Arhiva

Archive for august 2013

Ordinul național „Steaua României” – noul casus belli

Corina CrețuCorina Creţu solicită retragerea Ordinului „Steaua României” invocând “fapte dezonorante şi contrare Articolului 1 din Constituţia României”…

“Stimaţi membri ai Consiliului de Onoare al Ordinului Naţional «Steaua României», în baza Legii 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, având în vedere dispoziţiile Literei b) a Articolului 52 prevăzută în cadrul acesteia, solicit public retragerea Ordinului «Steaua României» acordat domnului LaszLaszlo Tokes data de 14 decembrie 2009, pentru fapte dezonorante şi contrare Articolului 1 din Constituţia României, care au adus prejudicii României ca stat, precum şi tuturor cetăţenilor români care dezavuează poziţiile extremiste şi contrare convieţuirii inter-etnice”, se arată în mesajul Corinei Creţu, citat într-un comunicat remis agenţiei Mediafax.

Articolul 1 din Constituţie, mai sus citat, este aşa:

(1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

(2) Forma de guvernământ a statului român este republica.

(3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.

(4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale.

(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.

Europarlamentarul PSD Corina Creţu, membră a Ordinului Naţional “Steaua României”, solicită public retragerea Ordinului “Steaua României” acordat lui Laszlo Tokes în decembrie 2009, ea invocând “fapte dezonorante şi contrare Articolului 1 din Constituţia României”.

Ea a adresat, în acest sens, un mesaj membrilor Consiliului de Onoare al Ordinului Naţional “Steaua României”.

“Stimaţi membri ai Consiliului de Onoare al Ordinului Naţional «Steaua României», în baza Legii 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, având în vedere dispoziţiile Literei b) a Articolului 52 prevăzută în cadrul acesteia, solicit public retragerea Ordinului «Steaua României» acordat domnului LaszLaszlo Tokes data de 14 decembrie 2009, pentru fapte dezonorante şi contrare Articolului 1 din Constituţia României, care au adus prejudicii României ca stat, precum şi tuturor cetăţenilor români care dezavuează poziţiile extremiste şi contrare convieţuirii inter-etnice”, se arată în mesajul Corinei Creţu, citat într-un comunicat remis agenţiei Mediafax.

Potrivit acesteia, “este inadmisibil ca un deţinător al Ordinului Naţional «Steaua României» – în grad de Cavaler să conteste public, printr-o serie de aprecieri şi acţiuni, caracterul de stat naţional, unitar şi indivizibil al României”.

Corina Crețu“Solicitarea recentă a europarlamentarului român Laszlo Tokes către premierul Ungariei, Viktor Orban, de instituire a unui protectorat maghiar asupra Transilvaniei reprezintă escaladarea unei serii întregi de acţiuni şi declaraţii anti-naţionale din partea sa, care au promovat în mai multe medii teza periculoasă a autonomiei pe criterii etnice. Am speranţa că împărtăşiţi, fiecare dintre dumneavoastră, principiile Constituţiei României şi ale luptei împotriva extremismului. De aceea, am încredere că veţi fi receptivi la această solicitare şi că veţi da un semnal cu privire la nevoia respectării fundamentelor morale ale statului şi poporului român. Cu deosebită consideraţie, Corina Creţu, europarlamentar PSD, membră a Ordinului Naţional «Steaua României».” , mai zice madam Creţu, această vertabilă Mă-ta Harry ot Dâmboviţa …

Ce n-am înţeles eu este pentru ce fapte formidabile s-a învrednicit ea pentru fi onorată cu respectivul ordin?  Cui i-o fi supt-o pentru a i se decerna ordinul ăla?

Legat de retragenrea ordinului respectiv lui Tokes, stau şi mă întreb… Faptele pentru care acest ordin i-a fost decernat, s-au dovedit a fi neimportante?

Aaa, că … după a comis una-alta … nu prea ar trebui să conteze legat de acel Ordin „Steaua României” … Pur şi simplu nu se potriveşte…

A-i retrage lui Tokes decoraţie pentru oarece fapte din Loviluţia din Decembrie e ca şi cum lui Ponta i s-ar retrage titlul de doctor doar pentru că în fiecare zi ne arată că e cretin, sdau, de ce nu, chiar lu’ madam Creţu, i s-ar retrage respectiva decoraţie pentru că, acum când mai are un pic până la pensie,  se gândeşte în perioadele de mare intimitate (când stă cu banana la duș) se gândeşte cum ar pracurvi ea cu un important personagiu american…

Nu se poate … faptele pentru care au fost decorat Tokes există şi sunt extrem  de importante pentru istoria noastră … Dealtfel, dacă stăm şi de gândim, ce era Madam Creţu acum dacă nu ar fi fost faptele pentru care Tokes a fost decorat? Mai era ea, Corina Creţu,  ce este? Ba… ar fi fost o ilustră anonimă, o şleampătă utilizatoare de cratiţă ori poate curvă de mâna a doua pe la APACA …

De exemplu, de ce să nu îi ridicăm respectiva decoraţie lui Vadim Tudor … pentru imbecilism, mispoginism, agresivitate şi paranoia ?

Nu, hotărât că, dacă cineva merită să i se ridice respectiva decoraţie, atunci mult deasupra lui Tokes este Corina Creţu, jigodia a primit decoraţia doar pentru că a fost lângă cine trebuie la momentuzl care trebuie … pesedisda a primit decoraţia FĂRĂ A FACE NIMIC DE LA CARE AR PUTEA PUBLICA POZE … Prestaţiile de budoar, orale, anale sau normale, nu sunt prevăzute între motivele pentru care se primeşte Ordinul „Steaua României” …

De fapt… ce mama dracului este acest Ordin „Steaua României” şi mai ales …cine   l-a primit?

  Ordinul național „Steaua României” este cel mai vechi ordin național; a fost creat în 1864 de Alexandru ioan Cuza  și a fost acordat în acea perioadă într-un număr redus. După proclamarea independenței (1877), Cariol I  înființează acest ordin prin legea votată în 10 mai 1877. A fost abrogat în 1948 și reînființat în decembrie 1998. Au fost stabilite 5 grade pentru acest ordin: cavaleri, ofițeri, comandanți (comandori), mari ofițeri, mari cruci. Ordinul Steaua României este cea mai înaltă distincție oferită de statul român.

În 1863, reluând discuțiile pentru înființarea unei distincții românești, domnitorul Alexandru Ioan Cuza contactează Casa Kretly, renumită casă de bijuterii, prin intermediul reprezentantului României la Paris. Aceasta va prezenta domnitorului un model de distincție ce va fi aprobat de domnitor și comandat în 1000 de bucăți. Inițial, Ordinul avea 5 grade: Cavaler, Ofițer, Comandor, Mare Ofițer și Mare Cruce.

Denumirea originală, propusă de domnitor era „Ordinul Unirii” iar cele două cifre încrustate, „5” și „24”, simbolizau dubla alegere a domnitorului. Deasemenea pe decorație era încrustată și deviza: „Genere et cordres fratres” (Frați prin origini și simțiri). Însă cum cadrul legal nu permitea instituirea ordinului, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza s-a limitat la a oferi decorația doar câtorva prieteni apropiați, majoritatea însemnelor rămânând în pivnițele palatului.

Pe fundalul izbucnirii conflictului cu Imperiul Otoman, discuțiile pentru înfințarea unui ordin național se redeschid. Sub guvernarea lui Ion C. Brătianu se decide instituirea legală a distincției în forma ei de bază operându-se modificări doar la cifra domnească (schimbată acum cu cea a lui Carol I) și la dictonul ce nu mai corespundea momentului istoric, noua deviză fiind: „In fide salus” (În credință e salvarea). A fost aprobată și noua denumire a ordinului care, la propunerea lui Mihail Kogălniceanu, a devenit „Steaua României”.

Gradele actuale ale  Ordinului „Steaua României”  sunt: Colan, Mare Cruce, Mare Ofițer, Comandor, Ofițer, Cavaler

Cine sunt cei care au primit respectivul ordin? 

NOTĂ:

Am făcut efortul de a posta integral această listă dintr-un singur motiv.

Dacă cineva va avea curiozitatea de a o citi, rog să îmi menţioneze dacă ştie pentru ce merite au primit cei de mai jos Ordinul „Steaua României” şi dacă li se pare că îl merita. De exemplu, pentru ce merite l-a primit Corneliu Vadim Tudor şi Corina Creţu? 

COLAN

Străini:

1998 E.S. Chirac, Jacques Preşedintele Republicii Franceze
1998 E.S. Fujimori, Alberto Preşedintele Republicii Peru
1998 E.S. Ahtisaari, Martti Preşedintele Republicii Finlanda
1998 E.S. Stoianov, Petăr Preşedintele Republicii Bulgaria
1999 E.S. Kwasniewski, Aleksander Preşedintele Republicii Polone
1999 E.S. Klestil, Thomas Preşedintele Republicii Austria
1999 Stephanopoulos, Constantinos Preşedintele Republicii Elene
1999 Demirel, Süleyman Preşedintele Republicii Turcia
1999 M.S.Regele Harald al V-lea al Norvegiei Regele Norvegiei
1999 A.S. Hamad Bin Khalifa Al Thani Emir şi Şeic, Şef al Statului Quatar şi Ministru al Apărării
1999 A.S. Jaber Al-Ahmed Al-Jaber Al-Sabah Emirul Statului Kuweit
1999 E.S. Nazarbaev, Nursultan Abişevici Preşedintele Republicii Kazahstan
1999 E.S. Meidani, Rexhep Preşedintele Republicii Albania
1999 E.S. Weizman, Ezer Preşedintele Statului Israel
2000 Lucinschi, Petru Preşedintele Republicii Moldova
2000 M.S.Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii şi Irlandei de Nord Regina Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord
2000 Branco de Sempaio, Jorge Fernando Preşedintele Republicii Portugalia
2000 Gontz, Arpad Preşedintele Republicii Ungaria
2000 M.S. Regina Margareta a II-a a Danemarcei Regina Danemarcei
2000 Schuster, Rudolf Preşedintele Republicii Slovacia
2000 Mesić, Stjepan Preşedintele Republicii Croaţia
2000 Ponce de Léon, Ernesto Zedillo Preşedintele Republicii Mexic
2000 Cardoso, Fernando Henrique Preşedintele Republicii Brazilia
2000 M.S.Regele Bhumibol Adulyadej al Thailandei Regele Thailandei
2000 Kucima, Leonid Preşedintele Republicii Ucraina
2001 Lahoud, E.S. Emile Preşedintele Republicii Libaneze
2001 Annan, Kofi Secretar General al Organizaţiei Naţiunilor Unite
2001 M.S. Regina Beatrix a Regatului Ţărilor de Jos Regina Regatului Ţărilor de Jos (Olanda)
2001 E.S. Adamkus, Valdas Preşedintele Republicii Lituania
2001 E.S. Vike-Freiberga, Vaira Preşedintele Republicii Letonia
2002 P.E.S.A. Principele Fra’ Andrew Willoughby Ninian Bertie Principe şi Mare Maestru al Ordinului Suveran Militar Ospitalier al Sfântului Ioan de Ierusalim, de Rhodos şi de Malta
2002 A.S.Şeicul Zayed bin Sultan Al Nahyan Şeic, Preşedintele Emiratelor Arabe Unite
2002 Macapagal Arroyo, E.S.Gloria Preşedintele Republicii Filipine
2002 Kucan, Milan Preşedintele Republicii Slovenia
2002 Madl, Ferenc Preşedintele Republicii Ungaria
2002 Bush, George W. Preşedintele Statelor Unite ale Americii
2002 Chiaruzzi, Mario Căpitan Regent al Serenissimei Republici San Marino
2002 Morganti, Giuseppe Maria Căpitan Regent al Serenissimei Republici San Marino
2003 Zine el Abidine ben Ali Preşedintele Republicii Tunisiene
2003 M.S.Regele Carl XVI Gustaf Folke Hubertus Regele Suediei
2003 M.S.Regele Juan Carlos I Regele Spaniei
2003 Ciampi, Carlo Azeglio Preşedintele Republii Italiene
2003 Rűűtel, Arnold Preşedintele Republii Estonia
2004 A.S.R. Henri de Luxemburg Mare Duce de Luxemburg
2004 Sodano, Angelo Cardinal, Secretar de Stat al Sfântului Scaun
2004 Fenech-Adami, Edward Preşedintele Republicii Malta
2004 Arzilli, Giuseppe Căpitan Regent al Serenissimei Republici San Marino
2004 Raschi, Roberto Căpitan Regent al Serenissimei Republici San Marino
2004 Lagos, Ricardo Preşedintele Republicii Chile
2004 Aliyev, Ilham Preşedintele Republicii Azerbaijan
2005 Abdullah II Regele Regatului Haşemit al Iordaniei
2006 Halonen, Tarja Kaarina Preşedintele Republicii Finlanda
2007 Palade, George Emil Profesor, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie şi Medicină (SUA)
2008 Bertone, Tarcisio Secretar de Stat al Sfântului Scaun
2008 Festing, Fra’ Matthew Principe şi Mare Maestru al Ordinului Suveran Militar Ospitalier al Sfântului Ioan de Ierusalim, de Rhodos şi de Malta
2009 Kaszinski, Lech Preşedintele Republicii Polone
2009 Sleiman, Michel Preşedintele Republicii Libaneze
2009 A. S. S. Albert II Principe de Monaco
2009 M. S. Albert II Regele Belgienilor
2010 Ghimpu, Mihai Preşedintele Parlamentului Republicii Moldova, Preşedinte interimar al Republicii Moldova
2010 Abela, George Preşedintele Republicii Malta
2011 Zatlers, Valdis Preşedintele Republicii Letonia
2011 Ilves, Toomas Hendrik Preşedintele Republicii Estonia
2011 Napolitano, Giorgio Preşedintele Republicii Italiene

Români:

2007 P.F.Părinte Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (post-mortem)
2010 Isărescu, Mugur Constantin Academician, guvernator al Băncii Naţionale a României

MARE CRUCE

Străini

1999 Van Velzen, Wim Preşedinte al Uniunii Europene
1999 Lord Russell-Johnston Preşedinte al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei
1999 Fischer, Leni Preşedinte de onoare al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei
1999 Ecevit, Bülent Prim-Ministru al Republicii Turcia
1999 Akbulut, Yildirim Preşedintele Parlamentului Republicii Turcia
1999 Kivrikoglu, Huseyin Şeful Statului Major General al Armatei Republicii Turcia
1999 Tarschys, Daniel Secretar General al Consiliului Europei
1999 Stoiber, Edmund Prim-Ministrul Landului Bavaria
1999 Poncelet, Christian Preşedintele Senatului Republicii Franceze
1999 Fabius, Laurent Preşedintele Adunării Naţionale a Republicii Franceze
1999 Jospin, Lionel Prim-Ministrul Republicii Franceze
1999 Sanctitatea Sa Bartolomeu I Patriarhul Constantinopolului
1999 Barak, Ehud Prim-Ministrul Statului Israel
1999 Sanctitatea Sa Diodoros I Patriarhul Ierusalimului
2000 Prodi, Romano Preşedintele Comisiei Europene
2000 Lord Robertson of Port Ellen, George Secretar general al NATO
2000 Ritta, Maria Jose Soţia E.S. Preşedintele Portugaliei
2000 Seixas da Costa, dr. Francisco Secretar de Stat pentru Afaceri Europene, Republica Portugheză
2000 da Silva Santos, dr. Vítor Secretarul de Stat pentru Industrie şi Energie, Republica Portugheză
2000 A.S. Prinţul Consort Henrik (Henri de Laborde, conte de Monpezat) Prinţul Consort al Danemarcei
2000 Haslund-Christiensen, Ian Soren General-Maior, Lord-Şambelan al M.S.Regina Danemarcei şi al A.S.Prinţul Consort
2000 Wildhaber, Luzius Preşedintele Curţii Europene a Drepturilor Omului
2000 Sanctitatea Sa Karekin al II-lea Catolicos şi Patriarh Suprem al tuturor armenilor
2000 Leekpai, Chuan Primul Ministru al Regatului Thailandei
2000 Velloso, Carlos Mario Ministru, Preşedintele Supremului Tribunal Federal al Braziliei
2000 Boutros-Ghali, Boutros Secretar General al Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei (OIF)
2000 Palade, George Laureat al premiului Nobel
2001 Rosapepe, James Carew Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al Statelor Unite ale Americii la Bucureşti
2001 Schwimmer, Walter Secretar General al Consiliului Europei
2001 Verhofstadt, Guy Prim Ministru al Regatului Belgiei
2000 de Oliveira Maciel, Marco Antonio Vicepreşedinte al Republicii Brazilia
2000 Lampreia, Luiz Felipe Ambasador, Ministru de Stat al Relaţiilor Externe, Republica Brazilia
2000 Gregori, dr.José Ministru de Stat al Justiţiei, Republica Brazilia
2000 Parente, Pedro Pullen Ministru, Şef al Casei Civile a Preşedinţiei Republicii, Republica Brazilia
2000 Cardoso, Alberto Mendes General de divizie, Ministru, Şef al Biroului de Siguranţă Instituţională al Preşedinţiei Republicii, Republica Brazilia
2000 Garotinho Matheus, Anthony William Guvernator al Statutului Rio de Janeiro, Republica Brazilia
2000 Green, Rosario Ambasador, Secretarul pentru Relaţii Externe, Statele Unite Mexicane
2000 Gurria, José Angel Secretar al Creditului Public, Statele Unite Mexicane
2000 Blanco, dr. Herminio Secretar al Comerţului şi Dezvoltării Industriale, Statele Unite Mexicane
2000 Limón Rojas, Miguel Secretar al  Educaţiei Publice, Statele Unite Mexicane
2000 Miranda Sánchez, Roberto General de Brigadă D.E.M., Şeful Statului Major Prezidenţial, Statele Unite Mexicane
2000 Rebolledo, Juan Subsecretar pentru Relaţii Externe, Direcţia America de Nord şi Europa, Statele Unite Mexicane
2000 Gongora Pimentel, dr. David Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie a Naţiunii, Statele Unite Mexicane
2000 Moreno, Maria de los Angeles Senator, Preşedintele Juntei de Coordonare Politică a Înaltei Camere a Senatorilor, Statele Unite Mexicane
2000 Castaneda, dr. Jorge G. Secretar pentru Relaţii Externe, Statele Unite Mexicane
2001 Villamizar Trujillo, Bazilio Preşedintele Camerei Reprezentanţilor a Republicii Columbia
2001 Sarney, José Senator, fost Preşedinte al Republicii Federative a Braziliei
2002 Rodriguez Iglesias, Gil Carlos Preşedintele Curţii de Justiţie a Uniunii Europene
2002 Hariri, E.S. Rafic Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Libaneze
2002 Berlusconi, E.S.Silvio Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Italiene
2002 Schieder, Peter Preşedintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Preşedintele Grupului Socialist din cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei
2002 Cox, Pat Preşedintele Parlamentului European
2003 Oliveira Guterres, Antonio Manuel de Preşedintele Internaţionalei Socialiste, fost Prim Ministru al Republicii Portugheze
2003 Juncker, Jean Claude Prim-Ministru al Marelui Ducat de Luxemburg
2003 M.S.Regina Sonia Regina Spaniei
2003 P.F. Christodoulos Arhiepiscop al Atenei
2003 Kurata, Hiroyuki Preşedintele Camerei Consilierilor din Dieta Japoniei
2003 Bereuter, Douglas Congressman, Preşedinte al Adunării Parlamentare NATO
2004 A.S.R. Frederik André Henrik Christian Prinţ de Danemarca, Prinţ de Coroană
2004 A.S.R. Joachim Holger Waldemar Christian Prinţ de Danemarca
2004 A.S.R. Alexandra Christina Prinţesă de Danemarca
2004 Rasmussen, Anders Fogh Prim-Ministru al Regatului Danemarcei
2004 Bedjaoui, Mohamed Preşedintele Consiliului Constituţional al Republicii Algeriene Democratice şi Populare
2004 S.S.Irineu Patriarhul Ierusalimului
2004 A.S.R. Maria Teresa de Luxemburg Mare Ducesă de Luxemburg
2004 Schussel, Wolfgang Cancelar Federal al Republicii Austria
2004 de Hoop Scheffer, Jaap Secretar general al NATO
2004 Persson, Goran Prim Ministru al Regatului Suediei
2004 Spautz, Jean Preşedintele Camerei Deputaţilor a Marelui Ducat de Luxemburg
2004 Schroder, Gerhardt Cancelarul Republicii Federale Germania
2004 Raffarin, Jean Pierre Prim Ministru al Republicii Franceze
2004 Skouris, Vassillios Preşedintele Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene
2007 Librescu, Liviu Profesor Universitar, Virginia Polytechnic Institute and State University, Blacksburg (SUA) – post mortem
2007 Don Felipe Juan Pablo Alfonso de Borbon y Grecia Principe de Asturias (Regatul Spaniei)
2007 Rodriguez Zapatero, Jose Luis Prim ministru al Regatului Spaniei
2008 M. S. Regina Silvia a Suediei
2008 A. S. R. Prinţesa de Coroană Victoria Ingrid Alice Désirée a Suediei
2008 Martini, Renato Raffaele Cardinal (Sfântul Scaun)
2008 Filoni, Fernando Arhiepiscop  (Sfântul Scaun)
2008 Mamberti, Dominique Arhiepiscop  (Sfântul Scaun)
2008 Ravasi, Gianfranco Arhiepiscop  (Sfântul Scaun)
2008 Soljeniţîn, Aleksandr Scriitor (Federaţia Rusă) – post-mortem
2008 Taubman, Nicholas Ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Statelor Unite ale Americii la Bucureşti
2009 Vieru, Grigore Poet, Republica Moldova – post-mortem
2009 M. S. Paola Regina Belgienilor
2010 Abela, Margaret Soţia E.S. Preşedintele Republicii Malta
2011 Ilves, Evelin Soţia E.S. Preşedintele Republicii Estonia
2012 Sandri, Leonardo Cardinal, prefectul Congregaţiei pentru Bisericile Orientale
2012 d’Ippolito di Sant’Ippolito, Fra’ Carlo Mare Comandor, Ordinul Militar Suveran de Malta
2012 Mazery, Jean-Pierre Mare Cancelar, Ordinul Militar Suveran de Malta
2012 Gitenstein, Mark Henry Ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Statelor Unite ale Americii la Bucureşti
2013 Rompuy, Herman van Preşedintele Consiliului European

Români – civili

1999 P.F. Părinte Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
1999 E.S.Todea, Alexandru Cardinal al Bisericii Greco-Catolice
2000 Proca, dr. Eugen Profesor
2000 Isărescu, Constantin Mugur Primul Ministru al României
2000 Cornea, Doina
2000 Lucian, Mihai Preşedintele Curţii Constituţionale
2000 Simion, Eugen Preşedintele Academiei Române
2000 Florea, Paul Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie
2002 Năstase, Adrian Prim-ministru al Guvernului României
2006 Haiduc, Ionel Preşedintele Academiei Române
2007 Grigore, Dan Pianist
2007 P.F. Părinte Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
2008 Beligan, Radu Actor
2008 Manolescu, Nicolae Scriitor
2008 Nicolesco, Mariana Artist liric
2008 Pintilie, Lucian Regizor
2008 Şerban, Andrei Regizor
2013 Sinescu, Ioanel Medic, membru al Academiei Române, rector al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti
2013 Popescu, Irinel Medic, preşedinte al Academiei de Ştiinţe Medicale

Români – militari

2000 Degeratu, Constantin General de Armată, Consilier Prezidenţial
2000 Popescu, Eugeniu Mihail General de Armată, M.Ap.N.
2000 Mirescu, Gheorghe Ion General de Corp de Armată (ret.), M.Ap.N.

MARE OFIŢER

Străini

1999 Chirac, Bernadette Soţia E.S. Preşedintele Franţei
1999 Chevenement, Jean-Pierre Ministrul de Interne al Republicii Franceze
1999 Vedrine, Hubert Ministrul Afacerilor Externe al Republicii Franceze
1999 Richard, Alain Ministru al Apărării al Republicii Franceze
1999 Gayssot, Jean-Claude Ministru al Echipamentului, Transporturilor şi Locuinţelor al Republicii Franceze
1999 de Villepin, Dominique Secretar-General al Preşedintelui Republcii Franceze
1999 de Charette, Hervé fost Ministru al Afacerilor Externe al Republicii Franceze
1999 Druon, Maurice Secretar-General perpetuu al Academiei Franceze
2000 Verheugen, Gunter Comisar european însărcinat cu extinderea Uniunii Europene
2000 Lalumière, Catherine Deputat în Parlamentul European
2000 van der Stoel, Max Înalt comisar OSCE pentru minorităţi sociale
2000 Seabra, José Augusto Ambasadorul Portugaliei la Bucureşti
2000 Magalhães, Lidio Şef de Cabinet al Preşedintelui Republicii
2000 da Silveira Carvalho, João Pedro Director General al Afacerilor Comunitare
2000 da Costa Pereira, José Caetano Director General al Relaţiilor Bilaterale, cu rang de ambasador
2000 Goulart de Ávila, Rui Şeful Protocolului de Stat, cu rang de ambasador
2000 Couto, Doutor Jorge Preşedintele Institutului „Camões”
2000 Eugen-Olsen, Christian Şambelan al M.S. Regina Danemarcei
2000 Pitsuwan, dr. Surin Ministrul de Externe al Regatului Thailandei
2000 Aldulescu, Radu Violoncelist
2000 Cantacuzino, Şerban Arhitect
2000 Ciulei, Liviu Regizor
2000 Cortez Guguianu,Viorica Artist liric
2000 Cotrubaş, Ileana Artist liric
2000 Demetrescu, Camilian Pictor
2000 Hollender, Ioan Director la Opera din Viena
2000 Lupu, Radu Pianist
2000 Şafran, Alexandru Rabin
2000 Şerban, Andrei Regizor
2000 Alckmin, José Geraldo Viceguvernator al Statului Sao Paulo, Republica Brazilia
2000 Lerner, Jaime Guvernator al Statului Paraná, Republica Brazilia
2000 Padilha, Tarcísio Preşedintele Academiei Braziliene de Litere
2000 Moreira Ferreira, Carlos Eduardo Deputat, Preşedinte al Confederaţiei Naţionale  a  Industriei, Republica Brazilia
2000 Marcovitch, Jacques Rector al Universităţii Sao Paulo, Republica Brazilia
2000 Gouvea Vieira, Eduardo Eugenio Preşedinte al Federaţiei Industriilor ale Statului Rio de Janeiro, Republica Brazilia
2000 Piva, Horácio Lafer Preşedinte al Federaţiei Industriilor ale Statului Sao Paulo, Republica Brazilia
2000 Magalhaes e Silva, Jorio Dauster Ambasador, Preşedinte al Companiei Vale do Rio Doce, Republica Brazilia
2000 de Lima Casaes e Silva, Ruy Ministru, Şef al Protocolului, Ministerul Relaţiilor Externe, Republica Brazilia
2000 Ligiero, Luiz Fernando Freitas Ministru, Asistent de Comunicaţie Socială, Ministerul Relaţiilor Externe, Republica Brazilia
2000 Magalhaes de Mendonça, Helio Ministru, Şef al Direcţiei Europa II, Ministerul Relaţiilor Externe, Republica Brazilia
2000 Campos Icardo, Salvador Ambasador, Director General al Direcţiei Europa din cadrul Secretariatului pentru Relaţii Externe, Statele Unite Mexicane
2000 Solano, Fernando Senator, Preşedintele Comisiei pentru Relaţii Internaţionale a Înaltei Camere a Senatorilor, Statele Unite Mexicane
2000 Sturdza, Dimitrie Consul Onorific al României, Zurich (Elveţia)
2002 Orloff, Vladimir Violoncelist, Profesor al Universităţii de Muzică din Toronto
2002 Schily, Otto Ministrul Federal de Interne al Republicii Federale Germania
2002 Wiesel, Elie Scriitor, Laureat al Premiului „Nobel” pentru Pace
2002 Michel, Louis Viceprim-ministrul şi Ministrul de Externe al Guvernului Federal Belgian
2002 Wagner Tizon, Allan Ministrul Relaţiilor Externe al Republicii Peru
2002 Hata, Tsutomu Preşedintele onorific al Societăţii Japonia – România
2002 Messmer, Pierre Fost Prim Ministru al Republicii Franceze, Cancelar perpetuu al Institutului Franţei
2002 Polfer, Lydie Ministru de Externe al Marelui Ducat de Luxemburg şi Preşedinte în Exerciţiu al Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei
2003 Adameşteanu, Dinu Profesor arheolog, Membru de Onoare al Academiei Române
2003 del Conte, Rosa Profesor filolog, Doctor Honoris Causa al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Membru de Onoare al Academiei Române
2003 Brzezinski, Zbigniew Fost Consilier al Preşedintelui Statelor Unite ale Americii
2003 Kleinknecht, Fred C.
2003 Richard, B., Myers General, Preşedintele Comitetului Întrunit al Şefilor Statelor Majore ale Armatei S.U.A.
2003 Yanagisawa, Hakuo Ministru de Stat pentru Servicii Financiare, Preşedintele Ligii Parlamentare de Prietenie cu România a Camerei Reprezentanţilor din Dieta Japoniei
2003 Bushek, Erhard Coordonator al Iniţiativei de Cooperare Sud-Est Europeană
2003 Moscardo de Souza, José Jerônimo Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al Braziliei la Bucureşti
2003 Powell, Colin Secretar de Stat, Statele Unite ale Americii
2003 Rumsfeld, Donald Secretarul Apărării, Statele Unite ale Americii
2003 Rice, Condoleezza Consilier pentru securitate naţională al preşedintelui Statelor Unite ale Americii, Statele Unite ale Americii
2003 P.F. Anastasios Arhiepiscopul Tiranei şi a toată Albania
2003 Provera, Fiorello Senator, Preşedintele Comisiei pentru Afaceri Externe şi Emigraţie a Senatului Republicii Italiene
2003 Selva, Gustavo Deputat, Preşedintele Comisiei pentru Afaceri Externe şi Comunitare a Camerei Deputaţilor din Republica Italiană
2003 Delai, Chen Ambasador al Republicii Populare Chineză la Bucureşti
2004 Ralston, Joseph General, comandant suprem al forţelor NATO din Europa
2004 Clement, Wolfgang Ministrul Federal pentru Economie şi Muncă al Republicii Federale Germania
2004 Vlad, Roman Compozitor
2004 Sacadura, Cabral Portas Paulo Rep.Portugheză, ministru de stat şi al apărării
2004 Goerens, Charles Ministrul cooperării, acţiunii umanitare şi apărării în Guvernul Marelui Ducat de Luxemburg
2004 Re, Giovanni Batista Cardinal, Prefect al Congregaţiei pentru Episcopi
2004 Daoud, Ignace Moussa I Cardinal, Prefect al Congregaţiei pentru Bisericile Orientale
2004 Poupard, Paul Cardinal, Preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Cultură
2004 Silvestrini, Achille Cardinal, fost Prefect al Congregaţiei pentru Bisericile Orientale
2004 Kasper, Walter Cardinal, Preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor
2004 Tauran, Jean-Louis Cardinal, Arhivist şi Bibliotecar al Sfintei Biserici Romane
2004 Sandri, Leonardo Arhiepiscop, Substitut pentru Afaceri Generale la Secretariatul de Stat al Sfântului Scaun
2004 Lajolo, Giovanni Arhiepiscop, Secretar pentru Raporturi cu Statele
2004 Patten, Christopher Comisar European pentru Relaţii
2004 Carreras, Jose Tenor
2006 Kǔhnl, Karel Ministru al apărării, Republica Cehă
2006 Fedor, Martin Ministru al apărării, Republica Slovacă
2006 Broglie, Gabriel de Cancelarul Institutului Franţei
2006 La Pergola, Antonio Preşedintele Comisiei Europene pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia)
2007 Petkov, Yordanov, Rumen Ministrul afacerilor interne al Republicii Bulgaria
2008 Lovinescu, Monica Scriitoare (post-mortem)
2008 Mock, Alois Doctor, fost vicecancelar al Austriei şi ministru federal al afacerilor externe
2009 Morin, Herve Ministrul apărării, Republica Franceză
2009 De Gucht, Karel Ministru al afacerilor externe (Regatul Belgiei)
2011 de Montbrial, Thierry Directorul Institutului Francez pentru Relaţii Internaţionale, Republica Franceză
2012 Bertello, Giuseppe Cardinal, preşedintele Guvernatoratului Statului Cetăţii Vaticanului
2012 Chiavari, Gian Luca Marchiz, Trezorier al Ordinului Militar Suveran de Malta
2012 Freiherr von Boeselager, Albrecht Mare Ospitalier, Ordinul Militar Suveran de Malta
2012 Bitang, Maria Antrenor gimnastică
2012 Bellu, Octavian Ioan Atanase Antrenor gimnastică
2013 Jagland, Thorbjorn Secretar General al Consiliului Europei

Români – civili

2000 Irimescu, Ion Artist plastic, sculptor
2000 Moisescu, Sorin Fost Preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie
2000 Popescu, dr. Irinel Şeful Secţiei Clinice de Chirurgie Generală şi Transplant Hepatic din cadrul Institutului Clinic Fundeni
2000 Brădişteanu, dr. Şerban Şeful Secţiei de Chirurgie Cardiovasculară din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă Floreasca
2000 Georgescu, Costin Directorul Serviciului Român de Informaţii
2000 Ciocoi Pop, Dumitru Rectorul Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu
2000 Gheba, Grigore Profesor
2000 Grigorovici, dr. Radu Membru al Academiei Române
2000 Simionescu, dr. Cristofor Membru al Academiei Române
2000 Cajal, dr. Nicolae Membru al Academiei Române
2000 Postolache, dr. Tudorel Membru al Academiei Române
2000 Haiduc, dr. Ionel Preşedintele Filialei Cluj a Academiei Române, Profesor Universitar, Chimist
2000 Antonescu, dr. Dinu Profesor
2000 Litarcec, dr. Gheorghe Profesor
2000 Cişmigiu, Alexandru Arhitect
2000 Tudorache, Olga Actriţă
2000 Criste, Mircea Procuror General
2000 Nicolesco, Mariana Artist liric
2000 Pintilie, Lucian Regizor
2007 Herlea, Nicolae Solist Operă
2007 Bentoiu, Pascal Compozitor
2007 Niculescu, Ştefan Compozitor
2008 Constantinescu, Virgiliu Niculae Academician, profesor doctor docent
2008 Simionescu, Maya Academician, Institutul de Biologie şi Patologie Celulară  „N.Simionescu”, Bucureşti
2009 Sinescu, Ioanel Prof. univ. dr.,  preşedinte Asociaţia Română de Urologie
2010 Cerna, Silviu Profesor universitar dr., Banca Naţională a României
2010 Croitoru, Lucian Dr., Banca Naţională a României
2013 Deac, Radu Medic, profesor universitar
2013 Lucan, Mihai Medic, profesor universitar
2013 Tulbure, Dan Medic, profesor universitar

Români – militari

2000 Lupu, Ion Vasile General de Corp de Armată, Serviciul Român de Informaţii
2000 Papuc, Ioan Florinel General de Corp de Armată, M.Ap.N.
2000 Gheorghe, Dumitru Constantin General de Divizie Aeriană, M.Ap.N.
2000 Moreanu, Ilie Ilie General de Armată (ret.), M.Ap.N.
2000 Prunariu, Dorin Dumitru General de Flotilă Aeriană, Director General al Agenţiei Spaţiale Române
2000 Andreescu, Ştefan Anghel General de Corp de Armată, M.I.
2000 Berechet, Constantin Nicolae General de Corp de Armată, M.I.
2004 Dragnea, B.Marin General de armată(r), Ministerul Apărării Naţionale

COMANDOR

Străini

1999 Dogřamaci, Ali Rectorul Universităţii Bilkent din Ankara
1999 Luft, Bogumil Ambasadorul Republicii Polonia la Bucureşti (03.1993-06.1999)
1999 Funderburk, David Ambasadorul S.U.A. la Bucureşti
1999 Guchang, Liu Ambasadorul Republicii Polpulare Chineze la Bucureşti
1999 Lindeman, Gunnar Ambasador al Regatului Norvegiei la Bucureşti
1999 Tiberi, Jean Primarul Parisului
1999 Moscovici, Pierre Ministru delegat pentru Afacerile Europene al Republicii Franceze
1999 Landrieu, Bertrand Director de Cabinet al Preşedintelui Republiciial Franceze
1999 Shramek, Oliver Director de Cabinet al Primului-Ministru al Republicii Franceze
1999 Hannekinne, Loic Secretar-General al Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Franceze
1999 Grasset, Frédéric Preşedinţia Republicii Franceze
1999 Vimont, Pierre Director al Cooperării Europene
1999 Levitte, Jean-David Consilier diplomatic, Preşedinţia Republicii Franceze
1999 Menat, Pierre Ambasador al Republicii Franceze la Bucureşti
1999 Delaunay, Jean-Luc Viceamiral de Escadră, Şeful Marelui Stat Major al Preşedintelui Republicii Franceze
1999 d’Ormesson, Jean Membru al Academiei Franceze
1999 Gendreau-Massaloux, Michelle Rector al Academiei, Cancelar al Universităţii din Paris
1999 Lovinescu, Monica Scriitor
1999 Ierunca, Virgil Scriitor
1999 Lagardère, Jean-Luc Preşedinte-Director General al Concernului „Matra-Hachette”
2000 Futscher Pereira, dr. Bernardo Asesor pentru Relaţii Internaţionale al Preşedintelui Republicii
2000 van Hauen, Anita Beatrice Lady-in-Waiting a M.S.Regina Danemarcei
2000 Promboon, dr. Sumota Rectorul Universităţii „Srinakharinwirot” din Bangkok
2000 Lopez, Manuel Alvar Academician
2000 Goldin, Daniel Director NASA
2000 Holbrooke, Richard Ambasador (S.U.A.)
2000 Keohane, Nannerl O. Preşedintele Universităţii „Duke” (S.U.A.)
2000 Sârbu, Eugen Violonist
2000 Boruzescu, Miruna Scenograf
2000 Boruzescu, Radu Scenograf
2000 Carp, Mircea Publicist
2000 Codrescu, Andrei Scriitor
2000 Fătulescu, Florin Regizor
2000 Ionesco, Marie – France Publicist
2000 Korne, Mihai Publicist
2000 Bieşu, Maria Artist liric
2000 Ciobanu, Ghenadie Compozitor
2000 Dabija, Nicolae Poet
2000 Matcovschi, Dumitru Poet
2000 Carasin, Iurie Artist plastic
2000 Catargă, Tudor Artist plastic
2000 Facó, Gladys Ann Garry Consilier, Şef al Subdirecţiei Protocolului, Ministerul Relaţiilor Externe, Republica Brazilia
2000 de Lara, dr. Salvador Coordonator general pentru probleme de relaţii internaţionale şi protocol, Înalta Cameră a Senatorilor
2000 Dominguez, Luis Angel Secretar Particular al Subsecretarului pentru Relaţii Externe, Direcţia America de Nord şi Europa, Statele Unite Mexicane
2000 Ocaranza, César Ministru, Director al Direcţiei Europa, Secretariatul pentru Relaţii Externe, Statele Unite Mexicane
2000 Becerril Straffon, Rodolfo Senator, membru al Comisiei pentru Relaţii Internaţionale a Înaltei Camere a Senatorilor, Statele Unite Mexicane
2000 Jimenez Remus, Gabriel Senator, membru al Comisiei pentru Relaţii Internaţionale a Înaltei Camere a Senatorilor, Statele Unite Mexicane
2000 Bazdresch Prada, Carlos Director General al Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie, Statele Unite Mexicane
2001 Freech, J., Louis Director al „Federal Bureau of Investigation”
2001 Schifter, Richard Ambasador, Consilier al Secretarului de Stat şi Coordonator din partea Statelor Unite pentru problemele Sud-Est-ului Europei
2000 Comăneci, Gheorghe, Nadia Profesoară, sportivă
2001 Dine, Thomas A. Preşedinte al postului de radio „Europa Liberă” şi „Radio Libertatea”
2002 Igaya, Chiharu Şeful Board-ului de Conducere al Societăţii Japonia – România
2002 Botta, Mario Doctor Arhitect
2002 Ozawa, Seiji Dirijor, Director Artistic al Operei de Stat din Viena
2003 Moiseyev, Igor Conducător al Companiei de Dans „Moiseyev”
2003 Comissiona, Sergiu Dirijor
2003 Balacco Gabrieli, Corrado
2003 Iancu, Constantin
2003 Koska, Alfred
2003 Ralston, Robert O.
2003 Schmidt, Friedrich Wilhelm
2003 Woodward, Robert W.
2003 Constantinescu, Corneliu Matematician, Profesor Universitar, Zürich, Confederaţia Elveţiană
2003 Raţiu, Tudor S. Matematician, Profesor Universitar, Lausanne, Confederaţia Elveţiană
2003 Fried, Daniel Consilier special al Preşedintelui Statelor Unite ale Americii pentru Europa şi Asia
2003 Armitage, Richard Lee Adjunct al secretarului de stat, Departamentul de Stat, Statele Unite ale Americii
2003 Dobriansky, Paula J. Subsecretar de stat pentru probleme globale, Departamentul de Stat, Statele Unite ale Americii
2003 Grossman, Marc Subsecretar de stat pentru probleme politice, Departamentul de Stat, Statele Unite ale Americii
2003 Wolfowitz, Paul Adjunct al secretarului apărării, Departamentul Apărării, Statele Unite ale Americii
2003 Bodman, Samuel Adjunct al Secretarului  Comerţului, Departamentul Comerţului, Statele Unite ale Americii
2004 Mateescu, Gheorghe Profesor universitar, Statele Unite ale Americii
2004 Ernst, Richard Cercetător, Laureat al Premiului Nobel pentru chimie, Confederaţia Elveţiană
2004 Sorel, Eliot Profesor universitar, Statele Unite ale Americii
2004 Montbrial, Thierry de Preşedintele Institutului Francez pentru Relaţii Internaţionale, Membru de Onoare al Academiei Române
2004 Jacoby, Lowell E. Viceamiral, Director al „Defense Intelligence Agency” (SUA)
2004 Doga, Eugen Compozitor, Republica Moldova
2004 Matei, Valeriu Republica Moldova
2004 Tănase, Constantin Republica Moldova
2004 Vieru, Grigore Poet, Republica Moldova
2004 Wimmer, Willy Membru în Comisia de Politică Externă a Bundestagului (R.F.Germania)
2004 Etienne, Philippe Ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Franceze la Bucureşti
2005 Schweitzer, Louis Preşedintele Grupului „Renault”
2006 Přibylova, Jaroslava Adjunct al ministrului apărării pentru probleme de personal, Republica Cehă
2006 Carrère ďEncausse, Hélène Secretar permanent al Academiei Franceze
2006 Mang, Herbert Preşedintele Academiei Austriece de Ştiinţe
2006 Vizi, Sylvester Preşedintele Academiei  Ungare de Ştiinţe, membru de onoare al Academiei Române
2006 Van Baalen, Hans J. C. Vicepreşedinte al Internaţionalei Liberale şi membru al Parlamentului olandez
2006 Buquicchio, Gianni Secretar General al Comisiei Europene pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia)
2006 Lauzen, Chris Senator, Statul Illinois (USA)
2007 Gates, William Henry III Co-fondator al Microsoft Corporation
2007 Madero, David Martinez Consilier preaderare, Spania
2008 Winkler, Hans Doctor, secretar de stat, membru al Guvernului federal al Austriei
2008 Revol, Henri Fost senator şi preşedinte al Grupului de prietenie Franţa-România
2009 Giani, Domenico Inspector General al Corpului Jandarmeriei Pontificale şi Director al Direcţiei Serviciilor de Securitate şi Protecţie Civilă ale Vaticanului
2010 Nemoianu, Virgil Profesor universitar dr., Universitatea Catolică din Washington (Statele Unite ale Americii)
2010 Krichbaum, Gunther Parlamentar, preşedinte al Comisiei pentru Afaceri Europene din Bundestag (Republica Federală Germania)
2010 Gheorghiu, Angela Soprană
2011 Liu Zeng Wen Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al Republicii Populare Chineze la Bucureşti
2012 Iacobescu, George Preşedinte Executiv al „Canary Wharf Group” plc.
2012 Veglio, Antonio Maria Cardinal, preşedintele Consiliului Pontifical al Pastoralei pentru Migranţi şi Itineranţi
2012 Vallini, Agostino Cardinal, Vicarul General al Sanctităţii Sale pentru Dioceza de Roma, Arhipreot al Basilicii Pontificale Laterane, Mare Cancelar al Universităţii Pontificale Laterane
2012 Koch, Kurt Cardinal, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor
2012 Burgess, Ronald L. General-locotenent, directorul Agenţiei de Informaţii a Apărării a Statelor Unite ale Americii
2012 Boer-Buquicchio, Maud de Secretar general adjunct al Consiliului Europei
2012 McRaven, William Harry (Bill) Amiral, comandant al Comandamentului Forţelor pentru Operaţii Speciale al Statelor Unite ale Americii
2012 Muller, Emilia Ministru de stat al Bavariei pentru Afaceri Federale şi Europene, co-preşedinte al Comisiei Mixte Guvernamentale România-Bavaria (Republica Federală Germania)
2013 Moldoveanu, Vasile Tenor
2013 Leitl, Christoph Preşedinte al Camerei Federale a Economiei, preşedinte onorific al Asociaţiei Europene a Camerelor Economice
2013 Kennedy, Craig Preşedinte al organizaţiei „The German Marshall Fund of the United States”
2013 Tauscher, Ellen Director în cadrul Consiliului Atlantic (Statele Unite ale Americii)

Români – civili

2000 Deac, dr. Radu Şeful Secţiei Clinice de Chirurgie Cardiovasculară din cadrul Centrului de Boli Cardiovasculare Târgu Mureş
2000 Sinescu, dr. Ionel Şeful Secţiei Clinice de Urologie şi Transplant Renal din cadrul Institutului Clinic Fundeni
2000 Lucan, dr. Mihai Directorul Institutului de Urologie şi Transplant Renal din Cluj-Napoca
2000 Tulbure, dr. Dan Şeful Secţiei Clinice de Anestezie şi Terapie Intensivă din Cadrul Institutului Clinic Fundeni
2000 Ulici, Laurenţiu Preşedintele Uniunii Scriitorilor
2000 Cerna, Silviu Profesor universitar, Membru al Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României
2000 Croitoru, Lucian Consilier personal al Primului Ministru
2000 Doltu, Claudiu Grigoraş Profesor universitar, Academia de Înalte Studii Economice
2000 Târhoacă, Cornel Profesor universitar, Academia de Înalte Studii Economice
2000 Drăgănescu, dr. Mihai C. Membru al Academiei Române
2000 Giurgea, dr. Margareta Membru al Academiei Române
2000 Zub, dr. Alexandru Membru Corespondent al Academiei Române
2000 Vulpe, dr. Alexandru Membru Corespondent al Academiei Române
2000 Soos, dr. Eugen Cercetător Ştiinţific Principal
2000 Tănăsescu, dr. Antoaneta Profesor
2000 Ionescu, Ion Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie
2000 Geoană, Ioan Mircea Dan Inginer, jurist, Ambasador
2000 Dunca, Iuliu Tudor Gavril Inginer, Ambasador
2000 Brânzaru, Ioan Gabriel Irinel Inginer, Ministru Consilier în Ministerul Afacerilor Externe
2000 Constantin, dr. Dumitru Profesor
2000 Niculescu, Ştefan Profesor universitar, compozitor, Membru al Academiei Române
2000 Maliţa, Mircea Scriitor (eseist)
2000 Gherasim, Paul Pictor
2000 Gulea, Stere Cineast
2000 Mălăncioiu, Ileana Scriitor
2000 Damian, Ascanio Arhitect, profesor universitar
2000 Purcărete, Silviu Regizor
2000 Dinescu, Mircea Scriitor (poet, prozator)
2000 Ivănescu, Cezar Scriitor
2000 Iordăchescu, Dan Solist Operă
2000 Herlea, Nicolae Solist Operă
2000 Piso, Ion Solist Operă
2000 Ohanesian, David Solist Operă
2000 Hunor, Kelemen Scriitor, Secretar de Stat
2000 Baias, dr. G. Flavius Antoniu Secretar de Stat în Ministerul Justiţiei
2000 Mocuţa, P. Gheorghe Secretar de Stat în Ministerul Justiţiei
2000 Titică, Predescu Avocat
2000 Popescu, Ion Liviu M.I.
2000 Şerban, Ioan Madlen Inginer
2000 Preoteasa, Gheorghe Liliana Director General, Direcţia Generală pentru Învăţământ Preuniversitar, Ministerul Educaţiei Naţionale
2000 Baba, Alexandru Cătălin Ovidiu Lector Universitar drd., Consilier al Ministrului Educaţiei Naţionale
2000 Georgescu, Costache Dakmara Ana Profesor, Cercetător Ştiinţific Principal, Consilier al Ministrului Educaţiei Naţionale
2000 Brătianu, Ion Constantin Profesor Universitar, Director General în Ministerul Educaţiei Naţionale
2004 Moldoveanu, Eugenia Soprană
2004 Lipă, Elisabeta Canotoare
2004 Ţiriac, Ion Preşedintele Comitetului Olimpic Român şi al Federaţiei Olimpice Române
2004 Bellu, Octavian Antrenor principal al echipei feminine de gimnastică
2004 Bitang, Mariana Antrenor principal al echipei feminine de gimnastică
2006 Balaş-Soter, Frideric, Iolanda Profesor de educaţie fizică şi sport, fost campion olimpic
2007 Gherasim, Marin Pictor
2008 Negoiţă, Teodor Gheorghe Director al Institutului Român de Cercetări Polare
2009 Popescu, Laurenţiu M. Academician, preşedintele Academiei de Ştiinţe Medicale
2009 Guguianu, Marcel Sculptor
2010 Stoenescu, Virgiliu-Jorj Profesor universitar dr., Banca Naţională a României

Români – militari

1999 Tăutu, Eugen Dumitru General Corp de Armată (r)
1999 Ionescu, Constantin Alexandru General Corp de Armată (r)
2000 Măieran, Ilie Vasile General de Brigadă, Serviciul de Informaţii Externe
2000 Zamfir, Ioan Dumitru General de Brigadă, Serviciul Român de informaţii
2000 Adam, Ion Badea General de Divizie, M.Ap.N.
2000 Antohi, Nicolaie Dumitru General de Divizie, M.Ap.N.
2000 Ciobanu, Gheorghe Emil General de Divizie, M.Ap.N.
2000 Nedelcu, Toma Ion General de Divizie, M.Ap.N.
2000 Dragnea, Badea Marin General de Armată (r), M.Ap.N.
2000 Barbărasă, Ionel Sorinel Preot militar, M.Ap.N.
2000 Carp, Agachi Gheorghe General de Corp de Armată, M.I.
2000 Crăciun, Ilie Ionel General de Corp de Armată, M.I.
2005 Panduru Iosif Iosif General maior – cu două stele, Ministerul Administraţiei şi Internelor
2010 Marin Gheorghe Gheorghe Amiral, şef al Statului Major General
2011 Savu Gheorghe Gheorghe General-locotenent, Ministerul Apărării Naţionale
2013 Pahonţu N. Lucian-Silvan Directorul Serviciului de Protecţie şi Pază
2013 Ioan, Marius Sorin General cu patru stele, fost şef al Statului Major al Forţelor Terestre

OFIŢER

Străini

1999 Boyer, Bernard Ambasadorul Republicii Franceze la Bucureşti (1993-1997)
1999 Revol, Andre Preşedintele grupului de prietenie Franţa-România din Senat
1999 Kert, Christian Preşedintele grupului de prietenie Franţa-România din Adunarea Naţională
1999 Lapouge, Jacques Cabinetul Preşedintelui Republicii Franceze
1999 Ripert, Jean-Maurice Consilier al Primului Ministru al Republicii Franceze
1999 Poudade, Paul Director în Direcţia Europa din Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Franceze
1999 Bourgey, Andre Preşedintele „Institutului Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale”
1999 Fleury, Guy Rector al „Conservatorului Naţional de Arte şi Meserii”
1999 de Montbrial, Thierry Director al „Institutului Francez de Relaţii Internaţionale”
1999 Guyon, Etienne Rector al „Şcolii Normale Superioare”
1999 Lagrave, Rose-Marie Profesor la „Şcoala de Înalte Studii în Ştiinţe Sociale”
1999 Revel, Jacques Preşedinte la „Şcoala de Înalte Studii în Ştiinţe Sociale”
1999 Kouchner, Bernard Fost Secretar de Stat pentru Acţiuni Umanitare
1999 Gilardi, Yves Consultant UNICEF pentru integrarea socială a copiilor din instituţii
1999 Houliat, Bernard Director la „Operations Villages Roumains”
1999 Lucon, Gerard Reprezentant în România al organizaţiei „Handicap Internaţional”
1999 Mitterand, Danielle Membru fondator al Organizaţiei „Amitie Partage”
1999 Outin, Nadine Director la „Observatorul European al Dezvoltării Copilului”
1999 Vignal, Renaud Fost Ambasador al Republicii Franceze la Bucureşti
1999 le Breton, Jean-Marie Fost Ambasador al Republicii Franceze la Bucureşti
1999 Stefanini, Laurent Adjunct la Direcţia de Protocol din Ministerul de Externe Francez
2000 Stamm, Barbara Ministru de Stat al Secretariatului Bavarez pentru Muncă, Afaceri Sociale, Familie etc.
2000 Stevens, sir John Şeful Poliţiei Metropolitane
2000 Clausen, Ernst Hojgaard Aghiotant al M.S.Regina Danemarcei
2000 Boje, Carsten Holst Aghiotant al A.S.Prinţul Consort al Danemarcei
2000 Skovgaard, Niesl Dyre Valdemar Medic, Casa Regală a Danemarcei
2000 Popescu, Corneliu Doctor în Drept, Preşedintele „Casei Române” din Venezuela
2000 Avasiloaie, Rodica Director adjunct al Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova
2000 Bostan, Ion Rectorul Universităţii Tehnice a Moldovei
2000 Bulat, Nicolae Directorul Muzeului din Soroca
2000 Dabija, Elena Director al Centrului Academic Internaţional “Mihai Eminescu” din Chişinău
2000 Osoianu, Vera Şef de secţie la Biblioteca Naţională a Republicii Moldova
2000 Popa, Petre Directorul Direcţiei Cultură a judeţului Soroca
2000 Serebrean, Oleg Prorector al U.L.I.M.
2000 Şerşun, Claudia Director al Direcţiei Cultură a judeţului Chişinău
2000 Matusevicius, Marcos Jorge Căpitan de Corvetă, Aghiotant al Preşedintelui Republicii Brazilia
2000 Peñaloza Herrera, José Subdirector însărcinat cu vizitele de stat şi de guvern, Direcţia Generală a Protocolului Republicii Brazilia
2000 Navarro Soto, Edgar Ricardo Secretar Particular al Directorului Direcţiei Europa din cadrul Secretariatului pentru Relaţii Externe al Republicii Brazilia
2000 Ramos Solorio, Luis Enrique Subdirector al Direcţiei Ţările din Europa Centrală, Sud-estică şi Sud-vestică, Secretariatul pentru Relaţii Externe al Republicii Brazilia
2000 Ibarra, Ricardo Escobar Director al Direcţiei Tratate din cadrul Secretariatului pentru Relaţii Externe
2000 Calderon, Manuel Luna Director General S.E.C.O.F.I.
2000 Morales Garza, Sofia Leticia Director General, E.S.C.A. – Institutul Politehnic Naţional
2000 de la Luz Paniagua Jimenez, Maria Director General, E.S.C.A. – Institutul Politehnic Naţional
2000 Lara Yaffar, Armando Director General, Secretariatul pentru Creditul Public
2001 Comoroşanu Bucovineanul, Valerian Şef de Secţie la Direcţiunea Generală a firmei de construcţii „Teerag-Asdag”, Membru şi Preşedinte al Consiliului Parohial al Bisericii Ortodoxe Române din Viena
2003 Alzati, Cesare profesor istoric, Universitatea din Pisa
2003 Arnold, Hermann
2003 Denisov, Dmitry
2003 Kalpaktchiev, Petar
2003 Kozma, Peter
2003 Kraus, Michael
2003 da Silva Nogueira, Jose Carlos Dias
2003 Raltchev, Roumen
2003 Schapira, Marcel
2003 Stankovic, Srdjan
2003 Trothann, Leopold
2004 Koenig, Lya Actriţă, Teatrul Naţional „Habimah”, Statul Israel
2004 Lopolianski, Uri Primarul oraşului Ierusalim, Statul Israel
2004 Maicu, Alexandru Inginer
2004 Caccia, Gabriele Giordano Monsenior, Asesor pentru Afaceri Generale la Secretariatul de Stat al Sfântului Scaun
2004 Parolin, Pietro Monsenior, Subsecretar pentru Raporturi cu Statele
2004 Braham, Randolph L. Profesor, director al Institutului Rosenthal pentru Studiul Holocaustului de la Universitatea din New York (Statele Unite ale Americii)
2004 Andreani, Pascale Secretar general al Comitetului Interministerial pentru Integrare Europeană al Primului Ministru al Republicii Franceze, consilier pentru afaceri europene (Republica Franceză)
2004 Coman, Corina Consilier de Stat al Primului Ministru al României, detaşată de guvernul francez pe lângă guvernul român
2004 Degallaix, Serge Consilier diplomatic şi pentru afaceri strategice (Republica Franceză)
2009 Damian, Horia Artist plastic (Republica Franceză)
2011 Popa, Neculai Fost deţinut politic, activist anticomunist, coordonator al „Centrului Româno-American” din Los Angeles (Statele Unite ale Americii)
2012 Noja, Simona Balerină, director managerial al Şcolii de Balet a Operei de Stat din Viena
2013 Bergner, Christoph Secretar de stat în Ministerul Federal de Interne şi reprezentant al guvernului federal pentru minorităţile naţionale (Republica Federal[ Germania)
2013 Roiss, Gerhard Preşedinte al Consiliului de Administraţie al OMV
2013 Ruttenstorfer, Wolfgang Preşedinte al Consiliului de Supraveghere al Vienna Insurance Group, fost preşedinte al Consiliului de Administraţie al OMV

Români – civili

2000 Obreja, Vasile T. Fost funcţionar al statului
2000 Vincler, Eufrosina Consilier la Preşedinţia României
2000 Chivu, Petre Consilier la Preşedinţia României
2000 Popescu, Răsvan Consilier de Stat, Preşedinţia României
2000 Popescu, Marian Preşedinţia României
2000 Anton, Ion Preşedinţia României
2000 Galeriu, Constantin Preot, Parohul Bisericii Sf.Silvestru din Bucureşti
2000 Păcuraru, Mircea Preot Profesor
2000 Popescu, Dumitru Preot Profesor
2000 Buga, Nicolai Preot Profesor
2000 Baciu, Gheorghe Octavian Inginer, Director General Adjunct în Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei
2000 Laşiţă, Ion Emilian Inginer înbunătăţiri funciare, Doctor în Agronomie
2000 Marincuş, Gavrilă Nicolae Inginer, licenţiat în Litere şi Filosofie, Consilier de Cabinet la Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei
2000 Biji, Mihu Miron Preşedintele Casei Naţionale de Pensii
2000 Stroe, Radu Secretar General al Guvernului
2000 Albu, Emanuel Secretar General Adjunct al Guvernului
2000 Giurgiu, Alin Director General al Fondului Proprietăţii de Stat
2000 Vrânceanu-Firea, Gabriela Secretar de Stat
2000 Ghica, Ion Preşedintele Casei de Economii şi Consemnaţiuni
2000 Lazea, Iosif Gheorghe Secretar general, Ministerul Apelor; Pădurilor şi Protecţiei Mediului
2000 Petrescu-Dâmboviţa, dr. Mircea Membru al Academiei Române
2000 Sahini, dr. Victor Emanuel Membru al Academiei Române
2000 Zarnea, dr. Gheorghe Membru al Academiei Române
2000 Ştrempel, dr. Gabriel Membru de Onoare al Academiei Române
2000 Răduică, Petre Constantin M.Ap.N.
2000 Tănase, Gheorghe Valentin-Adrian M.Ap.N.
2000 Teodorescu-Hatmanu, Ioan Cătălina M.Ap.N.
2000 Puşcă, Mircea Valer Profesor inginer, Vicepreşedintele Agenţiei Naţionale pentru Ştiinţă, Tehnologie şi Inovare
2000 Popa-Cherecheanu, Mihai Ulpiu Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie
2000 Dumitru, Ion Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie
2000 Constantinescu, Gheorghe Adrian Ştefan Economist, jurist, Ambasador
2000 Voinescu-Cotoi, Lucian Sever Jurist, Secretar II, Consul General
2000 Bulei, Vasile Ion Profesor, Secretar II, Director în Ministerul Afacerilor Externe
2000 Burlacu, Mircea Carmen Liliana Consilier Diplomatic, Ambasador
2000 Dobre, Victor Mihail Profesor, Secretar I, Director General în Ministerul Afacerilor Externe
2000 Ancăr, dr. Gheorghe Virgiliu Profesor
2000 Călăraşu, dr. Romeo Profesor
2000 Combiescu, dr. Andrei Profesor
2000 Dragomir, Constantin Profesor
2000 Enăchescu, dr. Dan Profesor
2000 Gherasim, dr. Leonida Profesor
2000 Munteanu, dr. Ion Profesor
2000 Şerbănescu, dr. Alexandru Profesor
2000 Şuteanu, dr. Ştefan Profesor
2000 Vlaicu, dr. Roman Profesor
2000 Zamfirescu, dr. Mihai Profesor
2000 Leonte, Elena Doina Secretar General adjunct în Ministerul Finanţelor
2000 Gereanu, Aura Director General în Ministerul Finanţelor
2000 Sofronie, Constantin Neculai Inspector de Stat, Şef M.L.P.A.T.
2000 Tomoială, Gheorghe Secretar General M.L.P.A.T.
2000 Stelniceanu, Corneliu Consilier al Ministrului, M.L.P.A.T.
2000 Teodorescu, S.Şerban Ministerul Industriei şi Comerţului
2000 Marinescu, Marian Jean Ministerul Industriei şi Comerţului
2000 Frătean, C.Petre Alexandru Ministerul Industriei şi Comerţului
2000 Minea, Dumitru Octavian Medic Şef Secţie, Spitalul Nr.1 C.F. Witting
2000 Adameşteanu, Gabriela Scritor (prozator, eseist)
2000 Boca, Ilie Pictor
2000 Breban, Nicolae Scriitor (prozator, dramaturg, poet, eseist)
2000 Brezianu, Barbu Scriitor (critic de artă, poet, eseist)
2000 Brumaru, Emil Scriitor
2000 Cernat, Răzvan Directorul Operei Române din Bucureşti
2000 Ciocârlie, Livius Scriitor (critic literar, prozator)
2000 Cornea, dr. Paul Istoric literar, Profesor la Universitatea din Bucureşt
2000 Derer, Peter Arhitect, profesor universitar
2000 George, Alexandru Scriitor (critic literar, prozator)
2000 Ghelan, Silvia Actriţă
2000 Gheorghiu, Ion Alin Pictor
2000 Gherasim, Marin Pictor
2000 Gorduz, Vasile Sculptor
2000 Ivănescu, Mircea Scriitor (poet, traducător)
2000 Laszloffy, Aladar Scriitor (poet, eseist)
2000 Lohinschi, Lorand Actor
2000 Maitec, Ovidiu Sculptor
2000 Moldoveanu, Eugenia Soprană
2000 Pellea, Oana Actriţă
2000 Petrescu, Irina Actriţă
2000 Sălişteanu, Ion Pictor, profesor universitar
2000 Slătinaru, Maria Solist Operă, soprană
2000 Smighelschi, Marius Gabriel Arhitect, profesor universitar
2000 Tănase, Stelian Scriitor
2000 Theodorescu, Roxana Director, Muzeul Naţional de Artă
2000 Tompa, Gabor Regizor
2000 Trişcu, Aurelian Arhitect
2000 Vasilescu, Paul Pictor, profesor universitar
2000 Rudăreanu, dr. S. Mariana Director General în Ministerul Justiţiei
2000 Badea, V. Ion Consilier al Ministrului Justiţiei
2000 Roşu, dr. D. Florin Consilier al Ministrului Justiţiei
2000 Eftimescu, I. Mihai Marian Judecător la Curtea Supremă de Justiţie
2000 Avram, dr. Gh. Marieta Director General în Ministerul Justiţiei
2000 Acsinte, I. Mihai Aurel Director General în Ministerul Justiţiei
2000 Rizoiu, C. Roxana Consilier al Ministrului Justiţiei
2000 Ţelu, Z. Adrian Şef Corp Inspecţie Generală din Ministerul Justiţiei
2000 Trandafirescu, I. Zinica Judecător la Judecătoria Ploieşti, detaşată la Direcţia Generală a Penitenciarelor
2000 Ionescu, O. Lucian Directorul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice al Ministerului Justiţiei
2000 Pop, M. Gabriela Consilier Juridic în Ministerul Justiţiei
2000 Raba, I. Emil Consilier Juridic în Ministerul Justiţiei
2000 Boar, dr. I. Ana Preşedintele Curţii de Apel Timişoara
2000 Lupaşcu, C.Dan Preşedinte al Curţii de Apel Bucureşti
2000 Iosivoiu, N.Eugen Consilier în Ministerul Justiţiei
2000 Argeşanu, Gh.Ion Inspector General în Ministerul Justiţiei
2000 Feneşan, Eugen Costin-Eugen Directorul Arhivelor Statului, M.I.
2000 Ifrim, Constantin Maricica M.I.
2000 Mureşan, Iosif Liviu M.I.
2000 Barbu, Daniel Profesor Universitar
2000 Dincă, George Profesor Universitar, Preşedinte C.N.F.I.S.
2000 Nica, Constantin Panaite Profesor Doctor
2000 Damian, George Radu Mircea Profesor Universitar
2000 Croitoru, Constantin Constantin Doctor în Economie, Vicepreşedinte C.N.F.I.S.
2000 Popa, Gheorghe Gheorghe Profesor de Fizică
2000 Gaspar, Petru Dumitru Profesor Universitar Doctor, Rector
2000 Mârza, Partenie Iacob Profesor de Istorie, Rectorul Universităţii „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia
2000 Bavaru, Severino Adrian Profesor Universitar Doctor, Rectorul Universităţii „Ovidius” din Constanţa
2000 Iliaş, Constantin Tiberiu Nicolae Profesor Universitar, Doctor Inginer, Rectorul Universităţii din Petroşani
2000 Bocşan, Ioan Nicolae Profesor Universitar, Prorector al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj
2000 Ivănescu, Mircea Ministerul Educaţiei Naţionale
2000 Popescu, Gheorghe Valentin Sorin Profesor, Secretar General al Ministerului Educaţiei Naţionale
2000 Sluşanschi, Dan Ministerul Educaţiei Naţionale
2000 Anastasiu, Nicolae Profesor Universitar Bucureşti
2000 Moroianu, Emil Profesor Universitar, Rector al Universităţii „Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu
2000 Balaş-Soter, Frideric, Iolanda Profesor de educaţie fizică şi sport, Preşedinte al Federaţiei Române de Atletism
2000 Năstase, Gheorghe, Ilie Antrenor
2000 Negoiţă, Teodor Explorator polar
2001 Cojar, Ion Regizor
2004 Domokoş, Geza Scriitor (prozator, traducător)
2004 Guguianu, Marcel Sculptor
2005 Fulga, Gheorghe Directorul Serviciului de Informaţii Externe
2005 Stuparu, Mihai Ambasadorul României la Bagdad, Irak
2005 Tănase, Tudor Director al Serviciului de Telecomunicaţii Speciale
2008 Lucăcel, Ioan Profesor universitar doctor, Consiliul Naţional pentru Cercetare Ştiinţifică din Învăţământul Superior
2008 Stoenescu, Virgiliu Jorj Profesor universitar, membru al Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României
2010 Georgescu, Florin Profesor universitar dr., Banca Naţională a României
2010 Maior, George-Cristian Directorul Serviciului Român de Informaţii
2011 Ungureanu, Mihai-Răzvan Directorul Serviciului de Informaţii Externe
2011 Oancea Nicolae Viorel Salariat civil, Ministerul Apărării Naţionale
2011 Diaconescu, Ion Fost preşedinte al Camerei Deputaţilor (post-mortem)
2011 Mănescu, Dumitru-Viorel Preşedintele Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România
2012 Liiceanu, Gabriel Profesor universitar, directorul Editurii Humanitas
2012 Gaspar, Acsinte Judecător, Curtea Constituţională
2013 Aurescu, Bogdan Lucian Secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe

Români – militari

1999 Penciulescu, Teodor Mircea Ion General de Brigadă
1999 Mihalache, Ştefan Ion General de Brigadă (r)
1999 Ciprian, Gustav-Marin General de Brigadă
2000 Bârloiu, Gheorghe Viorel General de Divizie, M.Ap.N.
2000 Botezatu-Enescu, Vasile Petre General de Brigadă, M.Ap.N.
2000 Cioară, Vasile Ion General de Divizie, M.Ap.N.
2000 Duţă, Ion Corneliu General de Brigadă, M.Ap.N.
2000 Gurgu, Filip Ion General de Brigadă, M.Ap.N.
2000 Ioan, Marius Sorin General de Brigadă, M.Ap.N.
2000 Medar, Gheorghe Sergiu-Tudor General de Brigadă, M.Ap.N.
2000 Popa, Traian Ioan General de Divizie, M.Ap.N.
2000 Viştianu, Vasile Gheorghe General de Brigadă, M.Ap.N.
2000 Vochiţu, Constantin Ion Viceamiral, M.Ap.N.
2000 Bercaru, V. Virgil General de Brigadă, Şeful Serviciului de Protecţie şi Anticorupţie
2000 Cearapin, Dumitru Tudor General de Divizie, M.I.
2000 Zaharia, Ilie Toma General de Divizie, M.I.
2000 Zaharia, Vasile Teodor General de Divizie, M.I.
2009 Marin Gheorghe Gheorghe Amiral, Ministerul Apărării Naţionale
2010 Leru Alexandru Octavian General de brigadă în retragere, veteran de război, Ministerul Apărării Naţionale
2010 Pahonţu Nicolae Lucian-Silvan General locotenent, director al Serviciului de Protecţie şi Pază
2010 Opriş Marcel General-locotenent, inginer, director al Serviciului de Telecomunicaţii Speciale
2011 Lupu Gheorghe Maria General de brigadă, Ministerul Apărării Naţionale
2012 Dănilă Ştefan Ştefan General-locotenent, Ministerul Apărării Naţionale

CAVALER

Străini

1999 Duguay, Gilles Ambasadorul Canadei la Bucureşti
1999 Vantroyen, Michel Ambasador al Regatului Belgiei la Bucureşti
1999 Durandin, Catherine Profesor la „Institutul Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale”
1999 Koyama, Yoshiaky Ambasadorul Japoniei la Bucureşti
2000 Chopart, Marie Line Reprezentantă în România a Misiunii „Solitarités” – Paris
2000 Erikssoon, Erik Gunnar Pastor, Preşedintele fundaţiei internaţionale „Steaua Speranţei” şi al filialei sale din România
2000 Gerlach, Arno Iniţiatorul şi coordonatorul asociaţiei caritabile „Rümanienhilfe Wuppertale e.V.”
2000 Crook, Ian Francis Rennie Reprezentant în România al „British Executive Service Overseas”
2000 Moutinho, Mónica Secretar de ambasadă Protocolul de Stat
2000 Fereira dos Santos, dr. Luis Secretar al Protocolului de Stat
2000 Crystêllo Tovares, Antonio José Secretar I, ambasada Portugaliei din Bucureşti
2000 Larsen, Stéen Kudsk Intendent principal al Casei Regale
2000 Mistreţ, Ion Primarul comunei Paşcani
2000 Rus, Victor Primarul oraşului Nisporeni
2001 Bogoslava, Agnia Actriţă la Teatrul Evreiesc „Baraşeum” din Bucureşti
2001 Popescu, Tudor R. Membru de Onoare al Academiei Române
2001 Fischer-Galaţi, Ştefan „Profesor emeritus”, Universitatea Colorado din Boulder
2001 Coşeriu, Eugenio Profesor la Universitatea din Tubingen
2001 Reginato, Enrico Fost medic militar italian
2002 Barbu, Gelu Prim Balerin, Profesor
2002 Boieru, Dumitru Marin Prim Balerin
2002 Guinea, Laurenţiu Prim Balerin, Director Artistic şi coregraf în „Los Ballets de Madrid”, Spania
2002 Popa, Magdalena Primă Balerină, Maestru de Balet la Baletul Naţional al Canadei
2002 Popescu, Gabriel Prim Balerin, Maestru Coregraf
2002 Stefanescu, Marinel Balerin, Coregraf, Regizor al Operei Române din Bucureşti
2002 Zanella Noja, Simona Primă Balerină al Operei Române din Bucureşti
2003 Kaufmann, Iosif Specialist în calculatoare
2003 Lowenfeld, Wilhelm Specialist în calculatoare
2003 Stănescu, Lucia Artist liric, fost Director al Operei din Cluj-Napoca
2004 Benador, Cora Maestră balet “Israel Ballet”, Statul Israel
2004 Lattimore, Ted Preşedinte, MobiFon S.A. (Canada)
2004 Moscheni, Bernard Director general, Orange România S.A. (Republica Franceză)
2007 Ivanţoc, Andrei Fost deţinut al regimului de la Tiraspol
2007 Lesco, Alexandru Fost deţinut al regimului de la Tiraspol
2007 Petrov-Popa, Tudor Fost deţinut al regimului de la Tiraspol
2012 Eriksson, Lennart Preşedinte executiv al „Star of Hope International” (Suedia)

Români – civili

Emilian, Sanda Traducător, Preşedinţia României
Marchiş, Iustin Arhimandrit
Ilinoiu, Radu Preot paroh
Ailioaiei, Vasile Preot paroh
Havrileţ, Niculae Niculae Inginer, Director General în Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei
Jiga, Gheorghe Dan Economist, Director General în Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei
Lăcătuşu, Ion Gheorghe Inginer agronom, Preşedinte al Agenţiei Naţionale de Consultanţă Agricolă, Doctor în Agronomie
Leonte, Alexandru Marie – Jacqueline – Cosette Economist, Director în Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei
Reman, Petru Domocoş – Gheorghe Inginer zootehnist, Doctorand în Zootehnie, Director General DGAIA
Rey, Marian Radu Profesor universitar, Medic veterinar primar, Doctor în Ştiinţe Veterinare
Stănescu, Emil Inginer, Secretar General Adjunct în Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei
Ştirbu, dr. Constantin Medic veterinar, Director în Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei
Tănăsoiu, Ion Dragoş – Daniel Inginer, Secretar General în Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei
Oarcea, Pavel Director al Centrului de Recuperare pentru Copii şi Tineri cu Handicap, Cighid, jud.Bihor
Curaj, Aurelia Preşedintele Fundaţiei „Geron”, Bucureşti
Prodan, Tiberiu Preşedintele Fundaţiei „O nouă Viaţă”, Siret, jud.Suceava
Ghiţă, Sevastian Preşedintele Fundaţiei „Helios”- Craiova, Manager ONG, „The European House” – Craiova
Mara, Liliana Director general în Ministerul Mediului
Lupu, Constantin Vasile Inginer forestier
Marinescu, Petre Director general adj. C.N.”Apele Române” S.A.
Giurgiu, Ioan Victor Inginer silvic
Diaconu, Ion Virgil Secretar general adj., Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului
Sandu, I.Ion Fizician
Botzan, dr. Marcu Membru al Academiei Române
Cotea, dr. Vaşeroi (Valeriu) Membru al Academiei Române
Gusi, dr. Gheorghe Membru al Academiei Române
Bujoreanu, Gheorghe Olga-Doina M.Ap.N.
Dinescu, Ion Ion M.Ap.N.
Lupu, Mihai Manuela-Rodica-Elena M.Ap.N.
Oprea, Marin Gabriel M.Ap.N.
Şerbănescu, Teodor Alexandru-Fănel M.Ap.N.
Cosma, Viorel Director General al Institutului Naţional de Cercetare, Dezvoltare, Tehnologie şi Ingineria Mediului Cluj
Dehelean, Dorin Director General al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Sudură şi Încercări Materiale
Demeter, Elek Director General al Institutului de Cercetări pentru Maşini Electrice S.A.
Dragoş, Liviu Director General „ICPET”
Ene, Horia Profesor Universitar, Institutul de Matematică Aplicată
Frunză, Ştefan Director General al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Fizica Materialelor
Godeanu, Stoica Director General, S.C.”Ecologie Aplicată”
Ionescu, Bujor Director General al Institutului de Fizică Atomică
Kolosvari, Zoltan Director General „Plasmaterm” S.A. Tg.Mureş, Preşedintele Federaţiei Mondiale de Tratament Termic şi Ingineria Suprafeţelor
Leca, dr. Aurel Profesor Universitar Inginer, Universitatea Politehnică Bucureşti
Manea, Ion Director General al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare Turbomotoare „COMOTI”
Medianu, Rareş Director General al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Fizica Laserilor, Plasmei şi Radiaţiilor
Milea, Aurel Director General al Institutului Naţional de Meteorologie şi Hidrologie
Morjan, Ion Director la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Fizica Laserilor, Plasmei şi Radiaţiilor
Munteanu, Radu Cercetător
Silberg, dr. Ioan Alexandru Profesor Universitar
Vâţă, Ion Director Tehnic la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară
Vrânceanu, Alexandru Viorel Preşedintele Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice
Zamfirescu, dr. Mihai Profesor Universitar la Facultatea de Medicină, Secretar General al Academiei de Ştiinţe Medicale
Ianotă, Caius-Alexandru-Constantin Petru Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie
Voinea, Gheorghe Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie
Poenaru, Traian Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie
Ciubucă, Traian Miron Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie
Bar, Ioan Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie
Stuparu, Ştefan Mihai Ştefan Inginer, Consilier Diplomatic, Ambasador
Petra, Oprea Petru Petru Profesor, Consilier Diplomatic, Ambasador
Neamţu, Ion Ion Inginer, Ministru Consilier, Ambasador
Sofineţi, Teodor Vasile Profesor, ziarist, Consilier Diplomatic, Ambasador
Grigorie, Vasile Constantin Mihail Economist, Ministru Consilier, Ambasador
Diaconu, Constantin Ion Jurist, Ambasador şi Ministru Plenipotenţiar
Stănescu, Ioan Dimitrie Diplomat relaţii internaţionale, Ministru Consilier, Director în Ministerul Afacerilor Externe
Teodorescu, Gheorghe Filip Profesor, Consilier Diplomatic, Ambasador
Dragolea, Valeriu Ioan Marius Ioan Profesor, Consilier Diplomatic, Director în Ministerul Afacerilor Externe
Coman, Paul Director General în Ministerul Finanţelor
Costea, Ionuţ Mircea Secretar General adjunct în Ministerul Finanţelor
Dinga, Ene Director General în Ministerul Finanţelor
Secăreanu, Constantin Controlor financiar şef în Ministerul Finanţelor
Szabo, Valeriu Comisar Şef în Ministerul Finanţelor
Iordăchescu, Constantin Eugen Director General în MinisterulFinanţelor
Vernescu, Petru Preşedinte A.I.C.P.S.
Sandi, Horea Şef secţie INCERC.
Popescu, Victor Crişan Director General ROSTRADA
Lucăcel, Ioan Profesor, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism
Popescu, Traian Director General URBANPROIECT
Constantinescu, Niculae Director General CCCF S.A.
Stănescu, Ion Director General M.L.P.A.T.
Albu, Florinel Director M.L.P.A.T.
Condurat, Dorel Director M.L.P.A.T.
Patraulea, Ion Ion Ministerul Industriei şi Comerţului
Georgescu, Vasile Florin Sebastian Ministerul Industriei şi Comerţului
Liciu, Dumitru Nicolae Ministerul Industriei şi Comerţului
Baican, Gavril Gavril Ministerul Industriei şi Comerţului
Bălănescu, Ioan Ilie Ministerul Industriei şi Comerţului
Balu, Gheorghe Ioan Ministerul Industriei şi Comerţului
Vasile, C.Mandica Ministerul Industriei şi Comerţului
Menhardt, Andrei Ministerul Industriei şi Comerţului
Cojocaru, Constantin Gheorghe Preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a României, Ministerul Industriei şi Comerţului
Nicolaiciuc, Mihai Director General, S.N.C.F.R. S.A.
Bota, Valentin Director General, Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători „CFR-Călători” S.A.
Buruiană, George Director General, Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă „CFR-Călători” S.A.
Matei, George Şef serviciu, Ministerul Transporturilor
Tara, Gabriel Director General, Compania Naţională „Aeroportul Internaţional Bucureşti Otopeni” S.A.
Andreescu, Gabriel Preşedinte al APADOR-CH
Barbu, Ion Grafician
Bălăiţă, George Scritor (prozator, eseist)
Brătescu, Georgeta Grafician
Caragiu, Georgeta
Celac, Mariana Arhitect
Chirnoagă, Marcel Grafician
Drugă, Ovidiu Cineast
Filipescu, Radu Preşedinte al GDS
Frunză, Victor Ioan Regizor
Hanganu, Dan Sergiu Arhitect
Iotzu, Alexandru Arhitect
Kányadi, Sándor Scriitor (poet, traducător)
Lupaş, Ana Artist decorator
Mavrodin, Irina Scriitor (poet, traducător, eseist)
Mărgineanu, Nicolae Dinu Regizor
Mesaroş, Titus Regizor
Perjovschi, Dan Grafician
Purec, Dan Regizor
Stănescu, Mihai Grafician
Szilágyi, István Scriitor (prozator, eseist)
Şuteu, Anton Compozitor, conferenţiar la Universitatea de Muzică
Ursachi, Mihai Scriitor (poet, prozator)
Dobrovie, N. Eugen Director în Ministerul Justiţiei
Trifoi, dr. V. Doru Crin Director în Ministerul Justiţiei
Jora, dr. V. Cristian Director în Ministerul Justiţiei
Dincu, V. Ludovica Director în Ministerul Justiţiei
Luzescu, dr. V. Cristina Director în Ministerul Justiţiei
Grigore, I. Carmen Director în Ministerul Justiţiei
Zamfirescu, I. Doru Gabriel Director în Ministerul Justiţiei
Puiu, S. Valeria Director în Ministerul Justiţiei
Nicolae, dr. M. Marian Director în Ministerul Justiţiei
Tarcea, V. Cristina Director în Ministerul Justiţiei
Topologeanu, I. Florica Director în Ministerul Justiţiei
Alexandrescu, I. Mariana Director în Ministerul Justiţiei
Nicolae, Georgeta Director al Institutului Naţional al Magistraturii
Cornescu, I. Ioana Director în Ministerul Justiţiei
Caimac, P. Florian Secretar General Adjunct în Ministerul Justiţiei
Burac, Natalia Constantin M.I.
Căpăţână, Aghelache Romeo M.I.
Lungu, Alexandru Corneliu-Mihai M.I.
Mustea, Chirilă Ion Profesor de Fizică
Craina, Marius Dorin Profesor de Matematică, Directorul Colegiului Naţional „C.D.Loga” din Timişoara
Enescu, Mihai Călin Bogdan Profesor de Matematică
Cremarenco, Parfenie Sfetoslav Profesor de Matematică
Dumbravă, Vasile Cezar Profesor de Chimie
Leca, Gheorghe Doina Profesor de Limba şi Literatura Română gr.I, Colegiul Naţional „I.L.Caragiale” din Bucureşti
Pârşan, Liviu Dan Profesor de Matematică gr.I, Colegiul Naţional „I.L.Caragiale” din Bucureşti
Preda, Dumitru Iulian Profesor de Fizică
Smărăndoiu, Nicolae Ştefan Profesor gr.I, Director
Ciucă, Ion Radu Profesor de Geografie-Biologie, Profesor Evidenţiat, fost Inspector General în Ministerul Învăţământului
Mihalyflavi, Eva Profesor de Limba Română gr.I
Matei, Mihai Profesor de Istorie, Profesor Emerit
Toth, I. Florica Profesor de Muzică – pian principal, gr.I, Colegiul Naţional de Artă „I.Vidu” din Timişoara
Gorincu, Cristache Florica Profesor
Şerban, Marinel Profesor de Informatică evidenţiat
Leman, Husein Ali Profesor Limba Turcă-Limba Română, Doctorand al Universităţii din Bucureşti
Mitră, dr. Constantin Profesor de Filosofie
Bănică, Dumitru Ilie Profesor Evidenţiat
Lainaş, Nicolae Nicolae Mimi Ministerul Educaţiei Naţionale
Pal, Ferenc Profesor de Matematică gr.I, Director
Guttman, Mihaly Profesor de Muzică
Pupp, Jozsef Profesor de Limba Maghiară
Rauscher, Erzsebet Profesor de Limba Maghiară
Korodi, Hajnalka Profesor de Biologie
Gnandt, Janos Profesor de Geografie
Simon, Jozsef Profesor
Barbu, Gheorghe Doctor în Matematică
Antonescu, Niculae Napoleon Profesor Universitar, Rectorul Universităţii „Petrol-Gaze” din Ploieşti
Mamut, Eden Profesor Universitar, Doctor în Ştiinţe Tehnice
Elenescu, Emanuel Dirijor şi compozitor
Buiacici, Maria Gri-Gri (Migry Avram Nicolau) Solistă la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”
Zaharescu, Georgel-Florel (George Zaharescu) Solist la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”
Ionescu, Nicolae Dodo Solist la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”
Simionescu, Tiberie Solist la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”
Câmpeanu, Constanţa Solistă la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”
Melidoneanu, Cleopatra Solistă la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”
Niculescu, Vali Solistă la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”
Rădulescu, Valeria Solistă la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”
Tănăsescu, Cella Solistă la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”
Ţăranu, Nicolae Solist la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”
Ilaşcu, Ilie Senator, fost deţinut al regimului de la Tiraspol
Lăcătuşu, N., Nicolae Ministerul Tineretului şi Sportului
Zamfirescu, dr. Ion Profesor Universitar Doctor Docent
Brediceanu, Tiberiu, Mihai Dirijor şi compozitor la Opera Naţională din Bucureşti, Doctor în Matematică
Spiess, Alois, Ludovic Artist liric, Directorul Operei Naţionale din Bucureşti
Filipescu, P., Ion Jurist, Doctor în Drept, fost Judecător la Curtea Constituţională, Profesor la Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti, Membru al Academiei Române
Ciobanu, Mihai, Viorel Mihai Jurist, Doctor în Drept, fost Judecător la Curtea Constituţională, Decan al Facultăţii de Drept a Universităţii Bucureşti
Deleanu, Ioan Jurist, Doctor în Drept, fost Judecător la Curtea Constituţională, Decan al Facultăţii de Drept a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca
Pop, Liviu Jurist, Doctor în Drept, Decan al Facultăţii de Drept a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca
Dogaru, Ion Jurist, Doctor în Drept, Decan al Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu” a Universităţii din Craiova
Jacotă, Mihail-Vasile Jurist, Doctor în Drept, Decan al Facultăţii de Drept a Universităţii „Al.I.Cuza” din Iaşi
Niţescu, Iulian, Eftimie Inginer, Profesor la Universitatea Tehnică „Gh.Asachi” din Iaşi, Doctor în Ştiinţe, Preşedinte Executiv al Societăţii Inventatorilor din România
Plăhteanu, Petru, Boris Inginer, Profesor la Universitatea Tehnică „Gh.Asachi” din Iaşi, Doctor în Ştiinţe, Director Ştiinţific al Institutului Naţional de Inventică din Iaşi
Marţian, Dan Ambasador al României în Republica Portugheză, fost deputat, fost Preşedinte al Adunării Deputaţilor (în prima legislatură a Parlamentului României), fost Co-Preşedinte al Adunării Constituante, fost Vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor (în a doua legisl
Hubic, Gheorghe, Lia Solistă
Kaufmann, Iancu, Aurel Medic, Membru Emerit al Academiei de Ştiinţe Medicale din România
Mircioiu, Ion, Crişan Medic, Rector al Universităţii Populare din Cluj-Napoca
Berindei, Alexandru, Dan Istoric, Profesor Universitar, Doctor în Istorie, Membru al Academiei Române, Preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie a Academiei Române, Preşedinte al Comisiei de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie a României
Olteanu-Matei, Draga Actriţă
Piersic, Florin Actor
Rutkovski, Constantin, Răutu Colea Actor
Nicoară, Moisă, Nicolae Profesor, Preşedintele Societăţii Naţionale de Cruce Roşie din România
Săraru, Constantin, Constantin Grigore Scriitor, Directorul Teatrului Naţional din Bucureşti
Ciopraga, Constantin Profesor Universitar, Membru de Onoare al Academiei Române
Vintilă, George Dirijor, Profesor Universitar, fost Lector Universitar la Conservatorul „Gh.Dima” din Cluj
Belousov, Vitalie Profesor, Inginer, Doctor în Ştiinţe, Preşedinte al Comisiei de Inventică a Academiei Române, Membru al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România, fost Rector al Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iaşi
Gafiţanu, Dimitrie, Mihai Profesor, Inginer, Doctor în Ştiinţe, Membru Fondator al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România, Preşedinte al secţiei de Acustică din Filiala Iaşi a Academiei Române, fost Rector al Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iaşi
Manicatide, Radu Inginer
Neumann, Wilhelm, Ernest Prim – Rabin al Timişoarei, Doctor în Ştiinţe
Căciuleanu, Gigi Balerin
Iancu, Gheorghe Balerin
Rotaru, Pavel Balerin
Ştefanski, Sergiu Prim Balerin
Guguianu, Marcel Sculptor
Conta, Iosif Prim-Dirijor al Orchestrei Simfonice şi Director Artistic al Radiodifuziunii Române, Profesor la Conservatorul din Bucureşti
Filipeanu, Angela-Eliza Profesor Universitar Doctor Arhitect, Catedra de “Urbanism şi amenajarea teritoriului”, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu” – Bucureşti
Scafa-Udrişte, Ştefan Profesor Universitar Doctor Arhitect, Decan al Facultăţii de Arhitectură, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu”- Bucureşti
Takacs, Zoltan Profesor Universitar Doctor Arhitect, Şef de Catedră la Departamentul “Sinteza de proiectare”, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu” – Bucureşti
Tănăsoiu, Radu Profesor Universitar Doctor Arhitect, Director al Departamentul “Sinteza de proiectare”, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu” – Bucureşti
Şaguna, Costa, Dan Drosu Preşedintele Curţii de Conturi
Iliescu, Dan Şerban Dragoş Preşedintele Consiliului Legislativ
Joiţa, Tănase Procuror General
Bălteanu, Dan Geograf, Profesor, Membru Corespondent al Academiei Române
Dobrescu, Dumitru Medic, Profesor, Membru Corespondent al Academiei Române
Hăulică, Ion Medic, Membru al Academiei Române
Popa, Constantin Medic, Profesor, Membru Corespondent al Academiei Române
Porumb, Marius Istoric de Artă, Profesor
Văcărel, Iulian Economist, Membru al Academiei Române
Vlăduţescu, Gheorghe Filosof, Membru al Academiei Române
Voicu, Victor Medic farmacolog, Membru al Academiei Române
Burlibaşa, Corneliu Profesor Doctor, Facultatea de Stomatologie a Universităţii de Medicină şi  Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti, Membru Emerit al Academiei de Ştiinţe Medicale
Carp, Costin Profesor Doctor, Membru al Academiei de Medicină
Dragomirescu, Corneliu Profesor Doctor, Prorector al Universităţii de Medicină şi  Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti, Membru al Academiei de Ştiinţe Medicale
Oproiu, Alexandru Profesor Doctor, Directorul Editurii Medicale
Puwak, Hildegard Carola Ministrul Integrării Europene
Tănăsescu, Mihai Nicolae Ministrul Finanţelor Publice
Stănoiu, Rodica Mihaela Ministrul Justiţiei
Paşcu, Ioan Mircea Ministrul Apărării Naţionale
Rus, Ioan Ministrul de Interne
Cazan, Gheorghe Romeo Leonard Ministrul Dezvoltării şi Prognozei
Sârbu, Marian Ministrul Muncii şi Solidarităţii Sociale
Popescu, Dan Ioan Ministrul Industriei şi Resurselor
Sârbu, Ilie Ministrul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor
Lificiu, Petru Ministrul Apelor şi Protecţiei Mediului
Mitrea, Miron Tudor Ministrul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei
Dan, Matei Agathon Ministrul Turismului
Ciornei, Silvia Ministrul pentru Întreprinderile Mici, Mijlocii şi Cooperaţie
Andronescu, Ecaterina Ministrul Educaţiei şi Cercetării
Bartoş, Daniela Ministrul Sănătăţii şi Familiei
Gingăraş, Georgiu Ministrul Tineretului şi Sportului
Nica, Dan Ministrul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei
Cozmâncă, Octav Ministrul Administraţiei Publice
Dâncu, Vasile Ministrul Informaţiilor Publice
Mihăilescu, Petru Şerban Ministrul pentru Coordonarea Secretariatului General al Guvernului
Gaspar, Acsinte Ministrul pentru Relaţia cu Parlamentul
Muşetescu, Ovidiu Tiberiu Ministru al Autorităţii pentru Privatizarea şi Administrarea Participaţiunilor Statului
Puşcaş, Vasile Ministrul delegat la Ministerul Integrării Europene – negociator şef cu Uniunea Europeană
Valeca, Şerban Constantin Ministrul delegat la Ministerul Educaţiei şi Cercetării – pentru activitatea de cercetare
Văcăroiu, Nicolae Preşedintele Senatului
Roman, Petre Senator
Diaconescu, Ion Fost deputat
Dorneanu, Valer Preşedintele Camerei Deputaţilor
Georgescu, Florin Deputat
Constantinescu, Mihai Consilier Prezidenţial
Creţu, Corina Consilier Prezidenţial
Miculescu, Simona Mirela Consilier Prezidenţial
Ştireanu, Octavian Consilier Prezidenţial
Zaman, Gheorghe Consilier Prezidenţial
Timofte, Alexandru Radu Directorul Serviciului Român de Informaţii
Tănase, Niculae, Tudor Inginer, Directorul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale
Fulga, Gheorghe Doctor în Ştiinţe, Directorul Serviciului de Informaţii Externe
Cocea, Dina Actriţă
Moldovan, I., Angela Artist liric
Gheorghiu, C., Ştefan Solist concertist
Tudor, I., Gheorghe Artist-pensionar, rapsod
Athanasiu, Alexandru Senator
Ionescu-Quintus, Mircea Senator
Gherman, Oliviu Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al României în Republica Franceză
Simion, Rodica Balerină
Petrescu-Macedon, Teodosie Arhiepiscopul Tomisului
Bâia, Gheorghe Inginer Agronom, Profesor Universitar, Doctor în Ştiinţe Naturale
Drăghici, Lazăr Inginer Agronom, Doctor în Ştiinţe, Cercetător
Doucet, Mircea Lector Universitar, Membru al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice
Breban, Vasile Lingvist
Creţoiu, Valentina Soprană
Piliuţă, Constantin Pictor
Badea, Nicolae Diplomat în Sistemul de Management Informatic, fost Director al Institutului de Tehnică de Calcul şi Informatică din Bucureşti, Profesor Asociat la Academia de Studii Economice din Bucureşti, Preşedinte al Consiliului Director al FC „Dinamo” Bucureşti
Bedros, Dan Cercetător
Roman, Dan Inginer, Director al S&T Romania
Segal, Armand Cercetător electronist
Toma, Victor Doctor Inginer, Membru de Onoare al Academiei Române
Buzea, Ion Tenor, fost solist al Operei din Cluj-Napoca
Bâlteanu, M., Gheorghe Profesor Universitar Consultant, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, fost Rector al Institutului Agronomic „N.Bălcescu” din Bucureşti
Bărbulescu, Costică Profesor Universitar, Membru al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice
Burzo, T., Ioan Biolog, Profesor Universitar, Membru al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice
Cosmovici, Paul Mircea Director Onorific al Institutului de Cercetări Juridice, Membru al Academiei Române
Segal, Eugen Chimist, Membru Corespondent al Academiei Române
Petrescu, Gheorghe (Gică) Solist
Bălăceanu-Stolnici, Constantin Medic, Profesor Universitar, Membru de Onoare al Academiei Române
Paler, Octavian Scriitor, publicist
Georgescu, Radu Preşedinte al GeCAD Software
Păunescu, Adrian Senator, poet, publicist
Drăgescu, Mariana Fostă aviatoare
Stavru Cornel Solist operă
Ştirbei Ioana Nicola Solistă operă
Cernea, Emil Profesor universitar, Facultatea de Drept din Bucureşti
Oancea, Ion Profesor universitar, Facultatea de Drept din Bucureşti
Theodoru, Grigore Profesor universitar, Facultatea de Drept din Iaşi
Chirică, Andrei Preşedintele Consiliului de Administraţie, Orange România S.A.
Cojanu, Marius Preşedinte, Romsys S.A.
Cojanu, Ştefan Director executiv, Oracle România
Hotăran, Silviu Director general, Microsoft România S.R.L.
Ionescu-Călineşti, Ştefan Medic
Albert, Hermina Inginer, consilier, Institutul de studii şi proiectări energetice (ISPE)
Gheorghiu, Ioan Dan Preşedinte, director general Institutul de studii şi proiectări energetice (ISPE)
Popescu, Anca Eufrosina Elena Director, Institutul de studii şi proiectări energetice (ISPE)
Mazilu, Dumitru Profesor universitar
Antoniu, George Jurist
Ninosu, Petre Judecător la Curtea Constituţională
Radof, Ştefan Actor
Rogojan Constantinescu, Marghioliţa Artist plastic
Ilie, I.D. Aurel Constantin Consilier de stat, Administraţia Prezidenţială
Tudor, Corneliu Vadim Senator
Markó, Béla Senator
Pop de Popa, Ioan Senator
Paleologu, M.Alexandru Senator
Albu, I.Gheorghe Deputat
Bahrin, A.Dorel Deputat
Borbely, A.E.Laszlo Deputat
Ciontu, C.Corneliu Deputat
Sassu, Ş.Alexandru Deputat
Bejinariu, Eugen Ministru pentru coordonarea Secretariatului General al Guvemului
Brînzan, Ovidiu Ministrul sănătăţii
Emacu, Gheorghe Ministru delegat pentru administraţia publică
Ianculescu, Speranţa Maria Ministrul mediului şi gospodăririi apelor
Teodorescu, Alin Şeful Cancelariei primului-ministru
Arteni, Ion Valeriu Ambasador, Ministerul Afacerilor Externe
Dinu, Iulian Marcel Ambasador, Ministerul Afacerilor Externe
Dinucu, Nicolae Mihai Ambasador, Ministerul Afacerilor Externe
Dumitru, Ion Gheorghe Ministru consilier, Ministerul Afacerilor Externe
Dumitriu, Dumitru Petru Ministru consilier, Ministerul Afacerilor Externe
Maior, Liviu Ambasador, Ministerul Afacerilor Externe
Maxim, Vasile Ioan Ambasador, Ministerul Afacerilor Externe
Nagy, Ferdinand Secretar de Stat, Ministerul Afacerilor Externe
Rapcea, Ion Emil Ambasador, Ministerul Afacerilor Externe
Boruna, Iancu Viorel Şef birou, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Constanţa
Cristea, Radu Tudor Director executiv adjunct, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Prahova
Docan, Dan Director general, Compania Naţională ”Imprimeria Naţională”
Dudaş, Gheorghe Ştefania Consilier superior clasa I, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Timiş
Neacşu, Constantin Mariana Director executiv adjunct, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti
Balasoiu, Ion Constantin Director general, S.C. „Termoelectrica” S.A.
Constantinescu, Constantin Gheorghe Director general, S.N.P. „Petrom” S.A.
Mucea, Dorinel Mihai Şef al Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie din Ministerul Economiei şi Comerţului
Basuc, Mihai Mariana Inspector general de stat al Inspecţiei Muncii, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei
Ciulcov, Arsenie Mihail Secretar general al Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei
Preda, Sava Eugen Director general executiv al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă
Lăpădat, Romu Marius Ionel Director general, Societatea Comercială de Transport cu Metroul Bucureşti  „METROREX” – SA
Moldoveanu, Gheorghe Director general, Compania Naţională „Administraţia Porturilor Maritime Constanţa” – SA
Orbescu, Ioan Secretar general al Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului
Voicu, Marin Şef executiv al auditului intern, Regia Autonoma „Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian – ROMATSA
Popoviciu, Elena Profesor universitar, matematician
Aprodu, C. Ilie Constantin Secretar general, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale
Dumitru, Gheorghe Ion Director general, Regia Naţională a Pădurilor ROMSILVA
Alixandri, Vasile Judecător, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Anghelina, Nineta Judecător, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Bucur, Gheorghe Judecător, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Mănescu, Viorel Dumitru Preşedinte al Uniunii Naţionale a Notarilor Publici
Constantin, P. Gheorghe Director, Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor
Dinu, Gh.Iulia Director executiv, Agenţia Regională de Protecţie a Mediului, Bucureşti
Gabor, Ovidiu Director general, Administraţia Naţională „Apele Române”
Armeanu, S.Cezar-Manole Secretar general, Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei
Vida, Ioan Doctor în drept, preşedintele Curţii Constituţionale
Cochinescu, Nicolae Judecător, Curtea Constituţională
Popescu, M. Mihai Consilier de conturi, Curtea de Conturi
Buciu,  Niculae  Angela Salariat civil, Ministerul Apărării Naţionale
Munteanu, Romul Filolog
Oişteanu, Andrei Profesor
Liiceanu, Gabriel Profesor universitar, directorul Editurii Humanitas
Băltăceanu, Francisca Profesor universitar
Stoenescu, Virgiliu Jorj Membru al Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României
Bârsan, Corneliu Jurist, profesor universitar
Mungiu, Cristian Regizor
Adler Otto Supravieţuitor al Holocaustului
Beris Liviu Supravieţuitor al Holocaustului
Lustig Oliver Supravieţuitor al Holocaustului
Finchelstain Lezer Supravieţuitor al Holocaustului
Ionescu-Ogrezeanu, Sofia Medic, membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Medicale
Johannis, Klaus Werner Primarul Municipiului Sibiu
Ariton, Ion Prefectul Judeţului Sibiu
Moldovan, Ovidiu-Iuliu Actor (post-mortem)
Andrunache, Georgeta Canotoare
Pahonţu, Lucian-Silvan Director al Serviciului de Protecţie şi Pază
Paraschiv, Vasile Dizident anticomunist
Costin, Nicolae Director artistic al Orchestrelor şi Corului Radio
Papacostea, Şerban Istoric
Pippidi, Andrei Istoric
Dumitrescu, Constantin-Grigore (Ticu) Fost parlamentar (post-mortem)
Ducaru, Dumitru Sorin Ambasador, Ministerul Afacerilor Externe
Pascu, Ion Ambasador, Ministerul Afacerilor Externe
Stănişoară, Mihai Consilier prezidenţial, Administraţia Prezidenţială
Maior, George-Cristian Director al Serviciului Român de Informaţii
Ungureanu, Mihai-Răzvan Director al Serviciului de Informaţii Externe
Murărescu, Maria Realizator emisiuni folclorice
Bleahu, Marcian Geolog, profesor universitar
Diaconescu, Cristian Ministrul afacerilor extene
Aurescu, Bogdan Lucian Secretar de stat, Ministerul Afacerilor Externe
Preda, Cristian Consilier prezidenţial, Administraţia Prezidenţială
Lucescu, Mircea Antrenorul echipei de fotbal „Şahtior Doneţk”
Popa, Florian Prof. univ. dr., rectorul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”
Bîzgan, Adrian Director de cercetare-dezvoltare (proiectare şi producere sistem ROBOSCAN 1M)
Iacobiţă, Andrei Manager sisteme de  automatizare (proiectare şi producere sistem ROBOSCAN 1M)
Mieilică, Emilian Mircea Manager tehnologia informaţiilor (proiectare şi producere sistem ROBOSCAN 1M)
Sima, Constantin Director executiv (proiectare şi producere sistem ROBOSCAN 1M)
Tudor, Mircea Preşedinte (proiectare şi producere sistem ROBOSCAN 1M)
Vainer, Aurel Preşedinte al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România
Oancea Nicolae Viorel Secretar de Stat, Ministerul Apărării Naţionale
Mihai Constantin Ştefan Salariat civil, Ministerul Apărării Naţionale
Deaconu, Ştefan Consilier Prezidenţial, Administraţia Prezidenţială
Eckstein-Kovacs, Peter Consilier Prezidenţial, Administraţia Prezidenţială
Fota, Iulian Consilier Prezidenţial, Administraţia Prezidenţială
Gătej, Corina Alexandrina Consilier Prezidenţial, Administraţia Prezidenţială
Gussi, Alexandru Gheorghe Consilier Prezidenţial, Administraţia Prezidenţială
Ilinoiu, Anca Ileana Consilier Prezidenţial, Administraţia Prezidenţială
Lăzăroiu, Sebastian Laurenţiu Consilier Prezidenţial, Administraţia Prezidenţială
Păunescu, Virgil Consilier Prezidenţial, Administraţia Prezidenţială
Teodoriu, Bujor Bogdan Consilier Prezidenţial, Administraţia Prezidenţială
Tőkés, László Europarlamentar
Dijmărescu, Eugen Profesor universitar dr., Banca Naţională a României
Ene, Maria Banca Naţională a României
Lazea, Valentin Dr., Banca Naţională a României
Nagy, Agnes Conf. dr., Banca Naţională a României
Pop, Napoleon Dr., Banca Naţională a României
Popa, Cristian Dr., Banca Naţională a României
Dumitrescu, Liana Deputat (post-mortem)
Mera, Alexandru Liviu Profesor, fost parlamentar (post-mortem)
Haiduc, Ioan Actor de teatru şi film
Î.P.S. Iustinian Chira Arhiepiscop al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului
Barbu, Viorel Profesor matematică
Dinculeanu, Nicolae Profesor matematică
Rotaru Ilie Gheorghe Salariat civil, Ministerul Apărării Naţionale
Mureşan, Lucian Cardinal, arhiepiscop major de Alba Iulia şi Făgăraş al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică
Zegrean, Augustin Preşedintele Curţii Constituţionale
Cojocaru, Aspazia Judecător, Curtea Constituţională
Lăzăroiu, Petre Judecător, Curtea Constituţională
Minea, Mircea Ştefan Judecător, Curtea Constituţională
Motoc, Iulia Antoanella Judecător, Curtea Constituţională
Predescu, Ion Judecător, Curtea Constituţională
Puskas, Valentin Zoltan Judecător, Curtea Constituţională
Toader, Tudorel Judecător, Curtea Constituţională
Sala, Marius Academician, vicepreşedinte al Academiei Române
Morariu, Octavian Preşedinte al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român
Codruţa Kovesi, Laura Procuror general de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Joantă, Serafim Arhiepiscop de Berlin şi Mitropolit pentru Germania, Europa Centrală şi de Nord – Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei de la Nürnberg (Republica Federală Germania)
Meleşcanu, Teodor Viorel Director al Serviciului de Informaţii Externe
Şerban, Margit Medic, profesor universitar

Români – militari

Apostu, Brătilă Nicu General de Brigadă, M.Ap.N.
Băhnăreanu, Mihai Neculai General de Brigadă, M.Ap.N.
Bână, Nicolae Ioan Nicolae General de Brigadă, M.Ap.N.
Corhăneanu, Vasile Vasile General de Brigadă, M.Ap.N.
David, Tudorache Alexandru General de Brigadă, M.Ap.N.
Galoş, Traian Liviu General de Brigadă, M.Ap.N.
Marinescu, Marin Şerban General de Brigadă, M.Ap.N.
Nicolae, Petre Marinel General de Brigadă, M.Ap.N.
Ciofrîngeanu, Gavrilă Nicolae Colonel, M.Ap.N.
Costin, Constantin Vasile Colonel, M.Ap.N.
Dascălu, Ion Gheorghe Colonel, M.Ap.N.
Dohotariu, Adrian Nicolae -Vladimir Colonel, M.Ap.N.
Dumitru, Ion Cristea Colonel, M.Ap.N.
Dobriţoiu, Dumitru-Virgil Corneliu Colonel, M.Ap.N.
Ignat, Vasile Vasile Colonel, M.Ap.N.
Luca, Dumitru Dorel Comandor, M.Ap.N.
Macri, Aurel Marian Colonel, M.Ap.N.
Pârvulescu, Ion Mugurel Colonel, M.Ap.N.
Roşu, Traian Ancu Colonel, M.Ap.N.
Stelian, Ion Vasile Colonel, M.Ap.N.
Moldovan, I. Radu General de Brigadă, Şef Corp Inspecţie Penitenciară
Cârjan, Ion Lazăr General de Brigadă, M.I.
Dârnă, Marin Constantin General de Brigadă, M.I.
Gorjan, Constantin Ilie General de Brigadă, M.I.
Hanganu, Nicolae Nicolae General de Brigadă, M.I.
Nan, Alexandru Aurelian General de Brigadă, M.I.
Stoicheci, Gheorghe Corneliu General de Brigadă, M.I.
Popescu, Ion Dumitru General de Brigadă, M.I.
Durican, Constantin D. General de Brigadă (în retragere)
Cândea, Vasile General de Corp de Armată (R.) Profesor Doctor, Directorul Institutului de Boli Cardiovasculare “Prof.Dr.C.C.Iliescu” – Fundeni, Bucureşti
Pană, Gheorghe, Petru General-Maior, Ministerul Apărării Naţionale
Bârloiu, Gheorghe, Ioan General de Brigadă, Ministerul Apărării Naţionale
Beldescu, G.Virgiliu General de brigadă (r), Ministerul Apărării Naţionale
Coardă, I.Mihai General-maior (r), Ministerul Apărării Naţionale
Di-Cezare, Ioan A. General de flotilă (r), Ministerul Apărării Naţionale
Grădinescu, C.Emil General de brigadă (r), Ministerul Apărării Naţionale
Guran, I.Titus General de brigadă (r), Ministerul Apărării Naţionale
Ogiolan, Gh.Ioan General de brigadă (r), Ministerul Apărării Naţionale
Socol, T.Ioan General-maior (r), Ministerul Apărării Naţionale
Marin  Gheorghe  Gheorghe Contraamiral, Ministerul Apărării Naţionale
Cârnu,  Ghiorghe  Fănică General de flotilă aeriană  , Ministerul Apărării Naţionale
Ciocan,  Aristide  Alexandru General de brigadă, Ministerul Apărării Naţionale
Enache,  Marin  Vasile General de brigadă, Ministerul Apărării Naţionale
Gâţă,  Vasile  Ilie General de brigadă, Ministerul Apărării Naţionale
Lupu,  Gheorghe  Maria General de brigadă, Ministerul Apărării Naţionale
Pârvulescu,  Nicolae  Iulian General de brigadă, Ministerul Apărării Naţionale
Serban,  Gheorghe  Liviu General de brigadă, Ministerul Apărării Naţionale
Maciu,  Nicolae  Florin Colonel, Ministerul Apărării Naţionale
Milea,  Mihai-Eugen  Marian Comandor, Ministerul Apărării Naţionale
Oţelea,  Ionel  Neculae Colonel, Ministerul Apărării Naţionale
Răileanu,  Pavel  Constantin Colonel, Ministerul Apărării Naţionale
Savu,  Gheorghe  Gheorghe Colonel ing.  , Ministerul Apărării Naţionale
Codrescu,  Costache  Dan Locotenent-colonel, Ministerul Apărării Naţionale
Creţu,  Vasile  Gheorghe Colonel  (Rtr.) , Ministerul Apărării Naţionale
Bucur, I. Constantin General de brigadă (r), veteran de război
Cantacuzu, P. Gheorghe Comandor (r), veteran de război
Gherase, B. Ioan Colonel (r), veteran de război
Ilie, A.Gheorghe Colonel (r), veteran de război
Leonov, A. Alexandru Comandor (r), veteran de război
Păcuraru, N. Ioan Colonel (r), veteran de război
Pletos, N. Dumitru General maior (r), veteran de război
Popa, M. Ionel Locotenent colonel (r), veteran de război
Petcu, I.Dumitru Sublocotenent (r), veteran de război
Cosma, L. Laurenţiu Invalid de război
Cozma, C.Gheorghe Invalid de război
Dănăilă, C. Constantin Invalid de război
Mistoiu, V. Aurel Invalid de război
Popescu-Soldanu, Ştefan Nicolae Invalid de război
Soroceanu, I. Leonida Invalid de război
Tudorache, C. Costică Invalid de război
Ursuleanu, D. Aurel Invalid de război
Zbârlea, Ghe. Petre Invalid de război
Opriş, Marcel General maior inginer, director al Serviciului de Telecomunicaţii Speciale Avansare la gradul de Ofiţer
Vartolomeu S. Horaţius General maior în retragere, veteran de război, Ministerul Administraţiei şi Internelor
Oprea Cristea Ştefan General-locotenent doctor, Ministerul Apărării Naţionale
Ghica-Radu Marin Dan General-maior doctor, Ministerul Apărării Naţionale
Stanciu Dumitru Ion-Aurel General maior, Ministerul Apărării Naţionale
Popa Constantin Aurel Contraamiral doctor, Ministerul Apărării Naţionale
Dănilă Ştefan Ştefan General de flotilă aeriană doctor, Ministerul Apărării Naţionale Avansare la gradul de Ofiţer
Hăpău Paul Marian General de brigadă, Ministerul Apărării Naţionale
Jianu Filon Nicolae Comandor, Ministerul Apărării Naţionale (post-mortem)
Antoche Valeriu Cătălin-Vicenţiu Căpitan-comandor, Ministerul Apărării Naţionale (post-mortem)
Guiţă Vintilă Lavinia Căpitan, Ministerul Apărării Naţionale (post-mortem)
Antim Vasile Liviu Căpitan, Ministerul Apărării Naţionale (post-mortem)
Frunzeti Gheorghe Teodor General-locotenent doctor, Ministerul Apărării Naţionale
Balaure Ioan General-maior, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale
Vasile-Ozunu, Petre, Mihail General-maior în retragere, Ministerul Apărării Naţionale
Seserman Vasile Dumitru General-maior, Ministerul Apărării Naţionale
Zisu Nicolae-Ştefan Cătălin-Ştefăniţă General-maior, Ministerul Apărării Naţionale
Botoş Ilie Ilie General-maior, Ministerul Apărării Naţionale
Ionescu Dan Gheorghe General de brigadă, Ministerul Apărării Naţionale
Oprişor Gheorghe Ion General, Ministerul Apărării Naţionale
Gabor Victor Gabriel General-maior, Ministerul Apărării Naţionale
Ungureanu Zaharia Ion General-maior, Ministerul Apărării Naţionale
Dincovici Ilie Cristian-Iulian General de brigadă, Ministerul Apărării Naţionale

Decorația de merit … ce pana mea …

 

MOTTO: Nu ești decorat, nu existi …


Ce pana mea ...Undeva, într-o țară, lumea căpătase un puternic apetit pentru decoraţii. Acestea erau tot ce conta …

Dacă cineva trebuia premiat i se dădea o decoraţie, de asemenea, pedepsele constau în confiscarea unor decoraţii sau în scăderea gradului celor deţinute.

Încet a apărut decoraţia supremă. Se numea, cum altfel,  „DECORAŢIA DE MERIT”.

Se acorda, la început, pentru fapte de eroism… încet a început să se acorde şi pentru talent şi pentru  crearea unor opere de artă .. practic se acorda pentru orice. Chiar şi pentru nimic …

Socialmente vorbind erai aranjat dacă aveai o „DECORAŢIE DE MERIT”. Extrem de ciudat, respectiva căpătase rolul de a te poziţiona atât pe scara evoluţiei cât şi pe cea socială… Nu se ştie cum, dar decoraţia era singura care arăta prin greutatea ei importanţa persoanei care o căpăta.

Evident că posesorii de decoraţie o aveau tot timpul la ei. Dacă nu ţi-o vedea lumea nu avea nici o valoare, nu?  Dacă se nimerea să fie coadă la ouă, cel care avea decoraţia mai mare intra în faţă… nu conta de când stai la coadă cu doar cât de mare ţi-e decoraţia.

E adevărat, această decoraţie indusese şi oarece lucruri stranii …

Decoraţia ajunsese să poată fi cumpărată, compuneai o simfonie sau plăteai 1000 de cocoşei (moneda locală), tot aia era… aveai o decoraţie de un kil, mai făceai rost de nişte bani, puteai să cumperi kile suplimentare pentru decoraţie.

Aşa, până pe la zece kile oamenii îşi purtau decoraţiile destul de uşor, când mai îmbătrâneau se întâmpla un  fenomen. Omul avea mai mulţi bani, cumpăra kilograme suplimentare pentru decoraţie.

Din „Regulamentul pentru decoraţii” unde scria că fiecare are dreptul să îşi poarte decoraţia sa, oamenii înţeleseseră că dacă ai o decoraţie nu poţi fi ajutat să o cari, iar neputinţa de a o căra însemna că ai dobândit-o ilegal, deci că nu o meritai. Astfel, uneori, decoraţia fiing grea, vârsta slăbind fizic purtătorul oamnii nu îşi mai puteau purta decoraţia.  Cum nimeni nu dorea să se spună despre el că nu merită decoraţia, refuzau să o lase acasă iar pe stradă, la fiecare câţiva metrii, se puteau vedea bătrâni stând cu decoraţia în braţe sau în spinare… Se odihneau.

Unii nu reuşeau nici după ore şi zile întregi să se mişte de acolo … stăteau şi mureau.

Devenise o problemă … Decoraţii erau lăsaţi acolo.. nu puteai să îi iei omului onoarea… Problema e că de la o vreme începeau să pută.

Academia Naţională a rezolvat problema … În onoarea decoratului decedat pe motiv de onoare, indiferent dacă era în biserică, pe stradă, la buda publică sau unde l-o fi găsit moartea, urma să se facă o statuie exact cum arăta decedatul …

În funcţie de banii pe care îi aveau aparţinătorii statuia se văcea din materiale mai mult sau mai puţin rezistente…

Pentru sărăntoci se filosea nisip care era spălat de prima ploaie, dar pentru alţii se putea folosi chirpici lăcuit sau ba, lemn, PVC (garantat două secole), metal sau piatră …

Astfel, lumea a început să se umple de statui. Statuile deveneau tot mai multe încât pe străzi era tot mai greu să circuli, instituţiile punblice erau tot mai greu de folosit … Lumea trebuia să stea acasă tot mai mult. Dopar cei bogaţi puteau să cumpere serviciile unor elicoptere…

Ţara părea că a ajuns la Marele Final … oamenii urmând a muri în casele personale. De foame… de sete … de plictiseală.

Au apărut tot felul de soluţii … s-au făcut tunele pe sub statui, pasarele pe desupra lor … dar, după o vreme se umpleau de statui …

A venit Revoluţia … toate statuile au fost adunate şi depozitate pe uznde se putea.

Tocmai când Groapa Marianelor să se umple, cineva a constatat că lumea putea din nou să trăiască … Cel care avusese ideea trebuia să fie premiet cumva… S-au hotărât să îi dea o decoraţie. Acum vine partea genială.

Decoraţiile urmau să fie făcute din pene. Ceea ce până acum însena 100 de grame de acum urma să fie o pană .. da.. o simplă pană.

Păi ce, o pană e ceva de ici de colo? S-a uitat oare cineva la o pană cu o lupă? E o adevărată lucrare măiastră.

Astfel, lumea începea să îşi poarte cu mândrie penele.

Cu cât erai mai bogat aveai mai multe pene .. deveneai mai pufos. Pe străzi vedeai doar ghemotoace de pene, dar vedeau cum prin copaci stăteau zgribulite o mulţime de păsări… nu mai puteau zbura că nu mai aveau pene.

Problema apărut când, la un show de modă a apărut cineva purtând coarne … o pereche de coarne valora un milion de pene … a fost senzaţional … toată lumea dorea coarne,  mulţi au făcut alergie de la pene …

E drept, coarnele erau un pic mai greu de purtat. Astfel toate coarnele familiei urmau a fi purtate de soţ, cel puţin teoretic, bărbaţii erau mai puternici. Femeile, fie că îşi iubeau soţii, fie că nu, făceau tot ce puteau să le pună cât mai multe coarne.

Încet, deviza de bază a femeilor devenise: „Să punem coarne bărbaţilor”… iar constarea filozofilor era că „fiecare are coarnele pe care le merită” deoarece fiecare avea nevasta pe care o merita …

Categorii:Uncategorized Etichete:

Dan Voiculescu a mai făcut un pas spre bulău

Dan Voiculescu (1)Procurorii au cerut în instanță la Tribunalul București condamnarea la închisoare cu executare a lui  Dan Voiculescu  pentru spălare de bani, fără a menţiona cuantumul acesteia. Sentința se va afla peste două săptămâni.

Procurorii cer închisoare cu executare pentru Dan Voiculescu. Preşedintele fondator al Partidului Conservator a fost trimis în judecată pentru spălare de bani în dosarul privatizării frauduloase a Institutului de Cercetări Alimentare. Prejudiciul calculat de anchetatori este de mai mult de  60 de milioane de euro.

În luna decembrie 2008, preşedintele fondator al Partidului Conservator, D. Voiculescu, a fost trimis în judecată alături de alte 12 persoane în dosarul privind privatizarea Institutului de Cercetări Alimentare.
Procurorii de la D.N.A. spun că privatizarea frauduloasă a Institutului de Cercetări Alimentare ar fi fost făcută în folosul lui Dan Voiculescu, practric fiind vorba de  subevaluarea bunurilor institutului cu mai mult de  7,7 milioane de euro.

Voiculescu, acţionar majoritar al S.C. Grupul Industrial Voiculescu şi GRIVCO S.A. Bucureşti, membru al A.G.A. şi al C.A. al Institutului de Chimie Alimentară, membru al AGA şi director general al SC Bioprod SA Bucureşti, este acuzat de „folosire, de către o persoană care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, a influenţei şi autorităţii date de această calitate în scopul de a obţine, pentru sine sau pentru altul, bani, bunuri, sau alte foloase necuvenite şi spălare de bani, ambele în formă continuată”.

Potrivit procurorilor, prejudiciul produs în urma acestei privatizări se ridică la peste 60 de milioane de euro.

CLAUDIA BOGHICEVICI: ” Guvernul USL reuşeşte o performanţă unică în Europa, să gestioneze o creştere economică relativă de 1-2% dar să piardă locuri de muncă în acelaşi timp.”

28 august 2013 Un comentariu

Claudia BOGHICEVICI, deputat PDL:

Este nevoie un consens al clasei politice pentru stimularea ocupării pieţei muncii prin reducerea CAS-ului

 

Claudia BoghiceviciDeputatul PDL Claudia Boghicevici, fost ministru al Muncii şi Protecţiei Sociale în guvernul condus de Mihai Răzvan Ungureanu, consideră că documentul Strategiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, prezentat ieri public de către reprezentanţii guvernului  USL, refectă lipsa de viziune a actualului guvern în privinţa politicilor pentru stimularea ocupării pieţei muncii. Claudia Boghicevici critică şi întârzierea cu care actualul guvern a pus în aplicare proiecte de legi în domeniu lăsate la cheie de guvernul Ungureanu, aşa cum sunt legile privind ocuparea zilierilor sau cea în domeniul uceniciei. Nu în ultimul rând, deputatul PDL solicită tuturor forţelor politice iniţierea unor discuţii care să conducă la semnarea unui Pact privind Ocuparea Pieţei Muncii, prin care să se asume consensual măsuri pentru combaterea şomajului, şi în primul rând măsuri privind scăderea costului forţei de muncă prin reducerea CAS.

„ Strategia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă este un document ilustrativ pentru lipsa de viziune şi dispreţul USL faţă de problema creşterii îngrijorătoare a şomajului în România. Guvernul USL reuşeşte o performanţă unică în Europa, să gestioneze o creştere economică relativă de 1-2% dar să piardă locuri de muncă în acelaşi timp. Nu e deci de mirare că rata de ocupare a pieţei muncii scade vertiginos în guvernarea USL, dezideratul de 70% în 2020 fiind unul compromis dacă actualele politici continuă. Pus în faţa realităţii crude a proastei guvernări, USL nu găseşte alte soluţii decât să inventeze noi şi noi taxe sau, aşa cum este în cazul acestei Strategii, să crească vârsta de pensionare în rândul femeilor la 65 de ani, în condiţiile în care speranţa de viaţă în România este în continuare mult sub media europeană. În guvernarea 2009-2012 PDL a  abordat curajos problema deficitului sistemului de pensii, în condiţiile în care estimările Băncii Mondiale prevedeau că în cazul blocării reformelor făcute de PDL, în 2050 deficitul în PIB generat de cheltuielile pentru pensii ar fi ajuns la 12%. De aceea, prin adoptarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii de pensii publice, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2011, România a introdus o serie de reforme majore menite să ducă la asigurarea sustenabilităţii sistemului public de pensii pe termen mediu şi lung: integrarea în sistemul unitar de pensii publice a persoanelor aparţinând sistemelor speciale de pensii; creşterea numărului de contribuabili la sistemul unitar de pensii publice cu persoane care realizează venituri din profesii liberale, manageri, asociaţii familiale; creşterea graduală a vârstelor standard de pensionare pentru bărbaţi şi femei, la 65 de ani pentru bărbaţi, până în anul 2015 şi la 63 de ani pentru femei, până în anul 2030; creşterea şi egalizarea graduală a stagiului complet de cotizare pentru bărbaţi şi femei, la 35 de ani, pentru bărbaţi până în anul 2015 şi pentru femei până în anul 2030; utilizarea, în următorii 20 de ani, a unei noi proceduri de actualizare a valorii punctului de pensie, ţinând cont în principal de rata inflaţiei şi în subsidiar de creşterea reală a salariului mediu brut, iar din anul 2030, majorarea anuală cu 100% rata inflaţiei a valorii punctului de pensie;  descurajarea pensionărilor anticipate şi a pensionărilor de invaliditate nejustificate medical. Toate aceste măsuri curajoase trebuiau completate de politici sectoriale precum stabilirea unui nou cadru pentru pensiile ocupaţionale, creşterea contribuţiei la pilonul II de pensii private, acordarea de facilităţi pentru ocuparea pieţei muncii, implementarea legii zilierilor şi uceniciei. Toate aceste proiecte au fost fie abandonate, fie întârziate nepermis în actuala guvernare, fapt ce ne-a adus în situaţia de faţă cu o cifră a şomajului de aproape 8%, cu o rată de ocupare în jur de 60%, cu un sistem în care 1 salariat susţine din contribuţii 1,2 pensionari. Înainte de a aplica măsuri extreme precum creşterea vârstei de pensionare a femeilor până la 65 de ani, guvernul USL ar trebui să ţină cont de pachetul de măsuri de redresare economică promovat de PDL în Parlament, una din cele mai importante măsuri fiind scăderea CAS cu 5 puncte procentuale atât la angajaţi, cât şi la angajatori. Este nevoie de un consens la nivelul întregii clase politice pentru un mix de măsuri care să amelioreze situaţia sistemului public de pensii şi a ocupării pieţei muncii în următorii 10-20 de ani, iar guvernul USL are datoria să iniţieze aceste discuţii. În lipsa unor asemenea măsuri active, piaţa forţei de muncă va suferi în continuare, şomajul va creşte exponenţial, iar USL va fi şi pe mai departe cel mai şomer guvern al României de după 2000”, a declarat deputatul PDL Claudia Boghicevici.

Sursa:  boghicevici.ro

 

Din nou despre Constantin Ţăpuş, luptătorul anticomunist

27 august 2013 4 comentarii

Pe data de 11 septembrie 2011 publicam un articol pe care îl numeam „Constantin Ţăpuş – luptător anticomunist ….

Articolul vorbea de un om care a reuşit să ţină sus capul în vremea lui ceaşcă, un om car a avut der suferit din cauza Securităţii

N-am  să mă apuc acum să spun iar povestea, cine doreşte,  poate vedea articolul acolo accesând acest linc Constantin Ţăpuş – luptător anticomunist …

Uitasem de acest subiect când au apărut iar postări la acel articol, astfel, însuşi domnul Constantin Ţăpuş a apărut cu postări…

Ce este interesant e că în cadrul articolului există câteva imagini aduse de pe un blog numit „Arizona”.

Cu ocazia revitalizării subiectului, iată că observ că blogul repectiv a dispărut pur şi simplu cu tot ce cojnţinea… Din fericire, ceea ce am pus în cadrul articolului a fost descărcat şi încărcat aici pe blog.

Unii spuneau că nu are sens să încarc platforma WordPress cu lucruri care puteau fi văzute şi dacă puneam nişte linguri… Eu uite că nu ar mai fi putut, ce s-ar mai fi văzut ar fi fost doar nişte lincuri rupte care nu mai duceau nicăieri.

Deoarece povestea domnului Ţăpuş mi se părea interesantă, am rugat ca dacă vede ce scriu să posteze câteva lincuri care ar putea susţine povestea. 

Pe 26 august 2013 la articolul în discuţie apare o postare din partea domului Tapus Constantin. Zice domnia sa: 

Blue Sorin @ Blogul Arizona a fost sters dar asta nu schimba cu nimic lucrurile , cele scrise aici raman valabile . Despre actiunile mele impotriva autoritatilor si a persoanelor implicate in urmarirea si cercetarea mea in perioada comunista s-a mai scris si in alte publicatii , daca va intereseaza va trimit cateva linkuri cu adresele unde le puteti vizualiza . Cu stima ;

http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/investigatii/electricianul-tapus-in-razboi-cu-securitatea-la-cedo-97538.html

http://www.verticalonline.ro/un-fost-securist-in-cimitirul-eroilor

http://www.verticalonline.ro/curtea-constitutionala-actionata-penal-de-un-gorjean

Aş putea să le las aşa, dar cum a dispărut blogul Arizona, pot dispărea şi chestiile de la capătul lincurilor. Aşa că am hotărât să aduc aici, cu copy-paste  şi cu resprectarea legii care cere menţionarea sursei, a acelor articole indicate de domnul Ţăpuş.

Pe primul linc găsim un articol scris de  ONDINE GHERGUT , publicat pe 7 Iunie 2007 în   romanialibera.ro

Electricianul Tapus, in razboi cu Securitatea la CEDO

Constantin Ţăpuş

Constantin Ţăpuş

Constantin Tapus – electricianul de la Termocentrala Rovinari, cercetat penal in 1988 de Securitate pentru propaganda ostila oranduirii comunisto-ceausiste – il acuza pe generalul maior SRI Marius Sorin Brateanu de faptul ca a falsificat documente oficiale pentru a ascunde acte de politie politica.

SRI Bucuresti a trimis, in 2003, o adresa secreta la Ministerul Justitiei – Comisia pentru Cercetarea Calitatii de Luptator in Rezistenta Anticomunista in care anunta ca „in urma verificarilor efectuate in materialele de arhiva preluate de la fostele organe de Securitate nu au fost identificate documente care sa ateste retinerea sau cercetarea lui Constantin Tapus”.  

Martori refuzati, probe ignorate

In baza acestei adrese a SRI, comisia speciala de la Ministerul Justitiei nu i-a recunoscut lui Tapus, in 2004, calitatea de luptator anticomunist. Tapus a contestat decizia la instantele de judecata, unde legea ii permitea sa aduca martori care sa ateste ca a fost cercetat abuziv de catre Securitate. Numai ca judecatorii de la toate instantele au refuzat sa accepte audierea martorilor si au mentinut hotararea potrivit careia Tapus nu ar fi fost anchetat de Securitate. In paralel cu procesele, Constantin Tapus a facut demersuri la Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, unde a reusit sa deconspire mai multi ofiteri de Securitate – preluati, dupa 1990, de catre SRI – care l-au cercetat abuziv. Insa judecatorii de la Inalta Curte de Casatie si Justitie au ignorat aceste probe de la CNSAS, luand in considerare doar falsul fabricat de catre SRI sub semnatura generalului maior Marius Sorin Brateanu, potrivit caruia in arhivele fostei Securitati „nu au fost identificate documente care sa ateste retinerea sau cercetarea” petentului. Deoarece a epuizat caile de atac in Romania, Tapus a depus plangere la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO). 

Generalul Brateanu si procurorul Bostina, reclamati penal

Constantin Tapus a facut plangere penala si la Parchetul Militar impotriva generalului maior Marius Sorin Brateanu, dar procurorul militar Pantelimon Bostina a decis neinceperea urmaririi penale (NUP) fara a administra probe in dosar. In replica, Tapus a facut plangere impotriva solutiei lui Bostina la generalul Dan Voinea, seful Sectiei Parchetelor Militare. In paralel, Tapus a solicitat CNSAS sa verifice daca procurorul Bostina a facut politie politica inainte de 1989. Pantelimon Bostina este fratele fostului ministru comunist Constantin Bostina, acuzat de implicare in Afacerea „Jimbolia” (contrabanda cu petrol catre fosta Iugoslavie, organizata de catre SRI).

A obtinut deconspirarea a trei dintre anchetatorii sai

Primul deconspirat de catre Tapus prin CNSAS a fost Vasile Bucura, fost sef al Securitatii judetului Gorj. A urmat apoi deconspirarea anchetatorilor sai directi, respectiv ofiterii de Securitate Gheorghe Enoiu si Ion Pinta. „Enoiu era recunoscut drept batausul Securitatii Gorj, iar Pinta a fost implicat si in mineriada din iunie 1990”, ne-a declarat Tapus. Acum electricianul se zbate sa-l deconspire  pe Danut Marinescu, despre care sustine ca a activat in SRI pana de curand, fara sa dea declaratie pe propria raspundere ca nu a facut politie politica, asa cum prevede articolul 27 din  Legea 14/1992. Potrivit lui Tapus, „SRI l-a aparat pana de curand pe Marinescu, sustinand, contrar legii, ca ofiterii SRI fara functii de raspundere nu sunt obligati sa faca aceasta declaratie. Cu alte cuvinte, pot fi ofiteri SRI chiar daca au facut politie politica”. Tapus ne-a pus la dispozitie si documente oficiale din care rezulta sustinerile sale. 

Constantin Tapus: „Am recunoscut ca am comentat ostil stirile de la Europa libera”

„In 1988 eram electrician la Temocentrala Rovinari si cativa dintre colegii mei de serviciu m-au turnat la securistul intreprinderii ca ascult postul de radio «Europa Libera» si apoi comentez ostil inpotriva oranduirii socialiste. Securitatea m-a luat pe sus de acasa, m-au anchetat abuziv, cu violenta, la sediul Securitatii din Tg. Jiu. Am fost batut de Enoiu. El s-a enervat pentru ca la inceput am declarat ca ascult Radio Moscova. Dintre declaratiile date de mine am recuperat-o pe aceea in care am recunoscut ca am comentat ostil stirile transmise de catre postul de radio «Europa Libera» si ca am luat la cunostinta ca faptele comise de mine constituie infractiune de propaganda impotriva societatii socialiste, care se pedepseste cu inchisoare de la 5 la 15 ani. Declaratia mea a fost contrasemnata de catre ofiterii de Securitate Enoiu si Marinescu”, ne-a declarat Constantin Tapus.

 Ce spune legea? 

Ordonanta de Urgenta nr. 214 din 29 decembrie 1999 stabileste cadrul normativ prin care se recunoaste calitatea de luptator in rezistenta anticomunista desfasurata intre anii 1945-1989 celor care au fost condamnati pentru infractiuni politice sau au suferit masuri administrative abuzive. La articolul 3, litera „a” se stipuleaza: „Prin masuri administrative abuzive se inteleg orice masuri luate de organele fostei Militii sau Securitati (…) in baza carora s-a dispus privarea de libertate in locuri de detinere sau pentru efectuarea cercetarilor”. Constantin Tapus se inscrie in acest articol de lege deoarece in anul 1988 a fost saltat din casa de un echipaj al Securitatii, format din sase ofiteri, dus la ancheta, unde a fost batut.

Sursa: romanialibera.ro

Accesând un alt linc din cele trei găsim un articol numit: Un fost securist, în Cimitirul Eroilor publicat pe verticalonline.ro

Cimitirul Eroilor din Târgu Jiu a devenit un loc mult vânat de mai marii Gorjului, dovadă că, pe zi ce trece, apar noi cavouri, cu cruci falnice, voind, parcă, să-i umilească pe eroii căzuţi în războaiele purtate de România.  Printre privilegiaţii care vor da mâna cu martirii noştri se află şi un fost ofiţer de securitate, Dănuţ Marinescu, despre care nu putem spune cât de legal a obţinut locul de veci, pentru că dosarul său nu a fost găsit, la prima verificare.  Că e, însă, imoral să stea în rând cu eroii neamului, se poate spune cu siguranţă.

Cimitirul Eroilor din Târgu Jiu

Cimitirul Eroilor din Târgu Jiu

Cimitirul Eroilor din Târgu Jiu

Cimitirul Eroilor din Târgu Jiu nu mai prea e al lor. Crucile egale, pitice şi aliniate ca la armată au fost năpădite, în ultimii ani, de alte cruci, falnice, ce se ridică de pe cavouri impozante. Acestea aparţin unor cadre militare şi familiilor lor, precum şi câtorva personalităţi ale Gorjului, printre care Liviu Dafinescu- fostul director al Ansamblului Artistic Profesionist „Doina Gorjului”, sau scriitorul Nicolae Diaconu. Iar, printre cavourile cu pricina, se află şi cel al colonelului în rezervă de securitate Dănuţ Marinescu, cunoscut  cititorilor din cazul lui Constantin Ţăpuş, un angajat al Complexului  Energetic Rovinari, care l-a acuzat de poliţie politică.


„Vreau şi eu în cimitirul eroilor!”

Indignat de faptul că fostul securist a reuşit să intre „în rândul eroilor”, Constantin Ţăpuş a făcut şi el crere să primească acolo un loc de vec i: „Nu că aş avea eu pretenţii  de erou, deşi mi-a fost recunoscută calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, după opt ani de procese, de către Înalta Curte de casaţie şi Justiţie. Dar vreau să ştiu cum a primit acest securist loc de veci în Cimitirul Eroilor. El, alături de Enoiu,  m-a anchetat abuziv, ceea ce am şi dovedit, pentru că am fost primul gorjean care şi-a văzut dosarul de securitate.”

S-a pierdut dosarul

Comandantul Unităţii Militarea 01013, de la Târgu Cărbuneşti, Lt. Col. Mircea Suciu, care are în subordine, în prezent, Cimitirul Eroilor, are explicaţii parţiale, cel puţin deocamdată, pentru ce s-a întâmplat: „Când noi am primit cimitirul de la Centrul Militar Judeţean, în 2008, erau multe locuri de veci deja aprobate. Asta e posibil, pentru că o parte din cimitirul eroilor a fost transformat, de-a lungul anilor, în ciomitir militar.

Deşi există faptic, cavoul lui Marinescu nu apare scriptic

Deşi există faptic, cavoul lui Marinescu nu apare scriptic

Deşi există faptic, cavoul lui Marinescu nu apare scriptic

Care este situaţia exactă a domnului Marinescu nu pot spune, pentru că acesta nu apare în evidenţele noastre, primite de la Centrul Militar când am preluat cimitirul, deşi cavoul există, în teren. Oricum, dumnealui avea dreptul să primească loc de veci în cimitirul militar, dar dosarul nu e la noi.” La rândul său, Dănuţ Marinescu spune că are aprobările de rigoare, ba chiar ne-a pus la dispoziţie un fel de adeverinţă de la Centrul Militar Judeţean, potrivit căreia ar fi primit aprobare. Însă susţine că i s-a spus că dosarul său, pe care noi am solicitat să-l vedem, ar fi la unitatea de la Cărbuneşti.  Care e adevărul, aşteptăm să aflăm în limita celor 30 de zile permise de lege, aşa cum ne-a promis comandantul unităţii militare Cărbuneşti, după ce se vor face toate verificările, ocazie cu care sperăm să obţinem şi noi o copie după dosar, cum am precizat în cererea adresată unităţii, în baza Legii 544/2001.

Oricum, dacă la legalitate s-ar constata că e în regulă, pentru că în cimitirele militare nu numai că au voie să se îngroape cadrele milirare, dar şi părinţii, nevestele şi copiii acestora, ba chiar şi alte persoane, în limita a 5% din capacitatea cimitirului,  la capitolul moralitate situaţia e clară. Eroii au fost înnăbuşiţi de neeroi… Iar ca o ironie a sorţii, după cum scriam cu ceva timp în urmă, bustul generalului Ion Culcer a fost furat din cimitir, de parcă generalul ar fi coborât de pe soclu şi ar fi plecat, scârbit de aşa o imagine a Cimitirului Eroilor.

Sursa:  verticalonline.ro

Și. în sfârșit, pe al treilea linc, care duce la siteul  verticalonline.ro,   Aura Stoenescu publică pe 12 Octombrie 2011 găsim articolul:

Curtea Constituţională, acţionată penal de un gorjean

În curând, judecătorii Curţii Constituţionale vor trebui „să dea cu subsemnatul” la Curtea Penală Internaţională de la Haga, dacă această instituţie de drept internaţional va aprecia că aceasta au nedreptăţit un cetăţean din Gorj. Este vorba despre Ţăpuş Constantin, cel care a reuşit, după ani de procese, să-i fie recunoscută calitatea de fost persecutat politic şi cea de luptător în rezistenţa anticomunistă, iar acum, când cere despăgubiri morale, Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale două articole de lege.

Constantin Ţăpuş a cheltuit sume imense de bani şi mult timp pentru a învinge sistemul şi încă nu a reuşit

Constantin Ţăpuş a cheltuit sume imense de bani şi mult timp pentru a învinge sistemul şi încă nu a reuşit

„…am  fost torturat , bătut şi privat de libertate pentru cercetări , de organele de represiune  ale regimului comunist  , ca având opinii critice la adresa regimului. Ca  urmare, deţin  documente şi dovezi prin care  statul  Roman mi-a recunoscut calitatea de fost persecutat politic şi mi-a eliberat  de către Ministerul Justiţiei  decizia cu Nr. 42/16.04.2010  care atesta calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă. Urmare a persecuţiei, m-am adresat justiţiei, în baza legii 221/2009 în Dosarul cu nr. 8544 /95/2009, unde a fost respinsă, prin  Decizia Nr. 407/18.11.2010  a  Curţii de Apel Craiova,  datorită constatării  Curţii Constituţionale a României  a art.1 şi 5 din  Legea 221/2009 , ca fiind neconstituţionale, făcând  jocul puterii politice de la Bucureşti.” Aşa începe plângere penală a lui Constantin Ţăpuş din Târgu Jiu, care cere Curţii Penale Internaţionale de la Haga, în conformitate cu art. 7 paragraf 1 (h), 2 (g) din statut să intervină în cazul său. Acesta solicită să fie declanşată procedura de cercetare penală faţă de următorii judecători ai Curţii Constituţionale din România: Augustin Zegrean (în calitate de preşedinte), Acsinte Gaspar, Petre LĂzĂroiu, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan, Tudorel Toader. Constantin Ţăpuş menţionează că, în conformitate cu Rezoluţiile 1096 / 1996 şi 1481 / 2006 ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, respectiv, art. 8 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, Parlamentul României a elaborat legea 221 / 2009, privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989. Însă, în opinia sa, „în mod criminal, prin săvârşirea infracţiunii de persecuţie, în sensul art. 7, paragraf 1, litera (h) şi art. 7, paragraf 2, litera (g), din Statutul de la Roma al Curţii Penale Internaţionale de la Haga, 6 (şase) judecători ai Curţii Constituţionale din România, au mutilat legea – prin Deciziile 1358 şi 1360 date în 21.10.2010 (deci în aceiaşi zi) -, în sensul ca au înlăturat din conţinutul legii prevederile referitoare la persoanele îndreptăţite să beneficieze de lege, adică urmaşii celor persecutaţi de regimul comunist, precum şi dreptul la despăgubiri morale. Astfel, declarând în mod criminal, că prevederile art.5 aliniatul 1 litera a din legea 221 / 2009, sunt neconstituţionale, cei 6 judecători ai Curţii Constituţionale împiedică moştenitorii persoanelor persecutate de regimul comunist să ceara despăgubiri. De asemenea, prin declararea ca fiind neconstituţional art. 1 litera a din legea 221 / 2009 (dispoziţie cu privire la recuperarea daunelor morale), practic, nici persoanele persecutate şi nici urmaşii acestora, nu mai au dreptul la despăgubiri morale.

 

„Judecători lipsă”

6 judecători ai Curţii Constituţionale, reclamaţi penal la Haga

6 judecători ai Curţii Constituţionale, reclamaţi penal la Haga

Cel care face plângerea, speră ca deciziile Curţii Constituţionale să fie lovită de nulitate, pentru că a fost luată de doar şase judecători: „Trebuie subliniat faptul că, cele doua (2) decizii au fost date de cei 6 judecători ai Curţii Constituţionale, în formă incompletă de constituire a Curţii Constituţionale. Cu alte cuvinte, cei 6 judecători au încălcat cu dispreţ însăşi Constituţia României, care potrivit art. 142 ( 2 ) Curtea Constituţională se compune din 9 judecători iar nu din 6 judecători, aşa cum în mod neconstituţional au procedat judecătorii nominalizaţi mai sus.

„Curtea Constituţional funcţionează neconstituţional”

Îndârjit şi supărat pe legiuitorii din România, Constantin Ţăpuş e hotărât rău să dea de pământ cu Curtea Constituţională a României. În plângerea sa Către Curtea Penală Internaţională de la Haga, acesta susţine, chiar, că aceasta funcţionează neconstituţional: „Cu această ocazie semnalăm şi faptul că, legea 47 /1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, conţine mai multe articole neconstituţionale. Art. 12 (3) din legea 47 / 1992, în formă modificată, violează art. 31 (1) al Constituţiei României pentru că limitează dreptul fundamental de acces la orice informaţie, şi anume, documentele în baza cărora Curtea Constituţională pronunţă şi emite decizii, dă sentinţe sau avizează. Art. 51 (1) din legea 42 / 1992, în formă modificată, este o violare, aşa cum deja s-a afirmat, a articolului 142 (2) al Constituţiei României, în sensul că chiar dacă Constituţia stipulează expres că numărul de judecători care constituie Curtea trebuie să fie 9, Legea 47 / 1992, admite reducerea lor la 6. ART. 52 (2) din Legea 47 / 1992, este incompatibil cu prevederile articolului 131 (1), (2) , (3) al Constituţiei, în măsura în care admite ca procurorii să ia parte la şedinţele de judecată, deşi Constituţia stipulează că procurorii sunt organizaţi în autorităţi de urmărire paralele cu instanţele sistemului judiciar român. Ori Curtea Constituţională nu funcţionează în cadrul sistemului judiciar. Acest fapt este o manifestare peremptorie a mentalităţii comuniste în elaborarea şi votarea legilor, adică, în regimul comunist, procurorul era peste tot şi mereu, în fiecare structură pentru a apăra Puterea.”

Curtea Constituțională tace

Solicitarea pe care am făcut-o, atât telefonic cât și în scris, Curții Constituționale a României de a-și prezenta punctul de vedere în legătură cu aceste acuzații a rămas fără răspuns, cel puțin deocamdată. De la secretariat ni s-a comunicat că instituția nu are purtător de cuvânt, dar că solicitarea va fi înmânată, alături de copia după plângerea cetățeanului gorjean și confirmarea de primire la Haga judecătorilor, iar aceștia vor decide dacă vor da un răspuns sau nu.

 Sursa: verticalonline.ro

Urare pentru Ramona Nicole MĂNESCU, noua ministresă de la transporturi: ” DEMISIE RAPIDĂ !!! „

26 august 2013 4 comentarii

Ramona MănescuN-am să întreb dacă faptul că Traian Băsescu a semnat decretul de numire a Ramonei Mănescu în funcţia de ministru la Transporturi se  referă la întreg ministerul sau doar la centurile oraşelor şi parcări … Ceremonia de depunere a jurământului de investitură de către Ramona Mănescu s-a desfăşurat sub semnul a două chestii dominante, emoţiile noii ministrese care a uitat ce trebuie să facă şi un nou gest de nervozitate excesivă din partea lui Crin Antonescu, preşedintele Senatului, gest care ne face să ne îngrijorăm şi mai mult de sănătatea lui mintală. Chiar înainte ca Băsescu să îşi înceapă discursul prevăzut de protocol, Antonescu a părăsit isterizat sala … Interesant este că  Ministerul Transporturilor pare blestemat. Nici propunerea Ramonei Mănescu nu e una lipsită de controverse. Presa a descoperit anumite greşeli în CV-ul lu’ madam Mănescu, şi-a atribult şi ea studii pe care nu le are … şi-a trecut în CV varianta în engleză în loc de un masterat un doctorat… Vezi doamne, în caz că … face şi ea ca UDMR … eroare de traducere … dacă nu o prinde e OK… e şi ea … doctoriţă cum e şi noul ei şef de la guvern doctor şi pilot de raliu de pe scaunul mortului… La CV-ul în engleză, care a fost postat pe site-ul Parlamentului European, unde Ramona Mănescu a trecut un doctorat la SNSPA, în 2006, în Relaţii Internaţionale. Este probabil ca Ramona Mănescu să nu fi ştiut să traducă corect „masterat”, notează jurnaliştii de la Evenimentul zilei. Şi asta în condiţiile în care, într-un alt CV, europarlamentăreasa susţine că poate să se exprime, în scris, în engleză, „într-un text clar şi bine structurat” Site-ul Parlamentului European precizează  clar că informaţiile publicate ţin de responsabilitatea deputatului.  A scrie prostii în CV-uri e ceva normal în ţara Mioriţei,  ministrul delegat Dan Şova şi-a trecut în CV un masterat la London School of Economics. Însuşi premierul Victor Ponta şi-a trecut în CV un masterat la o universitate din Catania, pe care ulterior l-a şters din biografia oficială. La pagina Ramonei Mănescu de pe Siteul Parlamentului European  găsim: Pe numele său întreg, Ramona Nicole MĂNESCU, face parte la Parlamentul Europei din Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa.

Curriculum Vitae

 (Informații publicate care țin doar de responsabilitatea deputatului)

Studii postuniversitare – Institutul Diplomatic Român din cadrul Ministerului Afacerilor Externe (2006). Master în Relaţii Internaţionale şi integrare europeană, Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative Bucureşti (2006). Studii postuniversitare – Academia Naţională de Informaţii, Colegiul Superior de Securitate Naţională – Dizertaţie cu tema „Industria Românească de Apărare” (2006). Studii postuniversitare – Universitatea Naţională de Apărare – Colegiul Naţional de Apărare – Dizertaţie cu tema „România şi Politica Europeană de Securitate şi Apărare” (2005). Licenţiată în Ştiinţe Juridice, Facultatea de drept, Universitatea Bucureşti – Lucrare cu tema „Interpretarea Tratatelor Internaţionale” (1999). Avocat – Baroul Bucureşti. Cabinet individual de avocatură „Ramona Nicole Mănescu” (2000 – 2005). Membră a Partidului Naţional Liberal (1990); preşedintă a Organizaţiei Tineretului Naţional Liberal sector 6 (1996 – 1997); membră a Departamentului de Relaţii Externe a PNL (1996 – 2004). Ofiţer Internaţional (2001 – 2002) şi vicepreşedintă (2002-2004) TNL; raportor al Comisiei pentru Afaceri Externe a Delegaţiei Reprezentanţilor Naţionali a PNL; membră a Comitetului Executiv al PNL sector 6 (2002 – 2005). Vicepreşedintă a Federaţiei Internaţionale a Tineretului Liberal (IFLRY) (2003 – 2005). Parlamentul României, Expert parlamentar – Consilier al Vice-preşedintelui Comisiei de Apărare, Afaceri Interne şi Securitate Naţională din Camera Deputaţilor (2002 – 2004). Vice-preşedinte cu rang de Subsecretar de Stat – Autoritatea Naţională pentru Tineret (2005 – 2007).

Dacă vrem mai multe despre noua ministresă e bine să vizităm siteul său  .

  „Consultant în cadrul programului Media Awareness – Understanding and Accessing the Media and its Role; Lector pentru diferite conferinţe având ca teme: Managementul conflictelor – instruirea tinerilor; Dezvoltarea Parteneriatului Regional; Globalizare, 90 de ani de Diplomaţie Românească (2003). Coordonator proiect „Human Rights and International Law”, Strasbourg, Franţa (2003). Coordonator proiect „Empowerment of Women in Politics”, Polonia (2004). Articole şi rapoarte publicate: Rapoarte pe „Human Rights and International Law”, „New technologies and Democratic Participation – Vision or Reality”, „Gender Equality and Empowerment of Women”, „Advocating Human rights: Position of Youth in Society”, „The role of young political leaders in promoting tolerance and respect of Human Rights in Romanian society”. Articole publicate în Cadran Politic: „Antimondializarea ca alteritate”, „Consiliul European”, „Romania to European Union„. Articol publicat în Lumea: „Paradoxul NATO”.” Acolo găsim un fel de  … autodescriere:   Ramona Mănescu „Ma numesc Ramona Manescu si sunt europarlamentar. Am intrat in Partidul National Liberal la varsta de 18 ani. Asa mi-am inceput cariera, acum 23 de ani, in organizatia de tineret a PNL, iar acum sunt deputat in Parlamentul European. Deseori sunt intrebata de ce am ales politica. Entuziasmul anului 1990 m-a facut sa intru in PNL iar dorinta mea de a ajuta oamenii si convingerea ca o pot face m-au determinat sa raman in politica. Cred ca politica este un instrument care trebuie folosit doar pentru a imbunatati viata oamenilor. Prin ceea ce am facut si voi face in continuare incerc sa demonstrez romanilor ca exista si un alt mod de a face politica, fara compromisuri. In opinia mea, politicianul prezentului trebuie sa fie onest, cu bun simt, specialist si cu o viziune clara pe termen lung. Ca europarlamentar pot veni in sprijinul romanilor cu proiecte concrete, pe care sa le sustin in cadrul celei mai importante insitutii europene, iar acest lucru reprezinta o mare onoare pentru mine dar si o mare responsabilitate. Am ales sa muncesc in doua comisii parlamentare importante: Comisia pentru Dezvoltare Regionala- unde sunt coordonator ALDE si Comisia pentru Ocuparea Fortei de Munca si Afaceri Sociale- unde sunt membru supleant. Astfel, am posibilitatea sa ma implic activ in activitatea legislativa europeana si sa promovez interesele tarii mele.”

Ce ar mai fi de spus? Poate faptul că habarnistă complet în ceea ce priveşte transporturile fiind, madam Mănescu nu are mintea pervertită ca ceilalţi mega specialişti pe care i-am avut… specialişti care, parcă în alianţă unii cu alţii au reuşit să facă să avem infrastructura jenantă pe care o avem… Teamă mi-e că şi asta, politrucă prin definiţie, nu va reuşi să facă nimic folositor cu adevărat… Vom vedea dacă vom trăi … Dacă aş şti că prezenţa ei în funcţia de ministru se bazează în primul rând pe dorinţa de a face te ceva folositor aproape că i-aş ura „Succes” … Cum nu am nici un pic de încredere în ea.. n-am să îmi pierd vremea făcântu-i urări dinastea deşănţate … Îi urez „Demisie rapidă” … măcar aşa nu va contribui la ce mai e de distrus … Să se ducă ea acolo, la P.E. … pentru asta au votat-o oamenii … Să-i lase pe cei care se pricep să îşi facă treaba…

Scrisoarea lui Corneliu Coposu, către istoricul Florin Constantiniu, pentru restabilirea adevărului

24 august 2013 3 comentarii

Încercând să restabilească adevărul istoric referitor la evenimente din 23 august 1944, Corneliu Coposu, martor direct a evenimentelor i-a trimis lui unuia dintre autorii cărţii „August 1944. Repere istorice”, istoricul Florin Constantiniu, o scrisoare prin care semnala inadvertenţele apărute în paginile lucrării.

Corneliu CoposuScrisoarea începe cu prezentarea contextului în care are loc scrierea ei:

„În calitatea mea de martor nemijlocit al tuturor etapelor (de la iniţierea până la realizarea) evenimentului major prezentat în reperele însumate în lucrarea Dvoastre, – consider că explicaţiile şi completările anexate vă pot fi de folos. Întrucât elaboratul Dvoastre este o carte de referinţă, care trebuie să fie ferită de erori şi inadvertenţe am speranţa că, date fiind probitatea ştiinţifică şi obiectivitatea care vă caracterizează, veţi înregistra completările mele şi le veţi utiliza la o eventuală reeditare a cărţii”, explică Seniorul.

„Iniţiativa răsturnării de la 23 August 1944 datează din Februarie 1941. După reprimarea rebeliunii legionare, Generalul Antonescu, în fruntea unui grup de ofiţeri, continua să asume conducerea României, amputată la Est prin ultimatumul sovietic, la Sud-est prin presiunile germane şi la Vest prin diktatul germano-italian de la Viena. „Conducătorul” Statului, investit în mod neconstituţional cu o parte a prerogativelor regale nu avea nici un suport politic şi nu deţinea nici mandatul şi nici simpatia opiniei publice româneşti (care totuşi nu-i contesta patriotismul şi nici prestigiul militar excepţional înzestrat). Lumea românească avea serioase şi nereversibile reticenţe împotriva nemţilor, cu care Antonescu era obligat să colaboreze, era adversară hotărâtă a hitlerismului, care îşi sporise motivele de repulsie şi alimentase antagonismul românilor, prin „arbitrajul” nefast care răpise, în favoarea Ungariei Transilvania de Nord, după ce determinase prin presiuni majore cedarea Cadrilaterului. Opinia publică din România, în covârşitoarea ei majoritate, era fidelă alianţelor tradiţionale ale ţării, al căror exponent era preşedintele celui mai popular partid democratic, partidul Naţional-Ţărănesc, Iuliu Maniu. Respectivul partid avea, la epoca desfiinţării, de către regele Carol II, a partidelor politice, 2.200.000 de membri activi. Guvernele occidentale, antrenate în războiul mondial declanşat de Hitler, căutau cu interes explicabil, puncte de sprijin politic şi moral, în emisfera controlată prin agresiune expansionistă, de Germania hitleristă. Pe de altă parte, toţi românii conştienţi, preocupaţi de viitorul ţării, căutau asigurări politice, care să scutească de dezastru ţara, căzută victimă tendinţelor de acaparare şi dominaţie ale marilor puteri. Iuliu Maniu care nu s-a îndoit nici o clipă de victoria Aliaţilor şi de inexorabila prăbuşire a militarismului german, a început să acţioneze, în interesul viitor al României, înfruntând pericolul legat de atitudinea şi demersurile sale. Primul demers a fost făcut, prin intermediul reprezentaţelor diplomatice de la Bucureşti, ale guvernelor Angliei şi Statelor Unite. Contractând, în numele opoziţiei din România, angajamentul de a lupta neabătut pentru dislocarea dictaturii interne şi denunţarea acordurilor externe stabilite de un guvern nereprezentativ şi nepopular, Maniu a reuşit să obţină prin miniştrii plenipotenţiari din România (Sir Reginald Hoare şi Gunther Mott), după conciliabule, consultări şi discuţii, angajamentul guvernelor de la Londra şi Washington, că vor sprijini independenţa şi suveranitatea României şi reintegrarea teritoriilor naţionale amputate pe nedrept. Între primăvara anului 1941 şi primăvara anului 1944, guvernul britanic, acţionând şi numele guvernului american, a ţinut să confirme în mod repetat, atât prin telegrame cifrate, cât şi prin dialoguri cu exponenţii din străinătate ai „opoziţiei”, intenţia solemnă de a respecta cu sfinţenie Charta de la Newfounland din 11 August 1941, privitoare la frontierele României şi să promită ajutor material şi militar, destinat acţiunilor interne preconizate. Prin suita de intervenţii făcute de Maniu s-a obţinut promisiunea că România va fi considerată ţară ocupată de Germania hitleristă, că ofensiva română de recuperare a Basarabiei şi Bucovinei de Nord nu va fi socotită drept război de agresiune, a fost temporizată declararea de război contra României din partea Angliei şi Americei şi în cele din urmă această declaraţie (britanică) a intervenit numai datorită nesocotirii avertismentului dat guvernului român, care continua războiul anti-sovietic dincolo de frontierele ţării. S-a mai obţinut încetarea bombardării oraşelor româneşti. După înţelegerea intervenită între Maniu şi diplomaţii anglo-americani, s-a hotărât ca opoziţia să păstreze permanent legătura cu englezii, prin reprezentanţa de la Liverpool a Serv. Secret britanic. În aces scop Maniu a primit două aparate de emisiune şi 5 aparate de recepţie, precum şi un cod de cifrare a mesajelor. Au fost organizate patru grupuri de legătură: unul apolitic, condus de Valeriu Georgescu, al doilea compus din aderenţi P.N.Ţ., condus de Augustin Vişa (care până la căderea lor în mâna Gestapo-ului au transmis 110 mesaje telegrafice, recepţionând 65) şi două grupuri de rezervă (conduse pe Ing. Ciupercescu şi I. Simşa (care nu au activat). Corespondenţa secretă cu guvernul englez s-a întreţinut şi prin Legaţia Elveţiei (Rene de Weck) şi Turciei (Suphi Tanriber). În 1943 „Special Observaţion Executive” a lansat la cererea lui Maniu, succesiv, două comandouri de legătură (De Chastelain – I. Porter şi V. Meţianu, şi Russel – N. Ţurcanu). Cei dintâi au eşuat, fiind arestaţi în ajunul Crăciunului, 1943, la lansare, iar Ţurcanu (coechipierul său fiind asasinat), s-a pus la dispoziţia lui Maniu şi a stabilit legătura cu S.O.E. transmiţând 101 telegrame din partea „Opoziţiei”. „Opoziţia Unită” din România, constituită iniţial din P.N.Ţ. (Maniu) şi P.N.L. (Dinu Brătianu) a fost lărgită prin integrarea, în toamna anului 1943 a P.S.D. (Titel Petrescu). În Aprilie 1944, la sugestia, – transmisă de la Cairo de Barbu Ştirbei (negociatorul „Opoziţiei”, acceptat de guvernele Aliate, pentru tratativele de armistiţiu) – din partea reprezentantului plenipotenţiar al URSS pentru Sud-estul Europei, Nicolai Vasilievici Novicov, cu acordul guvernelor britanic şi american, – „Opoziţia Unită” a acceptat intrarea comuniştilor români în organizaţie, dar dat fiind lipsa de coeziune a diferiţilor exponenţi care pretindeau că acţionează în numele partidului comunist (Bâgu, Petre, Agiu, Pătrăşcanu, Cocea, Magheru, Constantinescu-Iaşi, Pârvulescu) a cerut telegrafic lui Ştirbey să comunice care dintre aceştia reprezintă secţia românească a respectivului partid, după indicaţiile Moscovei. La sfârşitul lunii Mai 1944, Vişoianu (trimis între timp ca adjunct al lui Ştirbey, cu propunerile lui Maniu) a comunicat, după o întrevedere cu Daniel Semionovici Selod (adjunctul lui Novicov) să se discute cu Pătrăşcanu. În momentul respectiv Pătrăşcanu nu avea în organizaţia comunistă o ierarhie stabilită (Primul secretar desemnat de Komintern, Foriş, fusese înlăturat iar conducerea fusese în mod arbitrar şi nestatutar preluată – cu forţa – de către un triumvirat compus din Pârvulescu, Bodnăraş şi Rangheţ, despre care nu se ştia dacă se bucură de încrederea Kremlinului). După această opţiune sovietică, interlocutorii comunişti au cedat pasul lui Pătrăşcanu, care a şi semnat protocolul (de la 20 Iunie 1944) de constituire a „Blocului Naţional Democratic” compus din naţional-ţărănişti, liberali, socialişti şi comunişti – cu eliminarea altor formaţiuni pretins-democratice. La 23 August 1944, Pătrăşcanu a intrat în guven, ca reprezentant al comuniştilor. (La ora respectivă, secretarul statutar Foriş era ţinut prizonier de „triumvirat”, moscoviţii care beneficiau de girul Kremlinului, Ana Pauker şi Vasile Luca erau în URSS, iar ceilalţi exponenţi erau în închisoare sau în lagăr). Menţionând permanent (prin grupurile de legătură şi legaţiile prietene) contactul cu Occidentul, Maniu a recurs şi la bunele oficii ale prietenului său Eduard Beneş, care a acceptat să intermedieze la conducătorii sovietici (Stalin şi Molotov) o normalizare a raporturilor cu România şi a reuşit să obţină unele asigurări de ameliorare a condiţiilor de armistiţiu, având eşec în eforturile pentru asigurarea frontierei pe Nistru şi fiind întâmpinat cu refuz chiar în propunerea de a se ajurna problemele teritoriale până la întrunirea conferinţei de pace. Deasemenia a acţionat prin diplomaţii români aflaţi în străinătate (care refuzaseră să colaboreze cu regimul lui Antonescu) Tilea, Davila, Gafencu, Dianu şi prin trimişii lui speciali (Cornel Bianu, Pavel Pavel, Brutus Coste) în interesul cauzei româneşti. Pe plan intern, acţiunea lui Maniu a fost dirijată în primul rând pentru stabilirea unui acord cu Palatul (regele Mihai şi regina mamă Elena) cu ofiţerii superiori ai oştirii (Sănătescu, Niculescu, Creţulescu, Dăscălescu, Avramescu, Racoviţă, Rozin) precum şi cu ofiţerii superiori îndepărtaţi de Antonescu (Constantinescu-Klaps, Aldea, Liteanu, Negrei, Zorzor, Barbu, Stoika etc) şi cu comandamentul Capitalei (Iosif Teodorescu, Dămăceanu, Cristescu), pentru asigurarea răsturnării din obiectivul de căpetenie. Această răsturnare a fost, de la început şi până în ziua de 23 August 1944, plănuită în două variante: încheierea unui armistiţiu cu Aliaţii, prin desprinderea noastră de Germania şi denunţarea tuturor acordurilor militare şi economice încheiate cu Reich-ul hitlerist şi restituirea regimului democratic din ţară, – realizate prin determinarea lui Antonescu să accepte şi să conducă operaţiunea; sau realizarea obiectivelor stabilite fără Antonescu şi împotriva lui, în caz de refuz al acestuia de a accepta formula. Varianta întâi avea aprobarea tuturor factorilor politici, al B.N.D., al Palatului şi al Aliaţilor; era preferată şi de guvernul sovietic, datorită şanselor mai mari de reuşită (întrucât Antonescu controla armata, cunoştea plasarea şi puterea de foc a unităţilor germane, asigura continuitatea în administraţie şi dispunea de condiţii care înlesneau reuşita (şi pe care „Opoziţia” nu le avea). Preparativele însă s-au desfăşurat în mod temeinic, ţinându-se seama de amândouă variantele. Dacă Antonescu (care nu se mai îndoia de prăbuşirea Germaniei şi de pierderea de către aceasta a războiului) ar fi acceptat, în ultimul moment (23 August, orele 16) să facă armistiţiul cerut de rege şi de factorii „opoziţiei”, ar fi fost lăsat şi ajutat să o facă. Arestarea lui s-a datorat împrejurării că din motive care ţineau de aşa zisă „loialitate” şi „respect al cuvântului” dat, Antonescu prezenta riscul de a desconspira acţiunea care se pregătea, prin tendinţa de a obţine de la nemţi o deslegare, pentru încetarea războiului. Singura cale de a se evita intervenţia brutală a armatei germane, pentru anihilarea proiectului de desprindere a României, era înlăturarea imediată a lui Antonescu şi a factorilor de decizie a guvernării sale. În timpul tratativelor de armistiţiu s-a putut constata că în vreme ce englezii şi americanii nu au acceptat să trateze cu guvernul şi cu opoziţia din România decât în acord cu aliaţii lor, guvernul sovietic, legat de acelaş angajament a acceptat să negocieze cu România (atât cu guvernul cât şi cu opoziţia) fără ştirea şi aprobarea celorlalţi parteneri, chiar iniţiind tratativele şi oferind condiţii ameliorate, faţă de cele elaborate în comun cu partenerii lor. În legătură cu ofertele de colaborare ale comuniştilor, respinse de Maniu (pag. 31 a volumului) este de menţionat că punctul de vedere afirmat de Maniu a fost că secţia comunistă din România nu are independenţă de acţiune, fiind o filială a Kominternului; că nu se poate discuta cu comuniştii români, înainte ca aceştia să facă declaraţie publică, prin care să recunoască apartenenţa la România a Transilvaniei, Basarabiei, Bucovinei de Nord şi Cadrilaterului; să retracteze în mod expres tezele şi enunţurile eronate şi dăunătoare pe care le-au adoptat înainte, la dispoziţia Kominternului şi anume că România ar fi un stat imperialist care a înglobat în hotarele lui teritorii care nu îi aparţin; că populaţiile minoritare din ţară ar avea căderea să reclame autonomia sau chiar desprinderea de România; că toate partidele politice din România, în afară de partidul comunist, ar fi fasciste, servile ţărilor capitaliste, exploatatoare şi persecutoare ale clasei muncitoare; că războiul iniţiat şi purtat de Germania hitleristă ar fi un război just, îndreptat împotriva ţărilor capitaliste şi că succesele militare ale lui Hitler trebuie să fie aplaudate, teză subsecventă acordului germano-sovietic din 23 August 1939 (pactul von Ribbentrop-Molotov, cu clauza lui secretă). – După auto-dizolvarea din Mai 1943 a Kominternului, comuniştii români asumându-şi independenţă de acţiune şi denunţând tezele incriminate, s-a procedat la abordarea de negocieri. Astfel, încă de la sfârşitul lui Octombrie 1943, Maniu s-a întâlnit în repetate rânduri cu Pătrăşcanu (în locuinţa lui Coposu şi a lui Ghilezan), a discutat cu Agiu, Bâgu, Petre, Magheru, Bodnăraş (prezentat de Pătrăşcanu) şi în cele din urmă a constituit, cu participare comunistă, Blocul Naţional Democratic în scopul desprinderii ţării de Germania hitleristă, încheierii armistiţiului cu Aliaţii şi întronării unui regim democratic în România”. Urmează, apoi, o prezentare succintă a evenimentelor care au precedat şi au condus la Lovitura de Palat din 23 august 1944, după care prezintă, punctual, inadverteţele strecurate în carte: „În pag. 29 se afirmă că Ralea (care fusese exclus din partid încă din 1939) ar fi fost „naţional-ţărănist”. În pag. 31 se afirmă că la 23 August 1944 nu s-ar fi produs o lovitură de stat, ceiace nu corespunde adevărului istoric. Este adevărat că această lovitură de stat a fost fructul eforturilor îndelungate şi a unei pregătiri dificile (ale căror concretizări lipsesc). În pag. 37 se pretinde că „ar fi fost atraşi în acţiuni premergătoare” mai mulţi generali ceeace nu mi se pare a corespunde întocmai cu realitatea. În pag. 56 se menţionează acţiunea „Autonomus” dar este uitat din loc căpitanul Meţianu (român de origină). Deasemenia este uitat Locotenentul român Ţurcanu, paraşutat în Jugoslavia, odată cu maiorul Russel, ucis în condiţii neelucidate. În pag. 186 şi 228 intervin erori grave şi afirmaţii gratuite. Se scrie că în dimineaţa de 23 August (în loc de 22 August) a avut loc întâlnirea dintre Maniu şi delegaţii comunişti Pătrăşcanu şi Agiu. În aceiaşi dimineaţă se pretinde că Maniu ar fi părăsit Capitala, lucru cu totul inexact. Se mai afirmă că în dimineaţa de 24 August Maniu a aflat dela Leucuţia despre arestarea Antoneştilor şi declanşarea insurecţiei, şi s-a dus la Palatul Regal. În pag. 228 plecarea lui Maniu (la Snagov) este plasată în după-amiaza zilei de 23 August. În pag. 223 se afirmă că (în ziua de 24 August” … după ora 8 Maniu soseşte la Palatul Regal unde ia cunoştinţă despre arestarea lui I. Antonescu. Realitatea: În dimineaţa zilei de 23 August 1944, la orele 7, Maniu a primit vizita lui Sănătescu însoţit de Dămăceanu, în casa lui dr. Romul Pop din Splaiul Unirii Nr. 6 (deci nu la orele 13, şi nici în Blocul Adriatica cum se afirmă în altă parte). Cei doi, veniţi din partea Regelui Mihai au încercat o ultimă intervenţie pe lângă Maniu, să accepte să fie prim-ministru în noul guvern care urma să se constituie. (Maniu a refuzat din nou, argumentând că nu poate prezida un guvern care este obligat, datorită insistenţelor categorice ale guvernului sovietic, să accepte prin semnarea armistiţiului, frontiera sovieto-română din 1940 şi socotind că armistiţiul este un act militar care este potrivit a fi încheiat de un guvern de militari. Ideia cu complectarea guvernului de armistiţiu cu reprezentanţii celor patru partide democratice care au constituit B.N.D. aparţine tot lui Maniu). În aceiaşi zi, la orele 9, Maniu a participat, la locuinţa din Dorobanţi a lui Dinu Brătianu, la o şedinţă a reprezentanţilor B.N.D. (de la care a lipsit Pătrăşcanu), în cursul căreia s-a examinat rezultatul demersului făcut de Mihalache pe lângă Antonescu, pentru a-l determina să facă neîntârziat armistiţiu; apoi a fost trimis la Snagov, cu acelaşi obiectiv, George Brătianu şi s-a aşteptat reîntoarcerea respectivului cu răspunsul lui Antonescu. Reîntors de la Snagov, Gh. Brătianu a fost asigurat de Maniu, Brătianu şi Titel Petrescu, că sunt de acord să-i semneze o declaraţie în care îşi asumă răspunderea politică pentru încheierea armistiţiului de către Antonescu şi ruperea legăturilor cu Germania. George Brătianu a plecat din nou la Antonescu, pentru a-l convinge că în aceiaşi zi, într-o audienţă la Palat să anunţe pe rege despre hotărârea de a încheia armistiţiul cerut de opoziţie, în condiţiile, în condiţiile stabilite de aceasta. Între timp Antonescu a revenit asupra hotărârii luate, enervat de condiţiile pretinse de opoziţie şi a declarat că numai el este în măsură să decidă momentul oportun al măsurii, că politicienii să nu se amestece într-o problemă în care nu sunt competenţi şi că el va obţine de la nemţi dezlegare pentru încetarea războiului, în care scop va lua contact imediat cu reprezentanţii autorizaţi ai Germaniei. (Această atitudine a manifestat-o şi în audienţa de la Palat, de la orele 16). Informaţi de poziţia lui Antonescu, „conspiratorii” (Regele, Sănătescu, Gr. Niculescu Buzeşti, General Aldea, Mociony-Styrcea) au ajuns la concluzia că Antonescu trebuie împiedicat de a lua contact cu nemţii şi de a desconspira planul de răsturnare a situaţiei.  La orele 13, Grigore Niculescu Buzeşti s-a întâlnit cu Maniu în Blocul Adriatica, i-a relatat pe scurt situaţia alarmantă şi i-a cerut acordul pentru punerea în aplicare a variantei a 2-a (lovitură de stat, armistiţiu fără Antonescu şi împotriva lui), acord pe care Maniu l-a dat. Întrebat unde poate fi găsit, Maniu a dat adresa lui Romul Pop din Splaiul Unirii. La orele 17, a sosit în Splaiul Unirii la Maniu, Iorgu Ghica de la Palat, trimis de Rege, Sănătescu şi Niculescu-Buzeşti şi a adus la cunoştinţa lui Maniu că Antoneştii au fost arestaţi, că este în curs arestarea celorlalţi exponenţi guvernamentali şefi de unităţi de intervenţie; că nu se cunoaşte reacţia pe care o vor avea nemţii, la aflarea veştii şi că dispoziţia este ca toţi fruntaşii susceptibili de a fi vânaţi de nemţi să-şi schimbe de îndată domiciliul cunoscut, iar dimineaţă în zori (24 August) să se prezinte la Palatul Regal. Iorgu Ghica a întrebat unde poate să-i găsească pe Pătrăşcanu, Titel Petrescu şi Dinu Brătianu, pentru a le aduce la cunoştinţă cele întâmplate şi instrucţiunile de dispersare. Cel care scrie prezenta relatare i-a răspuns că Dinu Brătianu a plecat după amiază la Florica. Pătrăşcanu şi Titel Petrescu însă vor putea fi găsiţi la orele 20, în strada Schitu Măgureanu nr. 19, etaj 4, în apartamentul lui Sabin Manuilă, unde au întâlnire cu Maniu la ora indicată. (La ora şi adresa respectivă cei menţionaţi au fost găsiţi şi puşi în cunoştinţă de cauză. De acolo, ei au plecat la Palat, unde au ajuns în jurul orei 21). După primirea ştirii şi a consemnului, Maniu a părăsit locuinţa lui Romul Pop şi însoţit de 3 persoane (Coposu, Anca şi Elekeş) s-a mutat în apartamentul lui Elekeş (Director la Standard-Telefoane şi prieten politic al lui Maniu – în acelaşi timp nepot al lui P. Groza). În respectivul apartament, Maniu a stat până la orele 4 dimineaţa, când însoţit de C Coposu s-a dus la Palatul Regal. (Acolo a stat de vorbă, chiar la intrare cu Colonelul englez de Chastelain – ieşit din închisoare – înainte de a pleca acesta (cu Colonelul Niculescu) cu avionul la Ankara. Apreciez că Chastelain a plecat din Palat în jurul orei 5,30. Maniu a rămas în Palatul Regal până la orele 17, suportând bombardamentul german, iar la orele 18 a ajuns în subsolul Băncii Naţionale. În timpul nopţii de 23 August, la intervenţia lui Elekeş, directorul tehnic al S.A.R. de Telefoane, Papadache, a legat telefonul locuinţei în care se adăpostea Maniu, cu telefonul Palatului Regal şi a înlesnit toate convorbirile lui Maniu cu Bucureştii şi provincia. În pag. 228 se vorbeşte despre o aşa-zisă şedinţă a Consiliului de Miniştri a noului guvern, care ar fi avut loc la 23 August 1944, orele 20. Inexact. Nu a fost nici o şedinţă. La Palat erau adunaţi unii fruntaşi ai „conspiraţiei”. (Negel era administrator al Domeniilor Coroanei, nu era general). Nu putea fi vorba de un consiliu de miniştri, căci la ora respectivă, majoritatea titularilor departamentelor, nici nu ştiau că sunt miniştri, căci încă nu fuseseră încunoştinţaţi. În pag. 229 se scrie că Hitler ar fi fost anunţat despre arestarea lui Antonescu, la orele 21. Mă îndoiesc. Cred că a putut fi anunţat în cel mai bun caz, două ore mai târziu. Se afirmă că la orele 21,30 ar fi sosit la Palat Bodnăraş. Eroare. Pătrăşcanu, sosit la Palat la orele 21, a plecat în jur de orele 22 şi după cel puţin două ore a sosit Bodnăraş, înştiinţat de Pătrăşcanu, urmat de echipa lui Mladin, căreia Sănătescu (intrat în panică) i-a încredinţat pe cei arestaţi (de frică să nu fie eliberaţi de vre-un detaşament condus de un ofiţer devotat, sau de un comando german). Membrii guvernului au plecat la Banca Naţională (tezaur) nu pentru a se pune la adăpost (pag. 233) ci pentru a încerca să ţină o şedinţă. Şedinţa Consiliului de miniştri de la Bolintinul din Deal, despre care scrie că ar fi avut loc în 26 August seara, s-a ţinut în realitate în seara zilei de 24 August. În legătură cu tratativele de armistiţiu purtate de Maniu (prin delegaţii săi la Cairo (Ştirbey şi Vişoianu) cu reprezentanţii plenipotenţiari ai celor trei aliaţi, aş vrea să menţionez că la data de19 Iunie 1944, Maniu şi-a dat acordul, în numele „Opoziţiei Unite” din România, să încheie armistiţiu cu Puterile Aliate, pe baza condiţiilor formulate de guvernul sovietic şi acceptate de guvernele anglo-saxone. Semnalul pentru declanşarea loviturii de stat (de către Antonescu sau fără şi contra lui Antonescu) trebuia să fie dat de reprezentanţa aliată de la Cairo, în momentul pe care îl va socoti optim, după ce pregătirile interne erau încheiate. Maniu a solicitat în repetate rânduri, între 11 Iunie şi 22 August, prin telegrame cifrate, semnalul convenit, care întârzia. Între timp, englezii şi americanii cedaseră în mod tacit şi fără vre-o avertizare, iniţiativele privitoare la România, aliatului sovietic. Maniu a fost încunoştiinţat în mod confidenţial, printr-o telegramă cifrată, trimisă de Vişoianu, la începutul lunii August 1944, că din sondajele discrete făcute de corespondent, ar rezulta că guvernul sovietic nu mai este interesat (aşa cum se dovedise mai înainte) de încheierea unui armistiţiu cu România şi că probabil ar prefera să intre cu armata într-o Românie inamică, (chiar cu preţul sacrificării a sute de mii de ostaşi şi a materialului de război respectiv, pierdut în lupte grele), – pe care ar modela-o după intenţiile sale, – în loc de a încheia un armistiţiu care i-ar aduce importante economii de oameni şi materiale, dar i-ar lega într-o oarecare măsură mâinile, în ce priveşte organizarea post-belică a teritoriului. (Această ipoteză a avut într-o măsură oarecare un început de confirmare în faptul că la început de Septembrie 1944, i s-a reproşat, la Kremlin, lui Pătrăşcanu, prezenţa în fruntea delegaţiei de armistiţiu, iar comuniştii bulgari nu au mai fost lăsaţi să colaboreze cu guvernul anti-hitlerist de armistiţiu). Desigur că ar fi multe de comentat şi analizat, în jurul loviturii de stat de la 23 August 1944. Fiecare istoric are îndreptăţirea de a comenta şi interpreta evenimentul. Faptele reale însă nu trebuie să fie eludate şi nici denaturate. Rândurile de faţă au fost scrise de un martor al întâmplărilor relatate, pentru care restabilirea adevărului istoric, în evenimentele pe care le-a trăit, constituie o datorie cetăţenească.                               

Corneliu Coposu”

Sursa: adevarul.ro

Categorii:Istorie Etichete:,

Americanii reîncălzesc alibiul cu armele chimice folosit pentru a ataca Iraq … de data asta ţinta e Siria …

24 august 2013 2 comentarii

Lipsiţi de imaginaţie, americanii reeditează povestea cu armele chimice din Iraq … Iraq-ul e zdrobit, Sadam e mort …

Cineva trebuie să suporte cheltuielile Americii  care au drept cauză devastatoarea criză pe care au generat-o … de data asta victima se numeşte SIRIA …

SIRIA

Îşi mai aminteşte cineva oare discursul aproape cu lacrimi în ochi a Preşedintelui Bush legat de armele chimice ale lui Saddam Hussein ? Respectivele arme au fost principalul motiv fluturat de la Washington pentru a ataca Iraq …

Nu judec, probabil Saddam Hussein trebuia alungat … dar…

Eram curios cum arată acele arme…  nu ştiu pentru că nu s-a găsit nici măcar una de sămânţă… asta nu a împiedicat ca Irak să fie zdrobit de armata americană iar Sadam să moară spânzurat … 

Mă întreb cam cât de retardat e contribuabilul american de e în stare să pună botul iar la armele chimice …

De fapt nici nu sunt singurii… ungurii de la noi pun botul de două decenii la prostiile cu  independenţa Ardealului mascate în autonomie…

E criză, deci privirile trebuie atrase spre ceva spectaculos… arme chimice … De data asta în Siria

Am şi un pronostic … în cel mult un an Siria va fi zdrobită şi vom afla că iar a fost doar o poveste cu armele chimice … trebuie să plătească cineva nota pentru criza economică ce sufocă SUA, nu?

Citiţi şi vă uimiţi … nu pare oare doar o reeditare a unor articole de cât duşmanul era Saddam Hussein? Mie aşa îmi pare … doar numele Iraq este schimbat la editare cu Siria …

Statele Unite pregătesc o posibilă intervenţie în Siria. Forţe militare, mobilizate în Mediterană (Imagine: Mediafax Foto/AFP)

Statele Unite pregătesc o posibilă intervenţie în Siria. Forţe militare, mobilizate în Mediterană (Imagine: Mediafax Foto/AFP)

Statele Unite pregătesc o posibilă intervenţie în Siria.

Obama a convocat echipa de securitate naţională

 

Pentagonul a început mobilizarea forţelor în apropierea Siriei, în vederea unei eventuale intervenţii militare în această ţară, sugerează secretarul american al Apărării, Chuck Hagel. Preşedintele SUA, Barack Obama, a convocat echipa de securitate naţională, sâmbătă dimineaţă, pentru a discuta despre reacţia faţă de atacul cu arme chimice produs pe 21 august la Damasc, anunţă Casa Albă.

Hagel nu a oferit detalii, dar Forţele Navale americane îşi consolidează prezenţa în estul Mării Mediterane, scrie BBC News online.

Preşedintele SUA, Barack Obama, a declarat vineri că informaţiile privind utilizarea de arme chimice în Siria sunt o sursă de „grave preocupări”.

Chuck Hagel a declarat că Barack Obama a cerut Pentagonului să prezinte opţiunile pentru criza din Siria, pe fondul presiunilor pentru o intervenţie americană.

„Departamentul Apărării are responsabilitatea de a-i furniza preşedintelui toate opţiunile în cazuri de urgenţă. Acest lucru necesită repoziţionarea forţelor pentru a fi la dispoziţia opţiunii preşedintelui”, a explicat Hagel.

Oficiali din cadrul Pentagonului au anunţat că o a patra navă militară americană, dotată cu rachete de croazieră, a fost transferată în estul Mării Mediterane.

Obama a convocat echipa de securitate naţională pe tema situaţiei din Siria

„Avem o gamă de opţiuni şi vom acţiona în conformitate cu interesele naţionale ale SUA şi cu evaluarea pe care o avem pentru a avansa în obiectivele pe care le avem în Siria”, a spus purtătorul de cuvânt al Preşedinţiei SUA.

Însă o intervenţie militară în Siria probabil nu va putea avea loc fără acordul Rusiei, principalul susţinător al regimului Bashar Al-Assad. Rusia a atribuit insurgenţilor sirieni presupusul atac cu arme chimice care ar fi avut loc la Damasc pe 21 august, afirmând că este un act de manipulare în scop propagandistic.

„Opoziţia siriană refuză să ofere acces anchetatorilor la locul incidentului. Apar din ce în ce mai multe dovezi că este vorba de un act criminal plănuit cu mult înainte, un act provocator. Pe Internet, relatările despre incident circulau cu câteva ore înainte de aşa-numitul atac. Este o acţiune premeditată”, a reacţionat Aleksandr Lukaşevici, purtătorul de cuvânt al Ministerului rus de Externe. „În contextul acestui nou val de propagandă antisiriană, credem că apelurile unor capitale europene de a face presiuni asupra Consiliului de Securitate ONU şi de utilizare a forţei sunt inaccceptabile”, insistă Ministerul rus de Externe.

Opoziţia siriană susţine că forţele subordonate regimului Bashar Al-Assad au utilizat arme chimice în apropiere de Damasc, atacul soldându-se, potrivit insurgenţilor, cu 1.300 de morţi. Armata siriană a dezminţit categoric utilizarea de arme chimice la periferia oraşului Damasc.

Siria se confruntă, începând din martie 2011, cu revolte reprimate violent şi un conflict armat între forţele insurgente ale opoziţiei şi serviciile de securitate subordonate regimului Bashar Al-Assad. Bilanţul confruntărilor este, potrivit estimărilor ONU, de cel puţin 100.000 de morţi.

Autor:  Mihai Draghici

Sursa: mediafax.ro

 

23 AUGUST – România, Paris, Rasputin

23 AUGUST

Azi a fost 23 august  … bine, mai e un pic …

N-am  fost la iarbă verde … De ce? … D’aia  …

În alţi ani era nebunie.. toţi la grătare şi la bere … practic românul nu mai făcea deosebire. Fie că era 1 mai, Paşti, 23 August … toţi la bere şi grătare … La 1 Decembrie vorbim de ciolan cu fasole, chestie diferină măcar prin …  parfum … 🙂

În ignoranţa mea am aflat că azi r trebui să fie sfârşitul lumii…

Cică vineri, 23 august 2013 ar fi , conform  lui Rasputin călugărul rus, ultima zi de viaţă a omenirii. ”Un foc uriaş va mistui toate vietăţile şi pe planetă se va aşterne o linişte de mormânt!”.

Nu mă strofoc eu prea tare de viziunile unor sau ale altora, fie că e vorba de  Rasputin, de Nostradamus ori de preoţii maiaşi, dar cu titlul de lectură de amorul artei, treacă de la mine …

Rasputin, de fapt Grigori Efimovici Rasputin (1869 – 1916), numit şi ”Călugărul nebun” a fost un  fel de profet rus rus despre ale cărui ale cărui preziceri  se spune că s.ar fi adeverit în parte.

Acum un secol, Rasputin profeţea că  lumea se va sfârşi, la 23 august 2013. Extrem de ciudată este coincidenţa cu explozia solară care a generat  furtuna magnetică anunţată de NASA pentru aceste zile.

Potrivit lui Richard Fisher, director al diviziei de Heliofizică NASA, o super-furtună magnetică va  lovi Terral. Acesta a spus  în anul 2010 că această furtună (un fel de megafurtună comparând cu altele) ar veni în anul 2013. „Zone mari vor rămâne fără alimentare cu energie electrică, vor fi perturbate dispozitive de comunicare” , spunea R. Fisher.

În cartea „100 de profeţii ale lui Rasputin” a crisă de Andrei Brestski. Călugărul ar fi prezis că, tot pe 23 august, înainte de cataclism, Iisus Hristos va coborî pentru a doua oară pe Pământ şi îi va avertiza pe oameni.

Bombă … Marţi, 21 august, 2013, NASA anunţa că o furtună magnetică solară este posibil să lovească  Pământul.

În principiu vorbim de un uriaş  un nor  de plasmă şi particule încărcate electric care  se îndreaptă  spre planeta noastră.

Impactul cu  Terra se va produce vineri, 23 august ziceau cei de la NASA;  experţii pecizân explicit  că nu vor fi probleme majore şi că în nicii un caz nu este vorba despre sfârşitul lumii.

Rasputin a prezis corect  corect, până acum, câte ceva „călugărul nebun” a prezis revoluţia bolşevică din 1917 şi asasinarea ţarului Nicolae şi a familiei sale.

De asemena, acesta l-ar fi anticipat şi pe i Hitler , destrămarea fostei URSS dar şi primul pas al omului pe lună.

Culmea previzionărilor lui Rasputin fiind prezicerea propiei sale morţi, cu descrierea explită a morţii sale  şi a unor împrejurări care, în mod normal sunt imprevizibile.

Legat de sfârşitul lumii, au fost mai multe date considerate aşa

Ultimele, anul 2000, 06.06.2006, decembrie 2012 au fost date ratate…  

Sper că mâine vom spune şi de 23 august 2013 a fost o ocazie ratată.

Despre  23 august însă putem vorbi în special ca de o zi însemnată istoric… 

Eliberarea Parisului cunoscută și ca Bătălia pentru Paris) a avut loc în timpul celui de-al doilea război mondial de pe 19 august 1944 până lacapitularea garnizoanei germane pe 25 august. Parisul fusese administrat de autoritățile militare germane de la capitularea Franței din iunie 1940, când a fost înființat statul marionetă L’État Français cu capitala la Vichy.

Eliberarea a fost rezultatul insurecției organizate de rezistența franceză împotriva garnizoanei germane din Paris. Pe 24 și 25 august, Forțele Franceze din Interior au primit sprijinul Armatei de Eliberare a Franței Libere, iar insurecția s-a transformat în lupte de stradă, cu folosirea baricadelor, mitralierelor și tancurilor împotriva germanilor și milițiilor colaboraționiștilor.

Această luptă a marcat sfârșitul Operațiunii Overlord, ducând la eliberarea Franței, restaurarea Republicii Franceze și desființarea L’État Français și fuga guvernului acestuia de la Vichy la Sigmaringen, în Germania.

Strategia aliată urmărea distrugerea forțelor germane în retragere spre Rin. În același timp, Rezistența franceză condusă de Henri Rol-Tanguy a organizat o insurecție în capitala Franței. Comandantul suprem aliat Eisenhower nu a considerat Parisul un obiectiv prioritar. Obiectivele sale prioritare erau cucerirea Berlinului înaintea Armatei Roșii și încheierea victorioasă a războiului. Mai mult chiar, Eisenhower credea că este momentul nu este potrivit pentru un atac asupra Parisului. El dorea să evite un asediu de durată și distrugerea toatală a orașului, fiind informat asupra faptului că Hitler ordonase demolarea Parisului în cazul în care garnizoana germană ar fi fost obligată să se retragă. În cazul unui asediu, planificatorii aliați estimaseră că ar fi fost nevoie de cel puțin 4.000 t de alimente/zi pentru aprovizionarea locuitorilor orașului și în plus ar fi fost nevoie de un uriaș efort de restabilire a infrastructurii orașului distrus de lupte. Luptele ar fi blocat în regiunea Parisului o lungă perioadă de timp cel puțin o divizie aliată.[2]

Totuși, Charles de Gaulle a negociat cu Aliații, amenințând că va trimite Divizia a 2-a blindată franceză (2ème DB) să lupte pentru eliberarea Parisului, pentru a preveni reprimarea insurecție din capitala franceză într-un mod asemănător cu a celei din Varșovia.[3] Până în cele din urmă, Eisenhower a cedat insistențelor francezilor.

Pe 24 august, generalul Leclerc, comandantul Diviziei a 2-a blindate franceze, a refuzat să mai se supună ordinelor comandantului american Omar Bradley și a trimis o avangardă (la colonne Dronne) să intre în Paris. Mesajul lui Leclerc către parizieni era acela că întreaga divizie avea să intre în oraș a doua zi. Bradley a cedat în fața faptului împlinit, spunâd „OK, Leclerc, run into Paris…”. Avantgarda compusă din tancuri M4 Sherman, șenilate ușoare și infanterie motorizată, comandată de căpitanul Raymond Dronne, au fost primele trupe regulate aliate care au intrat în Paris.

Pe 15 august, în Pantin (o suburbie din nord-estul Parisului), s-a format un transport de 2.200 bărbați și 400 de femei – cu toții deținuți politici – care au fost trimiși în lagărul de concentrare de la Buchenwald – ultimul convoi de acest fel din Franța.

În condițiile în care luptătorii Forțelor Franceze Libere înaintau rapid spre Paris, metroul parizian, jandarmeria națională și poliția au intrat în grevă. În scurtă vreme au urmat poștașii pe 16 august și numeroase alte categorii de muncitori din Paris pe 18 august. Pe 18 august a izbucnit greva generală a tuturor parizienilor mobilizați de FFI.

Pe 16 august, 35 de tineri activiști ai FFI au fost trădați Gestapoului de un agent vichyist. Cei 35 au fost arestați în Bois de Boulogne și au fost executați.

Pe 17 august, Pierre Taittinger, președintele consiliului municipal, temându-se că gemanii ar fi putut dinamita punctele de importanță strategică din Paris, s-a întâlnit cu guvernatorul militar german al Gross Paris și comandant al garnizoanei capitalei, generalul Dietrich von Choltitz. Fiind conștienți că generalul Choltitz intenționa să încetinească cât mai mult posibil inaintarea aliaților, Taittinger și consulul general al Suediei, Raoul Nordling, au încercat să-l convingă pe Choltitz să nu distrugă Parisul.

Insurecția Forțelor Franceze din Interior.

Pe 19 august, coloanele de tancuri, șenilate ușoare blindate și camione transportoare de trupe germane s-au deplasat pe Champs Elysees și au făcut ca zvonurile despre posibilul atac al trupelor aliate să se înmulțească.

După trecerea coloanelor germane, au izbucnit primele lupte dintre mebrii rezistenței franceze și soldații germani. Insurgenții au lipit afișe pe pereți chemând la „mobilizare generală” în condițiile în care „războiul continua”. Polițiștii, membrii Gărzii Republicane și Gărzii Mobile, jandarmii, gardienii pușcăriilor, patrioții francezi, practic „toți bărbații de la 18 la 50 de ani capabili să poarte o armă” au fost chemați să se alăture „luptei împotriva invadatorilor”. Alte afișe aduceau asigurări că „victoria este aproape” și că „toți trădătorii vor fi judecați”. Afișele erau semante de „Comitetul parizian de eliberare” aflat sub autoritateaGuvernului provizoriu și „șefului regional colonelul Rol” (Henri Rol-Tanguy), comandatul FFI.

Odată cu creșterea intensității luptelor, mai multe unități mici ale Crucii Roșii s-au deplasat în oraș pentru a asigura asistența medicală răniților francezi și germani.

În aceeași zi în, o barjă plină cu mine navale a explodat și a distrus mai multe clădiri.

Pe 20 august au fost ridicate o serie de baricade pe străzile Parisului, iar insurgenții au început să se pregătească pentru ca să reziste unui asediu german. Au fost folosite camioane și copaci taiați, au fost săpate tranșee, iar piatra din pavaj a fost folosită pentru întărirea baricadelor. La construirea baricadelor au participat bărbați, femei, tineri și bătrâni, care au transportat materiale cu ajutorul cărucioarelor din lemn. Au fost capturate cisterne de combustibil și camioane ale armatei germane, marcate mai apoi cu însemnele FFI. Camioanele au fost folosite la transportul oamenilor, armelor și munițiiei de la o baricadă la alta.

Micul lagăr de concentrare „Fort de Romainville”, locul unde erau închise și executate în special femeile din rezistența franceză începând cu octombrie 1940, a fost eliberat de insurgenți. În curtea lagărului zăceau mai multe cadavre abandonate de călăi.

Consulul suedez la Paris, Raoul Nordling, a mediat un armistițiu temporar între comandantul german al garnizoanei Parisului, Dietrich von Choltitz și o parte a luptătorilor FFI. Amândouă taberele aveau nevoie de timp: germanii pentru a-și întări pozițiile cu soldați și arme grele de pe frontul din apropiere, iar francezii pentru a-și reface stocurile de muniție.

Luptele au atins apogeul pe 22 august, când germanii au încercat o străpungere a liniilor franceze. Pe 23 august, la ora 9 dimneața, germanii au incendiat Grand Palais, aflat sub controlul luptătorilor FFI, iar panzerele au deschis focul asupra baricadelor. Hitler a dat ordine clare cu privire la distrugerea orașului.[9]

Aproximativ 1.500 de luptători din rezistență, ca și civili de altfel, au fost uciși în timpul luptelor din Paris.

Intrarea în Paris a Diviziei a 2-a blindate franceze (24–25 august)[modificare]

Pe 24 august, 35 de luptători ai rezistenței au fost executați lângă cascada din Bois de Boulogne. Au izbucnit lupte în Aubervilliers. În aceeași zi, mai târziu, avantgarda Diviziei a 2-a blindată sub comanda căpitanului Raymond Dronne a intrat în Paris și a înaintat până la Primăria capitalei (Hôtel de Ville).

A doua zi, generalul Leclerc în fruntea restului diviziei a intrat în Paris. Leclerc a preluat conducerea operațiunilor militare și au izbucnit lupte și în Montreuil.

În Pantin, unde aveau deja loc lupte pentru eliberare, resturile unităților germane au fugit spre est pe drumul spre Meaux. În timpul luptelor, au fost uciși 71 de soldați ai Diviziei a 2-a blindată, 225 au fost răniți, iar 35 de tancuri, 6 tunuri autopropulsate și 111 vehicule au fost avariate. În conformitate cu aprecierile istoricului Jacques Mordal, acesta a fost „o rată a pierderilor destul de ridicată pentru o divizie blindată”.[1]

Ultimatumul francez (25 august)

Pe 25 august la ora 10:30 dimineața, generalul Pierre Billotte, comandantul Brigăzii I blindate franceze a trimis un ultimatum generalului german von Choltitz. Raoul Nordling a jucat din nou rolul de mediator și a fost cel care a înmânat mesajul germanilor. Generalu francez făcea o scurtă trecere în revistă a situației din Paris. Punctele cheie fuseseră cucerite de francezi. În opinia lui Billotte, rezistența germanilor nu putea duce decât la pierderi inutile de vieți omenești, orice rezistență fiind sortită din punct de vedere militar înfrângerii. Francezii erau dispuși să aștepte o jumate de oră de la primirea mesajului, după care germanii trebuiau să accepte capitularea sau să se aștepte la anihilarea totală. În cazul în care germanii s-ar fi predat, ei urmau să fie tratați corespunzător legilor războiului.

Capitularea germană (25 august)

În ciuda ordinelor repetate date de Hitler în conformitate cu care capitala franceză „nu trebuia să cadă în mâinile inamicului decât ruinată complet” prin demolarea sistematică a podurilor și a clădirilor, (de aici și întrebarea „Arde Parisul?”, care este atât titlul unei cărți de memorii a lui Dietrich von Choltitz „… Brennt Paris?” și a unui film franco-american din 1966 „Paris brûle-t-il?/Is Paris Burning?”), guvernatorul militar și comandat al garnizoanei Parisului Dietrich von Choltitz a capitulat pe 25 august la cartierul general al generalului Leclerc de la Hotelul Meurice. Von Choltitz a fost ținut prizonier până în aprilie 1947. În cartea sa de memorii … Brennt Paris? („Arde Parisul?”), publicată pentru prima oară în 1950, von Choltitz se consideră salvatorul capitalei franceze.

În ceea ce privește rolul jucat de von Choltitz în timpul luptelor, a apărut o controversă, care continuă până în ziua de azi, părțile franceză și germană privind total diferit problema. În Germania, von Choltiz este considerat ca un umanist erou care a salvat Parisul de la distrugerile ordonate de Hitler. În 1964, Dietrich von Choltitz a explicat într-un interviu înregistrat pe bandă magnetică motivele pentru care a refuzat să se supună ordinelor lui Hitler: „Dacă nu m-am supus pentru prima oară, asta a fost pentru că am știut că Hitler era nebun” („Si pour la première fois j’ai désobéi, c’est parceque je savais qu’Hitler déraisonnait”). În 2004, fiul generalului german, Timo, a dat un interviu canalului public France 2, în care a afirmat că tatăl său a refuzat să execute ordinele lui Hitler și a permis cu bună știință aliaților să preia controlul orașului în mod rapid și sigur, împiedicând implicarea rezistenței în lupte grele de stradă, care ar fi ruiant capitala franceză. Generalul von Choltitz ar fi fost conștient că războiul este pierdut și ar fi decis de unul singur să salveze Parisul.

În schimb, în Franța, această versiune este considerată o încercare de falsificare a adevărului istoric, de vreme ce von Choltitz este considerat un ofițer nazist credincios lui Hitler, implicat în numeroase acțiuni controversate precum:

  • În 1940 și 1941 el a fost cel care a dat ordinele pentru distrugerea Sevastopolui și Rotterdamului.
  • În timpul luptelor din Paris:
    • Pe 23 august a ordonat incendierea Grand Palais, clădire ocupată de luptătorii FFI.
    • Pe 19 august a ordonat distrugerea morilor din Pantin pentru a înfometa populația capitalei.
    • Pe 16 august a ordonat executarea a 35 de membri ai rezistenței la cascada din Bois de Boulogne.

Într-un interviu din 2004, veteranul rezistenței franceze Maurice Kriegel-Valrimont l-a caracterizat pe von Choltitz ca pe omul care „atâta vreme cât s-a putut, a omorât francezi, iar, când a încetat să-i mai omoare, a fost datorită faptului că nu mai era capabil să o mai facă”. Kriegel-Valrimont a afirmat că „nu numai că noi nu-i datorăm nimic, dar ca să-i acorzi vreun merit este o falsificare nerușinată a istoriei”. Documentarul „Eliberarea Parisului”, filmat clandestin în timpul luptelor rezistenței, aduce dovezi clare ale luptelor grele de stradă, contrazicând afirmațiile generalului von Choltitz și ale fiului său.

Pe de altă parte, protocoalele conversațiilor telefonice dintre von Choltitz și supeeioeii săi, descoperite la un moment dat în arhivele din Fribourg și analizate de istoricii germani, vin în sprijinul afirmațiilor lui Kriegel-Valrimont.

De asemenea, Pierre Taittinger și Raoul Nordling și-au arogat amândoi meritul de a-l fi convins pe von Choltitz să nu distrugă Parisul, după cum ordonase Hitler[8]. Pierre Taittinger a pubhlicat o carte despre acest subiect: …et Paris ne fut pas détruit (… și Parisul nu a fost distrus).

Discursul lui Charles de Gaulle (25 august)

Pe 25 august, Charles de Gaulle, președintele guvernului provizoriu, și-a stabilit noul sediu în cadrul Ministerului de Război de pe strada Saint-Dominique, după care a ținut de la balconul primăriei pariziene un discurs însuflețitor în fața populației capitalei. Charles de Gaulle a amintit că Parisul a fost eliberat în primul rând prin lupta locuitorilor capitalei, cu ajutorul armatei franceze. De asemenea era amintit faptul că inamicul nu a fost înfrânt definitiv și că regiuni întinse ale țării erau încă sub stăpânire germană. De aceea, armata franceză și luptătorii FFI trebuiau să continue lupta alături de Aliați până la victoria finală. Nu în ultimul rând, ocuparea Franței și a Parisului de către germani era o lecție din care trebuiau trase învățămintele necesare.

Paradele victoriei (26 și 29 august)

Divizia a 28-a americană mărșaluind prin Paris pe 29 august

Pe 26 august a urmat o paradă a victoriei pe Champs-Élysées, în condițiile în care în oraști germani izolați care nu fuseseră capturați încă.

Pe 29 august a avut loc o paradă combinată franco-americană, odată cu sosirea în capitală a Diviziei a 28-a de infanterie SUA. O mulțime entuziastă a întâmpinat defilarea Armatei de Eliberare (Armée de la Libération) și a americanilor pe străzile Parisului.

Dacă pentru francezi pare clar ce s-a întâmplat pe 23 august 1944, pentru noi , românii e mai ciudat.. unii vorbesc de un act de mare trădare, alţii vorbesc de eroism .. există şi voci care vorbesc de oportunism… pe principiul: dacă ruşii tot sunt aici, nu mi avem ce face …

Lovitura de stat de la 23 august 1944 (denumită și actul de la 23 august) a fost acțiunea prin care, la data de 23 august 1944, regele Mihai a decis demiterea și arestarea lui Ion Antonescu, prim-ministrul României și Conducătorul Statului, a dispus încetarea imediată a colaborării României cu Puterile Axei și începerea tratativelor de armistițiu cu Aliații și de colaborare militară cu Uniunea Sovietică.

Numit de regele Carol al II-lea prin decretul regal din 4 septembrie 1940 ca prim-ministru al României, Antonescu a fost demis după 4 ani de regele Mihai prin decret regal la 23 august 1944 și arestat. Acest act a pus capăt regimului instaurat prin puciul lui Ion Antonescu de la 6 septembrie 1940 în urma căruia acesta s-a auto-intitulat „Conducător al Statului” și și-a atribuit puteri discreționare. Regimul Antonescu a fost o dictatură de tip fascist, s-a aliat puterilor Axei într-un război dezastruos pentru România, refuzând să se supună cererii regale din 1944 de semnare imediată a armistițiului cu Uniunea Sovietică, trecerea țării și Armatei române de parteaAliaților și încetarea războiului împotriva acestora.

În situația în care Armata Roșie invadase deja nord-estul României în luna martie 1944 (frontul oprindu-se pe o linie Cernăuți-Botoșani-Iași-Chișinău-Tighina), deconectarea de puterile Axei și semnarea imediată a armistițiului cu Uniunea Sovietică devenise o necesitate urgentă și vitală, iar guvernul sovietic, fiind în tratative cu opoziția românească la Stockholm prin intermediarul ambasadoarei Uniunii Sovietice, Alexandra Kollontai și al trimisului român Neagu Djuvara, amenința România cu reluarea ofensivei în septembrie în caz de menținere a țării printre Puterile Axei. Actul de la 23 august 1944  a fost programat sub auspiciile regale de către o coaliție formată din partidele democratice interbelice (liberal, țărănist și social-democrat) și partidul comunist, aliate în Blocul Național Democrat), cu colaborarea unor ofițeri superiori ai armatei, precum generalii Constantin Sănătescu, Aurel Aldea, Ion Negulescu ș.a.

Imediat după demiterea și arestarea lui Ion Antonescu, România a ieșit din alianța cu Puterile Axei, a declarat încetarea unilaterală a războiului împotriva Aliaților și a declarat război Germaniei și Ungariei. Acordul de Armistițiu între guvernele Statelor Unite ale Americii, Regatului Unit și URSS-ului, pe de o parte și guvernul României, pe de altă parte, nu a fost însă semnat, la Moscova, decât pe 12 septembrie 1944, astfel că timp de trei săptămâni, România a fost încă socotită ca un inamic de către Aliați, deși din ziua de 24 august 1944 întorsese deja armele contra puterilor Axei. Această situație a permis Uniunii Sovietice să confiște fără împotrivire armament, muniții, vehicule, avioane și totalitatea flotei românești atât militară cât și civilă. Militarii primiseră ordin să nu se opună iar rarii care totuși au încercat, au fost luați prizonieri. În cadrul Acordului de Armistițiu de la 12 septembrie 1944, au fost stabilite modalitățile politice de guvernare a României precum și plata de despăgubiri materiale URSS-ului în valoare de 300 milioane de dolari defalcate pe 6 ani, sub formă de bunuri. Alt rezultat al schimbării de alianță din 23 August 1944 a fost retrocedarea Transilvaniei de Nord României, în timp ce Cadrilaterul retrocedat Bulgariei, precum și Basarabia și Bucovina de nord cedate Uniunii Sovieticerămâneau în posesia acestora. Schimbarea de alianță a României din 23 August 1944 a accelerat înaintarea Aliaților (printre care se număra acum România) spre granițele Germaniei, armata română participând la operațiunile din 1944 contra Germaniei naziste pe teritoriul țării sale, precum și la cele de pe teritoriile Ungariei și Cehoslovaciei până la sfârșitul războiului. Punctele cel mai occidentale eliberate de armata română în ofensiva împotriva Germaniei naziste au fost orașele Chotěboř și Humpoleț, la 90 km la răsărit de Praga, în ziua de 4 mai 1945.

Contextul

Iuliu Maniu, liderul Partidului Naţional Ţărănesc, a purtat negocieri pentru ieşirea României din război şi a colaborat cu regele pentru răsturnarea dictaturii antonesciene.

Generalul Ion Antonescu fusese investit cu „puteri depline la conducerea statului român” după ce, pe fondul dictaturii regale a lui Carol al II-lea, România fusese forțată în 1940, prin presiunile diplomatice ale Uniunii Sovietice și Germaniei Naziste care cu un an în urmă semnaseră pactul Ribbentrop-Molotov, să cedezeTransilvania de Nord Ungariei, Basarabia și Bucovina de Nord Uniunii Sovietice și Cadrilaterul Bulgariei. În ziua următoare după instaurarea guvernului Antonescu, regele fusese obligat să abdice în favoarea tânărului său fiu . Constituția fusese suspendată, parlamentul dizolvat , și o parte din puterile constituționale ale regelui au fost asumate de Ion Antonescu,  care s-a autointitulat „Conducătorul Statului”. Antonescu avea astfel puteri discreționare în fruntea guvernului, întărindu-și poziția după înăbușirea rebeliunii legionare. Guvernul antonescian a intrat în 1941 în război de partea Axei și împotriva URSS, cu scopul de a redobândi teritoriile anexate de aceasta, ceea ce a și realizat. După aceea, însă, în pofida protestelor partidelor istorice, Antonescu a continuat să avanseze pe teritoriul sovietic, la est de Râul Nistru, ocupând teritoriul dintre Nistru și Bug, pe care l-a folosit pentru a extermina dușmanii politici ai regimului, intelectualii și artiștii „nedoriți” sau socotiți „decadenți”, sute de mii de evrei (unii fiind evrei români deportați, alții fiind evrei sovietici localnici) și câteva mii de romi.

După bătălia de la Stalingrad, însă, armata sovietică a început să avanseze și, în martie 1944, ajunsese pe teritoriul României. Din martie până în august 1944, frontul de est a fost stabilizat pe linia Chișinău–Iași–Târgu Frumos.

Planurile

Partidele istorice, excluse de la putere, dar lăsate să funcționeze chiar în timpul dictaturii lui Antonescu, au menținut contacte cu Aliații, și au purtat discuții cu aceștia, prin emisari trimiși de Iuliu Maniu la Ankara și la Cairo (de exemplu Barbu Știrbei). În același timp, după bătălia de la Stalingrad, guvernul lui Antonescu a purtat și el unele negocieri cu tovarășa Kollontai, reprezentanta sovietică la Stockholm, prin Frederic Nanu, căruia i-a succedat, după 23 august, Neagu Djuvara. În negocierile cu reprezentanții lui Maniu, Aliații, la cererea lui Stalin, puseseră condiția ca și comuniștii să fie implicați într-un eventual nou guvern.

În condițiile ajungerii armatei sovietice pe malul drept al Nistrului, regele Mihai a plănuit o întâlnire cu Antonescu pentru 26 august 1944, în care să îi ceară acestuia pentru ultima oară ieșirea României din război. Regele spera să-l convingă pe Antonescu să semneze un armistițiu. El a convenit cu generalul Constantin Sănătescu ca, dacă Antonescu refuză, să fie arestat. Cu cinci zile înainte, regele a aflat din întâmplare că generalul urma să plece pe front pentru mai multe zile, și a grăbit planurile, plecând în grabă de la Sinaia laBucurești și convocându-l pe Antonescu în audiență în ziua de 23 august, la orele 16:00.

Arestarea lui Antonescu

În discuția ce a urmat și care a durat peste o oră, Ion Antonescu a refuzat să accepte ieșirea din război, justificându-și refuzul prin „cuvântul de ofițer dat lui Adolf Hitler” că va merge alături de el până la capăt. Regele s-a văzut nevoit să folosească parola „Dacă lucrurile stau așa, atunci nu ne mai rămâne nimic de făcut!”[14][15] pentru a chema ofițerii care să-l aresteze pe general. În orele ce au urmat, au fost convocate la Palat toate persoanele de încredere ale lui Ion Antonescu. Toți s-au conformat și au fost arestați, cu excepția lui Eugen Cristescu, șeful Siguranței; acesta a fost arestat după alte câteva zile.

La Palat au fost chemați și liderii partidelor democratice, Constantin I.C. Brătianu, Iuliu Maniu și Constantin Titel-Petrescu, precum și Lucrețiu Pătrășcanu, cel considerat a fi persoana de contact cu Partidul Comunist. Primii trei, însă, nu au fost de găsit (nu se așteptau ca evenimentele să fie înaintate cu trei zile). Astfel, primul care s-a prezentat la Palat a fost Pătrășcanu, după ce noul guvern fusese deja alcătuit din persoane de încredere ale regelui Mihai, în timp ce liderii politici primiseră în guvern titlul de miniștri fără portofoliu. Întrucât gărzile pregătite de rege și de Maniu nu erau nici ele disponibile rapid, singura miliție care să poată păzi pe cei arestați a fost cea a comuniștilor organizați de Emil Bodnăraș, fapt exploatat de propaganda comunistă ulterioară.

Înainte de ora 20:00, regele a înregistrat un mesaj pentru țară ce avea să fie difuzat la radio la ora 22, în care a anunțat schimbarea guvernului și trecerea de partea Aliaților. Solidaritatea cu regele a fost generală, toți ofițerii importanți fiind de partea acestuia. După difuzarea mesajului la radio, au izbucnit demonstrații populare de entuziasm.

Reacția naziștilor

În preajma orei 21:00, la Palat a sosit ambasadorul Germaniei, Manfred von Killinger, care părea să aibă informații precise despre evenimente. Ca să câștige timp, Regele a negat, spunându-i că Antonescu este liber. Forțele germane au lansat a doua zi un bombardament asupra Bucureștiului, distrugând o parte din Palatul Regal. Regele Mihai, însă, se refugiase împreună cu regina-mamă, la Dobrița, în Oltenia.

Trupele de recruți români prezente în București au rezistat bombardamentelor și atacurilor germane, cu sprijinul aviației americane, care a bombardat și ea pozițiile germane din zona Băneasa și Otopeni, dar și obiective românești (linii ferate și șosele susceptibile de a fi întrebuințate de Wehrmacht pentru evacuare).

În timp ce armata română a avut de luptat împotriva Wehrmachtului – fostul aliat – Armata Roșie începuse să avanseze pe teritoriul României, socotindu-se încă în teritoriu inamic și comportându-se ca atare, bunăoară confiscând armament, muniții și bunuri atât publice cât și particulare, soldați și ofițeri români fiind luați prizonieri.

Consecințe

Armata Roșie a intrat în București la o săptămână după evenimente, găsind orașul eliberat de germani, armata română gata de luptă de partea ei și un guvern dispus să-i fie aliat.

Conducerea României

După demiterea și arestarea lui Ion Antonescu, generalul Constantin Sănătescu a fost însărcinat cu formarea unui guvern de reprezentanți ai partidelor democrate, politicieni comuniști și ofițeri ai armatei. Acest guvern a negociat armistițiul cu URSS, prin care s-a obligat să plătească despăgubiri de război, să admită pierderile teritoriale din est din 1940 și să acorde funcții mai importante comuniștilor. Armata sovietică a ocupat întreaga Românie, intrând la 31 august în București dar, deși la început soldați și ofițeri români au fost luați prizonieri de aceasta, în cele din urmă s-a acceptat colaborarea armatei române în vederea înfrângerii Germaniei Naziste. Armata română a recucerit Transilvania de Nord și a continuat eliberând Ungaria (cu ocuparea Budapestei) și Cehoslovacia.

Soarta generalului Antonescu[

După ce a fost arestat, generalul Antonescu a fost predat gărzilor comuniste ale lui Emil Bodnăraș, care la rândul lor l-au predat armatei sovietice pe 31 august, în ziua când aceasta a intrat în București. El a fost ținut prizonier în URSS și nu a fost judecat în procesele de la Nürnberg, fiind adus, în schimb, în România și judecat deTribunalul Poporului din București. El a fost condamnat la moarte și executat la 1 iulie 1946.

Regele Mihai

După 6 martie 1945, guvernele României au fost dominate de comuniști și impuse de Moscova cu ajutorul armatei sovietice. Regele Mihai nu s-a putut opune, fiind considerat de sovietici o piedică pentru planurile lor de instaurare a unui regim comunist. Astfel, deși Uniunea Sovietică și-a exprimat printr-o telegramă satisfacția față de evenimentele din România și l-a decorat pe rege cu Ordinul Victoriei, acesta a fost obligat la 30 decembrie 1947 de reprezentantul sovietic Andrei Vîșinski să abdice și să părăsească țara, declarată de comuniști «republică populară».

Istoriografia

Deşi rolul lor a fost minim, comuniştii şi-au atribuit întreaga acţiune. După o săptămână, liderii comunişti prezenţi (în imagine, Gheorghe Apostol şi Chivu Stoica) au organizat acţiuni de întâmpinare a Armatei Roşii.

În perioada comunistă, denumirea actului de la 23 august 1944 a suferit diferite transformări în propaganda oficială, acesta fiind însă permanent promovat ca o mare realizare comunistă.  Insurecția armată din 23 August 1944 a devenit ziua națională a României în timpul dictaturii comuniste. Spre sfârșitul acestei perioade, la propunerea lui Nicolae Ceaușescu, titulatura s-a transformat în „Revoluția de Eliberare Socială și Națională, Antifascistă și Antiimperialistă”. Istoria acestui eveniment a fost falsificată astfel de la început, rolul regelui Mihai și al partidelor istorice fiind minimalizat, evenimentul fiind prezentat ca fiind aproape exclusiv realizarea Partidului Comunist, care în realitate era la acea vreme o mișcare ce activa în ilegalitate, cu un număr redus de membri. Această campanie de falsificare a început chiar din 24 august 1944, când presa comunistă le-a atribuit acestora toate meritele acțiunii.

Istoriografia occidentală, la rândul ei, a adoptat poziția oficială a O.N.U. care nu admitea pentru cel de-al Doilea Război Mondial decât patru învingători și co-beligeranți împotriva Germaniei Naziste, anume Marea Britanie, S.U.A., Uniunea Sovietică și Franța, deși existau alte țări care luptaseră împotriva Axei (Polonia, Norvegia, Olanda,Belgia, Iugoslavia, Grecia), deși URSS fusese aliată cu Germania Nazistă până în vara 1941, și deși Franța oficială, cea a mareșalului Pétain, se luptase împotrivaAliaților în timp ce Franța rebelă, cea a generalului De Gaulle, dispunea de mai puțini ostași decât armata română în septembrie 1944. Dată fiind această poziția oficială, România a semnat Tratatul de pace de la Paris din 1947 ca beligerant învins (ca și Italia, care trecuse de partea Aliaților cu un an înaintea României), regimul Antonescu fiind singurul luat în cont, iar contribuția de partea Aliaților nefiind considerată decât în dezbaterea statutului Transilvaniei de Nord, care în final a fost retrocedat României, mai ales că Ungaria, sub regimul lui Ferenc Szálasi, se luptase de partea Germaniei Naziste până la capăt.

După căderea regimului comunist, istoricii români au putut analiza necenzurat schimbarea de alianță a României din 23 August 1944, iar regele Mihai a acordat multor jurnaliști și istorici români interviuri care au apărut în presa și în publicistica din România, aducând o nouă lumină asupra evenimentelor de atunci.[21][4][22] Forurile politice, însă, au scos ziua de 23 august nu numai din rolul de sărbătoare națională, ceeace era firesc, dar și din rolul de comemorare oficială, și cum simultan s-au produs numeroase tentative de a îl reabilita pe Ion Antonescu, perceperea comunității internaționale a fost că România dorește să șteargă lupta de partea Aliaților din istoria sa și să revină la un naționalism fascizant. Ulterior totuși, lucrările comisiilor istorice au relevat rolul schimbării de alianță a României din 23 August 1944 în revenirea Transilvaniei de Nord în granițele României iar presiunea diplomatică internațională a împiedicat reabilitarea solemnă a lui Ion Antonescu, dorită de partidele naționaliste. Ziua de aniversare a schimbării de alianță a României din 23 August și a intrării printre Aliați nu a redevenit însă comemorativă, deoarece mulți politicieni și alegători o înțeleg încă așa cum le-a fost predată la școală în perioada comunistă, anume ca o lovitură de stat care a inaugurat comunismul în România (în realitate, această lovitură de stat comunistă a avut loc la data de 6 martie 1945).

DEMENŢĂ ROMÂNEASCĂ: Romanţa celor trei cadavre

Niciodată, nu știu de ce, nu mi-am amintit de Ion Minulescu mai mult decât zilele astea şi nici de a lui

„Romanţa celor trei corăbii”

„Porniră cele trei corăbii…
Spre care ţărm le-o duce vântul?…
Ce porturi tainice,
Ascunse cercetătoarelor priviri,
Le vor vedea sosind mânate de dorul tristei pribegiri?…
Ce valuri nemiloase,
Mâine,
Le vor deschide-n drum mormântul?… ş.a.m.d”

De fapt, cred că, involuntar, minunata poezie e parafrazată în capul meu şi sună cam aşa: „Romanţa celor trei cadavre”, ca expresie a demenţei care se face tot mai simţită în ţara asta

Florin Cioabă, Veronica Bulai, Costică Ștefănescu

Oricine a deschis televizorul pe una din televiziunile de ştiri, de sport şi nu numai, a putut fi şocat de timpul alocat morţii …

Nu mai avem sărăcie, nu mai avem nimic… avem nişte morţi care par a fi tot ce contează … emisiuni care le copiază pe cele de dinaintea lor, se schimbă invitaţii, se schimbă realizatorii, rămân acleaşi întrebări şi aceleaşi răspunsuri …

Poate de aceea românii încep să arată tot mai mult a nişte zombi … 

E drept, nu tocmai nişte morţi obişnuiţi… nişte oameni de care s-a mai vorbit…

A murit Veronica Bulai, mamă a trei … dame consumabile  (ca să nu spun   cum spunea Radu Banciu, „trei curve”)  din care una, Monica Gabor/Columbeanu celebră şi apreciată de fetiţele mioritice  cum, pe vremuri, era apreciată una Mihaela, personaj de desene animate.

 A murit şi Costică Ştefănescu, unul din cei mai mari şi mai îndrăgiţi fotbalişti daţi de Craiova … şi a murit un ţigan umflat de ţesut adipos cât şi ca personalitate deoarece, un fost preşedinte comunistoid, dresat la Moscova la Facultatea de Apă de Ploaie a KGB, din interesul de a băga în derizoriu interesul unora faţă de exregele Mihai, a recunoscut în un act lipsit de orice valoare calitatea de rege al ţiganilor…

În fiecare din aceste trei morţi există ceva care o face să iasă puţin din banalui necrofilismului românesc.

Madam Bulai, mama … damelor de consum a murit încercând să facă poze… straniu e că, despre  Peştera Polovragi circulă o zicere: „cine este pătat şi tulbură liniştea locului moare”…

Peştera Polovragi se află pe malul Olteţului, acolo de unde, după cum se spune „priveşte ochiul negru al unei peşteri în care a trăit odinioară însuşi Zamolxis”. Peştera Zeului-Om cel iubit de daci este numită, pe lângă Peştera lui Zamolxis şi Peştera lui Numele Polovragi are o legendă: se pare că vracii dacilor erau capabili să vindece toate bolile vremurilor cu ajutorul plantei magice numită Polovraga, o plantă disparută azi. Ca un fapt inedit, Peştera Polovragi a fost descrisă de Mihai Eminescu în poemul „Memento mori”. (http://www.poezie.ro/index.php/poetry/171429/Memento_Mori )

Legendele spun că prin peştera Polovragi, zeul suprem al geto-dacilor intra în adancuri pentru a ieşi peste munţi la cetatea Sarmizegetusei. Conform specialiştilor, când speologii au cercetat peştera în premieră, acum circa 100 de ani, au descoperit cu uimire urme de picioare umane încălţate, vechi de 2.000 de ani. Zvonurile despre comorile dacice ascunse in Polovragi au atras sumedenie de aventurieri, iar toţi au avut parte de morti tragice. Se spune ca blestemul lui Zamolxis încă „veghează”, iar poveştile locului vorbesc despre dispariţii misterioase de oameni şi animale.

În plus, pasionaţii fenomenelor paranormale numesc zona „Triunghiul Bermudelor din Oltenia”. Potrivit site-urilor cu specific paranormal, se pare că  demnă de reţinut este o poveste legată de Tudor Valdimirescu! Care avea obiceiul de a reveni pentru rugaciune în preajma zidurilor Mănăstirii Polovragi. O iscalitură a sa rămasă în mănăstire se adauga variantei neoficiale în care o sosie a sa ar fi fost ucisă de eterişti, pe cand Domnul Tudor, un initiat al vremii, a ramas în mănăstire pentru a trăi deghizat în călugăr până la sfârşitul vieţii…

Pe de altă parte, absolut şocat pare … filmul morţii … Madam Bulai mergea în pelerinaj … coboară din autocar să facă o poză, un bolovan de 7 kilograme se desprinde din munte, o loveşte şi o ucide … absolut cutremurător prin stranietate …

La rândul ei, moartea năpraznică a „Ministrului apărării Craiovei”, cum era numit Costică Ştefănescu, moarte survenită în urma faptului că acesta nu a mai suportat înfiorătoarele dureri date de cancer, dureri cărora le-a pus capăt prin saltul în gol de la spitalul unde era internat…

A treia moarte însă  depăşeşte orice este imaginabil în ceea ce priveşte limitele bunului simţ.

Partea sinistră de fapt nu vine neapărat din moartea unui individ pentru care abuzurile alimentare erau ceva obişnuit ci din tot ce e în jurul ei…

Autodenumirea ca Rege Internaţional al Ţiganilor frizează do combinaţie între demenţă,  lipsă de educaţie, lipsă de bunsimţ amestecate cu o formă de Imbecilitate nativă e una, recunoaşterea de către Ion Iliescu, ( la vremea aia, Preşedinte al României ), pentru a băga, prin extensie, un fost rege al României, Mihai, în ridicol, a recunoscut calitatea de rege …

Moartea grăsanului ţigan a generat încă doi regi.. unul al ţiganilor din România şi unui internaţional al ţiganilor… Păi nu este Ţinutul Mioriţei un ţinut al nebuniei? Este …

Dacă ne gândim că până acum două decenii nicăieri în lume nu exista nici un rege al ţiganilor, acum avem doi regi şi un Împărat Iulian … parcă îţi vine să îţi cam iei câmpii … ţiganii aveau buligaşi … e fapt un fel de şefi de trib şi cu un rege, împărat sau preşedinte… ţiganilor le lipseşte cava pentru a avea un rege ori un împărat… un Stat … nu a existat niciodată şi nu există un stat ţigănesc  …

Dacă vre-un ţigan se mai prevalează de recunoaşterea din partea lui Ion Iliescu ar trebui să ştie ceva… un preşedinte al României nu are competenţa de a recunoaşte un rege… Ba aş spune că ar trebui cercetat penal pentru asta…  

În fine, fiind democraţie, fiecare poate să se facă de râs aşa cum doreşte …

Şi totuşi…

Întrebarea care se pune este de ce nu s-a putut ca cele trei morţi să fie prezentate ca nişte simple  ştiri şi nu ca nişte mega evenimente?

Oare România e chiar atât de bolnavă? Oare necrofilia românilor a ajuns să fie cea mai pregnantă carcteristică a românilor? 

 

 

 

Caracal sub asediu … Bărbaţii sunt atacaţi cu bumeranguri … (sau bumerange)

Tentativă de omor în Caracal. Un bărbat a primit cadou un bumerang!

atentat

.

Este vorba de un colet-capcană, pe care cetăţeanul caracalean Cătălin B. l-a primit în cursul săptămânii în faţa uşii. Din fericire un vecin moldovean, mutat recent din Brăila, a avut prezenţa de spirit să-l avertizeze că-l paşte o moarte instantanee dacă foloseşte bumerangul”, declară Victor R, de la secţia Crime Exotice din Craiova.

Potrivit poliţiştilor, la faţa locului s-a deplasat urgent o echipă de genişti care a dezamorsat bumerangul, tăindu-l în 3-4 bucăţi.

„Cetăţeanul susţine că o persoană necunoscută i-a lăsat bumerangul la uşă, prima lui intenţie când l-a văzut fiind să-l ia şi să-l arunce, lucru care i-ar fi pus viaţa în pericol”, a mai declarat Victor R.

Sursa: timesnewroman.ro

Categorii:Pamflet

ROBERTA ANASTASE (despre V. Ponta) „… vorbeşte ca Mioriţa, în ultima perioadă: de o săptămână încoace gura nu-i mai tace”

Roberta AnastaseÎntr-o conferinţă de presă, ţinută la Ploieşti, vicepreşedintele PDL, Roberta Anstase, spunea că luni, 26 august, PDL va discuta în Biroul Permanent al partidului despre o propunere făcută de Ponta legat de măsurile economice propuse de PDL.

Atenţie, tot timpul Ponta spunea că va discuta cu orice formaţiune politică în afară de PDL.

Roberta Anastase dă de înţeles că de fapt această propunere a lui Ponta nu ar fi tocmai o chestie onestă, prin spectaculosul ei aceasta mascâns cumva situaţia lui  Ovidiu Silaghi prin distragerea atenţiei.

 „Sigur, avem o serie întreagă de semne de întrebare. Vreau să vă spun că propunerile cu caracter economic au îmbrăcat forma unei propuneri legislative pe care noi am propus-o la Parlament acum două luni, iar Victor Ponta nu s-a arătat interesat de acest subiect. Brusc i-a venit interesul în momentul în care avea o zi grea, foarte grea; al doisprezecelea, dacă nu mă înşel, sau chiar al treisprezecelea ministru cu probleme cu justiţia pleca din guvernul său, acesta din urmă chiar înainte de a intra pentru a doua oară, pentru că vă reamintesc faptul că domnul Silaghi a fost ministru în guvernul Ponta. Deci există o serie de suspiciuni în ceea ce-l priveşte pe domnul Ponta că a încercat să acopere subiectul legat de domnul Silaghi, ieşind să-şi arate o mare disponibilitate de dialog politic”, a spus Vicepreşedintele PDL.

De fapt, deşi se umflă în pene, Guvernul Penal al lui Ponta, constată pe zi ce trece că problemele cu care se confruntă şi pentru care nu are soluţii, sunt tot mai multe şi tot mai grave.

Probabil a observat şi Ponta că tot băgând ba indivizi lipsiţi de profesionalism, ba plagiatori şi incapabili, ba incompatibili şi penali în guvernul pe care îl conduce actul guvernării e un deziderat care se tot îndepărtează. Electoratul orbit de inepţiile vehiculate de escrocii media din armaara lui Dan Voiculescu începe probabil în tot mai mare măsură că a fost minţit cu neruşinare… de aici şi până la începerea unor proteste de stradă mai find un pas.

Lipsa de soluţii, de asemenea, ar urma să fie coafată şi mascată de mai sus pomenita discuţie cu PDL.

Revenind la doamna Anastase, aceasta a mai precizat:

„Iată că nu are soluţii şi iată că are nevoie de un dialog cu PDL-ul. Nu vrem în schimb să facem poze cu domnul Ponta, vrem să înţelegem că oamenii au nevoie de îmbunătăţire în viaţa lor şi nu în ultimul rând să sesizăm un lucru extrem de grav care se întâmplă în plan economic, un blocaj care duce la închiderea firmelor…” …

„…(Ponta) vorbeşte ca Mioriţa, – a continuat Anastase – în ultima perioadă: de o săptămână încoace gura nu-i mai tace”, … abordează subiecte legate de preşedinte, de Elena Udrea, de Florin Cioabă, fără a discuta însă despre chestiuni economice, ca omul care vorbeşte despre orice ca să nu fie nevoit să dea explicaţii despre lucruri la care ori nu se pricepe, ori despre care nu poate spune adevărul pentru că ar trebui să îşi recunoască incapacitatea de a le controla. Nu ştiu dacă măcar jumătate din cei care l-au votat mai cred că Victor Ponta are capacitatea intelectuală minimă de care e nevoie ca să fii premier, sau că acesta ar avea cel puţin intenţia de a fi premier şi ar avea cu adevărat  disponibilitatea de a încerca măcar să guverneze… tare mă îndoiesc.

Fostul ministru al Transporturilor, deputatul (PNL) Ov. Silaghi a fost miercuri, 21 august,  audiat la DNA în cazul denunţului făcut de senatorul Valer Marian privind referendumul. Numele lui Silaghi apare în denunţul depus la DNA în iulie de senatorul PPDD Valer Marian, fost membru PSD, în care l-a acuzat pe vicepremierul Liviu Dragnea de fraudarea referendumului din 2012 pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu.

Silaghi fusese nominalizat în iulie pentru funcţia de ministru al Transporturilor, post rămas neocupat după demisia lui Relu Fenechiu, în urma condamnării sale, în 12 iulie, de către instanţa supremă, la cinci ani de închisoare cu executare în dosarul „Transformatorul”, pentru complicitate la abuz în serviciu în formă calificată.

Ovidiu Silaghi a mai fost ministru al Transporturilor din mai până în decembrie 2012.

Victor Ponta a declarat, la începurul săptămânii  că USL încurajează dialogul cu opoziţia, în special pe teme economice, fiind dispusă să aibă întâlniri cu reprezentanţii opoziţiei pentru a discuta propunerile avansate de aceasta.

 

Locul Sorinei Matei nu e la România TV … are pixu tare şi nu are faţă de ciutac … (Ciutác=ţărănoi)

21 august 2013 Un comentariu

Întotdeauna  am zis că Sorina Matei face notă distinctă…

Ea zice „Un jurnalist străin, uluit de ce se întâmplă în România, mă întreba acum câteva luni de ce nu plec din România, de ce nu închid pur și simplu ușa și gata. I-am spus că pur și simplu nu pot, deși am avut ocazia. Iar atât timp voi practica meseria asta, am datoria să respect adevărul și propria-mi conștiință.”

Eu nu mă întrebam de ce nu pleacă din România cu doar de la România TV … LOCUL EI NU E ACOLO 

 România tv pare tot mai mult un loc  din curtea lui Dan Voiculescu, un loc unde cei care îl populează seamănă tot mai mult a ciutaci … Ciutacul adus de la Voiculescu pute şi infectează tot ce atinge…

Nu, România TV nici măcar nu seamănă cu Antena 3 … ei seamănă a ciutaci .. ăia a gâzi … Pentru cine nu ştie, conform DEX avem:

gîde (gâdele, gâdea, gîzi, ), s. m. – 1. Călău. – 2. Tiran. – 3. (Arg.) Judecător. Sl. (bg.) gidija „nebun, extravagant, temerar”, poate de origine orientală. Sec. XVII. Semantismul nu este foarte clar. După Cihac, II, 111, din ceh.pol. kat „călău”, ceea ce nu pare posibil. – Der.ghidan, s. m. (nume propriu de cîine), pentru a cărui variație vocalică cf. gîză-ghiză; ghidănac, s. n. (ciocan; ciomag); ghidălan, s. m.(vlăjgan); ghiduș, s. m. (caraghios, bufon), cu suf. -uș; ghidușesc, adj. (caraghios); ghidușie, s. f. (caraghioslîc). Ghiduș este considerat de Philippide, Principii, 64 și DAR ca der., de la ghidi; de Lacea, Dacor., III, 750 și la Scriban din mag. büdös „puturos”, de unde provine și săs. bidusch; și de Drăganu, Dacor., VI, 276-80, din mag. gidós „păstor de capre”, aluzie la un obicei popular de Crăciun. Nici una din aceste explicații nu ni se pare convingătoare. 

Deci un Gâde e un călău … ce e un ciutac? Ce să fie? Un ţărănoi …

Ciutác s. m. – 1. Turc sau bulgar mahomedan din Dobrogea. – 2. Țărănoi, necioplit, netot. – Var. citac. Tc. çitak (DAR). 

De ce ar trebui să plece Sorina Matei de la România TV? Pentru că nu are faţă de ciutac  (ţărănoi) … şi pentru că ştie să ţină pixu tare şi drept …

sorina matei

Meseria de a nu-ți îndoi pixul

 

În 17 ani de meserie, am întâlnit mai multe categorii de jurnaliști. Jurnaliștii de teren, jurnaliștii habarniști și pseudojurnaliștii. Cheia în toată această departajare o reprezintă respectarea meseriei și conștiinței.

Pot să spun, fără pic de ezitare, că jurnaliștii de teren sunt cea mai cinstită și onestă parte a presei. Sunt oameni alergați prin zeci de locații- uneori zilnic, hăituiți, înjurați de politicieni, infractori și nu numai, uneori bătuți, scuipați, agresați, dar sunt oameni cu o precizie a informației și o viteză de lucru năucitoare. Nu e ușor să faci teren și să fii primul la concurența care există astăzi în televiziunile de știri, nu e ușor nici să stai zeci de ore într-o locație, nu e ușor să bați țara în lung și-n lat, nu e ușor să transmiți din băi de mulțime sau din fața unor instituții din care este foarte greu să afli informații certe, nu e ușor să lucrezi cu sursele. Dar ei o fac. Și știu destul de mulți care fac asta din pasiune, din respect pentru ei și pentru meseria pe care și-au ales-o. De multe ori însă tot ei sunt cei ridiculizați sau efectiv nebăgați în seamă de ceilalți. Sunt niște proști, niște „fătuci” sau „băiețași” ce ar trebui să citească doar comunicate de presă, spunea acum câțiva ani un analist politic al vremurilor noastre. Eu nu am uitat.
Oamenii aceștia însă, de multe ori obosiți de evenimentele pe care nu și le aleg, dar care se întâmplă, de multe ori specializați pe domeniile lor, pot da lecții de analiză – de departe mult mai pertinente, echilibrate și competente decât orice analist politic pe care-l vedeți la televizor. Pentru că ei, de cele mai multe ori, lucrează cu informația, se luptă cu timpul, cu viața în toate formele ei, nu cu interesul pentru politrucul x sau y. Întotdeauna acești oameni, cât timp voi practica meseria asta, vor avea parte de tot respectul meu. Ei sunt tot ceea ce ea are mai frumos.

Mai există și a doua categorie. A habarniștilor, i-am numit eu. Jurnaliștii ce nu știu, nu cunosc, nu-i interesează. Cei care lucrează ca la aprozar, cu program fix gen fabrică. În general, ei nu au întrebări, dileme, nedumeriri, nu citesc, nu se documentează, au alte preocupări mai bune în viață decât această meserie. Pe ei nu poți însă să-i comdamni. Poți să constați, cu regret, doar că și-au greșit menirea în viață. Și cam atât.

Cea mai periculoasă categorie e însă ultima- a pseudojurnaliștilor. Pentru că ei fac de râs și murdăresc toată această breaslă. De obicei, ei se prezintă ca analiști, comentatori sau, uneori, chiar moderatori. Și dacă ar putea, uneori, s-ar lipi de scaunele tuturor studiourilor de televiziune de dimineață până seara.
Unii, pe baza analizelor prin care-l spală pe politicianul x sau y, câștigă contracte importante, alții, tot grație analizelor, și-au făcut averi uriașe, câțiva sunt spăgari de profesie, alții șantajiști de meserie, unii își oferă gratis serviciile doar ca să fie băgați în seamă.
În presa de astăzi, pseudojurnaliști fără o oră de teren se implică sau susțin privatizări în numele unor oameni de afaceri, alții trăiesc de pe urma politicienilor sau afaceriștilor, alții – extrem de periculoși- susțin mereu și mereu retorica infractorilor ce le sunt prieteni, câțiva dintre ei sunt chiar parte a unor grupări infracționale. Unii au ales să facă politică din rândurile presei, alții s-au mutat până la urmă cu arme și bagaje în politică, unii s-au întors din politică și dau lecții penibile, mulți, prea mulți sunt trompete pe state de plată, alții, în mod halucinant, au trecut efectiv de la prostituția de lux, de nivel înalt sau de bordură, la analiza de tot râsul. Mie, de oamenii aceștia, îmi este pur și simplu scârbă. Cine are nevoie de ei, cine îi plătește, sunt toți fix la nivelul lor.

Un jurnalist străin, uluit de ce se întâmplă în România, mă întreba acum câteva luni de ce nu plec din România, de ce nu închid pur și simplu ușa și gata. I-am spus că pur și simplu nu pot, deși am avut ocazia. Iar atât timp voi practica meseria asta, am datoria să respect adevărul și propria-mi conștiință.

Omul, puțin descumpănit, mi-a urat succes.

Autor: Sorina Matei

Sursa: sorinamatei.blogspot.ro

ADIO, COSTICĂ ŞTEFĂNESCU !

Costică Ştefănescu s-a sinucis pentru că nu mai suporta …

.

Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească …

.

Costică Ștefănescu

Într-una din cărţile sale, marele gazetar sportiv Ioan Chirilă îl descria pe Costică Ştefănescu ca având “une belle allure”, referindu-se la eleganţa înnăscută a primului libero autentic al fotbalului nostru. 

Costică Stefănescu, produs al centrului de copii şi juniori al Stelei, dar ajuns celebru sub culorile Universităţii Craiova, a fost unul din cei mai mari fotbalişti pe care i-a avut România, un om în jurul căruia s-au ţesut performanţele Craiovei şi ale echipei naţionale din anii 80. Deposedările făcute cu o eleganţă nemaiîntâlnită până atunci, calmul din timpul partidelor, viziunea asupra jocului, pasele sale în adâncime (cei trecuţi de prima tinereţe îşi aduc aminte de frumoasa pasă spre Cămătaru, pe Rasunda Stadion din Stockolm, la acel 1-0 cu Suedia, din 1983) au fost atuurile acestui apărător care, paradoxal, nu prea ştia să faulteze. Rezolva totul prin anticipaţie, plasament şi o tehnică neobişnuită pentru un apărător.

Costică Ştefănescu a hotărât că vrea să iasă de pe scena vieţii în felul lui, probabil dărâmat la gândul că este chinuit de o boală necruţătoare, aşa cum fac mulţi oameni când află că sfârşitul este aproape. În cazul unui fost sportiv de mare performanţă, care a fost mereu în formă şi fără probleme de sănătate, atunci când primeşte o astfel de veste, totul devine negru, de neinţeles, şi atunci ia hotărâri dramatice, renunţând la tot. Probabil chinul prin care trecea Costică Ştefănescu era mult prea greu de îndurat, dacă un om care s-a luptat cu toţi atacanţii de valoare ai anilor 80 a ajuns să ia această hotărâre.

Ideea de a-l transforma pe Costică Ştefănescu din mijlocaş în libero a aparţinut poetului Adrian Păunescu, omul care a fost mereu aproape de cele două iubiri ale sale, Rapid şi Universitatea Craiova, fiind şi cel care a scris şi versurile celor mai frumoase imnuri din fotbalul românesc. După Zoli Crişan, şi el plecat dintre noi, după Adrian Păunescu, Craiova îşi mai pierde unul dintre simbolurile sale de frunte, căpitanul acelei echipe cu 15 titulari, aşa cum era numită, pentru valoarea deosebită a jucătorilor săi şi pentru că nu conta cine erau cei 11 care intrau în teren, atât de apropiaţi erau, ca şi valoare, toţi cei 15 din lot.

Ca întotdeuna, în astfel de momente ne gândim dacă nu am fi putut face mai mult pentru aceşti oameni, care au însemnat ceva în istoria sportului românesc. Am fi putut, fiecare din noi, să facem mai mult pentru a le alina suferinţele, dar n-am făcut-o, şi ne mulţumim doar să-i plângem, când nu mai sunt. Acum, Costică Ştefănescu se duce în ceruri, pentru a reface cuplul de fundaşi centrali ai naţionalei din anii 80, împreună cu Fane Sameş, colegul său din atâtea bătălii sub tricolor, stins şi el mult prea devreme.

Odihneste-te în pace, Costică, şi mulţumim pentru tot ce ne-ai dăruit în anii cât ai fost cel mai bun libero român pe care l-am văzut vreodată. După tine, a preluat din eleganţa ta Belodedici, cel care suntem convinşi că te-a urmărit foarte atent la fiecare partidă, când tu erai în plină glorie şi el era doar un junior talentat. Întotdeuna s-a dat o bătălie în sinea mea, când a fost vorba să aleg cel mai bun libero român pe care l-am văzut vreodată, pentru ca trebuia să aleg între tine şi Belo. Ce pot spune, cu siguranţă, este că tu ai fost primul libero autentic din fotbalul românesc, cel care a dat acestui post o eleganţă şi-o prestanţă aşa cum n-a mai reuşit nimeni până la tine.

Autor: Cristian Huluban

Sursa: sport.rol.ro

Pentru Corina Ungureanu drumul din sala de gimnastică spre Parlamentul European trece prin revistele pentru adulţi, prin PSD şi prin Primăria Ploieştiului

20 august 2013 Un comentariu

Pentru a putea candida ca independentă  la alegerile pentru Parlamentul European, Corina Ungureanu a demisionat din PSD.

Corina Ungureanu este o fostă mare gimnastă  care în prezent este consilier al primarului municipiului Ploieşti pe probleme de sport. 

Drumul frumoasei foste gimnaste a trecut şi prin revistele pentru adulţi … probabil pentru expunerea calităţilor politice vederii electoratului …

Daciana Ilie scrie în mediafax.ro

Fosta gimnastă Corina Ungureanu va candida ca independent la alegerile europarlamentare

Corina UngureanuFosta gimnastă Corina Ungureanu şi-a anunţat, marţi, candidatura ca independent la alegerile pentru Parlamentul European care vor avea loc anul viitor, ea demisionând din PSD, partid în care era înscrisă, pentru a putea candida ca independent.

Fosta campioană mondială la gimnastică Corina Ungureanu, care în prezent este consilier al primarului municipiului Ploieşti pe probleme de sport, şi-a anunţat, marţi, decizia de a candida ca independent pentru un mandat de europarlamentar la alegerile pentru Parlamentul European care vor avea loc în 2014.

Corina Ungureanu şi-a făcut publică decizia printr-un comunicat de presă care are drept antet numele său, însoţit de sloganul „Gândiţi liber!”.

Pentru a putea candida, Corina Ungureanu a decis să demisioneze din PSD, partid al cărei membru a devenit în urmă cu peste un an, după ce a renunţat la apartenenţa sa la UNPR.

„După ce am studiat cu atenţie actele normative care reglementează organizarea şi desfăşurarea alegerilor europarlamentare şi după ce am analizat obiectiv starea de fapt existentă în clipa de faţă pe scena politică românească, am decis să candidez în nume propriu, ca independentă. Pentru a mă conforma dispoziţiilor legale în materie, care prevăd în mod expres că la alegerile europarlamentare nu se admit candidaturi independente ale membrilor partidelor politice, mi-am înaintat demisia din Partidul Social Democrat, precizează Corina Ungureanu în comunicatul de presă.

Ea spune că nu doreşte să insiste asupra motivelor care au determinat-o să candideze ca independent pentru un mandat de europarlamentar şi că va prezenta „pe larg” aceste motive „în perioada următoare”.

Mizez pe sprijinul tuturor cetăţenilor români care gândesc liber şi care cred în rolul esenţial pe care îl joacă, într-un sistem democratic funcţional, societatea civilă, mai afirmă Corina Ungureanu.

Contactată telefonic de corespondentul MEDIAFAX, Corina Ungureanu a spus că „nu s-a pus problema” unei candidaturi a sa din partea PSD la Parlamentul European.

La alegerile locale de anul trecut, Corina Ungureanu s-a implicat în campania electorală a candidatului USL pentru Primăria Ploieşti, Iulian Bădescu. După ce Bădescu a fost ales primar, ea a devenit consiliera acestuia.

Marţi, Ungureanu a spus că, deşi a demisionat din PSD, este în continuare consilier al primarului Ploieştiului, pe probleme de sport.

Corina Ungureanu este dublă campioană cu echipa de gimnastică a României în anii 1997 şi 1999, campioană europeană cu echipa în 1998 şi campioană europeană la sol în 1998. Ungureanu nu profesează ca antrenor, ea explicând că proiectele la care lucrează în calitatea sa de consilier al primarului din Ploieşti nu-i lasă suficient timp pentru a antrena.

Autor:  Daciana Ilie 

Sursa: mediafax.ro 

P.S. O destul de consistentă galerie foto cu frumoasa pretendentă la marea politică europeană poate fi văzută aici: Mioritza News … are ce arăta …

omg-omg-oh-my-god-shock-smiley-emoticon-000702-large

Categorii:Protest Etichete:

Le Monde: „Visul revenirii la o Ungarie Mare începe să încingă spiritele în Transilvania… „

19 august 2013 2 comentarii

Ungur

„Visul Ungariei Mari”, într-un articol „Le Monde”

Cotidianul francez „Le Monde“ a scris, recent, despre formaţiunea Jobbik, care „s-a transformat într-un avocat al minorităţilor maghiare din ţările vecine, în special al celor 1,2 milioane de români de etnie maghiară“.

În articolul scris de către jurnaliştii francezi se spune că relaţiile diplomatice dintre Ungaria şi România sunt supuse unui test, în urma declaraţiilor făcute de liderul extremist maghiar, afirmaţii care „au stârnit furia la Bucureşti“.

Jobbik, formaţiune „antisemită, ultranaţionalistă, anticapitalistă, mişcarea tineretului radical ungar s-a transformat în partid politic în 2003. De atunci, a cucerit un loc important, obţinând 16,6% dintre voturi la legislativele din 2010“, se arată în material.

„Nu facem altceva decât să ne apărăm rasa şi naţia, valorile şi drepturile acesteia“, ar fi spus Vona Gabor, liderul formaţiunii.

Tensiunile dintre cele două state intervin, arată cotidianul francez, într-o perioadă în care România „se află în plină reformă administrativă“, aşadar declaraţiile venite din partea Ungariei „au încins spiritele în Transilvania.

„Visul revenirii la o Ungarie Mare începe să încingă spiritele în Transilvania, regiune care a fost mult timp în centrul discordiei dintre Bucureşti şi Budapesta. Parte integrantă a Imperiului Austro-Ungar, dar în care românii sunt majoritari, Transilvania a fost integrată în România în 1918, la sfârşitul Primului Război Mondial. După înlăturarea dictaturilor comuniste în Europa Centrală şi de Est, în 1989, Bucureştiul şi Budapesta au avut probleme în a se înţelege pe tema minorităţii ungare din Transilvania“, explică jurnaliştii cotidianului francez.

Pe de altă parte, integrarea celor două state în Uniunea Europeană calmase, într-o perioadă, spiritele, mai scriu jurnaliştii francezi.

„Jobbik promite, însă, să schimbe“ asta, conchide „Le Monde“.

Sursa: ro.stiri.yahoo.com

Extrem de ciudat, în cotidianul.ro apare un articol scris de Marcel Bărbătei un articol interviu cu istoricul Petre Ţurlea, articol care, cel puţin mie îmi aminteşte de momentul în care Kosovo s-a rupt de Serbia.  Atunci un lider al UDMR, cu nonşalanţă, făcea asemănări înte Transnistria şi Kosovo. Ce e interesant e că imebecilul nici măcar nu a fost arestat:

Petre Ţurlea

Petre Ţurlea

– De unde atâta grabă în povestea cu regionalizarea? De unde atâta siguranţă şi nicio umbră de îndoială?

– Treaba este forţată după câte ştiu eu pentru că există o înţelegere între guvernul Ponta şi UDMR. În orice condiţii s-ar face regionalizarea – ştiţi că se discută; 8-10-20 de regiuni – ea înseamnă începutul disoluţiei statului naţional-unitar român. Deci, după regionalizare sunt posibile o sumedenie de lucruri, se poate face mult mai uşor federalizarea. După federalizare se poate realiza foarte uşor o secesiune a unei regiuni, deci chestia cu autonomia rămâne undeva în urmă, pentru că ţelul UDMR va fi realizat altfel.

– Pe ce vă bazaţi când vorbiţi despre pactul Ponta-UDMR?

– E vorba despre nişte precedente destul de clare. Domnul Ponta şi USL au câştigat alegerile în toamna trecută fără drept de apel -70%. V-aduceţi aminte desigur că UDMR a fost solicitat la guvernare deşi n-avea absolut niciun sens. În plus, ştiţi foarte bine reacţia populaţiei româneşti. USL ca purtător de cuvânt al majorităţii populaţiei a luptat împotriva domnului Băsescu şi a tuturor aliaţilor săi. Cel mai fidel dintre aliaţi i-a fost UDMR-ul. Să ieşi exact în seara respectivă şi să-i chemi la guvernare, înseamnă că încalci ceea ce le-ai promis alegătorilor. Eu am impresia că în perspectivă PSD-ul şi domnul Ponta urmăresc izolarea PNL şi formarea unei alte majorităţi parlamentare. Singura soluţie pentru o altă majoritate parlamentară este UDMR.

Şi-apoi vedeţi în spatele grabei acesteia pentru regionalizare o mulţimede lucruri dubioase. Printre altele, am aflat săptămâna trecută la Târgu-Mureş că se urmăreşte scăderea pragului de la referendum de la 50 la 30% şi iată că s-a şi întâmplat. Regionalizarea va putea fi aprobată doar cu un sfert dintre voturile electoratului român contra a 75%. Asta înseamnă democraţie în ochii domnului prim-ministru. Şi evident – sunt sigur de asta – vor intra în joc şi manevrele oculte ale celor mai versaţi în acest domeniu din PSD care sunt domnii Hrebenciuc şi Cosmâncă. V-aduceţi aminte în 2003 când a mai fost o modificare de Constituţie? Atunci s-a inventat un lucru nemaiauzit în istoria electorală românească; votul în două zile. Reacţia populaţiei a fost una „nepotrivită” pentru ei şi chiar şi-a doua zi la ora 18 nu se atinsese pragul de prezenţă. În decurs de două ore Hrebenciuc şi cu SRI, evident, au făcut ca proiectul acela care avantaja evident în multe domenii UDMR-ul să treacă. La fel se va-ntâmpla şi-acum, dar lucrul cel mai grav este scăderea pragului la 30%. Apoi, după ce-a avut loc această conferinţă de la Târgu-Mureş privind regionalizarea, exact a doua zi, domnul Ponta s-a dus slugarnic la Congresul UDMR zâmbind în stânga şi-n dreapta. Eu sunt convins că există deja o înţelegere.

Acum vreo zece zile, reprezentanţii UDMR au ieşit şi-au spus cu fermitate şi cu încruntarea de rigoare că ei sunt împotriva oricărei forme de regionalizare, însă în spatele acestui comportament stă o înţelegere, pentru că dacă ar fi spus că sunt pro-regionalizare, suspiciunea românilor, mai ales a celor din Transilvania i-ar fi făcut pe aceştia să voteze împotriva regionalizării. Aşa, prin faptul că UDMR este împotrivă, poate că unii dintre electorii români vor vota propunerile acestea bezmetice ale guvernului.

– Avem situaţii comparabile în istorie?

– Întotdeauna când s-a lucrat la reîmpărţirea administrativă peste capul judeţelor- acestea fiind forma de organizare clasică a românilor, de tip roman – minoritatea maghiară a avut de câştigat. În 1938 în timpul dictaturii carliste s-au format 10 ţinuturi. Ca să-i mulţumească, în contextul acesta al formării ţinuturilor, regele şi ministrul de interne de atunci ,Armand Călinescu, au acceptat un lucru nemaiîntâlnit până atunci în relaţiile dintre stat şi minorităţi; ideea drepturilor colective pentru minoritatea maghiară. Era un pas, toate ziarele maghiare din Transilvania exultau. Conducerea României de atunci credea că astfel ungurii vor deveni susţinători cinstiţi ai statului român. Ş-a dovedit că în scurt timp, la Dictatul de la Viena, toţi s-au pronunţat împotriva statului român şi n-au cerut doar partea de nord ci şi restul Transilvaniei. Aţi văzut apoi şi comportamentul extraordinar de brutal împotriva românilor în timpul ocupaţiei, dar şi împotriva evreilor. Deci ei nu sunt mulţumiţi niciodată, orice le-ai da. În 1952, în alt regim de dictatură, s-au format din nou regiunile. Una dintre ele era Regiunea Autonomă Maghiară. Ordinul de formare a regiunii a venit de la Moscova şi conducerea românească l-a acceptat. Eh, s-a crezut că acceptând formarea regiunii, ungurii vor fi mulţumiţi şi va fi o mare veselie în ţară.

Dar eu am găsit la arhiva Camerei Deputaţilor două dosare masive din 1952 cu procesele verbale din timpul adunărilor din vara aceea în toate localităţile majoritar maghiare din Transilvania. Gheorghiu Dej a pus să se facă aceste întruniri pentru a testa fidelitatea ungurilor, el sperând că o să culeagă doar laude. Într-adevăr, din procesele verbale rezultă că erau mulţumiţi pentru moment, dar iată ce cereau în continuare la unison; – o republică secuiască, apoi un guvern separat maghiar, o armată maghiară, un coridor de unire cu Ungaria, monedă proprie, drapel propriu, justiţie şi administraţie doar în limba maghiară.

Aşa-i şi-acu’ după 1989. Văzând că nu pot printr-o lovitură de tip Târgu-Mureş să rupă Transilvania, au trecut la politica paşilor mărunţi, iar guvernele de la Bucureşti în prostia lor au spus; „las’ să le dăm asta că vor fi mulţumiţi”. Dar niciodată n-au fost mulţumiţi. Ţelul lor final este ruperea Transilvaniei. În realitate nu sunt supăraţi de statutul lor în România, deşi spun asta, ei sunt supăraţi pentru faptul că se află în România şi singura soluţie pentru a le fi bine este disoluţia statului. Şi revenim la regionalizare; se face regionalizarea şi ce se spune? Miniştrii ăştia mari susţin cu tărie că regiunile nu vor avea niciodată dreptul la relaţii diplomatice proprii şi nici armată. Dar, după ce se vor înfiinţa regiunile, va fi fiecare condusă de câte-un baron din ăsta regional. Fie prin mituire, fie prin şantaj aşa cum se practică la români aceştia vor fi aduşi să ceară şi dreptul de a avea relaţii diplomatice cu alte state pe motiv că relansează economia…motive se găsesc uşor, frazeologii la fel. Atunci vom avea mai multe state-n stat şi o federalizare din care se pot rupe bucăţi.

Să vă spun ceva ce părea că nu se ştia: Ministerul de Externe ştie cu siguranţă, dar cel care conduce azi Ministerul de Externe este o nulitate. O ţară slabă ca a nostră din punct de vedere militar şi economic trebuie să se menţină dacă are un Minister de Externe valabil. Singurul diplomat veritabil este domnul Bogdan Aurescu, dar pentru că el n-are apartenenţă politică, n-a ajuns şi nici nu va ajunge vreodată ministru. În anumite sfere superioare de la Bruxelles, sub influenţa deosebit de puternică a lobby-ului maghiar se merge pe ideea de a se sugera – şi o sugestie de la Bruxelles e obligaţie – României să se încadreze şi ea în mersul actual internaţional, adică recunoaşterea statului Kosovo, dar recunoaşterea statului Kosovo care s-a format prin secesiunea dintr-un stat naţional unitar va fi folosită ulterior ca precedent istoric. Şi iată cum ajungem înapoi în România. În 1999 când a fost războiul din Kosovo, un frate al domnului Tokes care trăieşte în Târgu-Mureş a spus clar într-o conferinţă publică; „ Cazul Kosovo va fi un precedent pentru Transilvania!”. În faţa acestor presiuni, cu siguranţă vom recunoaşte până la urmă provincia Kosovo ca stat, se va realiza un precedent, iar pe fundalul regionalizării şi disoluţiei puterii statului român se va face şi secesiunea. Ideea statului naţional unitar după regionalizare poate să rămână ea în Constituţie , dar nu va fi decât o formulă fără acoperire în practică.

Iată că foarte multe lucruri se leagă şi revin la ceea ce-am spus la Conferinţa de la Târgu-Mureş. Le cer tuturor românilor să voteze împotriva regionalizării şi acestui proiect de Constituţie care face posibilă regionalizarea.

– În cazul unui asemenea vot nu i se va da apă la moară preşedintelui care va creşte precum Făt-Frumos în sondaje?

Eu nu cred…Domnul Băsescu este ieşit din istorie, sau va intra în istorie ca un personalitate cu totul negativă a secolului 21 indiferent de ceea ce va face de-aici încolo şi trebuie să ne aducem aminte că el a pregătit foarte multe lucruri care au contribuit la situaţia de fapt din România. Cum de-a fost ales domnul Tokes europarlamentar dacă nu cu serviciile secrete ale domnului preşedinte? În judeţul Vaslui sunt 40 de unguri şi l-au votat pe Tokes 8000 de oameni. Şi-aşa a ajuns el mare demnitar al Parlamentului European cu un cuvânt greu de spus acolo, datorită acestui domn Băsescu care ar face orice ca să poată sta la butoane în continuare şi după cum vedeţi îi iese, pentru că actualul prim-ministru este un om slab şi de o laşitate extraordinară. Se ţine cu dinţii de scaun şi ar face şi el orice pentru a se menţine acolo, inclusiv toate aceste convenţii secrete cu domnul Băsescu.

Vor exista cu siguranţă voci care vă vor taxa drept un naţionalist prăfuit şi că regionalizarea e foarte bună din punct de vedere economic…

Cum e foarte bună economic domnule? În relaţia noastră cu Uniunea Europeană cine a avut de câştigat până acum?  Sau a avut România ceva de câştigat până acum? Şi banii aceştia despre care se spune că vin de la UE…România dă ea nişte bani şi primeşte mai puţin decât dă. S-au pus atât de multe condiţii pentru banii pe care-ar trebui să- primim încât să nu poată fi îndeplinite. Noi finanţăm, în ultimă instanţă, Uniunea Europeană. Şi pentru a intra în această Uniune vestită am dat tot; finanţele, bogăţiile subsolului, totul, totul, totul…Şi-acum suntem trataţi exact ca o colonie. Vă amintiţi în 2012 cum au venit pe rând – era pelerinaj!- diverşi fruntaşi europeni şi un bezmetic de american, care-au bătut cu pumnul în masă că şapte milioane şi jumătate de români nu au dreptul să voteze împotriva domnului Băsescu şi că acesta trebuie să rămână? Şi guvernanţii de la noi, alianţa aceasta care a pregătit extrem de prost referendumul a lăsat capul în jos frumos şi astăzi am ajuns la statutul de colonie americană. S-a protestat vehement împotriva unor măsuri luate de PDL privind aurul, gazele de şist şi altele. Şi actualul guvern care atunci protesta dă tot ! Dar acum le dă el nu le dau alţii.

Eu fiind istoric contemporan fac comparaţie şi constat că se aseamănă situaţia extraordinar de mult cu relaţiile româno-sovietice de după 1945 când exista subordonare deplină prin SOVROM-uri, o jefuire sistematică a bogăţiilor ţării, la fel cum se întâmplă şi astăzi dar de către occidentalii care vin cu statutul de democraţi. În domeniul militar erau chiar trupe sovietice aici,  şi-acum sunt trupe americane aici, care culmea, când fac chiar crime pe teritoriul nostru n-avem voie să-i judecăm. Păi nu suntem colonie? Dar e o deosebire mare; după 1945 eram subordonaţi unui stat dictatorial comunist, bolşevic, acum suntem subordonaţi unor state care se pretind democratice, dar democraţia funcţionează doar pentru ele şi nu pentru statele acestea mici subordonate complet. Ba îşi mai şi bat joc de noi vânzându-ne la preţ de top tot soiul de produse scoase din uz, vezi avioane –sicrie zburătoare şi fregate de la fier vechi. În plus suntem trataţi de la o înălţime astrală de către baronii ăştia occidentali iar răspunsul românesc este de-a dreptul în genunchi. Nu am deloc o simpatie deosebită pentru politica cu totul urâtă faţă de România a multora dintre dintre conducătorii maghiari, dar e de admirat faptul că majoritatea liderilor de la Budapesta îşi ţin coloana dreaptă în faţa Occidentului şi Occidentul văzând acest lucru tratează Ungaria cu respect, pe când noi suntem trataţi cu dispreţ suveran şi mai suntem şi jefuiţi.

Sursa: cotidianul.ro

VASILE DÂNCU: „Transilvania este tot mai izolată, geografic, dar şi politic şi, mai grav este că politicienii de la Bucureşti nici nu realizează asta”

Într-o postare pe blogul personal – scrie Ana-Maria Adamoae în  evz.ro sociologul Vasile Dâncu analizează problema Transilvaniei și modul în care clasa politică românească reacționează cu privire la declarațiile agresive ale extremiștilor maghiari și chestiunea autonomiei Ținutului Secuiesc.

Sociologul atrage atenția că Transilvania ajunge în atenția opiniei publice și a clasei politice de două ori pe an, pe 15 martie (de Ziua Maghiarilor de pretutindeni – n.r.) și cu prilejul Școlii de Vară de la Tușnad sau de la Balvanyos, și condamnă politicienii că nu fac din Transilvania un subiect de strategie națională.

„Scriu despre acest subiect pentru că mi-este frică de faptul că nepăsarea generală şi ticăloşia unor politicieni ar putea afecta viitorul copiilor mei pe care vreau să-i văd trăind fericiţi în Transilvania noastră, nu la Boston sau în Germania. Dar nu voi aborda, decât tangenţial, declaraţiile Preşedintelui de la Izvorul Mureşului, deoarece discuţia s-a politizat mult prea puternic şi nu cred că poate fi dusă mai departe cu folos. Poate că Preşedintele României a avut un ton prea ofensiv după gustul diplomaţilor, nu mă pricep, dar de ce nu a reacţionat consistent nimeni din clasă politică atunci când Tokes a cerut protectorat la şcoala de vară de la Balvanyos din acest an? (….) Problema transilvană revine doar de maximum două ori pe an, de 15 martie sau cu prilejul Şcolii de Vară de la Tuşnad sau Balvanyos, momente în care vreun  politician din Ungaria, călător prin Transilvania, spune ceva cuvinte asmuţitoare, iar atunci încep să latre toţi câinii, din Ardeal, până pe Dâmboviţa. Discuţia despre Transilvania ar trebui să fie una serioasă, strategică, nu o întâmplare sau o ceartă de trei zile cu ungurii sau, mai rău, o nouă ceartă între putere sau opoziţie. În douăzeci şi trei de ani de democraţie ştiu doar un singur eveniment în care politicienii de la Bucureşti au lansat un proiect, acesta este Autostrada Transilvania, pe care s-au chinuit apoi cu toţii să-l îngroape. (…) Faptul că nu avem un proiect naţional pentru Transilvania, că nu avem nicio strategie şi niciun gând de viitor este cel mai mare pericol pentru integritatea statului naţional, nu extremiştii unguri”, consideră Vasile Dâncu.

În finalul postării de pe blog, Dâncu conchide: „Lipsa lucidităţii politice, lipsa proiectelor animate de interes colectiv şi lipsa de solidaritate între politicienii români când este vorba de Transilvania sau statul vecin şi prieten, acestea sunt marile pericole”.

Autor: Ana-Maria Adamoae

 Sursa: evz.ro 

Data publicării: 18 August 2013

Având în vedere că mie mi se pare interesant întreg articolul din care citează Ana-Maria Adamoae pentru evz.ro, iată mai jos, integral,  articolul   publicat de Vasile Dâncu în transilvaniareporter.ro ca editorial, articol preluat şi pe siteul personal al autorului 

Problema transilvană.

Alba Iulia

Alba Iulia

 

Am scris de multe ori despre Transilvania sau relaţia dintre români și unguri, dar în ultima vreme încep să nu mai găsesc rostul acestei întreprinderi.

Primesc sute de mesaje pe tema asta pe mail, sms sau pe facebook, dar sunt mesaje mai ales de la ardeleni. Mai radicali sau mai puţin radicali, de fiecare dată partenerii mei de dialog revin cu aceleaşi îintrebări, cu aceleași tristeţi, iar, până la urmă, discuţia se înfundă în punctul în care analizăm modul în care sunt reprezentaţi politic ardelenii şi la o idee mai veche legată de înfiinţarea unui partid al ardelenilor. Cum eu nu sunt de acord cu un asemenea proiect, într-o Românie fragilă și prea puţin pregatită să gestioneze diversitatea, pentru că nu ştiu înspre ce direcţie poate duce, discuţia ramâne, de regulă fără soluţie. Nu înseamnă că nu îmi pasă și nu sunt la fel de nefericit, ca și alţi intelectuali ardeleni, de lipsa de înţelegere a compatrioţilor noştri față de o realitate tristă. Aleg totuşi să scriu despre acest subiect pentru că mi-este frică de faptul că nepăsarea generală și ticăloșia unor politicieni ar putea afecta viitorul copiilor mei pe care vreau să-i văd trăind fericiți în Transilvania noastră, nu la Boston sau în Germania. Dar nu voi aborda, decât tangențial, declaraţiile Preşedintelui de la Izvorul Mureşului, deoarece discuţia s-a politizat mult prea puternic şi nu cred că poate fi dusă mai departe cu folos. Poate că Președintele României a avut un ton prea ofensiv după gustul diplomaţilor, nu mă pricep, dar de ce nu a reacţionat consistent nimeni din clasă politică atunci când Tokes a cerut protectorat la şcoala de vară de la Balvanyos din acest an? În plus, nu am vazut oficiali maghiari de la Budapesta făcând scandal prea mare, semn că neînţelegerile lor cu Slovacia şi Serbia le ajung, în actuala lor situaţie nu au chef şi de un scandal cu România.

Problema transilvană revine doar de maximum două ori pe an, de 15 martie sau cu prilejul Şcolii de Vară de la Tuşnad sau Balvanyos, momente în care vreun  politician din Ungaria, călător prin Transilvania, spune ceva cuvinte asmuţitoare, iar atunci încep să latre toţi câinii, din Ardeal, până pe Dâmbovița. Discuţia despre Transilvania ar trebui să fie una serioasă, strategică, nu o întâmplare sau o ceartă de trei zile cu ungurii sau, mai rău, o nouă ceartă între putere sau opoziție. În douăzeci şi trei de ani de democraţie ştiu doar un singur eveniment în care politicienii de la Bucureşti au lansat un proiect, acesta este Autostrada Transilvania, pe care s-au chinuit apoi cu toții să-l îngroape. Se vor împlini peste puţin timp 100 de ani de la înfăptuirea Marelui Vis, unitatea naţiunii române. Dar noi cum decontăm asta? Nu am reuşit să facem nici măcar o autostrada peste Carpați într-un secol. Nu ajunge sentimentul că ”noi suntem români” pentru a construi o Românie puternică și prosperă. Dacă clasa politică din Romania nu ar suferi de o crasă cultură istorică, am fi cu toţii ingrijorați de faptul că şi ardelenii ar putea să-şi pună întrebarea: ce s-a întâmplat timp de 100 de ani cu comunitățile noastre? Cei care ştiu ceva istorie îşi aduc aminte că, la implinirea a zece ani de la Marea Unire, răspunsul la această întrebare a fost o expresie a dezamăgirii. Acum, la 100 de ani, vom putea face un bilanț pozitiv care să fie acceptat de majoritatea straturilor societății ardelene?  Dacă nu avem nici acum un răspuns cred că sunt două soluţii: ori punem rapid un proiect în lucru, ori nu mai sărbătorim nimic, mergem pe burtă, nu mai punem această problemă, nu-i mai întrebăm nimic, aşa cum facem de obicei. Dar putem fi linistiţi, indiferent de ceea ce vom face noi, Ungaria nu va uita să comemoreze, afisându-și din nou rana Trianonului. 
Faptul că Transilvania nu este subiect de strategie naţională este lucrul cel mai grav, rădăcina tuturor relelor. Îmi veţi spune, poate, că nici România nu este subiect strategic pentru politicieni şi aș putea să accept că așa este, dar aceasta nu poate fi o scuză. Un singur argument aduc pentru prioritatea strategică a Transilvaniei: este zona cu cele mai importante resurse ale României, nu doar minerale, dar și umane, ca să nu mai vorbim că este necesară o integrare completă şi firească în matca națiunii române, nu ajunge să proclami unirea politic pentru ca ea să se realizeze spontan. Am scris mai demult un proiect politic, dar m-au convins colegii de partid că nu e momentul pentru el, că trebuie să mai aşteptăm. Altădată, într-o poziţie executivă, am inventariat proiectele, riscurile și oportunitățile legate de Transilvania, alături de o echipă de oameni îngrijorați, am scris o strategie, dar am fost din nou liniştit cu formula că ar putea fi un proiect pe care „să-l prindă spionii unguri care ar fi în stare să …”. Când am întrebat ce ar putea face ei cu proiectul nostru, personajul politic important era deja plecat de lângă mine.  Faptul că nu avem un proiect naţional pentru Transilvania, că nu avem nicio strategie şi niciun gând de viitor este cel mai mare pericol pentru integritatea statului naţional, nu extremiștii unguri.

Ce se poate lesne observa este faptul tulburător că avem nevoie de extremiştii unguri. Da, avem nevoie pentru ca să direcționăm spre ei toate lașitățile noastre, toate impotențele şi ticăloșia politică din ultimii 23 de ani. Pe spinarea lor se nasc politicieni, se câştigă alegeri, se ascund târguri făcute cu elita ungurească din acest moment sau din momentele trecute. Mai ales că se îmbracă precum la operetă, că flutură steaguri şi steme, ungurii cu minte înfierbântată sunt necesari ca aerul pentru politicienii români. Când te lupţi cu ungurii nu mai trebuie să decontezi nerealizările ce se văd chiar de pe Lună. Când ţara este amenințată de nişte iredentişti periculoși, cum putem să ne ocupăm de nimicuri cum ar fi  descentralizarea sau dezvoltarea comunităților. Când în România toţi politicienii vorbesc doct despre energie şi despre cum va deveni ţara noastră mare jucator strategic în acest domeniu, ar fi bine să ne amintim că mai avem aproape 100 000 de gospodării neelectrificate, iar 96 de localități sunt neelectrificate complet. De remarcat, majoritatea sunt în Transilvania. Atunci nu este mai simplu să jonglăm cu sabia fină a diplomaţiei cu adversarii din Ungaria? Mă rog, uneori putem să-i dăm unuia şi cu o bâta în cap, cum a facut recent Preşedintele, pentru a-i stârni pe ceilalţi politicieni care nu vor mai avea nimic de făcut cu floretele lor subţiri şi usor ruginite. Dar lipsa de reacţie este şi mai gravă: la ofensele aduse românilor în ultimii ani, nu a mai reacţionat decât foarte puţină lume.
Politicienii români din Transilvania se duc la Bucureşti cu căciula în mâna, pe la guverne, dar dacă vad că nu se poate, nu se mai războiesc. Dacă nu sunt cuminţi nu vor mai fi aprobaţi pe liste la următoarele alegeri, Bucureştiul validează orice candidatură, chiar şi a unui  amarît de candidat dintr-o comună izolată din Apuseni. Bucureștiul îi va accepta doar pe cei umili și cuminți. Capitala a ”reuşit” chiar și performanța de a ucide orice discurs sau program nationalist. La început, a promovat clovni și artiști de operetă, exemplul lui Vadim Tudor fiind cel mai bun, oameni care să te facă apoi să roșești cănd spui cuvântul patrie. Funar a fost lansat cu numărul 1 din Evenimentul Zilei cu un titlu imens ”Clujul stă pe un butoi de pulbere”, pe baza unei colaborări Ion Cristoiu – Cornel Brahaș. Poate că era un proiect necesar atunci, dar acel proiect nu a lăsat mare lucru în urmă. Zona discursului naţionalist a devenit astfel înconjurată de un cordon sanitar sau, cum spunea recent un jurnalist, ”a fost împuțit locul”. Trebuie să ne întrebăm dacă este bine ca Transilvania să fie reprezentată doar simbolic de câte unul sau doi politicieni în guverne sau în conducerile partidelor importante. Nu pot să nu recunosc că și în Transivania este o criză de leadership, dar ea ar putea fi depășită cu un mic efort din partea Bucureştiului, cel care deţine acum monopolul puterii selectiei cadrelor în partide. Dacă vor fi provaţi doar politicienii ardeleni conformişti şi fără personalitate, iar cei care au o voce mai ridicată vor fi executaţi  în diferite forme, atunci România nu va avea politicieni care să înţeleagă şi să fie utili în cazul problemei transilvane.

Transilvania, cu problemele etnice, politice sau sociale a fost francizată politic şi cercul celor cu acces a fost destul de redus. La PSD, de două decenii deja, deţinătorul francizei este Viorel Hrebenciuc. El face mereu legături, negociază, aduce voturile de aur ale ungurilor, împreună cu un prieten drag. Eu ştiu multe detalii, ştiu că dincolo de oprobiul public care-l stigmatizează, Viorel Hrebenciuc a participat la menţinerea unui echilibru, şi indiscutabil a făcut lucruri bune pentru convieţuire pașnică, mai ales în anii de început când a pus bazele unei relaţii normale cu UDMR, când a negociat cu americanii, dar a trecut destul de mult timp de atunci.

A fost vremea legăturilor ascunse, dar acum ar trebuie să trecem la o relaţie transparentă şi fluidă cu ungurii. Inclusiv la o negociere serioasă, în cadrul comunităţilor sau regiunilor. Nu este normal ca relaţia UDMR cu un partid românesc din Cluj, să spunem, să fie dictată la Bucureşti, în detalii. Strategia generală a partidului este una, dar măcar detaliile trebuie puse de acord pe plan local. Mulţi candidați social-democraţi din Transilvania au fost sacrificaţi pentru ca UDMR să sprijine Guvernul central, iar acest preţ este plătit şi astăzi de organizaţiile de stânga din această zonă. Sprijinul pentru comunitățile maghiare trebuie să fie real și transparent. Nu este normal ca în zona Harghita şi Covasna alocaţiile bugetare să fie făcute mai ales pe bază de târguri politice în care banii pentru un drum sau o şcoala sunt aduşi în coşuleţul bunicii de la UDMR. La masa negocierilor cu UDMR ar trebui să stea politicieni din Transilvania, ei ştiu cel mai bine ce înseamnă coabitarea interetnică, ei plătesc apoi toate costurile acestei coabitări. La un moment dat, atunci când era prim ministru, Adrian Năstase m-a introdus pe mine şi pe Vasile Puscas în grupul celor care negociau cu UDMR, dar după câteva luni, negocierea a devenit, din nou, una underground.

Românii din Harghita şi Covasna au fost lăsați în plata Domnului pentru că sunt prea puţini, mi-a spus un politician bucureştean, ei nu sunt o miză electorală.Pentru ei nu negociază nimeni, nu au fost măcar sprijiniţi să-şi constituie o elită nouă, militantă în stil nou, ca să spun aşa. Un lucru pe care noi, românii, nu l-am observat, este că ungurii de la UDMR au schimbat garda politică. Au adus o nouă generaţie cu oameni şcoliţi, interesaţi şi ei să scape de vechile figuri ale compromisului româno-maghiar. Poate că şi ei aşteaptă o generaţie mai tânără de români cu care să negocieze un compromis în care inclusiv românii să fie ambasadorii zonei Harghitei şi Covasnei, la Bucureşti. În acest moment, situaţia românilor din comunitățile unde sunt minoritari nu este măcar comparabilă cu a ungurilor minoritari din localităţile româneşti. În mare masură este și vina noastră, nu doar vina extremismelor ungureşti. Românii din Harghita și Covasna nu trebuie lăsaţi singuri, mai ales, nu trebuie lăsați să-şi dezvolte singuri spaimele sau ura, au nevoie să fie incluşi în negocierea generală cu administraţia maghiară din aceste judeţe. Noua generaţie a elitei maghiare cred că poate fi un partener corect de dialog, dar are nevoie şi ea de justificări pentru electoratul ei, la fel de speriat, bântuit de spaimele insuflate de vechea negociere romano-maghiară.
 
Noua negociere ar trebui să reconsidere poziţia statului faţă de comunităţile secuieşti din Harghita şi Covasna. Secuii au fost lăsaţi prizonieri discursurilor politice, mai mult sau mai putin extremiste sau demagogice, un fel de filosofie de genul Pieţei Universității: ”să fiarbă în suc propriu”. Nu este corect deoarece sunt plătitori de impozite şi au drepturi egale cu majoritarii. Un pic de respect nu ar fi rău din partea noastră pentur că nu noi suntem cei care trebuie să le spunem cine sunt, dacă sunt unguri sau nu, nici nu putem să-i obligăm să se declare români la recensământ. E adevărat că stramoşii lor ne-au maghiarizat forţat, dar apoi a venit Ceauşescu şi a făcut la fel. Ţinutul Secuiesc nu înseamnă politicieni unguri sau doar discursuri extremiste, este vorba de o cultură veche, unică în această parte a lumii. Ne putem mândri și noi cu asta şi putem să-i sprijinim pe secui să dezvolte această moştenire. Nu este un joc cu sumă nula, chiar dacă unii politicieni vor graniţă pentru Tinutul Secuiesc. Zona lor este o zona cu nevoi speciale aşa cum este şi zona moţilor din Munţii Apuseni şi o strategie pentru această zonă făcută împreună cu elita maghiara ar fi decredibilizat unica soluţie pe care au trâmbiţat-o politicienii în campanii: autonomie teritrorială. Soluţia pentru linişte în Harghita şi Covasna nu cred că mai stă în târguri politice cu UDMR sau PCM. Leacul la autonomia teritorială, inacceptabilă pentru statul român, nu este forta, ci mobilitatea, libertatea zonelor de a se dezvolta prin descentralizarea finanţelor publice și a deciziilor, stimularea energiilor locale. Nu cred că Victor Orban a adus vreun tractor în satele secuilor, dar Guvernul României era dator s-o facă.
 
Din păcate, marea bătălie pentru Transilvania este cea legata de cine câştigă sau nu câştigă ceva electoral din discursul naţionalist sau din replici dure date politicienilor maghiari. Acum, discursul lui Traian Băsescu de la Izvorul Mureşului a incitat toată media şi clasa politică doar din perspectiva cîştigului electoral probabil sau posibil. Nu ştiu dacă Preşedintele a vrut să obţină beneficiu electoral pentru Mişcarea Populară, probabil că a dorit și asta, dar dacă tot izbucneşte un scandal, să vedem dacă este şi ceva serios de făcut. Sigur, scandalul va trece în trei zile, iar apoi nu se va mai întâmpla nimic. Dacă un asemenea scandal măcar ar naşte o competiţie pozitivă între partidele politice care să vadă cum se poate realiza Autostrada Transilvania sau electrificarea satelor de care vorbeam anterior sau un program pentru dezvoltarea de investiţii în infrastructura culturală din comunitatile interetnice sau orice alt proiect de acest tip. Nu va rămâne nimic din această dezbatere şi nici oamenii nu vor înţelege nimic. Ce să înţeleagă ardeleanul, de exemplu: este bine sau nu să reacţionezi când vine liderul unui partid maghiar şi ameninţă România? Oricum ardelenii de rând nu înteleg cum de se plimbă liderii maghiari prin Transilvania de aproape două decenii şi spun tot ce vor, fără ca cineva să-i deranjeze. Unii dintre ei cred că statul român mai are ceva putere ca să reacţioneze măcar pe plan intern, însă nu înţeleg de ce politicienii români se certa unii cu alţii şi apoi nu fac nimic. Cei mai cu minte dintre ardeleni sunt evident socaţi de faptul că această zona contează mai mult doar ca și furnizoare de voturi.
Dacă tot am ajuns la acest subiect al relaţiei cu Ungaria, sunt de acord că dincolo de orice eforturi, noi nu vom reuşi sa găsim o soluţie ”nevrozei ungureţti”. Ca să răspund în acelaşi fel discursului şefului Jobbik, nu vreau să fiu eu psihanalistul lor, pe canapeaua istoriei, fiecare trebuie să-şi descopere singur problemele, dar trebuie să găsim o soluţie comună de conduită pentru clasa politică şi, mai ales, pentru statul român. Nu o mai fi Ungaria un pericol pentru zona noatră, dar este normal să fim mereu cei care nu ne amestecam în treburile interne, chiar dacă este vorba despre Transilvania? M-am bucurat de progresele făcute, în ultimii 15 ani,   în relaţia cu statul maghiar, dar este un pic prea mult să acceptam mereu provocările care vin dinspre Ungaria, mai ales prin intermediul politicienilor ce „dau ture” prin Transilvania. Nu sunt maestru în treburi diplomatice, dar există uzanţe şi proceduri pentru toate situaţiile. De ce le folosim atât de rar? Faptul că politicienii unguri cu funcţii în stat spun lucruri trăznite pentru că sunt în campanie electorală nu este explicaţie şi nici o scuză. Nici respiraţia gură la gură pe care o fac politicienii de la Budapesta fraţilor lor din Transilvania nu ar trebui să fie acceptată cu atâta usurință. Am facut politică la vârf, la un moment dat, dar nici atunci nu am detectat vreo strategie coerentă, pe termen lung faţă de Ungaria. Chiar atunci când s-au făcut lucruri bune, acestea au fost rodul unor inspiraţii personale sau întâmplări. Dacă am şti că există la Bucureşti sertariul ală secret cu strategia, multi ardeleni ar fi mai linistiti. Pentru că altfel nu înţelegem cu statul român acceptă o mafie a retrocedărilor în Transilvania, pe bază de documente false sau procese cumpărate. Dacă nevroza ungurească şi utopiile ei tămăduitoare nu trebuie să ne îngrijoreze prea mult, noi, ardelenii, ar trebui să-i întrebăm trotusi, pe politicienii de la Bucureşti, poate în campaniile electorale, atunci când vin pe la noi: frați români, totuși, care este planul cu Transilvania? Pe cel maghiar îl vedem in fiecare zi, suntem de acord să nu punem mâna pe puşcă pentru asta, dar noi avem un plan? Nu de alta, dar marii lideri români ne-au pus să ne speriem de faptul că ungurii dau legitimaţii sau duble cetăţenii şi că ne vor pleca ungurii (ca şi cum am fi fost tare îngrijoraţi!) şi când colo am văzut că ungurii nu au plecat şi nici nu au făcut revoluţie cu legitimaţiile lor, în schimb Transilvania se depopulează continuu, peste 1 milion şi jumătate de români au plecat deja, zilnic ne pleacă medicii şi inginerii în timp ce noi vedem singura ameninţare din partea unor unguri care fac scandal?
 
Transilvania este tot mai izolată, geografic, dar şi politic şi, mai grav este că politicienii de la Bucureşti nici nu realizează asta. Autostrada Transilvania a fost scoasa ca prioritate, de către Anca Boagiu şi de vremelnicul ministru moldovean Nazare, din strategia Consiliului pentru Transport, Telecomunicatii şi Energie al Uniunii Europene (TEN-T). Ei au înlocuit acest traseu care leagă Clujul de Bucureşti cu o iluzorie cale ce leagă Bacăul sau Iaşiul de Târgu Mureş sau Braşovul de Bacău. Trebuia de mult timp să avem un drum din Transilvania spre Moldova, dar nu este normal să lași un traseu la care se lucrează pentru ceva ce se va configura în viitor. Ardelenii ajung mai repede la Viena şi la Budapesta, deşi nu acolo au treabă, ci la București. Daca vă uitaţi pe noile hărţi ale infrastructurii (visate) la Bucureşti o să vedeţi că Ardealul de Nord, anexat dupa Dictatul de la Viena, devine o zonă lăsată în afara căilor de comunicaţie, deci în afara dezvoltării. Ce se va întampla peste 50 de ani în Transilvania ne interesează sau lăsăm să plutească totul, în derivă,pe fluviul istoriei?
 
Vedeţi de ce avem nevoie mereu de extremiștii unguri, veniţi pe drumurile proaste din Transilvania?  Numai aşa România își aminteşte de Transilvania. Din păcate, este nevoie de extremiştii unguri să ne aducă aminte tuturor că Transilvania nu este doar o monedă de schimb cu UDMR, că este o zonă care trăieşte, uitată, de regulă, de guvernele de la Bucureşti, unde românii şi ungurii sunt la fel de săraci sau bogaţi, dar participă la PIB-ul ţării. Când unii unguri se îmbracă în costume militare, scoase de prin muzee, ardeleanul simplu din Transilvania nu înţelege de ce românii se ceartă la Bucureţti pe tipul de reacţie la acest gest și finalmente nu iese nimic. Din nefericire, certurile acestea nu schimbă cu nimic viața de zi cu zi a oamenilor și nici nu cresc sentimentul de siguranţă națională. Dar extremiştii nu vin cu un  memento care ar folosi, ci ei aduc la Bucureşti motivul pentru politica de conflict. De aia mă enerveaza şi pe mine politicienii budapestani care se plimbă prin Transilvania ca „Vodă prin lobodă” şi ne ţin discursuri belicoase, ei sprijină politicienii de pe Dâmbovița să se ascundă de adevăratele probleme ale Transilvaniei şi să facă uitată ineficienţa politicii de la Bucureşti, inclusiv marile ”realizări” ale compromisului româno-maghiar din ultimele decenii. Când politicienii unguri umblă prin Transilvania cu sabia scoasă și nimeni nu-i aruncă peste graniţă unii dintre noi avem sentimentul că Transilvania este un no mans land şi asta ne întristează, ca ardeleni care păstrăm vie memoria lui Avram Iancu. Nu ajunge sa fluierăm după ei, dar, în lumea moderna si civilizată, nu putem nici să punem mâna pe bâte. Dar am trece şi peste asta, însă marii duşmani pentru Transilvania şi ai întregii Românii sunt alţii, mai periculoși decât toți „yobbicii” sau „tokeşii”.
 
Lipsa lucidităţii politice, lipsa proiectelor animate de interes colectiv și lipsa de solidaritate între politicienii români când este vorba de Transilvania sau statul vecin şi prieten, acestea sunt marile pericole.

Autor:  

Vasile Dâncu

Articolul poate fi văzut ca editorial în: 

transilvaniareporter.ro

Articolul este preluat şi pe siteul autorului:

vasiledancu.blogspot.ro

 

 

Declaraţii declarate …

DECLARAŢII

MIHAI  RĂZVAN UNGUREANU

(într-o conferinţă de presă la Beclean)

MIHAI  RĂZVAN UNGUREANU

MIHAI RĂZVAN UNGUREANU

„Dialog am cu PNL. Sunt foarte mulţi lideri PNL în Senat şi e absolut firesc să ai dialog. Nu avem o problemă să avem dialog. Există o linie roşie peste care noi nu putem trece, dar nu numai noi, am văzut şi declaraţiile domnului preşedinte Blaga, ale doamnei Udrea, ale lui Aurelian Pavelescu. Ne întrebăm dacă există o posibilitate de a accepta PNL într-o formulă complexă de centru-dreapta. Sigur că undeva în viitor există, dar în momentul de faţă PNL este prizonierul unui proiect personal al domnului Antonescu. Sigur aţi văzut declaraţiile unor distinşi senatori ai PNL, care spun că Partidul Naţional Liberal este în momentul de faţă condiţionat în existenţa sa de proiectul prezidenţial al domnului Antonescu. În condiţiile acestea ai un dialog politic, dar nu un dialog cu rezultat politic”

„Noi nu am ajuns la negociere cu partidele de centru-dreapta. Deocamdată, vorbim de declaraţii interesante, dar mai e până să ajungem la negociere”

„M-aţi vota? Eu vă răspund la întrebarea asta, dar s-a răsuflat bancul acesta de când îl spun: în condiţiile în care candidează domnul Antonescu, devine o datorie civică pentru 19 milioane de cetăţeni să-l contracandideze. Ce mi-aş dori să văd ar fi o inflaţie de contracandidaţi la domnul Antonescu. (…) Sunt unul dintre cei 19 milioane de locuitori, care se simte dator să-i creeze mici inconveniente domnului Antonescu”

„”Se vede că USL nu are resursă umană calificată. Nu a existat guvern în ţara românească atât de plin cu oameni cu probleme penale. E şi mare guvernul şi sunt mulţi cei cu probleme. Îşi culeg demnitarii de pe acolo pe unde noi nu mergem nici noaptea”

„Eu nu sunt sensibil la întrebări de genul va fi domn, va fi doamnă, va fi înalt, va fi scund, va fi tânăr sau mai în vârstă. Eu cred în alegerea unui candidat unic al dreptei şi mă bucur că vocea noastră nu a sunat în van. E adevărat că, de cinci luni nu mai vorbim despre altceva, că trebuie un singur candidat pentru dreapta. În momentul în care cădem de acord asupra principiului un candidat în dreapta, ceea ce trebuie să îndeplinească el ca model e o matrice de principii, nu doar faptul că nu trebuie să aibă probleme penale. Asta e de la sine înţeles, dar trebuie să fie capabil să îşi asume – pentru că poziţia prezidenţială este una în etajul executiv al organizării noastre statale -, trebuie să-şi asume continuarea proceselor de reformă structurală a statului român”

„Unele lucruri pot fi duse la bun sfârşit, altele nu apucă să iasă din laborator, să se transforme în realitate, dar reformele structurale ale statului român sunt absolut necesare şi, pe seama căutării şi a identificării compromisului politic capabil să ofere României viziunea de care are nevoie, reformele structurale pot fi continuate. Şi mai este ceva. Cred că în portretul următorului preşedinte trebuie să intre obligatoriu disponibilitatea de a dezbate public problemele grave ale statului. Sunt foarte multe probleme pe care statul în sine le are şi foarte multe problemele cărora nu le-am găsit soluţie. Uneori am fost ipocriţi, uneori, nu, dar avem nevoie, cred, ca preşedintele să pună în faţa oricărui român oglinda care să îi arate românului, indiferent dacă e confortabil sau nu şi pe ce risc politic, ce merge şi ce nu merge şi eventual care sunt soluţiile”

„Mă regăsesc în portretul de membru de partid al FC”

„Sunt foarte multe nume care au calităţi. Preşedinte nu te naşti, preşedinte ajungi. Pe de-o parte este votul, pe de altă parte e propria pregătire. Nu poţi să pui chiar orice acolo chiar dacă tendinţa e să votezi aproape orice. Eu cred că trebuie să gândim şi altfel. După dezastrul pe care îl lasă USL la guvernare fiind, nu se poate după 23 de ani să doreşti să stai în aceeaşi mocirlă. Eu vreau să ştiu că, după 20 de ani, am toate motivele să fiu în continuare în ţara mea şi copilul meu munceşte şi plăteşte taxele în ţara mea, nu în Elveţia, în Germania sau peste Ocean. Pentru asta cred că e nevoie să avem un preşedinte din generaţia care în anii 1989-1990 avea la vreo 20-22 de ani, care nu a uitat ce-a însemnat România înainte de 1989, care în 1990 a crezut că se poate altfel şi nu şi-a uitat acel ideal, dar care a avut timp între 1990 şi 2013 să muncească şi să arate că poate fi bun în profesia pentru care şi-a luat diploma şi să spargă acest mare blestem al clasei politice româneşti, care are două mari defecte: mediocritatea şi lenea”

„Să fii demnitar e foarte greu dacă eşti responsabil, să citeşti, să te informezi, să fii bun, să poţi gândi creativ. O mare parte a oamenilor politici au eşuat în meseria lor. Încă o calitate a omului politic: să ştie foarte bine limba română”, a declarat Ungureanu.

Întrebat dacă preşedintele Traian Băsescu va avea un cuvânt de spus în desemnarea candidatului dreptei, Mihai Răzvan Ungureanu a spus: „În semnarea candidatului dreptei cuvântul de spus îl va avea cetăţeanul cu drept de vot, fiindcă el răspunde la sondaje. Se fac sondaje. Probabil că sunt în acele sondaje, dar să ştiţi că nu le plătesc eu. Le plătesc adversarii noştri”

EUGEN TOMAC

(într-o conferinţă de presă la Constanţa)

Eugen Tomac

Eugen Tomac

„L-am văzut pe un personaj absolut sinistru din toate punctele de vedere, pentru că este una dintre cele mai mari catastrofe pe scena politică, pe numele său Crin Antonescu, candidatul la alegerile prezidenţiale din partea uniunii socialiste, numite USL, un om care s-a manifestat în mod deosebit în ultima perioadă prin ieşirile sale antieuropene, antidemocratice şi antiamericane. Într-un stat în care pilonii principali sunt axaţi pe identitatea noastră europeană ca stat membru al Uniunii Europene şi securitatea naţională este asigurată de NATO, tu, ca om politic, aduci injurii de neimaginat acum câţiva ani de zile la adresa partenerilor noştri strategici. Un asemenea comportament denotă lipsă de caracter, lipsă de viziune şi de responsabilitate politică”

„Premierul a venit anul trecut în faţa cetăţenilor români cu un program extrem de bine prezentat deşi conţine o groază de enormităţi pentru că au promis, spre exemplu, un milion de locuri noi de muncă. Prim-ministrul a devenit, de fapt, primul brutar al ţării pentru că în loc de un milion de locuri de muncă pe care le-a promis, ne oferă zilnic un

Elena Udrea

Elena Udrea

milion de gogoşi cu zero TVA”

ELENA UDREA

(după şedinţa Colegiului Director al PDL de la Baia Mare)

„Nu cred că mi se pot reproşa lipsa de activitate sau acţiuni care să afecteze PDL”.

 

.

.

.

Vasile Blaga

Vasile Blaga

VASILE BLAGA

(la  şedinţa Colegiului Director al PDL de la Baia Mare)

„Am decis ca alegerea candidatului PDL la Preşedinţie să fie făcută de toţi cei peste 300.000 de membri de partid, nu prin electori, nu de aleşii locali, ci de toţi membrii

„Sunt îngrijorat şi scandalizat de mocirla politică în care se scufundă Victor Ponta”.

.

.

.

.

Cătălin  Predoiu

Cătălin Predoiu

CĂTĂLIN PREDOIU

(o conferinţă de presă)

… guvernul alternativă este necesar pentru că USL este „o maşinărie cu computer defect, ce târăşte România spre sărăcie şi subdezvoltare”.

„Victor Ponta a devenit arogant şi suficient, iar Guvernul Ponta este incapabil”

Victor Ponta ori e tâmpit ori are probleme la „mansardă”

16 august 2013 2 comentarii
Şoapte de iubire amoarea o-ntreţine ...

Şoapte de iubire amoarea o-ntreţine …

Elena Udrea: Ponta să demisioneze

Deputatul PDL Elena Udrea consideră că premierul Victor Ponta „trebuie de urgenţă să-şi dea demisia”, deoarece „nu poţi fi premierul României şi să spui că dosarele în România se fac la comandă politică”.

Elena Udrea

Elena Udrea

„Victor Ponta trebuie de urgenţă să-şi dea demisia! Nu poţi fi premierul României şi să spui că dosarele în România se fac la comandă politică. Dacă lucurile stau aşa, atunci eşti un incompetent sinistru şi trebuie să pleci! Dacă lucurile nu sunt aşa, atunci eşti un iresponsabil care dinamitează imaginea României şi încrederea în statul de drept. Vi-i imaginaţi pe Angela Merkel, Jean-Marc Ayrault, David Cameron sau pe Mariano Rajoy spunând că în ţara lor se fac dosare politice? Nu, pentru că acolo sunt oameni responsabili, întregi la cap, nu diletanţi pe care «s-au umflat muşchii»”, a declarat Elena Udrea pentru MEDIAFAX.

Ea arătat că nu ştie ce a făcut Victor Ponta în concediu, dar de când acesta s-a întors nu face decât „să arunce cu dinamită în stânga şi în dreapta”.

„Nu ştiu ce a făcut Victor Ponta în concediu, ce a mâncat sau ce a băut, pe unde a fost plecat, dar de când s-a întors mi se pare că nu face altceva decât să arunce cu dinamită în stânga şi în dreapta. A luat-o, efectiv, razna”, a adăugat Udrea.

Ea crede că Victor Ponta ar trebui „să se calmeze” şi să „tragă aer în piept”.

„Victor Ponta să se calmeze, să tragă aer în piept şi să-şi aducă aminte că nu mai este liderul unui partid de opoziţie. Nu mai merge să spună ce îl taie pe el capul. Nu poate să-şi bată joc în felul ăsta de o ţară”, a adăugat Elena Udrea.

Şi fiica cea mică a şefului statului, europarlamentarul PDL Elena Băsescu, consideră că, „din ură politică”, premierul Victor Ponta „ar fi în stare să lase un om să moară”.
„Din ură politică, Ponta ar fi în stare să lase un om să moară. Cât de jos poate coborî un premier al României?”, scrie Elena Băsescu pe Facebook.

Premierul Victor Ponta a catalogat, vineri, drept revoltător faptul că preşedintele Traian Băsescu a avut „nesimţirea” ca, după ce „i-a făcut dosar penal”, să-l sune pe medicul Şerban Brădişteanu şi să-l roage să meargă în Turcia pentru a analiza starea de sănătate a lui Florin Cioabă.
Ponta a spus într-o conferinţă de presă la Suceava că statul român intervine în cazul unui cetăţean român aflat într-o situaţie cu totul specială în afara ţării.

Victor Ponta

Victor Ponta

„Dacă e vorba de un cetăţean român aflat într-o situaţie specială, copii, cazuri cu totul speciale, statul român, atât cât putem să ne permitem, nu putem foarte des, sigur că, pe cheltuiala statului român, intervenim în situaţii cu totul şi cu totul speciale”, a spus Ponta.
El a arătat că în cazul lui Florin Cioabă familia plăteşte, iar medicul Şerban Brădişteanu a plecat în Turcia pe banii familiei.

„Mă bucur că doctorul Brădişteanu nu are termen la tribunal, că i-a făcut Băsescu dosar. Deci, Băsescu i-a făcut dosar penal şi acum l-a rugat să meargă în Turcia şi mă bucur că nu are termen la tribunal, că nu putea să meargă doctorul Brădişteanu, pentru că trebuia să se ducă la tribunal, unde i-a făcut Băsescu dosar. Apropos de ticăloşie şi de tupeu, după ce-i faci dosar penal unuia dintre cei mai buni medici din România, mai ai şi nesimţirea să-l suni la telefon să-l rogi să ajute pe cineva”, a spus Ponta.

El a arătat că din banii statului român se plătesc doar cazuri cu totul şi cu totul excepţionale, cum a fost necazul din Muntenegru.

Dr. Şerban Brădişteanu

Dr. Şerban Brădişteanu

„Eu m-aş fi aşteptat ca preşedintele ţării să se preocupe atunci când am avut accidentul din Muntenegru. Nu l-a interesat, l-a durut în cot. Anul trecut, când a fost cu copiii din Suceava, nu l-a interesat, n-a sunat pe nimeni, însă revoltător este faptul că după ce domnul Băsescu i-a făcut dosar penal doctorului Brădişteanu a avut curajul să-l sune la telefon. Este tipic pentru personalitatea domnului preşedinte”, a mai spus Ponta.
Medicul Şerban Brădişteanu a declarat, joi, că Florin Cioabă nu are o leziune cerebrală ireversibilă, dar starea lui este gravă, circulaţia spre creier a fost afectată din cauza infarctului, capacitatea de contracţie a inimii este redusă şi sunt afectaţi rinichii, având nevoie de suport renal.
Şerban Brădişteanu a spus, pe Aeroportul „Henri Coandă„, la revenirea în ţară după ce a fost în Antalya pentru a-l evalua pe autointitulatul rege al romilor, Florin Cioabă, că în prezent se vorbeşte despre şansele acestuia de a rămâne în viaţă, starea lui fiind gravă.
Întrebat cine l-a solicitat să meargă în Turcia pentru a-l evalua pe Florin Cioabă, medicul Şerban Brădişteanu a spus că rugămintea a venit din partea preşedintelui Traian Băsescu.
„Preşedintele Traian Băsescu m-a rugat, dacă vreau şi pot, să fac această vizită medicală, împreună cu anestezista mea, pentru a aprecia ce este mai bine de făcut pentru un om, până la urmă”, a spus Brădişteanu.

În familia Ponta se face politică…

În familiile de politicieni, nevestele au un rol foarte important… Întotdeauna acestea sunt implicate în luarea deciziilor importante …Victor Ponta, Daciana Ponta

Categorii:Pamflet Etichete:,
%d blogeri au apreciat: