Arhiva

Archive for 6 noiembrie 2013

ELENA UDREA: ” …a-l compara pe Victor Ponta cu Nicolae Ceauşescu înseamnă a comite o foarte mare nedreptate acestuia din urmă. „

6 noiembrie 2013 3 comentarii

Elena UdreaPe blogul dânsei, doamna deputat Elena Udrea constată că pe Victor Ponta l-a lovit, ca pe majoritatea politicianilor Puterii o boală numită Autosuficienţă.

Se referă la aplombul cu care Ponta anunţa creştera pensiilor cu 3,76% şi a salariilor mici cu 3%.

Întotdeauna am zis că doamna Udrea are un umor incontestabil făcând o comparaţie între Ponta li „precursorul său” Ceauşescu, tot dânsa constatând că această asemănare este cam jignitoare pentru Împuşcatu’ soţul Sinistrei iubitoare de doctorate vintage ca Ponta.

Acum ceva vreme, doamna Udrea spuntea că suplimentările de venituri populiste ale lui Ponta sunt de fapt erodate de creşterile de preţuri, lucru pa care în afirmă, cu alte cuvinte şi acum.

Scumpirile combustibilului, impozitarea stâlpilor magazinelor şi a depozitelor, introducerea contribuţiilor sociale pentru cei care au imobile de pe urma cărora primesc chirii etcnu reprezintă altceva decât cauzele acelei erodări a veniturilor din dorinţa de a aduce mai mulţi bani la Buget.

Nu doar că veniturile nu vor creşte în realitate ci, din cauza scumpirilor, cei care lucrează în mediul privat  vor avea parte şi ei de scăderea puterii de cumpărare. Maşina personală va deveni ceva mai scumpă, pentru fiecare litru de combustibil şoferul va transfera statului 70 de bani în plus, rovigneta devenind şi ea mai scumpă cu 66%.

Practic vorbim de capcana în marasmul căreia s-a zbătut Guvernul Năstase, Guvernul Boc, prin măsutile impuse, reuşind să o evite. E vorba de monstrul economic numit inflaţie. Riscul ca spirala inflaţionistă să muşte puternic din veniturile reale ale populaţiei.

În viziunea doamnei Udrea motivul pentru care toate acestea se întâmplă fiind dorinţa Premierului de a crea falsa impresie că se luptă pentru cei mulţi şi săraci, de fapt cei 15-20 de lei nu vor putea să compenseze scumpirile la energie sau la mâncare ce vor veni.

Astfel, Ponta devine un „premier al taxelor” împingând greul spre cei care muncesc şi îşi plătesc onest taxele şi impozitele, ANAF fiind practic nefuncţional în realitate, nereuşind să colecteze, lucru care face din Ponta protectorul evazioniştilor.

Nici liberalii nu au parte de un tratament mai bun din partea blondei deputate. Aceştia se cam fac că plouă pentru a nu strica atmosfera în USL.

Antonescu, pentru a nu crede cineva că nu are şi el o părere şi că nu ar fi de dreapta, continuă să îşi exprime nemulţumirea faţă de acordul cu FMI, măsura necesară, de scădere a contribuţiilor sociale fiind amânată pentru semestrul doi al lui 2014 şi condiţionată de încasările de la Buget.

Practic fiind nevoie de o minune, minune care, dacă se întâmplă, atunci guvernul a face  ar mai lăsa să respire mediul privat.

Elena Udrea îşi încheie articolul spunând că promisiunea de reducere cu 5% a CAS nu prea ar valoare pentru liberali deoarece, atunci când s-ar produce, ei ar fi demult plecaţi de la guvernare, alungaţi de PSD-işti.

P.S. Între noi fie vorba, ca de obicei, doamna Udrea, are un talent special să pună sare pe rănile adversarilor săi.

Elena Udrea, Victor Ponta

Iată în continuare, articolul despre care e vorba:

Guvernul Ponta dă cu o mână şi ia cu două

Elena Udrea .Văzându-l pe premierul României cu cât aplomb anunţa ieri că toate pensiile vor creşte cu 3,76% şi că va mări salariile cele mai mici cu 3%, am avut imaginea autosuficienţei maxime care poate să cuprindă un om politic. Mi s-a părut că se repetă scena balconului CC când precursorul său ideologic, pus în faţa mulţimii nemulţumite, mai promitea 100 de lei la salariu „oamenilor muncii”.

 
Numai că a-l compara pe Victor Ponta cu Nicolae Ceauşescu înseamnă a comite o foarte mare nedreptate acestuia din urmă. Şi asta pentru că actualul prim-ministru al României dă cu o mână şi ia cu două. Creşterea preţului benzinei şi motorinei cu cel puţin 10%, impozitarea stâlpilor, magazinelor şi a depozitelor, introducerea contribuţiilor sociale pentru cei care au imobile de pe urma cărora primesc chirii şi alte măsuri de acest tip echivalează cu o încercare disperată a guvernului de a mai aduce nişte bani la bugetul de stat. În fapt, mărind veniturile câtorva categorii sociale, Victor Ponta ia de la toţi românii care muncesc şi se străduiesc să supravieţuiască într-o ţară în care guvernanţii le sunt ostili.
 
Dacă lucraţi la privat, nu vă faceţi iluzii: nu numai că nu vă va creşte venitul, dar veţi avea mai mult de plătit pentru mâncare (prin scumpirea transporturilor ca urmare a creşterii preţului carburanţilor), pentru energia electrică şi cea termică. Dacă mai aveţi şi maşină, situaţia va sta şi mai rău: cel puţin vreo 70 de bani în plus către stat pentru preţul la motorină şi benzină, amenzi mai mari, impozite mai mari în funcţie de motor şi, evident, o creştere de 66% a rovinietei. Se va porni o spirală inflaţionistă care va afecta foarte puternic veniturile pe care le aveţi. Şi toate astea pentru ca premierul României să creeze măcar impresia că se bate pentru categoriile sociale aflate în dificultate. În realitate, pensionarii cărora le va creşte pensia cu 15 – 20 de lei nu vor fi în stare să acopere măririle de preţuri la curent şi întreţinere sau la mâncare.
 
Victor Ponta devine foarte rapid premierul taxelor şi impozitelor asupra celor care muncesc cinstit şi asupra firmelor oneste care îşi plătesc obligaţiile către stat. De vreme ce s-a dovedit că ANAF-ul este total nefuncţional şi nu e în stare să colecteze, prim-ministrul nostru se transformă în protectorul evazioniştilor şi a celor care înşală chiar statul pe care are pretenţia că-l conduce.
 
În ceea ce-i priveşte pe liberali, aceştia, ca de obicei, nu au avut niciun cuvânt de spus. Crin Antonescu doar iese la televizor ţipând cum nu este el de acord cu FMI-ul, poate-poate convinge pe cineva că e şi el de dreapta. Singura măsură care ar fi putut să fie eficientă, scăderea contribuţiilor sociale, este amânată până după a doua jumătate a lui 2014 şi condiţionată de încasări la buget bune. Ceea ce confirmă lozinca politică a guvernării USL: „ce bine-ar fi să fie bine, ca să nu fie rău”. Cu alte cuvinte, dacă se produce minunea, atunci guvenrul mai lasă şi mediul privat să respire. Dacă nu, totuna e! Ca să nu mai spun că, pentru liberali, această promisiune de reducere a CAS cu 5% nu are absolut nicio valoare – ea ar urma să se producă la mult timp după ce vor fi fost daţi afară de la guvernare de către PSD-işti.
 
 
 
Câteva întrebări rămân însă:
 
  • Ce se întâmplă cu promisiunea USL de a reduce TVA-ul progresiv până la 19%?
  • Ce se întâmplă cu cele 10 miliarde de euro investiţii străine promise până la sfârşitul lui 2013?
  • Ce se întâmplă cu cei 6% din PIB care ar trebui alocaţi Educaţiei?
  • Ce se întâmplă cu reducerea TVA-ului la toate produsele alimentare?
  • Ce se întâmplă cu miile de kilometri de autostradă promişi în campaniile electorale?
  • Unde este milionul de locuri de muncă de care vorbea Victor Ponta în 2012?
  • Nu în ultimul rând, cum a ajuns cel mai independent premier din istoria României să facă tot ce-i spune FMI-ul?

Autor: Elena Udrea

Sursa: blog.elenaudrea.ro

Sabin Gherman – un ardelean care iubeşte România

6 noiembrie 2013 8 comentarii

Motto: „Doar proştii se sperie, ceilalţi se bucură sau se enervează”

Sabin Gherman

Acum 15 ani apărea în „Monitorul de Cluj un articol” care zbârlea mătreaţa românului. „M-am săturat de România scris de Sabin Gherman.

Şocaţi, mulţi au făcut tot felul de afirmaţii, care mai de care  mai clar provenită din mintea pusă pe bigudiuri a unora bolnavi de un românism paranoid. Una din ele nu o voi uita niciodată. Nu mai ştiu cine o spunea, dar îmi amintesc că era vorba de un talk show, iar emitentul zicerii era un mitic sadea.

Cică: „Sabin Gherman este un reprezentat al aroganţei ardelene, un nimeni de care nu s-a prea auzit la noi şi de care nu are cum să se audă. E un trădător plătit de unguri. Din cauza unora ca el România va avea mari probleme, în animite , unitatea românilor ar putea fi pusă sub semnul întrebării …”.

Extrem de interesant e că de Gherman îmi amintesc, îmi amintesc şi de respectivul articolului de parcă ar fi fost publicat ieri. De miticul mai sus amintit îmi amintesc   doar zicerea, ceasul scump, ghiulul greu, costumul de firmă şi exprimarea presărată cu dezacorduri  … 

Să ne reamintim articolul:

“M-am săturat de România”

    “M-am săturat de Mitică, de şmechereala şi ţigănia pe care le lasă în urmă acest nume de ţară, România. Vorbesc cu diverşi politicieni, aflaţi la putere, şi toţi îmi spun: < nu mai avem nici o şansă >. Citesc prin ziare că Bucureştiului guvernul a avut grijă să-i aloce de la bugetul ’98 o sumă mai mare decât a întregului Ardeal. Călătoresc cu maşina prin sud şi est şi văd diferenţa: acolo sînt drumuri mai bune, se fac mereu investiţii. Stau la coadă la finanţe, la CEC, la orice aparţine Statului şi peste tot se dă şpagă. Ciubuc. Peşches. Turcisme fără de care nu se poate. Şi atunci?
Eu nu vreau să emigrez numai pentru că de 10 ani nu se face nimic. Doar că m-am săturat de România. De sinonimele ei. De eroismele ei, scoase din orice context istoric. Alţii se laudă cu Michelangelo sau Da Vinci şi mie mi se arată scrisoarea lui Neacşu din Cîmpulung. Fantastică realizare delaţiunea!…

   Dacă regret ceva, acum la treizeci de ani, e că m-am născut aici, că fac parte din cei ce au învăţat pe la şcoli că poporul ăsta, boborul, domnilor, a fost într-o erecţie continuă în faţa istoriei. Care popor? Noi, cei care n-am făcut nici măcar o dată dovada virilităţii, noi, care în timpul invaziilor ne ridicam poalele în cap şi fugeam în păduri, noi, care leşinam prin sălile unde se hotăra istoria, noi, care astăzi ne scremem pentru o bucată de pîine şi nu mai ştim ce şmechereli să mai inventăm. Ăştia sîntem, peticiţi în cur, rupţi în coate; intrăm în istorie ca-ntr-o infectă crîşmă de cartier. Între două ghiorăituri şi-o înjurătură, poporul (boborul, domnilor), vorbeşte băţos despre Posada, despre Mihai Viteazu, despre << trăiască şi-nflorească Moldova, Ardealul şi Ţara Românească”. Şi – iarăşi – un ghiorăit victorios. M-am săturat să-mi fie ruşine. De aceea, prietenilor mei din vest le spun ca sînt din Transilvania. Altă ţară. Altra paese. Other country. L’autre pays. M-am săturat să-mi spună toţi neardelenii că aici, în Ardeal, am probleme cu ungurii. Că dacă n-ar fi ei… Că foamea este mama înţelepciunii… Că federalizarea este cel mai mare pericol care mă paşte, mă pîndeşte de după colţul blocului odată cu borfaşul pentru care plătesc impozit. Că musai trebuie sa strîng cureaua, ca măgarul lui Nastratin. În numele < unităţii >, < propăşirii > neamului rrromânesc. Şi eu, care aştept de 10 ani o unire adevărată, una a parlamentarilor ardeleni pentru Ardeal, o ofensivă civică pentru salvarea puţinului rămas.

   Nişte oameni au făcut Unirea de la 1918. Alţii sperau într-o confederaţie de tip helvetic, împreuna cu Ungaria, Cehia şi Austria. Alţii, ca Slavici, au spus ca unirea Transilvaniei cu România e o porcarie şi au făcut puşcarie. Acum se vede ce-a ieşit. Seriozitatea, eleganţa, disciplina – atribute ale Ardealului – au fost invadate de miticisme, de balcanisme ordinare, de civilizaţia semintelor de bostan. Era o şansă pentru România să se uneasca cu Transilvania, sa inveţe cîte ceva din organizarea ei, din sistemele ei de valori. N-a fost asa; România a înghiţit Transilvania – de aceea din trei în trei metri aluneci astăzi pe flegmele de pe marile bulevarde. N-o spun eu, ci un egal al lui Dumnezeu, Cioran. Vor sări o grămadă să contrazică cele spuse mai sus. Dar: cîţi dintre voi n-au mers la Bucureşti cu plasa plină, cu celebra plasă de rafie în care se înghesuiau sticlele de pălincă? Şi n-o duceaţi la prieteni, ci la directori, la ministere, la înalte porţi ferecate. Şi dacă, naivi fiind, n-aţi dus acele plase, de cîte ori vi s-a sugerat că la Bucureşti se intră cu capul, mîinile fiind ocupate cu < bagaje >. Bucureştiul, acest loc în care genialul tebecist se pupă cu analfabetul miliardar, a învăţat toată ţara că se dă. < Se dă carne >. < Se dă ouă >. Se dă. Mentalitate de moluscă. Aici nu ai drepturi, ci complezenţe. Aici se mănîncă seminţe de bostan, se vorbeşte cu < este mulţi > şi lumea în general se naşte, se înmulţeste şi moare. N-au învăţat nimic de la unguri, n-au învăţat nimic de la austrieci, n-au învăţat nimic de la nemţi.

   Au trecut prea repede de la furculision la < Treceţi batalioane române Carpaţii >. Poate de aceea cei mai vajnici “apărători” ai Transilvaniei s-au născut dincolo de Carpaţi. Poate de aceea Europa se termină pe undeva pe lîngă Braşov. Acolo se termină şi Transilvania. Pentru că în afară de limbă şi şosele proaste nu avem nimic în comun. Va trebui să ne trezim. Să recunoaştem că ceea ce se întâmplă acum e o comedie. Dar una în care copiii vă cer o ciocolată şi voi daţi din umeri. În care mereu înfriguraţi căutaţi o pilă pentru orice. În care şuşotiţi pe la colţuri despre vilele celor din poliţie sau din parlament. O lume sortită împrumutului de la un salariu la altul.

    Va trebui să vedem că se poate şi altfel. Că sîntem altfel. Că relele cele mari vin de la Bucureşti, de la luxoasele palate în care politicienii se bat fără nici o jenă pe ciolan. Va trebui să vedem că nu ungurii sau nemţii sau burundezii sînt inamicii noştri, ci noi înşine, trăitorii de pe azi pe mîine, obligaţi să furăm şi să înjurăm pe la colţuri. Nu mai avem ce să ne spunem; am făcut-o 75 de ani şi sîntem de 75 de ori mai săraci.

În rest, zile bune – m-am săturat de România, vreau Transilvania mea.”

Nu am să dau nici o sursă  a acestui articol deoarece îl am între documentele din computer şi nu mai ştiu de unde l-am descărcat. Cred că nu e nici o problemă, articolul a fost publicat în enşpe mii de locuri, atât în format tipărit cât şi electronic…

Despre Sabin Gherman, deşi zicea că s-a săturat de România, cred că de fapt s-a săturat de balcanismul şi de ceea ce numim azi „manelizare”, de acel „lasă că merge şi aşa”, de legile respectate şi nu prea, de jelania faţă de faptul că puşcăriaşul Jiji nu poate face puşcăria la fără frecvenţă, de dramele telenovelistice din familiile unor ţigani semianalfabeţi dar destul de aroganţi să se creadă regi, de impertinenţa politicienilor de a dori să îşi facă farmacii cu reducere şi centre SPA de lux unde să îşi dezmorţească oarele înţepenite de îndelungile dormitări în fotoliile Parlamenului … de tot urâtul  românesc.

Ce mai face Sabin Gherman? 

Pe 3 DECEMBRIE 2012  aflam dintr-un articol publicat de  Iulia Bunea în paginademedia.ro jurnalistul Sabin Gherman, a fost  amendat pentru discriminare într-un editorial. 

Jurnalistul Sabin Gherman – se spune în articolul Iuliei Bunea –  editorialist citynews.ro și realizator TV, a fost amendat de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) cu suma de 600 de lei pentru afirmațiile făcute într-un editorial, potrivit RedactiadeStiri.ro.

În editorialul intitulat Walter-Buşcă, eu nu pentru asta plătesc impozit, să fie clar, publicat în mai 2012, după meciul întrerupt dintre Universitatea Cluj şi CFR, Sabin Gherman a atacat în termeni duri un jucător şi câteva persoane din conducerea Universităţii de la acea perioadă, pe care i-a numit “oficiali veniţi de peste munţi la căpătuială”.

Din editorialul semnat de Sabin Gherman:

  • Vorbim de derby-ul Ardealului? Cu cine să vorbeşti despre Ardeal? Cu Bornescu, scăpat probabil după tratament? Cu Felix Grigore, obişnuit să vorbească singur prin stepa Urziceniului? Cu maseurul lui peşte-prăjit? Pentru ei s-au băgat peste 40 de milioane de euro în Cluj Arena, din impozitele plătite de toţi clujenii?
  • E o nemernicie ce se întâmplă. O nemernicie mare, pe măsura CV-ului oficialilor alb-negri. Şi când scriu asta mă gândesc la “gozeri” – aşa li se spune ăstora prin Ardeal, domnule Buşcă sau Bucşă sau cum te-o mai chema pe foaia de liberare.
  • Înţelegi? Aţi făcut praf şi pulbere mai mult decât un meci. Suporterii, ăia huliţii şi de la care ziarele de can-can aşteptau îmbrânceala supremă, v-au dat lecţii. Au fost oneşti faţă de ceea ce înseamnă Universitatea pentru ei. Voi v-aţi dat în stambă, oficiali veniţi de peste munţi la căpătuială, aşa cum faceţi de 90 de ani şi nici dracu’ nu vă-ntreabă de ce.

Atunci jurnalistul spunea:

“Voi contesta acea amendă, practic e vorba de un delict de opinie. Referirea din editorial e strict legată de scandalul de la acel meci şi nu de români sau unguri. Faptul că am avut dreptate cu Walter-Buşcă se vede acum, când U Cluj a ajuns de rîsul lumii după managementul domnului gunoier. La baza amenzii e o referire ciudată: “Românii veniţi în ardeal, din Muntenia sau Moldova, sunt alungaţi înspre locurile de baştină care sunt gunoaie” – las la o parte ortografie şi logică, dar cuvintele astea nu sunt din editorialul meu! Iar despre îngrijoratul petent, hai să fim serioşi: conform logicii CNCD, el are dreptul să facă pe toată lumea ba “horthyst”, ba “spion”, poate să vorbească orice despre oricine. În rest n-am ce să zic, omul se bucură că a ajuns în sfârşit în Ardeal şi ne arată el nouă cum stă problema”

Vezi articolul întreg  al Iuliei Bunea pe „Pagina de media”

De fapt, mie mi se pare că Sabin Gherman este un patriot adevărat, fără complicăţeinii şi ieşiri în arătură, unul din tot mai puţinii români cărora chiar le pasă de România, un român care vrea să trăiască în o Românie modernă, civilizată, europeană; un român care nu e bolnav de spirit de turmă, care nu spune ce spune pentru că aşa dă bine ci pentru că aşa simte că e bine.

 

Iată mai jos, luate la întâmplare  câteva articole publicate de Gherman pe citynews.ro , articole care merită citite cel puţin în diagonală. (Precizare necesară: Lincurile spre articolele respective se vor putea găsi la final)

Domnu’ Ponta, nu mai căuta duşmani. Că mă predau

Publicat: Vin 15 Feb. 2013

Am vrut pur şi simplu să văd pe ce dau impozitele şi taxele.
Doamnă şi domnule, în ceasul ăla zilnic de privit am văzut cea mai mare aglomeraţie de oameni mici.

Aia de la ministerul muncii a recunoscut că o obligă partidul la acte de corupţie. Când au aflat televiziunile, madam a dat-o la-ntors. Apoi au aflat procurorii că într-adevăr la ministerul ăla se ia șpagă. Şi ştii pentru ce se lua şpaga?: pentru angajări la departamentele de atras bani europeni. Nu contează că acolo e nevoie de oameni calificaţi, nu contează că n-am fost în stare să luăm a zecea parte din fonduri europene, nici că urmează cel mai dificil an de când musai să plătim datorii externe: noi tot pe pile angajăm, dă-o-n mama mamii ei de ţara noastră.

Între timp, de musai ca de voie bună, eu am fost cetăţean-model şi am plătit impozite.

Am stat o săptămână aşteptând o chestie: voiam să-l aud pe Ponta aşa: dragă tovarăşă Cîmpeanu Mariană, la ce suntem noi de râsul lumii? Răspuns: La fonduri europene, dragă tovarăşe premier. Apoi: dragă tovarăşă Cîmpeanu Mariană, la ce ai vrut să faci angajări pe pile? Răspuns: La fonduri europene, dragă tovarăşe.

Şi mă aşteptam s-o dea afară, pur şi simplu, eventual să-i ardă şi un şut în dos. Că ieri s-o răţoit tovarăşu’ Ponta că de-aia nu ne merge nouă bine că avem duşmani în interior. Că ţara asta ar fi minunată dacă n-ar fi ronţăită de şobolănimea dintr-însa – deci mă aşteptam să-l cheme pe Antonescu şi să-i zică de la obraz: bă Crin, voi numa’ pentru bani aţi intrat la guvernare? Ce liberalii lu’ peşte părjit sunteţi, bă? No, şi pe asta nu ţ-o mai primesc de mâine la lucru, că m-am săturat de proşti, de ţaţe şi de hoţi.

Mi se părea corect aşa. Dar n-a fost să fie. Sunt înţeleşi toţi, de două decenii şi-un pic, să se ungă unii pe alţii. Stau pe spate ca pe plajă şi se dau cu ulei, îşi fac umbră unii altora.

Între timp, doamnă şi domnule, am descoperit că singurul duşman al ţării noastre sunt eu. Da: pentru că plătindu-mi impozitele, nu fac decât să finanţez proşti, ţaţe şi hoţi.

Pentru asta, domnule Victor Ponta, o să te rog să mă scuzi – jur să-mi repar greşala: deci până o dai afară pe Mariana Cîmpeanu,
hai să-ncerc şi eu să fentez taxele,
ok?

De la democraţia lui Ion Iliescu la regionalizarea lui Liviu Dragnea

Publicat: Lun 10 Iun. 2013

„Vor fi opt sau nouă regiuni” – a noua pare a fi Dobrogea. Dacă ar conta într-adevăr identitatea regională, identitatea dobrogenilor ar fi dublată de cea a ardelenilor, bănăţenilor, bucovinenilor şi a tuturor celorlalţi români. Numai că nu peste tot există câte un Mazăre, nu-i aşa?

Apoi ni se mai spune că banii pentru regiuni tot de la Bucureşti vor veni – adică adio celor ce credeau în bugete şi strategii regionale. Mai mult: va conta mai întâi principiul solidarităţii: cei care produc mai puţin vor primi mai mulţi bani. Dar despre principiul muncii recompensate de ce nu se face vorbire? Tot n-am înţeles de ce nu e ok ca banii să rămână celor ce se spetesc cu munca.

Iarăşi: Consiliile Regionale vor fi, ca sumă a competenţelor, sub cele judeţene. Peste toate va plana inspiraţia miniştrilor de resort, care vor “analiza” proiectele bune de finanţat cu bani europeni – ca şi până acum. Nu autonomie administrativă şi financiară, nu reguli clare de solidaritate inter-regională, nu competenţe partajate cu guvernul central şi cu comunităţile locale. Cedezi suveranitate celor de la FMI, Banca Mondială, Comisia Europeană – şi refuzi de o sută de ori mai puţin propriilor cetăţeni?: străinii sunt de încredere şi noi, românii, nu?

Judeţele vor rămâne ca entităţi administrative – deşi Franţa îşi pune problema desfiinţării departamentelor, deşi Monti a anunţat reducerea provinciilor italiene cu mai mult de o treime, deşi polonezii (clamaţi de guvernanţi) au preferat powiat-urile (districte, comitate). Noi avem peste 3200 de entităţi administrative şi mai puţin de 1400 se auto-susţin: polonezii le-au rentabilizat comasându-le. Noi le ţinem pe harta României ca şi cum toată ţara asta ar fi suma orgoliilor primarilor mici: “hai dom’ senator, fă-mă şi pe mine oraş că am deja cinci mii de locuitori”, “hai dom’ deputat, fă din cătunul ăsta comună, că de-aici ţi-au venit voturile”. Şi parlamentarii noştri au votat cu două mâini noile localităţi – deşi localităţile astea, în afară de arteziene cu becuri colorate nici nu aveau după ce bea apă.

Solidaritate: spune-mi că musai trebuie ajutaţi ceilalţi, din celelalte regiuni: plătesc fără fasoane un impozit mărit, dar cu condiţia să meargă acolo unde e într-adevăr nevoie – n-o să fiu român (sau ardelean) ciufut să mă prefac că n-am habar de inundaţiile din Moldova. Dar: îţi aminteşti?: ştire: într-o şcoală din Nordul Moldovei s-au înlocuit prizele; preţul: 50 de milioane de lei vechi; între timp, electricianul din sat, şomer: “le-aş fi înlocuit eu, cu 5 milioane…”.

Democraţie originală, nu-i aşa? – uite ce strigă turcii, pe străzi: “Democraţia nu înseamnă doar alegeri”. Uite şi spaniolii: “Democraţia fără etică înseamnă dictatură”.

De aici: senzaţia că ai noştri aleşi, deşi şi-au dat seama că nu mai pot şmecheri la nesfârşit principiul subsidiarităţii, au ales hâr-mâr să facă regionalizarea, dar cât mai nesemnificativ posibil. La noi democraţia nu are nicio latură participativă, la noi micile popoare ideologice sunt mulţumite că ies la vot din patru-n patru ani – şi cu asta, basta democraţia, hai la mici şi bere.

Alt exemplu: preşedintele CJ Cluj a fost luat la trei-păzeşte de ministrul Dragnea: că de ce-s întârziate lucrările la pista aeroportului?: dar la ştiri n-a mai spus nimeni că lucrările s-au blocat din cauza legii expropierilor date de guvernul central. Adică Bucureştiul ne leagă mâinile şi noi musai să înotăm prin economia reală.

Asta nu mai e nici regionalizare şi nici descentralizare. Până când resursele nu vor rămâne (în mare parte) la dispoziţia unor instituţii regionale reale şi până când nu va exista un transfer real de competenţe – să ne luăm gândul.
Nu-i de înţeles: de unde atâta patimă în a fenta modernitatea? România e, pentru prima dată în istorie, parte a celor mai performante sisteme de securitate şi prosperitate – nu mai ţin fantoşele şi spaimele naţionale, oamenii aşteaptă împlinirea marilor promisiuni: “cum îţi aşterni, aşa dormi” sau “după muncă şi răsplată” – suntem buni la proverbe şi zicători, aşa-i?

De unde atâta incapacitate în a face istorie? Până şi Ceauşescu, răul suprem al acestei ţări, a amuşinat vremurile în august 1968 şi a ştiut să rentabilizeze micile mândrii: aminteşte-ţi cum scriitori mari ai acestei ţări dădeau buzna să-şi ia carnete de partid.

Baiu’: noi vrem să trăim ca nemţii fără să renunţăm la şmecheriile neaoşe. Ne uităm cu jind la noile patrii din jurul Vienei, Romei, Berlinului – dar ţinem hăţurile într-un Bucureşti hrăpăreţ şi incapabil să gândească România dincolo de Ferentari sau Bariera Vergului.

Alt bai: încet-încet, românii îşi pierd amintirile despre propria ţară. Nu demnitate, ci cozi la parizer, nu prosperitate, ci lipit de afişe electorale, nu modernitate, ci tătuci orientaţi.

Proiect: cum ar arăta România dacă politicienii ar înţelege că ţara asta a primit mură-n gură de la istorie absolut totul, cum ar fi dacă aceiaşi politicieni nu s-ar mai baza pe “norocul” istoric? Adică România să fie definită ca sumă a Transilvaniei, Maramureşului, Banatului, Crişanei, Olteniei, Munteniei, Dobrogei, Moldovei, Bucovinei. Da, şi a Bucureştiului. Da, şi mai ai în ţara asta dăruită şi specificităţi: ai Delta Dunării, unică în lume – poţi să faci ca Italia (stat unitar) şi să-i dai Deltei un statut special: ai stopa jaful şi ai regenera partea aia de Românie, asta ai face. La fel cu Valea Jiului (care are guvernator încă din 1992), la fel cu Secuimea. Şi uite aşa ai avea o singură ţară pentru toţi cetăţenii ei, aşa ai redistribui onest românitatea şi prosperitatea: lasă-i pe oameni să-şi stabilească propriile proiecţii despre ţara pentru care muncesc.

E, până la urmă, o chestiune de caracter: care îţi e reperul?: partidul sau propria ţară?

 

Cât de penal e Liviu Dragnea?

Publicat: Lun 07 Oct. 2013

Unii îmi reproşează cum c-aş fi băsist. Mi s-a mai bătut obrazul când am explicat că vice-premierul Dragnea e la cheremul baronilor locali şi că baronetul ăsta pune la cale „principiile” regionalizării. În plus: de câte ori îi aud pe membrii celui mai „cinstit guvern” spunând ceva, mă aştept să se întâmple exact invers – şi se întâmplă.

Ok? – asta am scris-o pentru cei care mă vor face „pontist”.

De ce? Pentru că nu mi se pare că Liviu Dragnea are cu ce să fie „agăţat” de procurori – până la momentul ăsta când am văzut şi eu stenogramele.

A urlat la pesediştii de prin judeţe să scoată oamenii la referendum. A beneficiat de un sistem ultra-performant care îi permitea să vadă mişcările membrilor şi simpatizanţilor. A mai venit şi cu gogoriţa că Ungaria ar putea decide în viaţa noastră politică. A centralizat fiecare informaţie venită din judeţe.

Sunt astea chestii penale? – că îmi amintesc cum Videanu, la telefon cu Hrebenciuc, exclama la celălalt referendum: „Valerică, nu te mai obosi să numeri, că am centralizat noi toate datele”.

Sigur, se poate vorbi despre eforturi machiavelice. Despre un target politic controversat şi amendat ca atare de instituţiile europene. Despre manipulare riscantă în relaţiile cu alte ţări. Dar nu văd articolul de lege care îl trimite pe Dragnea în boxa acuzaţilor.

Pe de altă parte, ştiu că autobuze întregi cu „votanţi” s-au plimbat dintr-un judeţ într-altul – inclusiv dinspre Cluj: şi şmecherii ăia trebuie să plătească. Mai ştiu că partidele tot n-au renunţat la kilul de făină şi petul de ulei. Aş pune pariu că Dragnea a ştiut de toate acestea, că e unul din autorii morali (aşa cum şi în celelalte partide pute locul de la atâţia autori morali) – dar sunt toate astea fapte penale care i se pot imputa direct vice-premierului?

Încerc să mă ţin deasupra emoţiei – nu am iubit niciodată vreun partid cu Iliescu cocoţat în vârf. Dar mi se pare musai să las libere propriile-mi îndoieli, să spun ceea ce cred – şi o fac nu cu gândul la „valorile socialismului”, călcate imediat după ’89 (ca să moară de ciudă Ilici), ci cu poza lui Raţiu în faţă:

„Chintesenţa democraţiei se poate exprima într-o singură frază: voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine.“

UPDATE: „Orele 16:23:17 – de la nr. 727227200: „Da” – 156 (voturi exprimate în favoarea demiterii) şi „Nu” – 624 (voturi exprimate în defavoarea demiterii)” – nu se încheiase referendumul şi cineva ştia cu exactitate. Aici să fie „buba mare”? – dacă da, atunci „Nu-i bine tov vice, nu-i bine…”

 

Sabin Gherman e un fraier de pe stradă

Publicat: Mie 09 Oct. 2013

În timp ce românii belesc ochii la tot felul de breaking news-uri, ăia 588 tocmai şmecheresc o lege ciudată: farmacii numai pentru ei, cu medicamente la preţ redus şi aduse, în caz de urgenţă în maximum 4 ore.

Doamnă şi domnule, ăştia nu cu măseaua sau cu stomacul suferă, ci cu capul. Îi doare la bască, la banană, la ce vrei tu mai spurcat să gândeşti – la asta îi doare promisiunile din campanie.

Asta nu mai e democraţie – pentru că democraţia presupune resorturi etice, presupune o minimă onestitae publică. Şi la noi nu-s.

Cunosc deputaţi, din toate partidele, care ajută în fiecare an familii întregi cu probleme. Parlamentari oneşti, oameni care m-au rugat la o cafea să nu vorbesc despre numele lor, pentru că nu vor să fie asociaţi cu Becali – ei ajută pur şi simplu, nu fac gargare publicitarde. Aleşii ăştia, puţini, acum tac. Şi mie mi-e ruşine să îi sun să le cer un punct de vedere.

Dar mă întreb: cum naiba, când poporul ăsta e pe primul loc la toate bolile din Europa, cum naiba să votezi farmacii numai pentru cei din parlament? Cum naiba poate gândi cineva ca ăştia, cum naiba mai pot ieşi între oameni? Care e minunea halucinantă prin care un om îşi pierde minţile când i se pune insigna de parlamentar în piepţii de aramă?

Doamnă şi domnule, o să-mi calc pe suflet şi te invit să ieşim în stradă. Da, în stradă: o mie, zece mii sau o sută de mii de oameni care să strige împotriva ăstora. Aici nu mai e de apărat aurul Apusenilor, ci pur şi simplu consistenţa unei naţiuni. Nu păduri, nu metale rare, ci oameni care au rămas în ţara asta gândind că se va schimba în bine. Aici deja nu cu un partid anume te mai baţi, ci cu un popor mic de putori, ales de fiecare dintre noi.

Suntem nişte fraieri – şi eu îs ăl mai mare dintre fraieri: am crezut că într-o zi ţara asta va semăna cu visările de om simplu, cu bucuria că ţi-a născut nevasta sau că a intrat ăl mare la Medicină. Am tot muşcat din mine să rămân aici, ostentativ-încântat să aflu ba că Bucovina e ambiţia lui Dumnezeu, ba că Ardealul e liniştea ultimă şi faină a lumii. Naiv fiind, credeam că va veni şi România noastră, mai de la ţară şi fără fiţe de Casa Poporului.

Dar România lor e cea care dă măsura vremurilor. Pentru ţările lor de partid se construiesc spitale şi şcoli impecabile, acolo-i găseşti pe îmbuibaţii de succes care dau numele ţării tale, acolo lipsa onestităţii face lucrurile să se întâmple. Şi iar muşc din mine şi scriu: m-am săturat de România asta a lor de mă doare stomacul, m-am săturat de putori de-mi puşcă ficaţii –

dar toate astea o să le spun, boală cu boală, în mijlocul străzii.

 

În timp ce România e cu ochii pe Ţinutul Secuiesc

Publicat: Lun 28 Oct. 2013

Tot România e cea care-şi pulverizează şansele, îşi bate pur şi simplu de ele. România, adică politicianul român, cel care dă prin faptele sau ne-faptele lui numele ţării tale.

Uite un titlu: Valea Jiului se pregăteşte de faliment. Valea Jiului, da, acel diamant neşlefuit, oportunitatea aia de cinci stele în turismul naţional. E locul în care se găsesc elveţii mici, minunate, dar populate cu oameni săraci. Nimeni nu mai vorbeşte despre Vale de ani buni.

Şi ca să nu spun de Ţinutul Secuiesc, o să încep cu Valea Jiului: da, ar trebui configurată o regiune cu statut special. O să urle unii: ăsta-i separatism, federalizare…

Nicidecum: Italia e stat naţional, unitar, cum vrei să-i spui – dar are cinci regiuni cu astfel de statut special. Şi-au modificat constituţia după ce politicienii au înţeles că musai comunităţile trebuie să-şi hotărască destinul. Efectul? – comunităţile au înţeles mai repede priorităţile naţionale şi s-au solidarizat cu acele priorităţi, aşa cum un om pe picioarele lui înţelege mai bine viitorul pe termen lung.

Şi dacă vrei să ştii, cred că acelaşi statut special ar trebui să existe şi în cazul Deltei Dunării şi al Ţinutului Secuiesc. Prima are specificităţi de mediu, ceilalţii specificităţi culturale unice – şi stai liniştit, s-ar solidariza repede cu interesul naţional. Ar pierde cineva dacă se descentralizează competenţe legate de reinserţia profesională şi turism (în cazul Văii Jiului), mediu (în cazul Deltei) sau culturii şi identităţii (în Ţinutul Secuiesc)? Sau oamenii ăştia au fost buni doar când i-a manipulat Ilici cu mineriadele, când încarcau portbagajele boşilor din ministere cu icre negre sau când (ce istorie…) au fost solidari, da, cu Mihai Viteazu să triumfe în Ardeal?

Pierde cineva dacă specificităţile locale sunt celebrate? Ia cineva Ardealul sau Delta în roabă şi fuge din ţară? Tu cum te-ai simţi să vină cineva să-ţi dicteze în propria curte? Cum te-ai simţi să te ştie lumea de sărăntoc, în timp ce locuieşti o Vale de aur? – să ţi se vorbească mereu de “perla turismului” – unde doar tu lipseşti: că n-ai bani?…

Acum vreo cincisprezece ani, ministrul Andrei Marga era făcut praf şi pulbere că a îndrăznit să vorbească despre autonomia universitară. Acelaşi scandal pe plăcuţele bilingve. Mai recent, furiile s-au pogorât pe steagul secuiesc – cam în acelaşi timp în care prefectul Gorjului înfigea steagul judeţului pe vârful Păpuşa ca să promoveze turismul oltenesc.

Aici nu de separatism mai e vorba, ci de nevoi şi oportunităţi concrete. Nu se poate să-ţi placă ideea (excelentă de altfel) a prefectului de Gorj şi să sudui stema secuiască.

Şi în timp ce noi povestim, Reuters scrie despre zăcămintele de gaz din Marea Neagră: între 42 şi 84 miliarde de metri cubi, când consumul anual de gaze al Romaniei este de circa 15 miliarde de metri cubi – şi care e pe cale să “le scape românilor de sub degete”.

Dacă mă duc la Evenimentul Zilei, văd încă o marcă a zilelor noastre: razie, inclusiv în Ministerul de Finanţe, pentru descoperirea unei reţele de evazionişti. Da, un senator este implicat.

Acum uită-te bine: care crezi că sunt problemele în ţara asta? Vin de la omul simplu sau din incapacitatea flagrantă a omului politic?

Nu ţi se pare că, în vreme ce tu îţi spui în fiecare dimineaţă “spor la lucru”, lângă tine vreo 588 de alţi români mustăcesc plictisiţi:

“serviciu uşor…”?

Pentru conformitate, articolele în original pot fi văzute aici:

Domnu’ Ponta, nu mai căuta duşmani. Că mă predau

De la democraţia lui Ion Iliescu la regionalizarea lui Liviu Dragnea

Cât de penal e Liviu Dragnea?

Sabin Gherman e un fraier de pe stradă

În timp ce România e cu ochii pe Ţinutul Secuiesc

Citeşte şi alte articole ale lui Sabin Gherman pe citynews.ro

Categorii:Presă Etichete:
%d blogeri au apreciat: