Arhiva

Archive for 23 iunie 2013

Dezastre care ar putea însemna sfârsitul lumii pe loc!

23 iunie 2013 Un comentariu

prima

Din cand in cand ideea sfarsitului lumii este plimbata ca mortul prin fata ferestrei. Ea are menirea de a strecura dramul necesar de teama pentru propria fiinta. Lasand la o parte filmele de la Hollywood care ne prezinta scenarii apocaliptice, dar si recenta gogorita a calendarului mayas, cercetatorii fac si scenarii care, rivalizand cu cele de la Hollywood,  includ amenintari reale venite fie din Cosmos, fie de pe Pamant si care ar putea duce, intr-o buna zi la disparitia celei de-a treia planete de la Soare.

Disparitia planetei sau doar a civilizatiei?

 Vom incerca sa facem o distinctie intre disparitia definitiva a planetei noastre si disparitia civilizatiei, asa cum o cunoastem noi astazi. Prima varianta ar putea duce la transformarea Pamantului in pulbere stelara sau doar intr-un taram neprielnic vreunei forme de viata (sa zicem ca Marte sau Jupiter), cea de-a doua ar duce la disparitia masiva a oamenilor (dar nu completa) si a unor specii de animale, pasari sau pesti. Asta ar insemna pentru fiintele umane supravietuitoare reintoarcerea la viata cavernelor, a oamenilor de Neanderthal de acum 600.000 de ani, cu speranta cuibarita in suflet ca, poate, dupa un milion de ani am putea redeveni o civilizatie evoluata tehnologic. Sa vedem, pe scurt, care ar fi cateva dintre aceste pericole.

 ACCELERATORUL DE PARTICULE. Fizicienii au avertizat de mai multa vreme ca acceleratoarele de particule ar  putea distruge Pamantul. Cand pentru accelerarea protonilor sunt folosite campuri magnetice enorme, ei s-ar putea ciocni la viteze suficient de mari pentru a crea gauri negre sau materie alterata. Aceste mici gauri negre ar putea inghiti Pamantul iar materia alterata, denumita de unii fizicieni in mod aiuritor strangelets (un fel de chestii ciudate, ca sa nu i se spuna materie neagra) ar distruge materia obisnuita cu care ar veni in contact, anihiland intreaga planeta! Temerile si teoriile, care s-au dovedit pure exercitii de creatie literara mai curand decat abordare stiintifica, au devenit ridicole o data cu construirea langa Geneva a acceleratorului de particule denumit Large Hedron Collider (LHC). Daca pana in 2008, fizicienii, sa zicem literati, asigurau ca posibilitatea aparitiei unor gauri negre sau a materiei alterate e redusa deoarece actualele acceleratoare, in functiune pana la acea data, sunt prea slabe pentru a produce asemenea fenomene, temerile si avertizarile lor s-au amplificat in preajma primelor experiente ale LHC. Nici o gaura neagra nu a inghitit Pamantul!

 GAURILE NEGRE. Desi conceptul de gaura neagra a fost initiat de Einstein (fara suport stiintific) ideea a fost instaurata in Enciclopedii dupa ce Stephen Hawking si colaboratorul lui, Roger Penrose, au dovedit existenta lor (teoretica) in 1970. „Au dovedit existenta lor” e un fel metaforic de a spune, pentru ca nici azi nu toti fizicienii o accepta. Asa cum aratam in Magazin (nr. 43 din 25 octombrie 2012) astrofizicianul Abnas Mitra a demonstrat ca ideea lui Hawking este eronata, in realitate gaurile neexistand! Intr-o scrisoare el a scris raspicat „Ati gresit, domnule Hawking!”. Lucru pe care, la o conferinta de la Roma l-a admis chiar Hawking, atunci recunoscand ca probabil e vorba despre alte fenomene astronomice si nu despre gauri negre. Dar chiar si daca ar exista (unii astronomi s-au grabit sa le si numere, ar fi 10 milioane (?!?), ele ar fi prea indepartate de masele astronomice mari cum este si Sistemul nostru solar pentru a avea vreun efect asupra lor. In viziunea (poetico-literara) a unor fizicieni, daca o gaura neagra s-ar apropia de Pamant sau chiar de Sistemul nostru solar, orbitele planetelor s-ar schimba dramatic ceea ce ar insemna sfarsitul Pamantului sau Pamantul ar fi pur si simplu inghitit, impreuna cu restul planetelor, cum spun teoriile mai ambitioase. Toate bune si frumoase, dar deocamdata, gaurile negre nu exista decat pe hartie, in interminabilele si de neinteles calcule matematice!

 INTERVENTIA DIVINA. Daca acceptam ca Pamantul a fost creat (impreuna cu tot Universul) de o entitate divina, denumita de crestini Dumnezeu (nu insistam pe definirea mai exacta a cuvantului din Geneza), atunci tot ea ar putea sa-l si distruga. Credinciosii cred asta cu tarie. Crestinii se uita in Cartea Revelatiei, evreii in Cartea lui Daniel iar musulmanii cred ca venirea lui Mahdi va aduce sfarsitul Pamantului. Nu se stie daca al intregii Planete sau doar a civilizatiei ei (partiale).

 ACTIVITATEA SOLARA. Din fericire, asa au fost aranjate lucrurile pe Pamant, atmosfera si campul magnetic ne protejeaza de efectul distructiv al exploziilor solare. Dar poate face fata Pamantul unei cresteri gigantice a activitatii solare? Probabil la asta se gandeau si egiptenii care il aveau ca zeu tutelar pe Ra (Soarele). Fara Soare, Pamantul n-ar exista, iar cu un Soare prea puternic, Pamantul s-ar transforma intr-un taram parjolit, mort. Fizicienii au descoperit ca pe unele stele din alte galaxii, radiatia solara poate creste si pana la de 20 de ori. Aceste super-emisii solare ar fi de milioane de ori mai puternice decat emisia Soarelui nostru. Daca Soarele ar emite, intr-o buna zi, o asemenea radiatie, Pamantul s-ar transforma in scrum. Si invers, daca activitatea solara s-ar diminua cu doar 1 la suta, cum au observat fizicienii ca se intampla pe alte stele, asta ne-ar arunca inapoi intr-o lunga epoca de gheata. Macar Pamantul n-ar disparea, in acest caz ar disparea doar civilizatia (partial).

 INVAZIA EXTRATERESTRILOR. Parerile stiintifice sunt impartite. Unii oameni de stiinta cred ca sansele de a intalni extraterestri devin tot mai mari pe zi ce trece, altii cred ca, dimpotriva, ele sunt mici, foarte mici, aproape inexistente. Cosmologul Carl Sagan era atat de convins ca trebuie sa fie niste extraterestri agresivi prin Sistemul nostru solar incat a scris  in 1952 secretarului de stat Dean Acheson pentru a-l intreba cum va raspunde SUA daca nave cu extraterestri vor aparea pe cerul patriei. Si tot el a fost cel care a pus umarul la infiintarea celebrului Program SETI (1961), care de atunci pana azi n-a descoperit nici o civilizatie extraterestra printre galaxii. Dar, sa admitem ca ar exista un conflict intre terrieni si extraterestri, atunci e probabil ca distrugerea Pamantului sa nu se petreaca, in cel mai rau, teoretiza Carl Sagan, extraterestri ne-ar fura toate bogatiile naturale sau ar putea sa distruga planeta din greseala! Idei puerile, preluate aproape integral, in urma cu doi ani, de fizicianul teoretician Steven Hawking, care credea ca daca ar sosi extraterestrii, ar face-o doar sa ne ia toate bogatiile naturale pentru a se putea muta in alta parte a Universului!

 RAZBOI NUCLEAR. Hawking crede ca un razboi nuclear, devastator, care sa distruga civilizatia umana este posibil la un moment dat. Cand? Fizicianul crede ca peste 1.000 de ani! Ce se poate face pana atunci? „Este foarte important sa colonizam spatiul. Cred ca vom reusi pana la urma sa cream colonii auto-suficiente pe Marte si pe alte planete din Sistemul nostru solar, insa asta nu se va intampla in urmatoarea suta de ani”, prognozeaza Hawking, fara sa prezinte nici un argument stiintific. Viziunile lui „literare” seamana, inca o data, cu cele ale lui Carl Sagan care, in anii ’70, era convins ca in 2001, calatoriile spatiale ale omului spre alte galaxii vor fi posibile, ceea ce a ilustrat apoi foarte convingator Stanley Kubrik in filmul sau 2001: A space Odyssey. Dar filmul e una si realitatea e alta, iar tot ceea ce am putut realiza sunt simple zboruri circumterestre.

 CONCLUZIE. Consolarea ar fi ca daca de pericolele din Cosmos nu ne putem in nici un fel apara si Planeta ar disparea fara ca noi sa putem sa intervenim in vreun fel, in privinta disparitiei civilizatiei ar mai ramane ceva sanse de supravietuire, chiar daca in niste pesteri inghetate, in conditii pe care astazi nici nu ni le putem imagina din interiorul unui trai incremenit in propria magnificenta. (George Cusnarencu)

Sursa: GEORGE CUSNARENCU

http:  revistamagazin

 

Este planeta cuprinsa de un haos climateric?

23 iunie 2013 2 comentarii

prima (1)

De decenii intregi, oamenii de stiinta vorbesc despre schimbarile climaterice de pe planeta noastra, totul culminand cu consacrarea unui nou concept, acela de incalzire globala. Aceasta ar fi vinovata de masive inundatii, de temperaturi extreme, de secete indelungate, de incendii devastatoare etc. Se pierde din vedere ca aceste fenomene exista de cand lumea.

Joaca de-a haosul

 Este unul dintre cele mai interesante jocuri din lume, mai ales atunci cand el devine global. Teoriile sunt incantatoare, nu intram in amanunte, dar producerea deliberata a haosului duce de fiecare data la acumularea unor avantaje enorme pentru cei care il controleaza. Haosul climateric despre care vorbesc unii oameni de stiinta poate parea ceva infricosator, dar dincolo de faptul ca este ceva normal, haosul climateric pare mai degraba o cuvertura care vrea sa ascunda un haos planetar mult mai profund, si anume cel produs de industrializarea salbatica, de dezastrul ecologic, haosul social si cel economic. In cazul acestora realitatea depaseste fictiunea, in vreme ce in cazul haosului climateric, multa fictiune vrea sa garniseasca apocaliptic o realitate cvasi-normala. Atunci cand se doreste demonstrarea unei teorii ambigue, este suficienta prezentarea unor exemple de netagaduit. Ele sunt reale, dar contextul in care sunt plasate e fals.

 Unul dintre argumentele cercetatorilor sunt manifestarile climatice extreme de care lumea a avut parte in ultima vreme. Temperaturi record in Rusia, inundatii in India, Pakistan si China, secete severe in Africa subsahariana, ploi torentiale in SUA, seceta in Australia, valuri de frig in Argentina si Bolivia si chiar desprinderea in Groenlanda a unui aisberg de patru ori mai mare decat Manhattan (!?!) Un lant de evenimente pe care Organizatia Meteorologica Mondiala (OMM) il considera fara precedent. Desi aceste observatii vor sa fie avertismente pentru un viitor climatic incert, sunt si cercetatori care se dovedesc mai reticenti atunci cand e vorba despre prognozele climatice catastrofice cum e cazul celor formulate de Comitetului Interguvernamental privind Schimbarea Climei (IPCC). Chiar daca este amintit valul de caldura care a afectat Europa in 2003, totusi unii oameni de stiinta nu vad o legatura atat de directa intre dezastre punctuale si incalzirea globala sau haosul climateric enuntat.

 Rafael Simó, cercetator la Institutul Stiintelor Maritime din Barcelona care studiaza impactul oceanelor asupra schimbarii globale arata ca „cele intamplate in Rusia sunt greu de explicat prin oscilatii naturale pe care sa le poata suferi aceasta regiune”. Pentru o mai buna intelegere a lucrurilor, OMM va organiza la sfarsitul lui septembrie la Paris o conferinta mondiala pentru a incerca sa omogenizeze procedurile care sa permita o cuantificare a fenomenelor extreme. Daca pentru uragane si cicloane este mai usor sa fie studiata evolutia, prin diferitele categorii de clasificare, nu acelasi lucru se intam-pla cu valurile de frig sau de caldura, sau cu ploile torentiale. Potrivit lui Rivera, acest lucru „raspunde unei preocupari in crestere, deoarece avem impresia ca numarul fenomenelor adverse este tot mai mare”. Se pierde din vedere ca ele sunt de cand lumea.

 Dar cand se vorbeste de haos climateric se aduce in discutie fara exceptie cresterea temperaturii medii globale la suprafata pamantului si a oceanelor care a fost in iulie trecut de 16,5 grade, cu 0,7 grade Celsius peste media din secolul XX, cind a fost de 15,8 grade. Doar iulie 1998 a fost mai cald. Dar chiar si acest argument este discutabil, in primul rand pentru ca aceasta crestere a temperaturilor este un fenomen in dinti de fierastrau, adica ele cresc, dar si coboara, periodic. Si apoi, haosul climateric nu poate fi explicat exclusiv printr-o crestere a temperaturilor, natura pe Terra evolueaza in functie de o multime de parametri, nu doar din perspectiva celui mai simplu, cel al temperaturilor.

Pasi spre teorii catastrofice

 De la teorii, pana la previziuni catastrofice, nu e de obicei decat un pas. Cand scenariile vin din mass-media, e de inteles argumentul ratingului. Dar cand scenariile vin din partea unor studii stiintifice, lucrurile par de-a dreptul nefiresti, deoarece stiinta se spune ca lucreaza cu argumente exacte, incontestabile si nu cu fictiuni mai mult sau mai putin literare. Daca organizatii mondiale serioase, precum OMM, lanseaza avertismente usor contestabile, apar repede si studii catastrofice.

 Unul dintre acestea, recent, lanseaza predictia cum ca mai mult de jumatate din speciile vegetale si de o treime din animalele cele mai comune isi vor avea spatiul propice existentei lor redus la jumatate pana in 2080 din cauza incalzirii climatice, daca tendinta actuala continua! Emisiile de gaze cu efect de sera (GES) in crestere pun planeta pe traiectoria unei incalziri cu circa 4 grade C pana la sfarsitul secolului in raport cu nivelurile preindustriale. Studiul publicat de revista Nature Climate Change apartine unui grup de cercetatori de la University of East Anglia din Norwich, Marea Britanie si se bazeaza pe impactul unei astfel de cresteri a temperaturilor in zonele climatice al 48.786 de specii. Concluzia ar fi ca circa 55% din plante si 35 % din animale ar putea sa-si vada acest spatiu redus la cel putin jumatate pana in 2080. Plantele, amfibienii si reptilele risca cel mai mult pentru ca ritmul capacitatii lor de adaptare este mai lent decat cel al schimbarii climatice, subliniaza cercetatorii. Zonele cele mai afectate ar fi Africa Subsahariana, America Centrala, Amazonia si Australia.

 Aceste estimari ar putea fi chiar depasite in masura in care ele nu tin seama decat de impactul cresterii temperaturilor, dar nu si de evenimentele extreme induse de schimbarea climatica precum cicloanele si inundatiile, este de parere cercetatoarea Rachel Warren. „Populatiile de animale in special ar putea sa dispara mai rapid decat estimam avand mai putine plante disponibile pentru a le hrani” si „vor exista, de asemenea, efecte asupra oamenilor pentru ca unele specii sunt importante pentru purificarea apei si aerului, pentru a limita inundatiile si ciclul alimentarii”, tine Rachel Warren sa atraga atentia.

 Toate aceste scenarii apocaliptice, care nu se bazeaza decat pe modele matematice de calcul computerizat vor putea fi limitate, chiar in mod semnificativ, daca masuri de reducere a emisiilor de GES sunt luate rapid. Daca emisiile de GES s-ar stabiliza in 2016, scenariu nerealist, pierderile de zone climatice ar fi reduse cu 60 la suta. Daca emisiile se plafoneaza in 2030, aceasta cifra ar fi de 40 la suta. Dupa cum se vede, toata prognoza si estimarea este facuta in ideea controlarii emisiilor gazelor cu efect de sera si, mai exact, a stabilirii taxelor pe care tarile trebuie sa le plateasca in functie de cantitatile acestor emisii lansate in atmosfera.

 Si ca studiul britanic sa nu fie stingher, revista Nature publica si ea un studiu stiintific care sa arate ca haosul climateric nu duce la nimic bun. Pe baza investigatiilor unui grup de 22 de experti (ar fi bine de stiut de cine sunt finantati) s-a redactat un document care spune ca schimbarile climatice, cresterea populatiei mondiale si pagubele provocate mediului inconjurator ar putea conduce la prabusirea ecosistemului planetei noastre in cateva generatii! Noroc ca exista si o salvare si aceasta salvare ne este anuntata tot de acest studiu: printre solutiile care ar putea opri aceasta evolutie se evoca renuntarea la modelele de crestere nedurabila si la risipirea resurselor naturale.

 Doua idei-icoana despre care se vorbeste in zadar de aproape o jumatate de secol, adica cam tot de atunci cand se prognoza pentru anii ’70 criza mondiala cauzata de epuizarea surselor fosile de energie. Prognoza cazuta in ridicol la fel ca si prognoza lui Arthur C. Clarke, care era convins ca in anul 2000 automobilele vor disparea si toti oamenii vor calatori cu farfurii zburatoare.

Autor: GEORGE CUSNARENCU

 

Sursa: revistamagazin.ro

 

În perspectiva asocierii cu UE, R. Moldova are nevoie de semnarea a două acorduri esenţiale: acordul de comerţ liber şi acordul de liberalizare a vizelor. Pentru asta e nevoie însă de securizarea frontierei estice.

23 iunie 2013 Un comentariu

 

 

 

Teritorii contra UE sau de ce Transnistria nu e Kosovo?

Dan Dungciu„Zece ani m-am minţiti pe mine însumi că provincia Kosovo este a noastră, deşi aceasta este scris în Constituţie. Astăzi nu mai ajută la nimic. Preşedintele Serbiei nu poate merge liber în Kosovo, la fel ca premierul, miniştrii, poliţia sau armata” (premierului sârb Ivica Dacic, martie 2013).

Anii 2013-2014 vor fi hotărâtori pentru politicienii de la Chişinău. Cum se putea anticipa cu uşurinţă, urmează decizii esenţiale pentru viitorul cetăţenilor R. Moldova. Cu atât mai suspectă şi necugetată pare acum tentativa celor care au desfiinţat Alianţa pentru Integrare Europeană, înlocuită, in extremis, cu o salutară Coaliţie proeurpeană marcată, însă, de timpul pierdut în ultimele şase luni, tensiunile interne acumulate şi majoritate precară în Parlament.

Tabloul arată aşa: În perspectiva asocierii cu UE, R. Moldova are nevoie de semnarea a două acorduri esenţiale: acordul de comerţ liber şi acordul de liberalizare a vizelor. Pentru asta e nevoie însă de securizarea frontierei estice. Condiţia este cunoscută, nenegociabilă, indiferent despre ce guvern ar fi fost la Chişinău. Cu ceva vreme în urmă, se lansase, timid, ideea ca EUBAM, respectiv misiunea europeană de asistenţă la frontiera de est a RM (între regiunea transnistreană şi Ucraina) să preia această sarcină. Ideea a murit înainte de a se naşte cu adevărat. În aceste condiţii, Chişinăului nu îi rămâne decât să securizeze „frontiera” teritoriului pe care îl controlează, respectiv linia de demarcaţie de regiunea separatistă transnistreană. Că se va numi „frontieră administrativă” sau „zonă de frontieră”, contează mai puţin. Şi, tacit, Chişinăul a purces la securizarea acesteia. Tăcut, fără vorbe, sperând, parcă, să treacă totul neobservat, RM încerca să fie şi cu slănina în pod (condiţiile UE) şi cu sufletul în rai (eliminarea suspiciunii de separare de Transnistria).

Era limpede însă că va veni şi momentul adevărului, respectiv al contr-reacţiei. Şi la acesta asistăm acum, iar gesturile „autorităţilor” de la Tiraspol trebuie citite în această grilă. Recenta decizie a liderului regiunii transnistrene, Evgheni Şevciuk – acelaşi care mai ieri era invitat la Chişinău şi pentru care fuseseră acoperite toate simbolurile RM! -, a semnat zilele trecute un document privind „frontiera de stat” a regiunii, în care este inclus satul Varniţa, dar şi opt localităţi aflate sub jurisdicţia R. Moldova. Moscova, via Tiraspol, a simţit că are o cale ieală de atac şi a reacţionat în consecinţă.

Stupoarea autorităţilor de la Chişinău şi a observatorilor externi este, prin urmare, ipocrită. La ce trebuia să ne aşteptăm? La un salut cordial şi prietenesc din partea Rusiei pentru parcursul european al RM? La presiuni din partea Tiraspolului pentru retragerea trupelor ruse? Evident, nu. Iar ceea ce face acum Moscova, via Tiraspol, este ceea ce a făcut cu Transnistria de la război încoace: blochează parcursul occidental al Chişinăului. Problema nu este deci ce face Rusia, ci ce (poate) face Chişinăul în asemenea condiţii. Ce va face în condiţiile în care provocările pe Nistru vor continua, dincolo de reacţii verbale sau apostrofările reprezentanţilor OSCE?

Până la urmă va trebui să ia o decizie. Drumul european, presupune, obligatoriu, o frontieră estică consilidată şi controlată de Chişinău, pentru că, odată semnate acordurile economice, UE va începe de la Oceanul Atlantic şi se va încheia la… frontiera estică a R. Moldova. Prin urmare, orice pudibonderii legate de această temă sunt complet ridicole. Dar discuţiile vor exploda la Chişinău. Între cei care vor „UE şi apoi reîntregire” şi cei care vor „reîntregire, apoi discuţii eventuale cu UE”. Aşa cum va reapare în discuţia publică o hotărâre mai veche a Parlamentului R. Moldova unde Transnistria era considerată „teritoriu ocupat” în urma războiului de pe Nistru…

Cazul Kosovo va intra în joc, inevitabil, şi va inflama unele voci publice. Sigur, pe fond (istorie, genealogia separtismului), Kosovo înseamnă altceva decât Transnistria. Şi totuşi, un precedent se va crea: faptul că Serbia poate ceda teritorii – al doilea caz european după Franţa cu Algeria -, în schimbul beneficiilor din partea UE! Acest aspect nu va putea fi evitat. Aşa cum Serbia va putea ceda teritorii în schimbul integrării în UE, de ce – se vor întreba unii – R. Moldova nu va putea face la fel? Indiferent ce răspuns vom da acestei chestiuni, interogaţia ca atare nu va putea fi ignorată. Va fi asumat sau nu acest punct de vedere, vom vedea.

Şi totuşi, Transnistria nu e Kosovo! Paradox? În niciun ca. Cei care se vituperează la orice comparaţie Kosovo/Transnistria se pot linişti. Dar asta nu e bine deloc! Să nu ajungem în clipa când toţi, inclusiv cei care acum apără integritatea RM cu îndârjire, să regrete că nu este aşa. Căci mai este o posibilă interpretare a gestului intempestiv al lui Evgheni Sevciuk: a semnat documentul în care scrie că „frontiera de stat” a Transnistreie va fi apărată militar tocmai pentru că simte că Chişinăul s-ar putea despărţi de Tiraspol şi va accepta idea de „teritorii contra UE”. Şi de aceea au început presiunile şi provocările. Nu pentru ca Rusia să recunoască Transnistria, nu pentru ca Tiraspolul să se separe de Chişinău, ci pentru ca Chişinăul să nu se separe de Tiraspol!

În acest caz, viitorul este sumbru. Nistrul stă să dea în clocot, pentru că orice semnătură pe un accord cu UE la Chişinău poate deveni, prin recul, o semnătură pe o declaraţie de război la Tiraspol.

Autor: DAN DUNGACIU

Sursa: romanialibera.ro

Biserica Greco-Catolică solicită două amendamente în textul viitoarei Constituții

23 iunie 2013 2 comentarii
Blaj - Catedrala Mitropolitană Greco-Catolică  ''Sfânta Treime''

Blaj – Catedrala Mitropolitană Greco-Catolică
”Sfânta Treime”

În dimineața zilei de 19 iunie, Preafericirea Sa Cardinalul Lucian Mureșan, liderul Bisericii Greco-Catolice, a adresat o scrisoare domnului Crin Antonescu, președinte al Comisiei Parlamentare de revizuire a Constituției, prin care i-a solicitat includerea a două amendamente în textul viitoarei Constituții.

Primul amendament se referă la adăugarea Bisericii Greco-Catolice în articolul care va face referire la rolul Bisericii Ortodoxe și a Casei Regale “în constituirea şi modernizarea statului român”, iar al doilea amendament la definirea libertății religioase, urmând exemplul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

“Dacă viitoarea Constituţie se doreşte a fi un document istoric care să vorbească despre aportul adus de unele instituţii la constituirea şi modernizarea statului român, Biserica Greco-Catolică nu poate fi exclusă dintre acestea. Fără Biserica Greco-Catolică, Statul Român, identitatea națională și limba română în formele pe care le cunoaștem astăzi nu ar fi existat”, a spus Întâistătătorul Bisericii Greco-Catolice, Preafericirea Sa Cardinalul Lucian, în argumentarea primului amendament.

Acesta a punctat în scrisoare din aportul major pe care Biserica Greco-Catolică l-a avut în constituirea identității naționale și a statului român. Cardinalul Lucian a făcut, astfel, o incursiune istorică pornind de la episcopul greco-catolic Inochentie Micu Clain, care a introdus “pentru prima dată termenul de «națiune română» la 1737”, a continuat cu “Școala Ardeleană” care a “format conştiinţa naţională românească”, înlocuirea de către Biserica Greco-Catolică a scrierii chirilice cu alfabetul latin, lupta pentru emancipare națională de la 1848 și terminând cu aportul în unirea de la 1918 și lupta împotriva “comunismului şi sovietizării ţării”.

Meritul de necontestat avut de Biserica Greco-Catolică în crearea identităţii naţionale şi făurirea statului român a fost recunoscut de Constituția din 1923 (art. 22) şi 1938 (art. 19), care afirmă: «Biserica creștină ortodoxă şi cea greco-catolică sunt biserici româneşti. Biserica ortodoxă română fiind religia marei majorităţi a Românilor este biserica dominantă în Statul român; iar cea greco-catolică are întâietea față de celelalte culte.»”, a spus Preafericirea Sa Cardinalul Lucian.

Dacă viitoarea Constituţie se doreşte a fi un document istoric care să dea credit instituţiilor care au făurit România, sperăm să luaţi ca model exemplul marilor oameni politici de după Marea Unire care au dat creditul cuvenit Bisericii Greco-Catolice menţionându-o în Constituţiile din 1923 şi 1938, şi nu al comuniştilor care au dorit rescrierea istoriei şi scoaterea Bisericii Greco-Catolice din istoria românilor”, a concluzionat Întâistătătorul Bisericii Române Unite argumentarea primului amendament.

Al doilea amendament s-a referit la modificarea articolului 29 din Constituția din 2003 în vederea definirii libertății religioase în România urmând modelul Convenției Europene a Drepturilor omului, astfel: “Statul garantează dreptul la libertate de gândire, de conştiinţă şi de religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerile, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin cult, învăţământ, practici şi îndeplinirea ritualurilor.”

Definirea libertăţii religioase în România este imperativă deoarece în declarația de unire a Transilvaniei cu România de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, se garanta: «Egală îndreptățire și deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat.»”, consideră Arhiepiscopul Major al Bisericii Greco-Catolice.

Prin scoaterea în afara legii a Bisericii Greco-Catolice de către statul român în 1948 s-a încălcat declaraţia de la Alba Iulia, s-a argumentat in scrisoare. “Chiar şi după căderea regimului comunist Biserica Greco-Catolică încă nu a fost repusă în drepturi, în mare parte credincioşii ei fiind în continuare în imposibilitatea de a-şi putea practica credinţa liber şi nestânjenit în România”, a spus Preafericirea Sa Cardinalul Lucian.

Ne dorim ca această nouă Constituție să definească în termeni pozitivi libertatea religioasă astfel încât toţi românii, indiferent de confesiune, să se poată bucura de aceleaşi drepturi în România”, a concluzionat Înaltul Ierarh scrisoarea adresată Domnului Crin Antonescu.

Prezentăm mai jos textul integral al scrisorii.

* * *

Nr. 561/13
Domniei Sale,
Domnului Crin Antonescu
Preşedinte al Senatului
Preşedinte al Comisiei de revizuire a Constituţiei

Blaj, 19 iunie 2013

Stimate Domnule Președinte,
Biserica Greco-Catolică solicită includerea următoarelor două amendamente în viitoarea Constituție a României:

1. În cazul în care viitoarea Constituție, sau preambulul acesteia, va conţine articolul “România recunoaște rolul istoric, în constituirea şi modernizarea statului român, al Bisericii Ortodoxe şi al celorlalte culte religioase, al Casei Regale şi al minorităţilor naţionale”, acesta să fie completat astfel:

România recunoaşte rolul istoric, în constituirea şi modernizarea statului român, al Bisericii Ortodoxe, Bisericii Greco-Catolice şi al celorlalte culte religioase, al Casei Regale şi al minorităţilor naţionale.

Dacă viitoarea Constituţie se doreşte a fi un document istoric care să vorbească despre aportul adus de unele instituţii la constituirea şi modernizarea statului român, Biserica Greco-Catolică nu poate fi exclusă dintre acestea. Fără Biserica Greco-Catolică, Statul Român, identitatea națională și limba română în formele pe care le cunoaștem astăzi nu ar fi existat.

Acest lucru îl argumentăm astfel:

– Episcopul greco-catolic Ioan Inocențiu Micu Clain introduce pentru prima dată termenul de “națiune română” la 1737.

– O națiune, însă, nu poate exista fără limbă şi cultură, de aceea episcopul greco-catolic Petru Pavel Aron a deschis la Blaj, la 11 octombrie 1754, primele școli sistematice românești. Aceste şcoli au format conştiinţa naţională românească.

Despre rolul acestor şcoli spun:

  • Ion Heliade Rădulescu: “de aici a răsărit soarele românilor”;
  • Mircea Eliade: “limba, literatura românească modernă poartă pecetea făurită la Blaj”;
  • Ion C. Brătianu, prim-ministru: “trebuie să ştiţi că descoperirea noastră naţională ne-a venit de dincolo, de peste Carpați, prin acei români care au fost trimişi la Roma, unde au învăţat să fie români!”.

– Corifeii “Școlii Ardelene” – Samuil Micu, Gheroghe Șincai, Petru Maior – au fost greco-catolici.

Gheorghe Șincai, pe durata cât a fost Director al Școlilor, a înființat 300 de școli româneşti.

– Petru Maior a propus, la 1779, primele reguli ortografice pentru scrierea cu alfabetul latin și a tipărit prima carte în limba română scrisă cu alfabet latin.

– Suplex Libellus Valachorum, petiţia din 1792 pentru emanciparea naţiunii române din Transilvania, pornește de la preoții greco-catolici.

– George Bariţiu, fiu de preot greco-catolic, întemeiază la 1838 presa românească din Transilvania.

– Ioan Rusu tipărește în 1842 prima carte de geografie cu titlul “Icoana Pământului”.

– Biserica Greco-Catolică s-a implicat în convocarea Adunării Naționale din 3-15 mai 1848 de pe Câmpia Libertății de la Blaj. Aici s-a strigat pentru prima dată “vrem să ne unim cu țara”.

– În Catedrala greco-catolică din Blaj a rostit Simion Bărnuţiu, la 14 mai 1848, celebrul discurs care a devenit platforma de gândire a Adunării de la Blaj, pe care o va adopta şi Avram Iancu în lupta sa. Bărnuţiu a pledat în discursul său pentru libertate naţională şi socială, precum şi necesitatea unităţii românilor. Discursul său a fost ascultat şi de Dumitru Brătianu şi Alexandru Ioan Cuza.

– Imnul actual al României “Deșteaptă-te române” a fost scris în 1848 de greco-catolicul Andrei Mureșanu.

– Pronuciamentul de la Blaj, 1868 – intelectualii români adunați pe Câmpia Libertății cer atât “egalitate națională cât și confesională” pentru români.

– Tineri români blăjeni au trecut Carpații și au participat la războiul de independenţă din 1877.

– Memorandumul din 1892, document prin care s-au cerut drepturi pentru toți romanii din Transilvania, a avut marea masă a semnatarilor greco-catolici, printre care Ioan Rațiu, Gheorghe Pop de Băsești, Vasile Lucaciu.

– În 1916, când soldaţii români au trecut Carpații, Biserica Greco-Catolică i-a primit cu brațele deschise, ca adevărați eliberatori.

– La 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, Episcopul greco-catolic Iuliu Hossu a citit Rezoluţia Unirii Transilvaniei cu România, iar Alexandru Vaida-Voevod (greco-catolic) a vorbit în Parlamentul din Budapesta pe 5/18 octombrie 1918 spunând că naţiunea română din Austro-Ungaria este “liberă de orice înrâurire străină”, să-şi aleagă “aşezarea ei printre naţiunile libere”.

Meritul de necontestat avut de Biserica Greco-Catolică în crearea identităţii naţionale şi făurirea statului român a fost recunoscut de Constituția din 1923 (art. 22) şi 1938 (art. 19), care afirmă:

Biserica creștină ortodoxă şi cea greco-catolică sunt biserici romăneşti.

Biserica ortodoxă română fiind religia marei majorităţi a Românilor este biserica dominantă în Statul român; iar cea greco-catolică are întâietea față de celelalte culte.”

În 1948 Biserica Greco-Catolică s-a opus instituțional comunismului şi sovietizării ţării, motiv pentru care, la 1 decembrie 1948, a fost scoasă în afara legii de către comuniști, proprietăţile i-au fost confiscate iar credincioşii, preoţii şi episcopii aruncaţi în temnițe.

În momentul scoaterii în afara legii, Biserica Greco-Catolică a avut, pe lângă biserici, 20 de licee de băieţi, 14 licee de fete, 4 orfelinate, 424 de călugări educatori în şcoli şi internate sau ca surori medicale în spitale, sute de şcoli săteşti, toate puse în slujba educării şi emancipării naţiunii române.

Dacă viitoarea Constituţie se doreşte a fi un document istoric care să dea credit instituţiilor care au făurit România, sperăm să luaţi ca model exemplul marilor oameni politici de după Marea Unire care au dat creditul cuvenit Bisericii Greco-Catolice menţionându-o în Constituţiile din 1923 şi 1938, şi nu al comuniştilor care au dorit rescrierea istoriei şi scoaterea Bisericii Greco-Catolice din istoria românilor.

2. Garantarea libertăţii religioase. Înlocuirea art. 29 din Constituţia din 2003:

(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.
(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.
”,

cu textul bazat pe Convenţia Europeană a Drepturilor Omului:

Statul garantează dreptul la libertate de gândire, de conştiinţă şi de religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerile, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin cult, învăţământ, practici şi îndeplinirea ritualurilor.

Textul Constitutiei din 2003 nu defineşte în termeni pozitivi ce e libertatea de conştiinţă sau religie, ceea ce face aceşti termeni neclari.

Definirea libertăţii religioase în România este imperativă deoarece în declarația de unire a Transilvaniei cu România de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, se garanta: “Egală îndreptățire și deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat”.

Scoaterea în afara legii a Bisericii Greco-Catolice de către statul român în 1948 a fost o încălcare a declaraţiei de la Alba Iulia. Chiar şi după căderea regimului comunist Biserica Greco-Catolică încă nu a fost repusă în drepturi, în mare parte credincioşii ei fiind în continuare în imposibilitatea de a-şi putea practica credinţa liber şi nestânjenit în România.

Ne dorim ca această nouă Constituție să definească în termeni pozitivi libertatea religioasă astfel încât toţi românii, indiferent de confesiune, să se poata bucura de aceleaşi drepturi în România.

Asigurându-Vă, Domnule Președinte, de cele mai alese gânduri, Vă transmitem arhierească binecuvântare.

 

† CLAUDIU

Episcop al Curiei Arhiepiscopiei Majore

† Cardinal LUCIAN

Arhiepiscop Major

Sursa: bru.ro

%d blogeri au apreciat: