asemenea condiţii. Ce va face în condiţiile în care provocările pe Nistru vor continua, dincolo de reacţii verbale sau apostrofările reprezentanţilor OSCE?

Până la urmă va trebui să ia o decizie. Drumul european, presupune, obligatoriu, o frontieră estică consilidată şi controlată de Chişinău, pentru că, odată semnate acordurile economice, UE va începe de la Oceanul Atlantic şi se va încheia la… frontiera estică a R. Moldova. Prin urmare, orice pudibonderii legate de această temă sunt complet ridicole. Dar discuţiile vor exploda la Chişinău. Între cei care vor „UE şi apoi reîntregire” şi cei care vor „reîntregire, apoi discuţii eventuale cu UE”. Aşa cum va reapare în discuţia publică o hotărâre mai veche a Parlamentului R. Moldova unde Transnistria era considerată „teritoriu ocupat” în urma războiului de pe Nistru…

Cazul Kosovo va intra în joc, inevitabil, şi va inflama unele voci publice. Sigur, pe fond (istorie, genealogia separtismului), Kosovo înseamnă altceva decât Transnistria. Şi totuşi, un precedent se va crea: faptul că Serbia poate ceda teritorii – al doilea caz european după Franţa cu Algeria -, în schimbul beneficiilor din partea UE! Acest aspect nu va putea fi evitat. Aşa cum Serbia va putea ceda teritorii în schimbul integrării în UE, de ce – se vor întreba unii – R. Moldova nu va putea face la fel? Indiferent ce răspuns vom da acestei chestiuni, interogaţia ca atare nu va putea fi ignorată. Va fi asumat sau nu acest punct de vedere, vom vedea.

Şi totuşi, Transnistria nu e Kosovo! Paradox? În niciun ca. Cei care se vituperează la orice comparaţie Kosovo/Transnistria se pot linişti. Dar asta nu e bine deloc! Să nu ajungem în clipa când toţi, inclusiv cei care acum apără integritatea RM cu îndârjire, să regrete că nu este aşa. Căci mai este o posibilă interpretare a gestului intempestiv al lui Evgheni Sevciuk: a semnat documentul în care scrie că „frontiera de stat” a Transnistreie va fi apărată militar tocmai pentru că simte că Chişinăul s-ar putea despărţi de Tiraspol şi va accepta idea de „teritorii contra UE”. Şi de aceea au început presiunile şi provocările. Nu pentru ca Rusia să recunoască Transnistria, nu pentru ca Tiraspolul să se separe de Chişinău, ci pentru ca Chişinăul să nu se separe de Tiraspol!

În acest caz, viitorul este sumbru. Nistrul stă să dea în clocot, pentru că orice semnătură pe un accord cu UE la Chişinău poate deveni, prin recul, o semnătură pe o declaraţie de război la Tiraspol.

Autor: DAN DUNGACIU

Sursa: romanialibera.ro

Biserica Greco-Catolică solicită două amendamente în textul viitoarei Constituții

23 iunie 2013 2 comentarii
Blaj - Catedrala Mitropolitană Greco-Catolică  ''Sfânta Treime''

Blaj – Catedrala Mitropolitană Greco-Catolică
”Sfânta Treime”

În dimineața zilei de 19 iunie, Preafericirea Sa Cardinalul Lucian Mureșan, liderul Bisericii Greco-Catolice, a adresat o scrisoare domnului Crin Antonescu, președinte al Comisiei Parlamentare de revizuire a Constituției, prin care i-a solicitat includerea a două amendamente în textul viitoarei Constituții.

Primul amendament se referă la adăugarea Bisericii Greco-Catolice în articolul care va face referire la rolul Bisericii Ortodoxe și a Casei Regale “în constituirea şi modernizarea statului român”, iar al doilea amendament la definirea libertății religioase, urmând exemplul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

“Dacă viitoarea Constituţie se doreşte a fi un document istoric care să vorbească despre aportul adus de unele instituţii la constituirea şi modernizarea statului român, Biserica Greco-Catolică nu poate fi exclusă dintre acestea. Fără Biserica Greco-Catolică, Statul Român, identitatea națională și limba română în formele pe care le cunoaștem astăzi nu ar fi existat”, a spus Întâistătătorul Bisericii Greco-Catolice, Preafericirea Sa Cardinalul Lucian, în argumentarea primului amendament.

Acesta a punctat în scrisoare din aportul major pe care Biserica Greco-Catolică l-a avut în constituirea identității naționale și a statului român. Cardinalul Lucian a făcut, astfel, o incursiune istorică pornind de la episcopul greco-catolic Inochentie Micu Clain, care a introdus “pentru prima dată termenul de «națiune română» la 1737”, a continuat cu “Școala Ardeleană” care a “format conştiinţa naţională românească”, înlocuirea de către Biserica Greco-Catolică a scrierii chirilice cu alfabetul latin, lupta pentru emancipare națională de la 1848 și terminând cu aportul în unirea de la 1918 și lupta împotriva “comunismului şi sovietizării ţării”.

Meritul de necontestat avut de Biserica Greco-Catolică în crearea identităţii naţionale şi făurirea statului român a fost recunoscut de Constituția din 1923 (art. 22) şi 1938 (art. 19), care afirmă: «Biserica creștină ortodoxă şi cea greco-catolică sunt biserici româneşti. Biserica ortodoxă română fiind religia marei majorităţi a Românilor este biserica dominantă în Statul român; iar cea greco-catolică are întâietea față de celelalte culte.»”, a spus Preafericirea Sa Cardinalul Lucian.

Dacă viitoarea Constituţie se doreşte a fi un document istoric care să dea credit instituţiilor care au făurit România, sperăm să luaţi ca model exemplul marilor oameni politici de după Marea Unire care au dat creditul cuvenit Bisericii Greco-Catolice menţionându-o în Constituţiile din 1923 şi 1938, şi nu al comuniştilor care au dorit rescrierea istoriei şi scoaterea Bisericii Greco-Catolice din istoria românilor”, a concluzionat Întâistătătorul Bisericii Române Unite argumentarea primului amendament.

Al doilea amendament s-a referit la modificarea articolului 29 din Constituția din 2003 în vederea definirii libertății religioase în România urmând modelul Convenției Europene a Drepturilor omului, astfel: “Statul garantează dreptul la libertate de gândire, de conştiinţă şi de religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerile, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin cult, învăţământ, practici şi îndeplinirea ritualurilor.”

Definirea libertăţii religioase în România este imperativă deoarece în declarația de unire a Transilvaniei cu România de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, se garanta: «Egală îndreptățire și deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat.»”, consideră Arhiepiscopul Major al Bisericii Greco-Catolice.

Prin scoaterea în afara legii a Bisericii Greco-Catolice de către statul român în 1948 s-a încălcat declaraţia de la Alba Iulia, s-a argumentat in scrisoare. “Chiar şi după căderea regimului comunist Biserica Greco-Catolică încă nu a fost repusă în drepturi, în mare parte credincioşii ei fiind în continuare în imposibilitatea de a-şi putea practica credinţa liber şi nestânjenit în România”, a spus Preafericirea Sa Cardinalul Lucian.

Ne dorim ca această nouă Constituție să definească în termeni pozitivi libertatea religioasă astfel încât toţi românii, indiferent de confesiune, să se poată bucura de aceleaşi drepturi în România”, a concluzionat Înaltul Ierarh scrisoarea adresată Domnului Crin Antonescu.

Prezentăm mai jos textul integral al scrisorii.

* * *

Nr. 561/13
Domniei Sale,
Domnului Crin Antonescu
Preşedinte al Senatului
Preşedinte al Comisiei de revizuire a Constituţiei

Blaj, 19 iunie 2013

Stimate Domnule Președinte,
Biserica Greco-Catolică solicită includerea următoarelor două amendamente în viitoarea Constituție a României:

1. În cazul în care viitoarea Constituție, sau preambulul acesteia, va conţine articolul “România recunoaște rolul istoric, în constituirea şi modernizarea statului român, al Bisericii Ortodoxe şi al celorlalte culte religioase, al Casei Regale şi al minorităţilor naţionale”, acesta să fie completat astfel:

România recunoaşte rolul istoric, în constituirea şi modernizarea statului român, al Bisericii Ortodoxe, Bisericii Greco-Catolice şi al celorlalte culte religioase, al Casei Regale şi al minorităţilor naţionale.

Dacă viitoarea Constituţie se doreşte a fi un document istoric care să vorbească despre aportul adus de unele instituţii la constituirea şi modernizarea statului român, Biserica Greco-Catolică nu poate fi exclusă dintre acestea. Fără Biserica Greco-Catolică, Statul Român, identitatea națională și limba română în formele pe care le cunoaștem astăzi nu ar fi existat.

Acest lucru îl argumentăm astfel:

– Episcopul greco-catolic Ioan Inocențiu Micu Clain introduce pentru prima dată termenul de “națiune română” la 1737.

– O națiune, însă, nu poate exista fără limbă şi cultură, de aceea episcopul greco-catolic Petru Pavel Aron a deschis la Blaj, la 11 octombrie 1754, primele școli sistematice românești. Aceste şcoli au format conştiinţa naţională românească.

Despre rolul acestor şcoli spun:

  • Ion Heliade Rădulescu: “de aici a răsărit soarele românilor”;
  • Mircea Eliade: “limba, literatura românească modernă poartă pecetea făurită la Blaj”;
  • Ion C. Brătianu, prim-ministru: “trebuie să ştiţi că descoperirea noastră naţională ne-a venit de dincolo, de peste Carpați, prin acei români care au fost trimişi la Roma, unde au învăţat să fie români!”.

– Corifeii “Școlii Ardelene” – Samuil Micu, Gheroghe Șincai, Petru Maior – au fost greco-catolici.

Gheorghe Șincai, pe durata cât a fost Director al Școlilor, a înființat 300 de școli româneşti.

– Petru Maior a propus, la 1779, primele reguli ortografice pentru scrierea cu alfabetul latin și a tipărit prima carte în limba română scrisă cu alfabet latin.

– Suplex Libellus Valachorum, petiţia din 1792 pentru emanciparea naţiunii române din Transilvania, pornește de la preoții greco-catolici.

– George Bariţiu, fiu de preot greco-catolic, întemeiază la 1838 presa românească din Transilvania.

– Ioan Rusu tipărește în 1842 prima carte de geografie cu titlul “Icoana Pământului”.

– Biserica Greco-Catolică s-a implicat în convocarea Adunării Naționale din 3-15 mai 1848 de pe Câmpia Libertății de la Blaj. Aici s-a strigat pentru prima dată “vrem să ne unim cu țara”.

– În Catedrala greco-catolică din Blaj a rostit Simion Bărnuţiu, la 14 mai 1848, celebrul discurs care a devenit platforma de gândire a Adunării de la Blaj, pe care o va adopta şi Avram Iancu în lupta sa. Bărnuţiu a pledat în discursul său pentru libertate naţională şi socială, precum şi necesitatea unităţii românilor. Discursul său a fost ascultat şi de Dumitru Brătianu şi Alexandru Ioan Cuza.

– Imnul actual al României “Deșteaptă-te române” a fost scris în 1848 de greco-catolicul Andrei Mureșanu.

– Pronuciamentul de la Blaj, 1868 – intelectualii români adunați pe Câmpia Libertății cer atât “egalitate națională cât și confesională” pentru români.

– Tineri români blăjeni au trecut Carpații și au participat la războiul de independenţă din 1877.

– Memorandumul din 1892, document prin care s-au cerut drepturi pentru toți romanii din Transilvania, a avut marea masă a semnatarilor greco-catolici, printre care Ioan Rațiu, Gheorghe Pop de Băsești, Vasile Lucaciu.

– În 1916, când soldaţii români au trecut Carpații, Biserica Greco-Catolică i-a primit cu brațele deschise, ca adevărați eliberatori.

– La 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, Episcopul greco-catolic Iuliu Hossu a citit Rezoluţia Unirii Transilvaniei cu România, iar Alexandru Vaida-Voevod (greco-catolic) a vorbit în Parlamentul din Budapesta pe 5/18 octombrie 1918 spunând că naţiunea română din Austro-Ungaria este “liberă de orice înrâurire străină”, să-şi aleagă “aşezarea ei printre naţiunile libere”.

Meritul de necontestat avut de Biserica Greco-Catolică în crearea identităţii naţionale şi făurirea statului român a fost recunoscut de Constituția din 1923 (art. 22) şi 1938 (art. 19), care afirmă:

Biserica creștină ortodoxă şi cea greco-catolică sunt biserici romăneşti.

Biserica ortodoxă română fiind religia marei majorităţi a Românilor este biserica dominantă în Statul român; iar cea greco-catolică are întâietea față de celelalte culte.”

În 1948 Biserica Greco-Catolică s-a opus instituțional comunismului şi sovietizării ţării, motiv pentru care, la 1 decembrie 1948, a fost scoasă în afara legii de către comuniști, proprietăţile i-au fost confiscate iar credincioşii, preoţii şi episcopii aruncaţi în temnițe.

În momentul scoaterii în afara legii, Biserica Greco-Catolică a avut, pe lângă biserici, 20 de licee de băieţi, 14 licee de fete, 4 orfelinate, 424 de călugări educatori în şcoli şi internate sau ca surori medicale în spitale, sute de şcoli săteşti, toate puse în slujba educării şi emancipării naţiunii române.

Dacă viitoarea Constituţie se doreşte a fi un document istoric care să dea credit instituţiilor care au făurit România, sperăm să luaţi ca model exemplul marilor oameni politici de după Marea Unire care au dat creditul cuvenit Bisericii Greco-Catolice menţionându-o în Constituţiile din 1923 şi 1938, şi nu al comuniştilor care au dorit rescrierea istoriei şi scoaterea Bisericii Greco-Catolice din istoria românilor.

2. Garantarea libertăţii religioase. Înlocuirea art. 29 din Constituţia din 2003:

(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.
(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.
”,

cu textul bazat pe Convenţia Europeană a Drepturilor Omului:

Statul garantează dreptul la libertate de gândire, de conştiinţă şi de religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerile, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin cult, învăţământ, practici şi îndeplinirea ritualurilor.

Textul Constitutiei din 2003 nu defineşte în termeni pozitivi ce e libertatea de conştiinţă sau religie, ceea ce face aceşti termeni neclari.

Definirea libertăţii religioase în România este imperativă deoarece în declarația de unire a Transilvaniei cu România de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, se garanta: “Egală îndreptățire și deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat”.

Scoaterea în afara legii a Bisericii Greco-Catolice de către statul român în 1948 a fost o încălcare a declaraţiei de la Alba Iulia. Chiar şi după căderea regimului comunist Biserica Greco-Catolică încă nu a fost repusă în drepturi, în mare parte credincioşii ei fiind în continuare în imposibilitatea de a-şi putea practica credinţa liber şi nestânjenit în România.

Ne dorim ca această nouă Constituție să definească în termeni pozitivi libertatea religioasă astfel încât toţi românii, indiferent de confesiune, să se poata bucura de aceleaşi drepturi în România.

Asigurându-Vă, Domnule Președinte, de cele mai alese gânduri, Vă transmitem arhierească binecuvântare.

 

† CLAUDIU

Episcop al Curiei Arhiepiscopiei Majore

† Cardinal LUCIAN

Arhiepiscop Major

Sursa: bru.ro

Daniel Chiţoiu e pe făraș și fărașul n-are nimic împotrivă …

Daniel Chițoiu

Se pregateste debarcarea lui Daniel Chitoiu din fruntea Ministerului Finanţelor

Liberalul Daniel Chitoiu este pe faras.  O spun chiar colegii sai de partid, care recunosc cu tristete ca Romania nu a avut un ministru de Finante mai incompetent.

Daniel Chitoiu s-a dovedit a fi un pariu pierdut pentru USL, dar mai ales pentru PNL.  Prestatia lamentabila a acestuia in fruntea Ministerului Finantelor Publice se sparge acum in capul liderilor partidului. Dincolo de nepricepere, pe liberali i-a enervat cel mai mult incapatanarea  lui Daniel Chitoiu, care nu a tinut cont nici macar de sfaturile lui Crin Antonescu. ”De cand a preluat portofoliul nu a miscat nimic. Singura preocupare a fost sa-si puna apropiatii in functii.  La toate intalnirile pe care le-am avut la partid i-am transmis semnalele pe care le primim, la randul nostru, din zona mediului de afaceri. I-am spus ca oamenii asteapta de la noi sa punem economia pe picioare. Nu ai cu cine sa discuti. Ca vorbesti cu el sau cu peretii, tot aia este. In timpul asta noi ne luam bobarnace in teritoriu. Pana si presedintele Antonescu a cerut sa vada initiative legislative care sa schimbe ceva, sa merite sa fie promovate. Asa a aparut ideea cu masuri fiscale de incurajare a investitiilor din partea romanilor plecati la munca in strainatate. Dar nici aceea nu a venit din capul lui.  A fost propunerea lui Cristian David, Chitoiu doar si-a insusit-o”, ne-a declarat un lider important al PNL.

Partidul il lasa din brate

Revenind la posibila schimbare din fruntea Finantelor, surse din interiorul PNL sustin ca, de aceasta data, conducerea partidului nu va mai face zid in jurul lui Daniel Chitoiu, ba dimpotriva. Si asta pentru ca ministrul a reusit sa-si faca foarte multi dusmani, incepand de la secretarul general al PNL, Eduard Hellvig, si terminand cu parlamentari, primari, presedinti de consilii judetene si lideri de organizatii. ”S-a creat acest folclor ca a bagat multi bani in partid. Au mai bagat si altii si nu au mai facut atata caz. A gresit fata de noi, ne-a tratat cu dispret si asta nu se uita asa usor. Cand noi stateam pe la usile lui, pesedistii ne-o luau inainte. Sa-l sprijine pesedistii, daca le da mana”, a precizat  un parlamentar PNL.

Autor: 

Sursa: enational.ro

Plagiatorul nepedepsit e hoţ cinsit …

Plagiatul este de fapt un furt. Cel care fură e un hoţ indiferent dacă fură un ou, un bou, un doctorat sau un laser…

Cum a furat premierul Ponta laserul de la președintele Băsescu

Sorina   Matei

Sorina Matei

Am mai auzit odată și am zis că poate este o greșeală. Astăzi însă, în marele plan de realizări ale guvernării USL am văzut negru pe alb cum Guvernul Ponta a luat povestea laserului de la Măgurele și a trecut-o în propriile sale realizări.

Puține lucruri mă mai uimesc, dar minciuna chiar mă scoate din sărite. 
Dacă n-aș fi fost, ca jurnalist acreditat la Palatul Cotroceni, în delegațiile care au mers mereu la Consiliul European- unde s-a negociat laserul și dacă președintele Băsescu nu ne-ar fi povestit despre laser cât și Daniel Funeriu, n-aș fi scris aceste rânduri.
Așa că laserul de la Măgurele- proiectul început de Guvernul Ponta este efectiv o minciună sfruntată.
Ce spune Ponta. Astăzi, 19 Iunie 2013. Aduce investiții de peste 1 miliard de euro.
Cum a furat premierul Ponta laserul de la pre-edintele Băsescu
Care este adevărul.

„Este probabil cel mai mare proiect de cercetare pe care Romania l-a avut vreodata”- ministrul Daniel Funeriu.

„Ce probă mai bună ne trebuie decât faptul că acum cercetători români, la Măgurele, realizează cel mai puternic laser din lume. Este o probă că atunci când există condiţii de finanţare a unor proiecte, oamenii vin şi lucrează la ele. ” –  Președintele Traian Băsescu, 31 Octombrie 2009
 
 „Finalizarea spaţiului unic de cercetare are termen până la sfârşitul anului 2014, şi România aţi observat că a obţinut, deja, finanţarea pentru unul din marile proiecte de cercetare la nivelul Uniunii – este vorba de laserul de la Măgurele”, Președintele Traian Băsescu, 19 Octombrie 2012.
Autor:  Sorina Matei

Daniel Constantin e năuc… nu pricepe de ce partidul lui nu e tratat de la egal la egal

21 iunie 2013 2 comentarii

Daniel ConstantinDaniel Constantin se pare că a cam picat în politică fără a înțelege mare lucru nici măcar acum, când e ministru și lider de partid, evident, teoretic vorbind.

Practic el nu e decât un individ care nu face decât să pună în aplicare ceea ce îi cere sau crede că ar dori să îi ceară stăpânul său, Felix.

Cred că trebuie să ne amintim de începuturile USL și de resorturile care au unit toți infractorii politici care s-au încârdășit la vârful acestei alianțe.

Era după citirea acelei declarații de condamnare a Comunismului de către președintele Băsescu … și în perioada în care Dinu Patriciu a ieșit plângând de la DNA… părea de neconceput ca un asemenea grangure să trebuiască să dea cu subsemnatul. Mulți au simțit că începe să se termine cu infailibilitatea unora  ce ppreau intangibili…

Atunci a pornit cu adevărat și dosarul lui Adrian Năstase, dosar  care avea să îl ducă pe fostul premier în spatele gratiilor de oțel.

Tot complexul de evenimente din  epocă îi făcea pe unii să înțeleagă că nu le ga fi bine, că triscă să nu poată să se bucure de averile câștigate cel puțin dubios.

Fiecare a început să încerce  să își aranjeze lucrurile.

Astfel a apărut ceva…Monica Macovei ca Ministru la Justiţie suspinită puternic de Preşedintele băsescu atunci când, la ordinul loui Patriciu, Tăriceanu a încercat să o elimine.

Ca o paranteză, acest fapt i-a făcut pe cei din comisia lui Crin, KăkăComisia au propus o modificare în constituţie care pregede ca Preşedintele să nu mai poată să se bage peste premier la nimirea miniştrilor.

În fine… mulţi au avut multe păpreri despre cum trebuia să arate o alianţă ca USL (încă nu exista acest nume).

Una din problemele ce păreau ireconciliabile era imposibilitatea obiectivă de a lipi între ele în mod logic un partid naţional liberal şi o alianţă dintre un monstru politic ca PSD şi un păduche ca PCR (Partidul Conservator din  România).

Alianţa PSD+PC era o alianţă logică ce ascundea foşti securişti regrupaţi sub protecţia politică a escrocului Felix şi foşti lideri comunişti protejaţi de una din cele mai odioase persoane din politica românească Ion Iliescu.

Da, dar nu era destul … Trebuia ca în combinaţie să se bage şi cei de la PNL.

Cum necum, peste noapte, iată că PCR se rupe de PSD şi se lipeşte de PNL ..soluţie eficientă…

PSD nu ar fi accepta o paritate 1-1 cu PNL. La rândul lui PNL nu poate accepta nici o altă vsrtantă în afară paritoţii.

Soluţia se impunea prin faptul că PC pune la bătaiie trustul de presă a lui Voiculescu îi conferă puterea de a trage sforile necesare.

PSD vede  că e descoperit şi că riscul de a rămâne fără promovarea  media este real. Astfel că PSD lasă nasul jos şi acceptă şantajul la care recursese PC prin denunţarea Alianţei PSD+PC şi alipirea la PNL.

Peste toată povestea aceasta e vede tot mai clar că Dan Voiculescu este cutremurat de gândul că dacă la Năstase arestarea a fost posibilă, posibilă

e şi în cazul lui.

Astfel, Voiculescu împreună cu adunătura lipsită de orice demnitate, sau profesionalism pe care îi plăteşte ilegal  cu sume ce sfidează orice limite ale buznului simţ, pe care îi are angajaţi la trustul său de presă, aruncă prin o manipulare agresivă, fascistoidă, de cea mai josnică speţă,    ţara în pragul haosului…

Deşi se promitea marea cu sarea, iată că la peste un an de Guvernare Ponta în numele lui Felix, românii o duc şi mai greu şi tot mai des sunt în stradă iar România e parcăp mai aproape de marginea prăpastiei…

În Guvernul Ponta iată că şi-a găsit loc şi Daniel Constantin  care ar trebui să oprească procesul cu Ministerul Agriculturii.

În fine, povestea e lungă şi o ştiu cam toţi dei interesaţi .

Una peste alta, USL e de fapt o alianţă de două partide şi un trust media. Partidul Conservator neexistând decât ca o interfaţă politică a trustului media Intact, de fapt un apendice al Antenei 3 la ordinele căruia percuta instant.

Degeaba acum se plânge acum Daniel Constantin că nu e băgat în seamă. Ar fi culmea să nu fie aşa.

Daniel Constantin a afirmat că la nivelul USL se știa de mai multă vreme că sunt nemulțumiri la nivelul ACD și a recunoscut că alianța cu PNL nu funcționează cum trebuie.

„Este o constatare care nu m-a suprins, se știa de mult că sunt nemulțumiri în ACD. Este un regret al faptului că un proiect politic de dreapta nu funcționează așa cum ne-am dorit”, a spus Daniel Constantin în legătură cu PNL.

Acesta a mai adăugat că a cerut o reuniune de urgență a PNL, dar nu a primit niciun răspuns.

„Am trimis o scrisoare către conducerea PNL din 28.03.2013 în care ceream o reuniune de urgență a ACD. Nu am primit de atunci niciun răspuns”, a mai spus Daniel Constantin.

Daniel Constantin a mai afirmat că regretă situația în care a ajuns relația cu PNL, că nu își dorește să amplifice conflictul, dar că din acest moment este indicat ca fiecare dintre cele două părți să discute în numele propriului partid.

„Are relevanță pentru un număr de 28 de președinți de filiale județele ale PC, unde nu există un protocol ACD, și care au lucrat foarte mult în campaniile electorale dar munca lor nu s-a concretizat în mod fericit”, a mai spus Constantin.

Protocolul Alianţei de Centru-Dreapta (ACD), semnat între PNL şi PC, rămâne doar o hârtie. Partidul Conservator a decis ieri, urmare a şedinţei Biroului Executiv, că, de acum înainte, PC va face declaraţii doar în nume propriu. Mai mult, vicepreşedintele Bogdan Ciucă a afirmat că protocolul ACD nu mai funcţionează şi că, în ultima vreme, nu au mai existat întâlniri comune ale celor două partide.

PC a ţinut însă să precizeze că acest lucru nu înseamnă dizolvarea ACD, ci doar o delimitare a poziţiilor publice.

Cum spuneam… întrebarea esenţială este când şi în ce împorejurărti cvei de la PC au fost mai tare băgaţi în seamă de liberali?  Antonescu nici la Congresul PC nu dădea pe afară de atâta atenţie…

În loc se epilog…

Poate s-o găsi cineva să îmi explice şi mie cum e cu USL în varianta în care s-ar întâmpla improbabilitatea ca Antonescu să defină Preşedinte….

Din câte putem vedea în USL, oricât s-ar strădui să le mascheze, în USL există nişte tensiuni care ar putea deveni devastatoare dacă nu se va recurge la asplanarea lor…

După eventualele alegerui prezidenţiale pe care, să zicem le-ar câştiga Antonescu, PSD nu va mai avea cum să îl oblige să desemnaze premierul…

Cred că nu ar fi de mirare să vedem un Tăriceanu reactivat … ca premier, un ministru pe la te miri ce a dementului Ghişe …

Chiar aşa… cu ce va putea PSD să forţeze mâna lui Antonescu să îl desemneze premier pe Ponta? 

Aplicaţie noua pentru Android: „i-Dibaut”

i-Dibaut

i-Dibaut

Romania introduce o aplicatie nouá sub numele de „i-Dibáut”…

Aplicaţia i-Dibăut foloseşte un algoritm de detecţie ultrasecret pentru a afişa pe ecran coordonatele GPS ale locantelor vizate

ale tuturor consătenilor care au în casă nu numai rachiu, ci şi vin, bere sau alte băuturi alcoolice.

„De atâtea ori mi se întâmpla să intru peste vecin în casă cu toporul, doar ca să constat că e la fel de însetat ca mine”,

spune Ghiocel Asimionesei, alcoolic dintr-un sat de lângă Huşi.

„Cu iDibăut, ştiu exact cine are butoaiele pline, îi dau în cap, îmi iau trofeul şi plec liniştit acasă. Nici un strop nu-mi scapă.”

Cu toate acestea, unii vasluieni nu se tem că vecinii le-ar putea detecta băutura.

„Întotdeauna am ţinut la confidenţialitatea datelor personale – se laudă un sătean în primul rând, mi-am instalat Clueful de la Bitdefender, care mă informează ori de câte ori vreo altă aplicaţie le trimite vecinilor mei, fără voia mea, date sensibile despre ce am eu în cramă.”

Sursa: e-Mail

Categorii:Haioşenii Etichete:

În drum spre fier vechi, CFR – Marfă devine GFR …

20 iunie 2013 5 comentarii
Gruia Stoica

Gruia Stoica

GFR, Grup Feroviar Român câștigat bătălia pentru CFR Marfă …

202 milioane de euro pentru 51% conform spuselor ministrului încă nearestat al Transporturilor, Rele Fenechiu.

Pe lâmgă ceu 202 mil euro, GFR și/a asumat încă investiții de 900 mil euro plus  încă 1,5 mil euroi tot conform aceluiași ministru al Transporturilor (că doar nu îl doare cavitatea orală).

Nu ca să mă laud, dar ştiam cine va câşiga… deja au apărut şi bancuri  când se spunea că  Gruia Stoica va prelua Rapid Bucureşti

Bancul 1

„Care e viitorul CFR şi al Rapidului?”

 „Modernizarea, Rapidul se va numi Rrapid şi Căile Ferate Române Grup Feroviar Rromân.. mafioţii fac treaba în grup”

Bancul 2

Nu demult se spunea despre rapidişti „Un milion de ciori, o singură soluţie, Antonescu” . De acum  se  va   spune „Un  milion o cioară, o singură soluţie DNA”

Vom reveni …  poate…

CFR GFR

Deocamdată să rămânem la puşcărabilul ministru al transporturilor. „După şapte ore de negocieri, a ieşit fumul alb. Astăzi putem declara un câştigător în competiţia de privatizare la CFR Marfă”, a spus moldavul  … Fum alb, o fi fost de la arderea dovezilor… OMERTA e îm legea firii.

Relu Fenechiu

Relu Fenechiu

Iniţial GFR a cerut plata în rate, pentru spectacol e mai mişto să se ceartă toţi banii odată .. de ce s-ar mai încurca? E complicat, cu dobânzi, cu alte nebunii… dealtfel după prima rată s-ar spune că GFR nu are bani pentru a două.. s-ar amâna … blablabla, mai întâi până la Sfântul Aşteaptă, apoi până Mai apoi   şi tot aşa … suntem români  ce dracu…

Termenul de achitare integrală a sumei este de două luni…

Ca o paranteză, Compania GFR tocmai s-a lis pe bot de compania  căilor ferate bulgare, după ce guvernul de la Sofia a decis să renunţe la privatizarea transportului de marfă feroviar, informează Realitatea TV.

Sofia a decis să amâne privatizarea BDZ Cargo, anunţă agenţia Novinite.

Decizia a fost luată de Agenţia pentru privatizare din Bulgaria.

GFR era singurul ofertant, iar decizia de amânare a fost luată de Cabinetul bulgar împreună cu Ministerul Transporturilor.

Revenind la Fenechiu, acesta a mai spus că una dintre condiţiile contractului de privatizare este ca GFR să nu disponibilizeze angajaţii CFR Marfă.

Privatizarea CFR Marfă reprezintă o precondiţie solicitată de experţii Fondului Monetar Internaţional pentru ca ultima evaluare a acordului început în 2011 să intre în Consiliul Director al instituţiei internaţionale.

Autorităţile române s-au angajat, prin scrisoarea de intenţie transmisă FMI pe 10 iunie, să anunţe până pe 21 iunie un câştigător în procesul de privatizare la CFR Marfă. Extrem de interesant acet lucru… INDIFERENT DE CÂT DE RAHAT E FIRMA CFR-ul URMA SĂ SE PRIVATIZEZE …

Christine Lagarde - Director FMI

Christine Lagarde – Director FMI

Mă întreb unde sunt guvernaţii care spuneau că le vor trage un picior în celulirtă celor de la FNI de se vor duce până la Mama Bordului lor şi nu vor reveni, neam de neamul lor… nu, acum Guvernul Ponta face frumos, dă din  codiţă… în  faţa lu’ madam Lagarde …

Probabil, absolut coincidental, ma’am Lagarde, prina doamnă a FMI va veni în România „undeva la mijlocul lunii iulie” aşa cu e programat, dar cum nici usturoi n-a halit nici la ruj nu pute, vizita nu are nici o treabă cu ecest acord…

Deşi directorul FMI o ţine pe a ei: „Acestea sunt două aspecte separate (…) Întâlnirea va avea întradevăr loc undeva la mjlocul lunii iulie”… am io aşa, o bănuială că, ai noştrii ca coniferele îi vor arăta şi ei ce şi cum. De politeţe nu de alta. În fond n-are ea treabă cuz trenurile…nu se dă probabil cu trenbui nici acolo, la ei cu trenurile alea ca ozeneurile şi s-o da cu marfarele de la noi… La noi nu mai evem condiţii… era o vreme cân duceam vacinele la belit cu trenul.. acum nu mai avem vacine…

Dacă ţin io bine minte, au fost surse oficiale care spuneau că prezenţa oficialului instituţiei financiare la Bucureşti a devenit incertă din cauza amânării desemnării unui câştigător la privatizarea CFR Marfă, precondiţie asumată în acord.

Deci nu o intereseazuă dar o interesează … logică  de cea mai pură speţă… cu siguranţă că se va înţelege cu Don Dottore al nostru.

Până acum, Guvernul a ratat mai mult de jumătate dintre angajamentele asumate în negocierile cu FMI, inclusiv ţinta arieratelor, dar înceracă să încheie cu succes acordul cu instituţia financiară.

Investitorii care s-a arăta iniţial interesaţi de preluarea CFR Marfă au fost OmniTRAX şi asocierea Transferoviar Grup (TFG) şi Donau-Finanz GmbH & Co KG Austria.

În fine .. deşi nu mă întreabă nimeni, dacă m-ar întreba ce cred despre această privatizare aş spune că e un banc prost.

Cu nimic mai prost decât ptivatizarea OLTCHIM unde Dan Diaconesci şi-a bătut joc de cei implicaţi.

În fond cine e Gruia Stoica personagiul nr.1 din Grupul Feroviar Roman, SINGURUL OFERTANT RĂMAS ÎN CURSĂ DUPĂ ALUNGAREA CELORLALŢI?  ( E adevărat, nun erau nici ăia prea breji). Claudia Pîrvoiu scrie în  Hot News hotnews.ro.

Cum a ajuns Gruia Stoica de la afaceri cu fier vechi la privatizarea CFR Marfa

Claudia Pirvoiu

Claudia Pirvoiu

Cine este Gruia Stoica, cel care controleaza Grupul Feroviar Roman, singurul ofertant ramas in cursa pentru privatizarea CFR Marfa? Este un controversat om  de afaceri, supranumit „regele vagoanelor” fiind plasat in 2011 de revista Forbes in Top 10 „Cei mai bogati romani”. Intr-un interviu acordat ziarului Libertatea, spunea ca a  intrat in afaceri in 1990, iar pana la 25 de ani avea deja stransi patru milioane de dolari. Potrivit informatiilor aparute in presa de-a lungul timpului,  primii bani i-a castigat din afaceri cu fier vechi. Apoi s-a orientat catre transportul feroviar de marfa. Asa a luat fiinta, in 2000, Grup Feroviar Roman,  companie care a ajuns sa fie cel mai important operator privat de marfuri din tara. In timp ce compania privata GFR crestea, compania de stat CFR Marfa  pierdea. De altfel, Gruia Stoica s-a folosit foarte mult de operatorul de stat de la care a preluat atat active, cat si personal. Multe din vagoanele  preluate de la CFR Marfa ar fi ajuns la fier vechi.

Omul de afaceri provine din comuna Toflea din judetul Galati, cu populatie majoritara roma, renumita pentru nenumaratele palate cu turnulete. Potrivit  ziarului Adevarul, pana la Revolutie, bunicul si tatal sau au lucrat alaturi de alti 20 de mesteri pentru caile ferate romane. ¬Se importa mult. Inclusiv  burghie mari, cu care se gaureau traversele de lemn de la sinele de cale ferata”, a povestit antreprenorul in primul interviu acordat presei. Imediat dupa  Revolutie, a infiintat firma Turnomet SA specializata in vanzarea de produse metalurgice. Cinci ani mai tarziu, a inceput sa livreze conducte petroliere  Societatii Nationale a Petrolului SNP Petrom. SNP Petrom ii dadea in compensare produse petroliere. Astfel, a aparut necesitatea infiintarii unei companii de  transport feroviar marfa, lucru pe care l-a si facut in 2000. Afacerile sale au inflorit, mai ales, in perioada fostul ministru al Transporturilor Miron  Mitrea. Treptat si-a creat un imperiu prin grupul Grampet din care face parte si GFR. 

Potrivit informatiilor din presa, Grup Feroviar Roman s-a folosit de activele CFR Marfa, companie care ar fi avut mult de suferit in urma unei asocieri cu  societatea lui Stoica. Un reportaj difuzat in emisiunea „Romania te iubesc”, de la Pro TV, se vorbeste de asocierea CFR Marfa-GFR pentru infiintarea Rolling  Stock Company, o afacere controversata demarata in mandatul lui Ludovic Orban la Ministerul Transporturilor. Practic, CFR Marfa s-a asociat cu GFR pentru a  crea o noua companie, iar 6400 de vagoane si aproape 100 de locomotive au fost declarate in plus pentru CFR Marfa au fost puse la dispozitia Rolling Stock.  Participarea CFR Marfa a fost evaluata la 42 de milioane de euro, adica pretul de fier vechi al respectivelor trenuri, in timp ce GFR trebuia sa vina cu  banii pt reparatii. Mare parte din acesti bani s-au intors la acelasi holding Grampet Grup din care face parte si GFR, adica reparatiile s-au facut tot la  aceeasi companie, se arata in reportajul realizat de Pro TV. Desi, initial CFR marfa era majoritar, Grup Feroviar Roman i-a luat locul ajungand sa detina  participatia majoritara. Practic, GFR si-a completat flota cu trenuri luate de la principalul sau competitor. Mai multe vagoane au ajuns la fier vechi. De  aici si teama ca in cazul in care CFR Marfa ar ajunge pe mana lui Gruia Stoica, toate vogoanele companiei de stat ar fi taiate si vandute ca fier vechi. Acum  GFR detine 30-35% din piata fata de CFR Marfa, 40-45%. Altfel spus, daca ar prelua CFR Marfa, Gruia Stoica ar ajunge sa controleze pana la 80% din piata. In  aceasta privinta va fi nevoie si de avizul Consiliului Concurentei. In timpul mandatului lui Radu Berceanu, CFR Marfa a continuat sa piarda contracte in favoarea transportatorilor privati. De exemplu contractul de transport de la Conpet, societate la care Ministerul Economiei este actionar  majoritar.

Actualul director general al GFR este Sorin Chinde care a fost sirector comercial la CFR Marfa. In 2005 a trecut la GFR. Un alt angajat al CFR Marfa care a  plecat la grupul Grampet a fost Gratian Calin, fost director general al CFR Marfa.

Potrivit ZiuaNews.ro, ingineria demarata in perioada lui Ludovic Orban a fost finalizata in perioada ministrului liberal Ovidiu Silaghi.” Printr-o inginerie  administrativa, 1025 de vagoane detinute de CFR Marfa au trecut, prin intermediul unei alte firme – Rolling Stock Company Bucuresti, in custodia Grupului  Feroviar Roman (GFR), detinut de catre afaceristul galatean Gruia Stoica. Astfel, pe data de 12.12.2012, directorul general al CFR Marfa, Constatin Zaharia,  a convocat Adunarea Generala a Actionarilor (AGA) pentru „modificarea listei vagoanelor care se constituie aport in natura al CFR Marfa la capitalul SC  Rolling Stock Company SA prin inlocuirea unui numar de 1025 de vagoane care nu au putut fi indrumate la uzinele reparatoare, cu vagoane de aceeasi valoare  totala si caracteristici tehnice care permit manevrarea si expedierea lor la uzine reparatoare”, spune ZiuaNews, citat de Cotidianul. Potrivit acestuia,  Stoica este poreclit Mengele pentru viteza cu care decide taierea oricarui fel de uzina sau de vagon.

In timp, GFR a ajuns sa incheie contracte cu mari companii precum Compania Nationala a Huilei, Holcim, ArcelorMittal Galati, Petrom, Shell Gaz Romania, Rafo, Rompetrol, Lukoil. 

In 2010, ziarul Adevarul relata despre „un scandal de proportii este pe cale sa izbucneasca in legatura cu modul cum compania Conpet SA (cu capital de stat)  a acordat un contract de transport de petrol pe calea ferata in valoarea de 200 de milioane de lei noi (circa 50 de milioane de euro)”. In acelasi ziar se  arata ca exista suspiciuni cu privire la derularea licitatiei in urma careia a fost atribuit contractul companiei conduse de Gruia Stoica si fratele sau  Vasile Didila. „Este cunoscut ca debutul in afaceri al lui Didila si Gruia l-a reprezentat comertul de fier vechi. Dezafectarea uzinelor din Tecuci,  Marasesti, Adjud si Barlad le-a asigurat marfa necesara. Iar adevarate cohorte de rromi au batut in lung si-n lat, ca achizitori ai grupului, judetele  Galati, Vaslui, Vrancea si Bacau”, se arata in acelasi articol. Potrivit acestuia, licitatia de la Conpet a fost controversata mai ales din cauza faptului ca  „statul a fost tras in piept chiar de catre stat”. Oferta depusa de CFR Marfa a fost respinsa de Conpet si atribuita GFR. Aceasta in conditiile in care  oferta GFR era la pachet cu CFR Marfa, care singura n-a izbandit.

Intr-un alt articol aparut in 2010 in Jurnalul National se arata ca Stoica a achizitionat societatea Turist Semenic SA pe care apoi ar fi devalizat-o. 

Gruia Stoica ar fi fost casatorit cu Valeria Diana Schelean, deputat PDL, unul dintre membrii Comisiei parlamentare de reviziuire a Constitutiei. Parintii Dianei Schelean sunt asociati cu Zoltan Teszari intr-o societate numita RCS Management.

Despre Grup Feroviar Roman

  • GPR si-a inceput activitatea ca operator de manevra in 2001, iar in 2002 a debutat pe piata de transport feroviar efectuand servicii pentru Petrom (in prezent membra a grupului OMV). Ulterior si-a extins cota de piata furnizand servicii de transport petrolier si pentru Conpet si RAFO. In luna august 2010 GFR a devenit cel mai important furnizor de servicii feroviare pentru S.C. Petrotel LUKOIL S.A, iar in luna decembrie a aceluiasi an a devenit cel mai important furnizor de servicii de manevra si transport pe cale ferata pentru Grupul ROMPETROL N.V, mai arata datele de pe site-ul propriu.
  • Cele mai recente date de la Ministerul de Finante indica faptul ca in 2011GFR a obtinut o cifra de afaceri de 761,05 milioane lei si un profit net de 28,9 milioane lei. Compania avea in 2011 datorii de 481,3 milioane lei, iar numarul mediu de angajati era de 2386 de salariati. In prezent, directorul general al GFR este Sorin Chinde,fost director comercial al CFR Marfa, potrivit EVZ.
  • Intr-un articol publicat de Ziua in luna ianuarie 2013, se mentiona ca: „Directorul general de la Grup Feroviar Roman (GFR), care face parte din grupul Grampet, este un fost director al CFR Calatori, Sorin Chinde, iar sotia acestuia – Cristina Cintia Chinde – este tocmai actualul director comercial al… CFR Calatori. Cristina Chinde este cea care face politica de preturi la CFR Calatori, iar potrivit informatiilor detinute de ZIUAnews, face preturile in asa fel incat sa iasa in castig… GFR. Atunci cand CFR Calatori si GFR participa la vreo licitatie, GFR stie dinainte cu ce oferta urmeaza sa vina cei de CFR Calatori. Cristina Chinde este cunoscuta in companie si sub numele de ¬Nasa Mare¬, pentru ca, deh, cei trei supercontrolori – Florin Truica, Valentin Cioncan si Gheorghe Cazacu, care de ani de zile colecteaza si impart banii de la nasii de tren, sunt sub papucul doamnei director comercial. Trebuie precizat ca familia Chinde detine cinci apartamente si doua terenuri (in total 5.149 mp) in Bucuresti, vreo 15.000 mp la Popesti-Leordeni, dar si vreo 180.000 de euro in conturi. Sorin Chinde incaseaza lunar de la GFR circa 21.000 de lei, adica in jur de 5.000 de euro, iar sotia sa, de la CFR Calatori, 6.500 de lei, adica vreo 1.500 de euro”.

Autor:  Claudia Pirvoiu

Sursa: economie.hotnews.ro

%d blogeri au apreciat: