Prima pagină > Sărbatorire, Urări - Aniversări > 1 Decembrie, ziua ipocriziei noastre …

1 Decembrie, ziua ipocriziei noastre …

1 DECEMBRIE, Ziua Naţională a României.

Zic şi eu cum zice turma:

La mulţi ani, România!

La mulți ani, România !

La 1 decembrie sărbătorim Marea Unire a Transilvaniei cu Regatul României, eveniment considerat un fel de finalitate a unui proces istoric ce avea ca urmarea creara României Mari.

Din păcate, Istoria a venit peste România ca un tăvălug, lovit-o, a sfâșiat-o, a făcut din ea ceea ce e acum.

Pe rând, după 1918, România s-a trezit că între graniţele ei nu mai există teritoriului din stânga Prutului, nordul Bucovinei, ţinutul Herţa, Cadrilaterul, practic, cioburi din o mică Românie sunt între graniţele unor tări străine …

La 1 decembrie nu ar trebui să ne apucăm să sărbătorim România de acum ci să comemorăm România Mare … Dincolo de frontiere există  o Române care ne doare …

ROMÂNIA CARE NE DOARE

Trebuie să ne intre în cap că poporul român nu este format doar din etnici români, sunt şi unguri, şi saşi, şi ţigani şi alţii … şi dacă dorim armonie trebuie să vedem cam ce vor şi ei, minoritarii.

Vedem cum unii unguri consideră 1 decembrie o zi în care trebuie să îşi amintească de Trianon, de ruperea în bucăţi a Ungariei Mari şi arborează moaca de doliu.

Pentru unguri 1 decemrie este ilustrat cam aşa:

1 decembrie

Nu … dacă dorim o zi a României nu o zi a etniei române, trebuie să căutăm o zi care, dacă nu e posibil să fie o zi considerată de toate etniile care locuiesc în România, măcar să nu lovească în sentimentele cuiva.

Cred că trebuie să ne gândim cam cum ne simţim când ne gândim la Dictatul de la Viena sau la Pactul Ribbentrop – Molotov care, fiecare la vremea lui, au rupt România. Dacă urmările Dictatului au dispărut, cele ale Pactului sunt încă în vigoare.

Oare de ce trebuie să fim ipocriţi şi să ne facem că nu vedem că acum rărbătorim o românie care nu mai există?

Şi nu e doar atât…

Dă bine să ne dăm creştini prin definiţie. Ipocrizia noastră merge până acolo încât e de bonton să ne fâlfăim habotnicia în a spune că suntem creştini, că respectăm regulile, cu tot ce facem pleacă de la această idee, a faptului că suntem creştini prin definiţie, că ne-am născut aşa ca naţie.

Nu e nimic rău în a spune că eşti creştin, musulman, budist etc.

Nu am să îl uit însă niciodată pe Cristian Pomohaci, preutul solist de muzică populară…

Plin de mândrie, acesta zicea odată în emisiunea lui Măruţă la PROtv că, românii s-au născut  ORTODOCŞI, că sunt ortodocşi DE DOUĂ MII DE ANI… evident neprecizând că până la apariţia Ortodoxiei, acum 2000 de ani mai era nevoie să treacă un mileniu pentru… Vorbim de Paşte, Crăciun, botez etc ortodoxe … (nu creştine)…

Poate de aceea, habotnicul român, se laudă pe unde poate cu sacrificiul pe care îl face într-u creştinism, după care, fericit, se duce la crâşmă unde bagă în el carne pe care o stropeşte din belşug cu … băuturi ameţitoare …

Ipocrizia aceasta care ne defineşte se manifestă din plin de 1 Decembrie.

Dacă unii au postit până la 20 noiembrie, când vine 1 Decembrie, bălind de poftă, sar pe ciolanele prăjite, pe mititei şi alte nebunii pe care le udă din plin cu alcoo lăsând postul cu ale lui la o parte.

Dacă mai punem şi faptul că e frig, că nu putem sărbători ieşind la iarbă verde care, e un mod de a sărbători, care, bune sau rău, a  devenit un fel de cutumă românească.

Câteva din motivele pentru care 1 Decembrie nu trebuie să fie considerat Ziua Naţională a româniei ar fi:

–         Sărbătorim o Românie care nu mai există,

–         Este o sărbătorire prin care etnia majoritară le dă peste bot minoritarilor,

–         Dacă vorbim de tradiţii, românului îi place să sărbătorească mâncând carne şi bând alcool iar sărbătoarea cade taman în Postul Crăciunului … etc.

Care ar fi soluţia? Găsirea unei zile pe care să o simtă OK toţi locuitorii României, indiferent de etnie.

Nu văd de ce trebuie amestecate lucrurile. Dacă sărnătorim Marea Unire, OK, dacă vrem să sărbătorim o regalitate a fost ucisă de Actul de Abdicare a ultimului rege al României, act ptin care a renunţat PENTRU TOTDEAUNA pentru el şi pentru urmaşi, la prerogatrivele aferente funcţiei şi care acum, absolut ilegat a trecut acele prorogative pe care nu le mai are, asupra fiicei sale care nici nu vorbeşte corect româneşte, decorat de Stalin pentru servicii aduse Armatei Roşii iar e OK, dacă vrem să sărbătorin Insurecţia Armată când am trădat Germania, iar e OK.

Nu trebuie să amestecăm asta cu faptul că ne sărbătorim ţara… Oare România asta pe care nu mai contenim să spunem  că  o iubim, nu merită o zi care să nu mai însene nimic altceva decât Ziua Naţională a României?

Să fie o zi în care, statistic, sunt şanse mari să fie  frumos afară  să putem ieşi la iarbă verde şi să o punem de un grătărel şi o bere?

De exemplu 21 iunie solistiţiul de vară … este ziua cea mai lungă, ziua în care avem cele mai multe minute de lumină …

Cu speranţa că poate, într-o zi românii se vor trezi şi vor vedea că ipocrizia nu e o calitate ci un defect care îi face să nu poată fi consideraţi a fi un popor demn şi onorabil, nu pot, totuşi, să nu urez iar:

LA MULŢI ANI, ROMÂNIA !

La mulți ani, România

 

  1. 30 Noiembrie 2013 la 21:54

    L-am văzut pe Ponta îndemnându-ne la reconciliere de 1 decembrie și mi-am amintit cum îl huiduiau anii trecuți pe Băsescu. Îmi provoacă mare greață.

    • 30 Noiembrie 2013 la 23:01

      Probabil se referea la reconcilierea între cei din USL

  2. Vlăduţ
    1 Decembrie 2014 la 22:27

    Dacă nu spui din suflet La Mulţi Ani România, lasă ,,această turmă” să o facă. Vorbeşti de ortodoxie fără să observi că în spatele ei se ascund ,,diavolii” care nu se mai satură de avuţii, cei care nu plătesc taxe pe venit, … etc… Vorbeşti de o altă zi naţională, vezi doamne, în numele minorităţilor, probabil din dorinţa de a fi arborate pe mai multe primării drapelele acestor etnii.! … şi închei fără să intru cu nimeni în polemică. Ar trebui să căutăm ipocrizia la cei care sunt ipocriţi, lasă omul de rând onest, cu grijile şi necazurile lui. Nu de schimbarea datei ZILEI NAŢIONALE are nevoie românul ci de linişte şi pace, de o justiţie liberă, de locuri de muncă, de bunăstare. Românul a uitat să zâmbească şi nimănui nu-i pasă.Păcat.!!

    • 3 Decembrie 2014 la 13:23

      Cred că nu ai citit ce spun de Ortodoxie …
      Mă amuzam că zicea cântăreţul Pomohaci (care e preot)că românii sunt ortodocşi de 2000 de ani …
      Adică românii există de dinainte ca romanii să atace Dacia. Şi nu doar că existau cu erau ortodocşi DE DINAINTE DE APARIŢIA CREŞTINISMULUI… Pun pariu că dacă îl întrebi cum e cu Marea Schismă va zice că Vaticanul s-a rupt de biserica primară.

      Pe de o parte, da, Ziua Naţională pusă pe 1 Decembrie întotdeauna îi va aminti celei mai mari minorităţi de ceea ce ne desparte.
      Motivele pentru care ar trebui schimbată data sunt mai mult.
      Pe de o parte 1 Decembrie 1918 nici nu este ziua în care s-a petrecut evenimentul numit Unire. Adică finalizarea procesului.
      Ca o curiozitate, la 8 ianuarie 1918 – Președintele SUA Woodrow Wilson condamnă orice tratat secret și cere autonomia (auto-determinare) pentru grupurile etnice aparținând Austro-Ungariei, prin celebrul său discurs în fața Congresului american, intitulat Paisprezece Puncte.
      Finalizarea actului unirii se petrece abia în momentul în Care Regele Ferdinand semnează decretul. 24 decembrie, 1918– Regele Ferdinand I semnează un decret de acceptare a unirii Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu România, la care guvernul maghiar protestează. La Versailles încep negocierile cu cele patru puteri ale Antantei, precum și cu Cehoslovacia, Ungaria, Serbia, Bulgaria și Rusia, pentru stabilirea noilor granițe.
      Ca fapt divers, pe 27 martie 1918, la Chişinău, Sfatul Ţării a hotărât cu majoritate de voturi Unirea Basarabiei cu România. În mijlocul aclamaţiilor sălii, decizia a fost adusă la cunoştinţa primului ministru, Alexandru Marghiloman, care, în numele poporului român, a guvernului României şi al regelui, a luat act de Declaraţie şi a primit Unirea. Era, după cum avea să spună regele Ferdinand, „înfăptuirea unui vis care demult zăcea în inimile tuturor românilor de dincolo şi de dincoace de apele Prutului”. Prin decretul regal nr. 842 din 10 aprilie, regele a promulgat actul unirii.

      Deci dacă e să vorbim de Ziua Unirii şi e să fim corecţi, data ar trebui să fie în ajunul Crăciunului. Pe 1 decembrie practic vorbim de Marea Adunare Populară şi de citirea Proclamaţiei de la Alba Iulia. Practic e vorba de INTENŢIA UNEIA DIN PĂRŢI. Cealaltă parte, Regatul României, s-a exprimat abia după trei săptămâni, în Ajunul Crăciunului când a semnat Regele decretul de acceptare.

      Ca fapt divers, sper să meargă, iată mai jos o fotocopie a acelei Proclamaţii de la Alba Iulia, de fapt numită: REZOLUŢIUNEA ADUNĂRII NAŢIONALE de la ALBA IULIA din 18 Noiembrie, 1 Decembrie 1918 (Dacă nu se deschide poza, vezi aici: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/d/dc/Alba_Iulia_Resolution.jpg

      • 3 Decembrie 2014 la 13:25

        Da, se pare că se vede doar parţial in cauza lăţimii mici a benzii de scriere. Intră pe acel linc şi vezi întregul act.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: